Matei Vișniec, două piese de teatru

sâmbătă, 27 august 2016


De când am auzit prima oară titlurile pieselor lui Matei Vișniec (destul de greu de ținut minte, trebuie să recunosc), m-au atras ca un magnet, pentru că mi s-au părut delicios de absurde și de inventive. Mă gândeam că și conținutul trebuie să fie pe măsură, curiozitate exista - mai ales că nu văzusem nici punerile în scenă -, dar iată că abia acum am reușit să citesc cartea, împrumutată de la o prietenă, pentru că la editură nu se mai găsește niciun exemplar. Am citit destul de rar piese de teatru, cumva îmi lipsește reflexul de a pune pe lista de lecturi astfel de cărți, dar mi-am zis că în luna literaturii mioritice e musai să includ și acest gen literar - iar Matei Vișniec e un nume care contribuie la imaginea bună a României peste hotare, fiind un dramaturg foarte apreciat în Franța (și nu numai acolo), unde s-a stabilit încă din 1987.
14

Revista iocan

miercuri, 24 august 2016

revista iocan


Na, că am citit și eu revista iocan. Cu i mic, că așa a vrut treimea luminată - Florin Iaru, Marius Chivu, Cristian Teodorescu - care a pus la cale această colecție de proză scurtă într-un format atipic și nemaivăzut de mine până acum. Revista iocan e cool, de ce să nu recunoaștem. Arată bine, hârtia e de calitate, are și poze printre proze (majoritatea alb-negru, artistic blurate, deși fără o legătură evidentă cu textele; îi aparțin lui Claudiu Popescu). Și-a propus să resusciteze acest gen literar mai puțin consumat de publicul românesc, gen care - habar n-aveam - stă mai prost decât poezia, după cum zice Marius Chivu aici, pentru că poezia are până și festivaluri, premii și reviste dedicate, dar proza scurtă ba (nu știu ce să zic, eu încă am impresia că tot poezia e mai puțin citită* - cea publicată în volume, nu cea scrisă de amorezii de liceu).
17

O dimineață la vânătoare - Ligia Ruscu

marți, 9 august 2016



Pe la mijlocul romanului O dimineață la vânătoare, prinsă în mrejele poveștilor cu boieri și doamne din Țara Românească, complet fascinată de bogăția de istorioare și amănunte învăluite într-un minunat parfum de epocă, mi-am pus două întrebări: unde s-a ascuns Ligia Ruscu până acum? Și cum de nu se vorbește mai mult despre romanul acesta excelent? Bine, Ligia Ruscu nu s-a ascuns, ci a publicat câteva cărți de istorie antică, dar, cum acestea nu prea intră în sfera mea de lecturi, nu auzisem de profesoara de la Cluj care a debutat în proză aproape pe neobservate, după ceea ce nu mă îndoiesc că a fost o lungă perioadă de documentare și plămădire a acestui roman complex și captivant, despre societatea românească din prima jumătate a secolului 19.
22

Lindenfeld - Ioan T. Morar

marți, 2 august 2016



Dacă vă hotărâți să citiți Lindenfeld de Ioan T. Morar (eu sper să o faceți, este una dintre cărțile românești bune - deși nu perfecte) și nu vă plac spoilerele, trebuie să vă avertizez de la bun început: evitați pe cât posibil prezentarea de pe ultima copertă, Goodreads sau site-ul editurii, care dezvăluie o parte din intrigă și - pe-asta n-am înțeles-o - chiar și o răsturnare de situație de la final. Pentru ca micile sau marile surprize să rămână intacte, ar fi bine să știți cât mai puțin despre subiect, așa că n-o să vorbesc nici eu prea mult despre asta, străduindu-mă totuși să vă trezesc interesul pentru această carte, care merită citită fie doar și pentru a afla istoria și destinul satului Lindenfeld - cea reală și cel imaginar. Dar nu numai din acest motiv.
4
Un produs Blogger.