tag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post4804938967614688788..comments2023-12-18T23:33:07.314+02:00Comments on Lecturile Emei: Suflete cenușii - Philippe ClaudelEma Cojocaruhttp://www.blogger.com/profile/15701399154011958462noreply@blogger.comBlogger7125tag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-32164449323246402132014-06-19T17:54:39.207+03:002014-06-19T17:54:39.207+03:00Finalul deschis nu cred ca este neaparat ambiguu. ...Finalul deschis nu cred ca este neaparat ambiguu. Poate ca scriitorii care aleg aceasta forma de final urmaresc, de fapt, angrenarea cititorilor care au trecut deja in pielea personajelor. <br />Sunt de acord cu tine, atmosfera pe care o provoaca unele carti te face sa uiti de tine ratacind prin lumile pe care scriitorii le creaza.<br /><br />Stii, Ema, habar n-am daca eu voi veni cu raspunsul potrivit dupa lecturarea cartii lui Philippe Claudel. Eu nu am pretentia de a gasi neaparat raspunsuri in cartile pe care le citesc. De multe ori, chiar daca gasesc anumite raspunsuri, astea duc. uneori, spre alte intrebari. Tocmai in asta consta mirajul unei carti: sa incide la dezbateri, sa nu dezavueze decat atat cat este necesar pentru a te prinde in mrejele ei. Restul sunt discutii, parerea mea. Andrei Floriannoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-53123060963496697432014-06-19T14:06:21.681+03:002014-06-19T14:06:21.681+03:00Nici mie nu-mi displace un final deschis, ambiguu,...Nici mie nu-mi displace un final deschis, ambiguu, dar totul depinde de impresia pe care mi-o lasă cartea per ansamblu. Uneori, acest tip de final poate părea o lipsă, ca și cum autorul a ales calea facilă a nerezolvării pentru că nu a putut găsi o încheiere satisfăcătoare. <br /><br />Revenind la cartea lui Philippe Claudel, dacă citești vreodată ”Suflete cenușii”, poate întrevezi tu răspunsul la cele două întrebări cu care am rămas eu. Iar atunci sper să revii aici și să mă lămurești și pe mine. :)Ema Cojocaruhttps://www.blogger.com/profile/15701399154011958462noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-22981864679193489642014-06-19T13:49:49.702+03:002014-06-19T13:49:49.702+03:00Nu-i nimic, Adreea, și-așa nu știu dacă întrebăril...Nu-i nimic, Adreea, și-așa nu știu dacă întrebările acestea au un răspuns clar. Dacă nu mă întorceam la primele pagini, ele n-ar mai fi apărut. Așa că, dacă nici eu nu le remarcasem de la bun început, tu nu prea ai cum să-ți mai aduci aminte de ele după atâția ani. Poate, cu întrebările în minte, cel ce va (re)citi cartea va găsi un răspuns mulțumitor. <br /><br />E fain când o carte îți lasă o impresie puternică peste ani. Mi-a plăcut foarte mult scriitura lui Philippe Claudel, o să citesc neapărat și ”Raportul lui Brodeck”. Mai are o carte care mi se pare interesantă (”La petite fille de Monsieur Linh”), dar nu este tradusă la noi.Ema Cojocaruhttps://www.blogger.com/profile/15701399154011958462noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-67122951465717746432014-06-18T00:47:24.420+03:002014-06-18T00:47:24.420+03:00Hmmm, așa, doar din ce spui, nu-mi amintesc, nu po...Hmmm, așa, doar din ce spui, nu-mi amintesc, nu pot să-ți răspund la întrebări. Ar trebui să caut cartea, dar nu știu dacă mai e la mine. Poate fi la ai mei. Însă m-ai făcut curioasă și mă scâi faptul că nu-mi pot aminti. Lucru firesc, de altfel, n-avem cum să reținem atâtea detalii. Am rămas însă în suflet cu ceva din cartea aceasta- stilul, curgerea cuvintelor, atmosfera. Restul, dacă s-au șters, poate n-au fost atât de importante. Și totuși...Andreea Toma https://www.blogger.com/profile/07242504867934662907noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-84377540823170133282014-06-17T17:53:13.930+03:002014-06-17T17:53:13.930+03:00Pentru mine nu prea conteaza daca finalul este sau...Pentru mine nu prea conteaza daca finalul este sau nu fericit, mai degraba ma incita finalul deschis ce lasa cititorul sa evadeze cum vrea el. Amintisem de Sorina Popescu, cartile ei se cam termina cu un asemenea final la dispozitia cititorului.<br /><br />Multumesc pentru recomandarea cartii lui Liviu G. Stan. Cum iti spuneam, nu abandonez ideea de a explora printre cartile ale caror autori sunt mai putin cunoscuti.Andrei Floriannoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-72708079659276050412014-06-17T13:38:43.876+03:002014-06-17T13:38:43.876+03:00Ha, mă bucur că nu ți-am tăiat elanul cu recenzia ...Ha, mă bucur că nu ți-am tăiat elanul cu recenzia mea, ba din contră. Poate că tu n-o să fii atât de răscolit de anumite pasaje și nici n-o să te revolți împotriva scriitorului. Experiența lecturii este tare subiectivă, depinde de fiecare cititor în parte, de moment și de stare - așa că ceea ce scriu eu aici sunt doar păreri și experiențe personale. <br /> <br />În ultima vreme, nu mă (mai) sperii de cărți triste, așa că nu-mi pare rău că am citit ”Suflete cenușii”, în ciuda momentelor angoasante. Philippe Claudel este un autor mai obscur, e drept, eu auzisem doar de ”Raportul lui Brodeck” (de fapt, cartea pe care intenționam s-o citesc), însă am ales să încep cu ”Suflete cenușii”, roman care e și mai puțin cunoscut.<br /><br />Mulțumesc de recomandare, nu auzisem de Sorina Popescu, o trec pe lista mea. E un sentiment fain când dai peste autori și cărți necunoscute care-ți plac foarte mult. Te înțeleg, și mie-mi place să mă avânt uneori în astfel de expediții riscante. :) Din categoria cu final fericit, îți recomand ”Sânge de pasăre pe haine” de Liviu G. Stan.Ema Cojocaruhttps://www.blogger.com/profile/15701399154011958462noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-42276754534197677432014-06-17T04:01:34.992+03:002014-06-17T04:01:34.992+03:00Ema, de multe ori ni se intampla sa avem anumite a...Ema, de multe ori ni se intampla sa avem anumite asteptari de la unele carti. Ni se par noua ca ar fi trebuit sa fie mai putin triste, sa ne faca sa nu cadem in depresie... Spre norocul nostru, ne prindem in jocul cuvintelor, ideile curg cursiv si uitam cat de trist este subiectul cartii. <br /><br />Am avut o reactie similara cand am citit cartea unui autor nou, nestiind nimic despre el aveam o retinere, gata sa renunt de a citi cartea numai pentru ca, fara sa vrem, uneori suntem dominati de anumite prejudecati, sau de obisnuinta de a nu ne irosi timpul cu romane scrise de nume necunoscute. Eu mai risc cateodata si mi se intampla sa dau peste carti proaste. Mi s-a intamplat insa sa descoper si autori extrem de talentati - exemplul cel mai concludent este Sorina Popescu. Ultimul ei roman - Descantecul ploii ti-l recomand in mod special daca te pasioneaza explorarea spatiilor interioare ale sufletului si dezinhibarile unei adolescente ce ajunge sa se prostitueze in Italia (asta este doar o parte a povestii pentru ca naratiunea merge pe mai multe planuri). Eh, da, pot spune ca am fost electrizat de stilul literar al scriitoarei precum si de cartea asta.<br /><br />P.S. Urmeaza sa explorez si Suflete cenusii, m-ai convins! :) Andrei Floriannoreply@blogger.com