tag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post5583516803379208349..comments2023-12-18T23:33:07.314+02:00Comments on Lecturile Emei: Ai uitat să râzi - Bogdan MunteanuEma Cojocaruhttp://www.blogger.com/profile/15701399154011958462noreply@blogger.comBlogger5125tag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-92224954586384116022017-04-05T11:52:14.184+03:002017-04-05T11:52:14.184+03:00Mă bucur că povestirile lui Bogdan Munteanu v-au p...Mă bucur că povestirile lui Bogdan Munteanu v-au plăcut și v-au amuzat! Mulțumesc pentru feedback. :)Ema Cojocaruhttps://www.blogger.com/profile/15701399154011958462noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-24958407912631354172017-04-04T21:20:34.632+03:002017-04-04T21:20:34.632+03:00Cartea este deosebit de haioasa. Nu am abandonat l...Cartea este deosebit de haioasa. Nu am abandonat lectura pana nu am dus-o la bun sfarsit. Am recomandat-o si colegelor mele care s-au amuzat copios.georgetahttps://www.blogger.com/profile/14705008784428880719noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-81602470005836731832016-10-14T10:09:43.831+03:002016-10-14T10:09:43.831+03:00off-topic:
@John Jelicoe
Vezi să nu se supere Cha...off-topic:<br /><br />@John Jelicoe<br />Vezi să nu se supere Chateaubriand pe tine că i-ai pierdut o literă din nume.<br />Și fii drăguț și recitește bucata asta care-ți aparține și gîndește-te un pic la tine: ”În definitiv, cât de arogant poți fi, încât să-ți imaginezi, și cu ce nonșalanță, că cineva, irespirabil de condescendent, ar alege să-ți citească tribulațiile, când au fost scrise deja atâtea și atâtea cărți?”<br />România literară mai există? Caută colaboratori?viohttps://www.blogger.com/profile/00570073803641147638noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-83980531086892709432016-10-12T15:30:07.561+03:002016-10-12T15:30:07.561+03:00Cartea lui Bogdan Munteanu își are locul în viață,...Cartea lui Bogdan Munteanu își are locul în viață, viața oamenilor de lângă noi și poate chiar a noastră, dar matale pari prea închistat într-o lume a ideilor pompoase pentru a mai aprecia lucrurile (aparent) simple.<br />Eu cred că nici măcar nu ai citit cărțile astea pe care le ataci cu atâta emfază, dar, din partea mea, poți să-ți pierzi în continuare timpul scriind comentarii bombastice. Eu una nu pot să iau în serios ceea ce spui, în ciuda referințelor pretențioase pe care le arunci ici și colo.Ema Cojocaruhttps://www.blogger.com/profile/15701399154011958462noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-31903031447018188112016-10-12T01:53:32.347+03:002016-10-12T01:53:32.347+03:00Când suntem confruntați cu astfel de texte, și con...Când suntem confruntați cu astfel de texte, și contingența face ca, în ultima perioadă, să fim confruntați cât mai des, întrebarea care emerge la suprafața scoarței noastre cerebrale, pentru ca, mai apoi, să se reitereze ca o reverberație tăioasă este „Unde-și are locul această carte?”<br />Poate nu avem competența de a situa anumite lucrări într-o categorie, de-a le circumscrie într-un sistem convențional, și nici chiar de-a le încorseta măcar într-o teorie. Și totuși, de vreme ce am dedicat timp și efort unei lecturi, autorul nu poate scăpa nepedepsit. Chiar dacă decidem să-l dăm uitării, memoria acestuia va fi stigmatizată întru eternitate de sentința noastră emisă în urma parcurgerii foilor tipărite. <br />Așadar, într-un univers literar în care Breton îi reclamă lui Chateaubrian exagerări stilistice aparent tinzând către pornografie, preferându-le nu-știu-ce „puritate a finitudii antropologice” găsite la Sade, în care Foucault îi situează pe Hölderlin, Nietzsche și Heidegger pe același plan (de parcă primii ar fi beneficiat de extravaganțele cotidiene ale celui din urmă), în care s-au elaborat texte precum „Finnegans Wake” și „Der Mann ohne Eigenschaften”, în care Celan purgase lirica până la stadiul de Wortspiel, până la incognoscibilitate semantică, până la polisemia ubicuă, în care s-au făcut excese intolerabile și s-au perpetuat aberații inimaginabile, în care s-au scris și proliferat infinite aberații, în care au fost citite cărți execrabile, și cărți bune totodată, în alte cuvinte, într-o lume a literelor pe a cărei ierarhie nu mai poți urca, iar dacă tinzi neapărat să creezi, trebuie s-o faci constant în umbra unui prefix negativ (căci altfel imitația este inevitabilă), unde se situează un nou autor? Ce țintă are în vizor? Ce vrea, de fapt, autorul? Să fie sincer cu noi? Ah, Doamne, dar nu e arta prea scumpă pentru a putea fi plătită doar cu sinceritate?<br />Nu pot spune decât ceea ce cred de cuviință, iar crezul meu este că, dacă un autor nu e dispus să egaleze efortul creator al celor ce-au viețuit înaintea lui, atunci acesta n-are niciun drept să năzuiască la posteritate. În definitiv, cât de arogant poți fi, încât să-ți imaginezi, și cu ce nonșalanță, că cineva, irespirabil de condescendent, ar alege să-ți citească tribulațiile, când au fost scrise deja atâtea și atâtea cărți? La drept vorbind, chiar și cei mai mari s-au găsit la un moment dat dominați de acest solilocviu, dar dacă nu crezi că textul tău are potențialul să surclaseze cele mai strălucite și laborioase proiecte, dacă l-ai produs debordând de frivolitate și insolență, de vulgaritate gratuită, înnobilând totul cu un aer de prozaism ineluctabil, ce sens are, zău, să scrii? <br />Poate că sunt eu de rea-credință și nu fac decât să joc rolul detractorului, dar chiar vede cineva în această carte rezultatul unei munci fabuloase, sau, cel puțin, al unui efort demn de apreciere și, dacă nu de posteritate, cel puțin de mențiune?John Jelicoehttps://www.blogger.com/profile/16367922881413795026noreply@blogger.com