tag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post868469967384671164..comments2023-12-18T23:33:07.314+02:00Comments on Lecturile Emei: Intermitențele morții – José SaramagoEma Cojocaruhttp://www.blogger.com/profile/15701399154011958462noreply@blogger.comBlogger25125tag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-64900564413290652752021-02-15T21:49:53.783+02:002021-02-15T21:49:53.783+02:00Haha, nici nu mai țineam minte că eu am scris fraz...Haha, nici nu mai țineam minte că eu am scris frazele astea. :))) Iată cum devine tot mai descurajantă perspectiva de a scrie o nouă recenzie la fel de bună. Fac haz de necaz acum - oricum încerc să nu mă iau prea în serios. :D<br /><br />Mulțumesc, Krysia, și mă bucur că te atrage stilul lui Saramago. Nu e deloc târziu, plus că e super fain sentimentul când descoperi un autor care-ți place foarte mult. Dacă i-ai fi încercat pe toți autorii mari, n-ar mai fi loc de prea multe revelații. :))<br /><br />Am trecut azi pe la biblioteca din cartier și m-am uitat după „Pluta de piatră”, dar n-o aveau. Mie mi-a rămas gândul la cartea asta. Sper să-ți placă „Toate numele”, e scrisă într-un stil mai lejer.<br /><br />Mulțumesc pentru link, Karina, am ascultat și eu piesa acum - drept să spun, nu-mi amintesc s-o fi căutat când am citit romanul.<br /><br />Am găsit în „Apeirogon” o informație care m-a dus imediat cu gândul la „Intermitențele morții”, fiindcă pare să indice sursa de inspirație a lui Saramago. „Împăratul Atlantidei”, opera într-un singur act compusă de Viktor Ullmann în 1943, în lagărul Theresienstadt, are ca subiect moartea care intră în grevă și nu mai lasă pe nimeni să moară. <br />https://www.youtube.com/watch?v=V1OfiRV5GJwEma Cojocaruhttps://www.blogger.com/profile/15701399154011958462noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-79241309361060898232021-02-14T13:42:33.600+02:002021-02-14T13:42:33.600+02:00Genial Saramago !!!
Eu l-am descoperit abia de cur...Genial Saramago !!!<br />Eu l-am descoperit abia de curand, din pacate, dar mai bine decat niciodata :)<br />Imi place stilul sau unic de a scrie, are o emotie interioara care te face sa vibrezi, ce imaginatie : sa te gandesti la astfel de situatii de natura utopica si sa gasesti un mod atat de inteligent de a contura consecintele, atatea teme de gandire, atat de provocator este totul !<br />Intr-adevar, « Eseu despre orbire » mi-a placut si mie mult mai mult, insa si « Intermitentele mortii » m-a lasat fara cuvinte.<br />Cronica ta, Ema, este exceptionala, m-a ajutat sa privesc altfel unele aspecte. <br />Foarte bune mi se par concluziile tale :<br />« iar noi ar trebui să înțelegem că suntem liberi să maimuțărim nu doar moartea, ci și viața asta absurdă în care primim la pachet religia, legile și instituțiile statului, că nu e cazul să luăm nimic în serios și nici să cădem pradă manipulărilor, ci să gândim pentru noi înșine înainte de toate. »<br />« dincolo de o redefinire a legilor și a regulilor de viață, conștiința umană s-ar modifica radical, și nu înspre bine. Aici mi-ar fi plăcut să ajungă Saramago (cum a făcut-o în „Eseu despre orbire”): la acel om nou, la fel de fragil ca întotdeauna, dar pervertit de pendularea între euforia nemuririi și groaza bătrâneții veșnice.<br />Foarte interesante comentariile cititorilor si ma bucur ca a intervenit si doamna Georgiana Barbulescu, careia ii multumesc si eu pentru traducere, da, minunata.<br />Mie mi-a ramas in minte si partea in care violoncelistul se defineste prin acel studiu de Chopin, ceea ce mi-a deschis apetitul de a-l asculta pe acest sensibil si romantic compozitor.<br />Intr-adevar, acest studiu « Fluturele » da senzatia unui tablou al vietii.<br />"In acele 58 de secunde de muzica i se paruse ca auzise o transpunere ritmica si melodica a oricarei vieti omenesti, obisnuita sau extraordinara, prin tragica ei scurtime, prin intensitatea ei disperata si, de asemenea, prin acel acord final care era ca un punct de suspensie lasat in aer, in gol, peste tot, ca si cum, in mod iremediabil, inca mai ramasese ceva de spus."<br />https://youtu.be/WZYHvEF84NQ<br />Categoric o sa ma intorc la Saramago, in sfarsit o sa urmez recomandarea ta : « Toate numele » :)<br />Krysianoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-71300228763354081932015-11-14T22:40:45.108+02:002015-11-14T22:40:45.108+02:00Sa nu uitam nici de "Eseu despre luciditate&q...Sa nu uitam nici de "Eseu despre luciditate", care se poate citi si ca o continuare a "Eseului despre orbire"Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-58312172816870684892015-09-10T13:48:27.868+03:002015-09-10T13:48:27.868+03:00Hmm, aveți dreptate, violoncelistul își trăiește v...Hmm, aveți dreptate, violoncelistul își trăiește viața conform aspirațiilor sale. Foarte interesantă întrebarea... Îmi amintesc că moartea a fost mișcată de interpretarea din timpul concertului, când violoncelistul a atins acea perfecțiune. Poate chiar este vorba despre partitura vieții, una simplă și totuși autentică, pură, neîntinată de micimea gândirii umane, pe care foarte puțini oameni ar putea să o interpreteze.Ema Cojocaruhttps://www.blogger.com/profile/15701399154011958462noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-85832632784039514422015-09-09T19:56:39.606+03:002015-09-09T19:56:39.606+03:00A-si trai viata inseamna a trai conform personalit...A-si trai viata inseamna a trai conform personalitatii, nevoilor si aspiratiilor fiecaruia. Necazul este ca majoritatea oamenilor considera ca a-si trai viata inseamna a trai asa cum traiesc ei. Prin urmare, daca violoncelistul aspira la interpretarea perfecta si lucra la asta, da, el isi traia viata lui (si nu pe a altuia, cum zice tot Saramago in Manual).<br />Si vin si intreb: nu cumva interpretarea perfecta se refera la partitura... vietii? De aici si capitularea mortii (in fata perfectiunii vietii)? Pentru ca (boala si) moartea sunt urmari ale unei vieti imperfecte. (GB) <br />Gianahttps://www.blogger.com/profile/17736007639003169813noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-14937757754151317612015-09-08T12:01:13.110+03:002015-09-08T12:01:13.110+03:00Vă mulțumesc tare mult că ați revenit cu un răspun...Vă mulțumesc tare mult că ați revenit cu un răspuns! Care, trebuie să recunosc, m-a surprins (plăcut) prin sinceritatea lui. <br />Nici eu nu am știut ce să cred despre final, dacă să-l interpretez drept unul foarte optimist sau drept o ironie/alegorie cu înțelesuri ascunse, pe care nu le-am putut dibui. Foarte bună observația că „omul nu prea poate să separe iubirea de sex”, precum și cea legată de atitudinea violoncelistului. Nu m-am gândit la asta, dar cred că aveți dreptate: deși nu se poate spune că violoncelistul își trăiește viața (în sensul dat de cei mai mulți oameni acestui termen, a-și trăi viața), el se concentrează asupra muzicii lui, căutând interpretarea „perfectă” prin care se poate exprima pe sine. Poate că tocmai aceasta este explicația întoarcerii mesajelor: violoncelistul nu se agață de viață (de plăcerile ei comune, de rând) și nu are nimic de pierdut, nu în sensul conferit în mod obișnuit pierderii prin moarte. Ema Cojocaruhttps://www.blogger.com/profile/15701399154011958462noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-8862834955089624882015-09-08T11:34:47.529+03:002015-09-08T11:34:47.529+03:00Marturisesc ca si eu sunt in cautarea unor interpr...Marturisesc ca si eu sunt in cautarea unor interpretari ale finalului Intermitentelor. Sincer, eu am ramas dezamagita cand am ajuns la finalul cartii. Adica, pana si moartea isi uita de ale ei dupa o partida de sex? Poate ca este inca o ironie tip Saramago...<br />Pe de alta parte, este si o doza de optimism in treaba asta - moartea poate fi invinsa. De iubire, imi place sa cred ca a vrut sa sugereze Saramago. Dar cum omul nu prea poate sa separe iubirea de sex... (alta ironie saramagiana?)<br />Atitudinea violoncelistului care isi vede de viata lui, indiferent la mesajele "violete" ale mortii, ar putea fi un (alt) mesaj, acela de a ne concentra atentia asupra vietii, si nu asupra faptului ca mai devreme sau mai tarziu vom muri (chiar daca primim cate un mesaj "violet" sub forma unei boli, de ex. sau a unui accident). (GB)Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-73279116411435377982015-09-05T19:45:21.167+03:002015-09-05T19:45:21.167+03:00Vă mulțumesc pentru vizită și comentariu, mă bucur...Vă mulțumesc pentru vizită și comentariu, mă bucur tare mult că ați trecut pe aici! :)<br />Saramago este unul dintre autorii mei favoriți, așa că voi reveni la el măcar o dată pe an, iar felul în care îl traduceți mi se pare excelent - eu m-am referit la întreaga traducere, nu doar la acel fragment. Mi-ar plăcea să aflu părerea dumneavoastră în legătură cu ultima parte a acestui roman. Saramago a încheiat într-o notă surprinzător de optimistă - asta dacă am înțeles corect semnificația finalului. <br /><br />Voi ajunge cu siguranță și la ”Manual de pictură și caligrafie”, care mă așteaptă cam de multă vreme. Am ales în schimb ”Intermitențele morții”, al cărei subiect mi-a stârnit foarte tare curiozitatea. Într-adevăr, nu se poate spune că Saramago e sumbru în acest roman, ci foarte lucid și realist, în special în prima parte (e drept că mi-ar fi plăcut să meargă și mai departe cu ideile sale). <br />Este interesantă această viziune asupra autorilor portughezi, iar citatul îmi amintește de ”Eseu despre orbire”, unde Saramago spune: „Cred că n-am orbit, cred că suntem orbi, Orbi care văd, Orbi care văzând, nu văd.” Aveți dreptate, prin subiectele pe care le abordează, Saramago încearcă să deschidă ochii cititorului său, să-l învețe să privească și să observe lumea și sinele.Ema Cojocaruhttps://www.blogger.com/profile/15701399154011958462noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-76766477260968484022015-09-04T09:18:34.636+03:002015-09-04T09:18:34.636+03:00Multumesc pentru "divulgarea" lui Sarama...Multumesc pentru "divulgarea" lui Saramago (In portugheza, "divulgar" are mai mult sensul de a populariza, de a aduce la cunostinta.) Si multumesc pt aprecierea traducerii acelui fragment. Recomand cu caldura "Manual de pictura si caligrafie", o confruntare intre eu-l social si eu-l autentic/interior. In plus, are si un final luminos, fericit. Mi-e cel mai drag din cele 5 pe care le-am tradus.<br />Scriitorii portughezi (unii dintre ei) par sumbri poate pentru ca sunt lucizi si patrund in esenta lucrurilor. Tocmai acea solaritate ii face lucizi. Si poate si energiile Atlantidei vecine (se pare ca Insulele Madeira si Azore sunt ramasite ale Atlantidei).<br />De fapt, Saramago asta incearca, sa ne faca sa "vedem". Iata un citat/indemn: "Daca poti sa vezi, priveste; iar daca privesti, observa." <br />Pe curand. (GB)Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-82560657960516835172015-08-27T09:56:20.324+03:002015-08-27T09:56:20.324+03:00Hihi, cred că ai tu o legătură specială cu Portuga...Hihi, cred că ai tu o legătură specială cu Portugalia și de-asta te deranjează că scriitorii nu se armonizează cu locul. :)) Nu m-am așteptat niciodată la o potrivire între scriitori și țara lor natală, pur și simplu îi percep ca atare, ca mici țări în sine, dar, evident, mă bucur când găsesc în scriitura lor ceva tipic, local - iar asta parcă a ieșit mai bine în evidență la scriitorii islandezi și mexicani. <br />Nu știu ce ai citit de Saramago, într-adevăr numai solar nu este, dar în Intermitenţele morţii finalul este chiar optimist, poate de-asta am și strâmbat din nas, pentru că nu era Saramago pe care îl știam eu. E și mult umor, mai sumbru, e drept, dar e umor, așa că poate această carte va fi pe gustul tău. :)Ema Cojocaruhttps://www.blogger.com/profile/15701399154011958462noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-8562953165972840112015-08-26T17:53:22.575+03:002015-08-26T17:53:22.575+03:00Eu sunt un pic certată cu scriitorii portughezi, p...Eu sunt un pic certată cu scriitorii portughezi, parcă sunt prea sumbri. Şi când te gândeşti că Portugalia e o ţară aşa solară şi optimistă, nu ştiu ce caută ei în peisajul ăsta luminos. Glumesc puţin. O să îi mai dau şi eu o şansă lui Saramago, nu sună prea rău Intermitenţele morţii. Dana Dumitruhttp://www.bookishstyle.ro/noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-48338596435211753382015-08-26T14:25:06.625+03:002015-08-26T14:25:06.625+03:00A, am înțeles, te refereai la subiect și la modul ...A, am înțeles, te refereai la subiect și la modul de abordare - am crezut că faci referire la scriitură și chiar m-am mirat, căci nu aș fi crezut că Modiano scrie precum Kristof. :)) Dacă vei citi Analfabeta, memoriile autoarei, vei înțelege într-o oarecare măsură stilul ei și temele abordate. Nu știu cum sunt celelalte cărți ale Agotei, dar sper să aflu, pentru că vreau să citesc cam tot ce a scris - numai să reușesc să le cumpăr de undeva!<br />Mi-a mai spus o prietenă că “Le grand cahier” i-a amintit de o carte de Ian McEwan, ”The Cement Garden” și, cum eu n-am citit nimic de acest autor, îmi propusesem să încep chiar cu asta. Ei, încă n-am reușit, dar sper o citesc în viitorul apropiat. Eu am o mare slăbiciune pentru poveștile un pic morbide și stranii, iar “Le grand cahier” a atins perfecțiunea în această privință. :)<br /><br />Haha, m-a amuzat experiența ta cu ”Omul duplicat” și recunosc că mi-a tăiat un pic cheful de a citi romanul. Pe mine m-a atras în primul rând subiectul, chiar dacă nu este unul original, dar mai contează și modul în care este construit și redat acest subiect. Nu m-aș mira ca Saramago să scrie și bălării, sau măcar să existe și pasaje slabe în cărțile sale (oare ”Omul duplicat” a apărut după ce a luat Nobelul? Se pare că există o delimitare a calității scrierilor sale raportată la acest eveniment - plus îmbătrânirea care și-a spus cuvântul -, sau cel puțin așa sugerează unii și alții). Dar cărțile lui bune sunt teribil de bune (încearcă ”Eseu despre orbire”). <br />Oricum, aveam altele pe listă (Anul morții lui Ricardo Reis, Istoria asediului Lisabonei, Manual de pictură și caligrafie, mai nou Peștera), așa că voi lăsa ”Omul duplicat” mai la urmă. Dacă am avut răbdare cu ”Eseu despre luciditate”, care are într-adevăr un subiect mai arid, probabil că voi găsi resurse și pentru scena în care ni se dezvăluie pe zece pagini că personajul nu-i nici frumos, nici urât. :))<br /><br />Ah, stai, că uitam ceva. :)) După ce ai spus că Trilogia gemenilor ți-a amintit de Modiano, am făcut în sfârșit gestul de a scoate din bibliotecă o carte a nobelizatului (Strada dughenelor întunecoase), din care am citit câteva pagini în metrou. Dacă tot am început-o, o voi continua. N-am nici o părere momentan, dar mă bucur că n-am nici așteptări de vreun fel, în ciuda părerilor negative pe care le-am tot întâlnit.Ema Cojocaruhttps://www.blogger.com/profile/15701399154011958462noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-69189702389655199602015-08-26T04:21:12.110+03:002015-08-26T04:21:12.110+03:00Atat romanul “Le grand cahier” al lui Kristof, cat...Atat romanul “Le grand cahier” al lui Kristof, cat si "Remise de peine" al lui Modiano trateaza tema abandonului, avand acelasi subiect: doi frati ai caror parinti pleaca care incotro (nu stim exact unde, se banuieste doar) cresc impreuna in conditii oarecum ciudate, printre necunoscuti. Povestea este in ambele cazuri vazuta prin ochii unuia dintre copii, iar celalalt pare mai degraba martor mut decat personaj, este si nu este... <br />Exista si diferente, una ar fi raportarea copilului/copiilor la lumea inconjuratoare. Povestea privita prin ochii copiilor lui Kristof este socanta de-a dreptul, dar spre deosebire de Modiano care abia se naste, ea are 10 ani la terminarea WW2. <br />Daca as studia literatura franceza, mi-ar placea sa fac o paralela intre cele doua romane si sa aprofundez. Se pare ca abandonul/pierderea este tema centrala a operei lui Modiano, nu stiu cum e la Agota Kristof, dar e interesant de descoperit.<br /><br />Citeste "Omul duplicat" al lui Saramago, poate te prinde. Mie nu mi-a placut stilul, desi cred ca subiectul m-ar fi prins. M-a deranjat de ex ca autorului i-a luat o pagina sa-mi explice pentru a (deja) treia oara in 30 de pagini ca personajul principal nu era un barbat frumos in sensul unanim acceptat al termenului. Nu era nici urat.<br />Scena incepe cu personajul care se priveste in oglinda si crede ca arata mai bine azi.<br />Apoi autorul ne descrie trasaturile simetrice si asimetrice ale fetei, o asociaza cu aspectul de “pudding fade” pe care un observator le-ar remarca, vorbeste despre fizic, apoi face o paranteza de inca zece randuri in care ne explica cum ca de-a lungul naratiunii o sa incalce deseori o regula, desi n-ar trebui sa o faca. O sa intalnim deseori un paralelism intre ideile si sentimentele autorului si ceea ce simte personajul. Incepe apoi o tirada filozofica despre asocierea privitului in oglinda cu reflectia naratorului despre felul in care arata personajul. <br />In mijlocul abordarii filozofice intra in scena pesonajul “celalalt” si cam pe-aici m-a pierdut pe mine. <br /><br />Artificiul asta alambicat nu m-a impresionat, adica textul mi s-a parit voit ingreunat, inutil. Si nu faptul ca e greu m-a deranjat (am trait experiente extreme in istoria artei hihihi cand ma intrebam daca-s proasta dupa ce citisem un paragraf de trei ori), ci ca e greu inutil. Pai toate astea doar ca sa aflu ca omul nu e nici urat nici frumos? :) Parca citeam un text flescait inspirat din Roland Barthes (despre semiotica).<br /> Zic si eu, fara vreo pretentie de vreun fel, poate exista vreun sens pe care l-am pierdut. <br />Dar sa stii ca o sa incerc si altceva, chiar sunt curioasa, ca doar n-o sa judec ditamai scriitorul dupa 30 de pagini. <br />La cartea cu votantii nu mi-a placut subiectul dar asta chiar nu e vina autorului. <br />Trimit email. Cora_https://www.blogger.com/profile/16080782788114290193noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-17345303151696040682015-08-23T13:12:29.037+03:002015-08-23T13:12:29.037+03:00A, mie mi se pusese pata pe Omul duplicat, voiam s...A, mie mi se pusese pata pe Omul duplicat, voiam să citesc neapărat romanul (deși unii spun că Saramago s-a inspirat de prin alte cărți clasice), dar nu îl mai aveau la bibliotecă. Să înțeleg că acestea sunt primele cărți de Saramago pe care ai încercat să le citești? [parcă suntem la cabinetul medical :))] Scriitura lui e mai dificilă și alambicată, e drept că-ți trebuie ceva răbdare, dar pe mine m-a prins - și-mi plac foarte mult subiectele și ideile, problemele pe care le ridică. <br /><br />Nu cred că e o idee bună să începi cu Eseu despre luciditate, mai ales că ar fi bine să fi citit înainte Eseu despre orbire, unde apar prima oară câteva personaje comune. Cel mai mult m-a impresionat Eseu despre orbire, deși e o carte dură - iar dacă vrei să fugi de realitate, atunci nu prea e indicat să o citești (dar am impresia că nu asta te deranjează pe tine, ci scriitura). Îmi amintesc că am citit cu plăcere și Toate numele, însă n-aș putea intra în detalii, pentru că a trecut ceva vreme de atunci (dar a fost mai lejeră, ca să zic așa). Voi mai citi cărți de Saramago, așa că, dacă nu te grăbești, poate vin cu titluri ceva mai comestibile pe viitor. :))<br /><br />Oaai, Cora, ce mă bucur că ai citit Trilogia gemenilor! Evident, și mai mult mă bucur că ți-a plăcut, mai ales că nu e deloc o carte comodă. :D Ce fain că ai citit-o în original! Sper să cumpăr și eu la un moment dat cele trei cărți în franceză, pe hârtie. Deocamdată vreau să îmi iau Hier, că de-abia aștept să mai citesc ceva de Agota Kristof. Dacă îmi scrii pe mail (lecturile.emei@gmail.com) îți pot trimite memoriile autoarei, L'analphabète: récit autobiographique - foarte faină și asta. Hmm, zici că are ceva din Modiano? Vom vedea. :)<br /><br />Îți mulțumesc și eu pentru vizită și pentru impresii! :)Ema Cojocaruhttps://www.blogger.com/profile/15701399154011958462noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-82092249410508925232015-08-23T12:41:35.614+03:002015-08-23T12:41:35.614+03:00Haha, păi mie îmi plac filmele lui Tarantino, dar ...Haha, păi mie îmi plac filmele lui Tarantino, dar nu am făcut asocierea cu cartea lui Saramago. :)) În schimb, există o trilogie netradusă la noi - Latin American Trilogy a lui Louis de Bernières - care mi-a amintit foarte mult de Tarantino. Și or mai fi și altele.<br />Mda, îți trebuie ceva mai multă răbdare pentru Eseu despre luciditate, este mai sec și mai arid pe alocuri, și nici nu te zguduie din țâțâni precum Eseu despre orbire. Despre Peștera nu știu nimic, dar o trec mai sus pe lista de lecturi, văd că i-a plăcut și Stelei. Eu una nu m-am săturat de Saramago, dar nu e o idee deloc rea să alternezi scriitorii. Sper că data viitoare vei alege o carte care îți va restabili încrederea în autor. :)Ema Cojocaruhttps://www.blogger.com/profile/15701399154011958462noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-44856912276623965222015-08-23T12:29:51.312+03:002015-08-23T12:29:51.312+03:00A, până am răspuns eu, văd că ai pus recenzia pe b...A, până am răspuns eu, văd că ai pus recenzia pe blog - o voi citi cât de curând. Stau prost cu timpul, again, dar sper să vină și vremuri mai liniștite. :)Ema Cojocaruhttps://www.blogger.com/profile/15701399154011958462noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-16212283362200520862015-08-23T07:28:20.639+03:002015-08-23T07:28:20.639+03:00Eu mi-am luat "Omul duplicat" si "E...Eu mi-am luat "Omul duplicat" si "Eseu despre luciditate" (aia cu votantii), dar n-am trecut 30 de pagini la nici una. Nu-i gust stilul. I-as mai da o sansa daca-mi zici ce te-a impresionat pe tine cel mai tare din ce-ai citit (tre' sa recitesc postul cu preferintele). <br />Asta cu intermitentele mortii nu cred c-o sa iau, mai ales ca problema resurselor limitate incepe sa se puna serios si cu noi asa muritori cum suntem. Se zice ca realitatea e de cele mai multe ori mai puternica decat fictiunea. Dar asta e o discutie neliterara.<br /><br />Voiam sa-ti multumesc, mi-am luat Agota Kristof - trilogia: Le grand cahier + La preuve + Le troisième mensonge si m-a lasat cu rasuflarea taiata. Dincolo de tema, m-a cucerit stilul curgator si simplu, dar care te face franjuri. Si un simt al umorului cum rar am intalnit la scrieri de o asemenea forta (mai ales in Le grand cahier). Are ceva din Modiano (sau invers). Sigur ca am citit in franceza. :)<br /><br />Mda, simt ca o sa mai vorbim despre ea. Multumesc inca o data! <br />Cora_https://www.blogger.com/profile/16080782788114290193noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-56176271392690933532015-08-19T15:27:39.315+03:002015-08-19T15:27:39.315+03:00Mi-a placut chiar foarte mult - l-am citit anul tr...Mi-a placut chiar foarte mult - l-am citit anul trecut, o sa pun review-ul pe blog presently! si ma intriga si Intermitentele mortii, o s-o caut!Once upon a Readinghttps://www.blogger.com/profile/03172298370420513050noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-20472644972373737322015-08-19T13:00:19.818+03:002015-08-19T13:00:19.818+03:00Am terminat acum cateva zile Eseu despre luciditat...Am terminat acum cateva zile Eseu despre luciditate si am ramas oarecum dezamagit. Am citit anterior Eseu despre orbire si Pestera si mi-au placut dar alegatorii care au votat in alb nu m-au impresionat deloc. M-am simtit de parca m-as fi uitat la un film de Tarantino, cel putin la final. Si a fost fi pentru prima data cand m-a plictisit stilul lui Saramago cu paragrafe in bloc. Cred ca o sa iau o putina pauza de la Saramago.Paul Cătălinhttp://blogdecititori.ro/noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-26454726284383576322015-08-19T10:58:35.771+03:002015-08-19T10:58:35.771+03:00Ce drăguță ești, Stela! Mulțumesc tare mult și bin...Ce drăguță ești, Stela! Mulțumesc tare mult și bine ai revenit din vacanță! Hehe, e grozav dacă blogurile îți îndulcesc un pic viața de la birou. :D<br />Și eu vreau să citesc tot ce a scris Saramago, dar o să las la urmă Cain și Evanghelia după Isus Cristos, pentru că nu mă atrag subiectele în mod deosebit și presimt ce mă așteaptă, având în vedere că scriitorul a fost un ateist convins. Ți-a plăcut Peștera?Ema Cojocaruhttps://www.blogger.com/profile/15701399154011958462noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-52462460173160186632015-08-18T18:54:52.858+03:002015-08-18T18:54:52.858+03:00A, Ema, ce mîngîiere pe sufletul meu (amarît ca s-...A, Ema, ce mîngîiere pe sufletul meu (amarît ca s-a terminat vacanta :D) sa te citesc! Asa îmi revin cît de cît la normalul de dinainte si privesc cu mai putina ura teancul de dosare de pe birou!<br /><br />Cît despre Saramago, citesc oricum de el tot ce-mi pica în mîna (da' pîna acu' nu mi-a picat decît Blindness si The Cave :)))) )Once upon a Readinghttps://www.blogger.com/profile/03172298370420513050noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-61793461185116640582015-08-17T22:50:46.022+03:002015-08-17T22:50:46.022+03:00Păi da, din păcate nu e o capodoperă, se putea mul...Păi da, din păcate nu e o capodoperă, se putea mult mai bine (nu că eu aș fi în stare să scriu ceva mai grozav). Premisa e foarte interesantă (deși nu originală) și am apreciat faptul că Saramago mi-a dat teme de gândire, pornind de la ideile atinse de el, dar aș fi preferat ca autorul să meargă mai departe decât a făcut-o. Nu mi s-a părut că spre final lucrurile devin confuze, mai degrabă sunt neconvingătoare și cam trase de păr, dar, una peste alta, nu-mi pare deloc rău că am citit romanul. Sunt de acord cu umorul, și mie mi-a plăcut mult. :)Ema Cojocaruhttps://www.blogger.com/profile/15701399154011958462noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-16582800193824178672015-08-17T22:19:02.082+03:002015-08-17T22:19:02.082+03:00Mă bucur că vrei să citești cartea, Diana! :) Chia...Mă bucur că vrei să citești cartea, Diana! :) Chiar este interesantă, deși eu aveam așteptări mai mari de la ea, după ce am fost bulversată de ”Eseu despre orbire”. Dacă nu ai mai citit nimic de Saramago, ”Intermitențele morții” va fi îndeajuns de impresionantă pentru început. :)Ema Cojocaruhttps://www.blogger.com/profile/15701399154011958462noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-17255150202223527222015-08-17T21:22:45.570+03:002015-08-17T21:22:45.570+03:00Am citit-o pe la inceputul anului. Desi n-o consid...Am citit-o pe la inceputul anului. Desi n-o consider o capodopera, subiectul tratat indeamna orice cititor sa-si puna cateva intrebari despre moarte, viata, hazard si sensurile lor.<br /><br />Marele plus il reprezinta umorul (negru, absurd - dar mult si de calitate).<br />Ca minus, mi s-a parut cam dezechilibrata: prima parte mi-a placut mult, dar spre final multe lucruri devin confuze. Recenzii teatralehttp://recenzii-teatrale.blogspot.ro/noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5969981809163328899.post-41377352713114706152015-08-17T21:12:44.107+03:002015-08-17T21:12:44.107+03:00Pare o carte foarte foarte interesanta, am si trec...Pare o carte foarte foarte interesanta, am si trecut-o imediat pe lista de lectura! Lupu Dianahttps://www.blogger.com/profile/15766200184955723280noreply@blogger.com