Cum să aleg o carte de cinci stele

marți, 5 aprilie 2016



Vorbesc cu mine acum, dar poate că ceea ce voi scrie va fi de folos și altora. Am intrat săptămâna trecută pe pagina mea de Goodreads și am observat un lucru oarecum neobișnuit: citisem, la rând, trei cărți pe care le notasem cu cinci stele. În fine, nu toate trei au fost de cinci stele „pline”, însă cărțile mi-au plăcut atât de mult, încât am rotunjit nota până la cinci (oricum, chestiunea asta cu notarea e tare relativă - despre acest subiect a scris mai demult Laura). 

Am început să mă întreb dacă am mai citit vreodată, la rând, trei cărți cărora le-am acordat notă maximă. Și am continuat firul gândurilor, întrebându-mă cum ar fi să citesc nu trei, ci chiar zece cărți de cinci stele, una după alta? Mi-am dat seama că nu este deloc imposibil, deși poate fi, cu siguranță, o provocare imprevizibilă. Să ne înțelegem, totuși: nu ar fi vorba de o vânătoare de trofee, ci pur și simplu de zece cărți care se vor dovedi excelente. Am mai fost întrebată: Cum îți alegi cărțile pe care le citești? Acum mă întreb eu: Cum aș putea să aleg următoarele șapte cărți pentru ca toate, dar absolut toate, să fie lecturi favorite? (până am reușit să termin acest articol, am stricat feng shui-ul cu o notă de trei acordată cărții lui Flanagan - „Să bați din palme cu o singură mână” -, presimțind, oricum, că nu va fi o lectură de cinci stele)

Ar fi minunat să existe o aplicație care, pe baza unor date introduse și a unui algoritm complex, să-mi indice un rezultat sigur. Dar, hei, nu există așa ceva, pentru că fiecare dintre noi este compus dintr-o multitudine de nuanțe care-i definesc personalitatea și preferințele. Mi-am dorit și încă îmi doresc să întâlnesc pe cineva care are gusturi foarte asemănătoare cu ale mele în materie de literatură, dintr-un motiv simplu: pentru a ajunge mai repede la titluri necunoscute mie, descoperite de geamănul sau geamăna mea într-ale lecturii (reciproca fiind valabilă). Însă aspirația mea este, evident, una utopică. Oricât de mult aș semăna cu altcineva, întotdeauna vor interveni nuanțele particulare care ne definesc. Poate că va fi din cauza unui personaj sau a unei replici, a unui deznodământ sau a unei întorsături de situație care mie nu mi-a plăcut, iar pe celălalt l-a fascinat. Cert este că gusturile noastre se vor despărți într-un anumit punct și o vor lua pe drumuri diferite.

Revenind la subiectul articolului, există, totuși, o serie de metode după care mă pot ghida pentru a găsi o carte pe gustul meu. În primul rând, experiența - a mea sau a altora. Odată cu trecerea anilor și cu acumularea lecturilor, un cititor începe să se cunoască și să își cizeleze gusturile, să devină mai pretențios și mai selectiv, să dezvolte un soi de intuiție care îl ajută să aleagă mai bine următoarea lectură. 

O metodă ar fi să apelez la cărțile unui autor cu care sunt deja familiarizată și, eventual, l-am trecut în rândul scriitorilor favoriți. Evident, există riscul să dau peste o carte mai slabă, căci unii autori publică (sau au publicat) destul de des și nu tot ceea ce au scris este excepțional. Am cunoscut pe cineva care citește o singură carte de la fiecare autor - de regulă, cea mai cunoscută -, considerând că nici măcar în felul acesta nu va avea timp să ajungă la toți cei care au publicat de-a lungul timpului. Dacă scopul meu ar fi varietatea dusă la extrem, această metodă m-ar scuti măcar de eventualele dezamăgiri provocate de un scriitor favorit, însă eu una nu mă pot lipsi de plăcerea unei scriituri pe care o apreciez și la care îmi doresc să revin.

Să umblu pe cărările deja bătătorite poate fi o altă metodă. Se spune că adevărata valoare se regăsește, cel mai adesea, în literatura clasică, cea care a trecut testul timpului și a fost citită de zeci de generații, fiind retipărită, studiată și citită aproape fără întrerupere. A lua la rând cărțile lui Dostoievski, Bulgakov, Tolstoi, Nabokov, Woolf ar putea garanta câțiva ani de lecturi mulțumitoare - aproape nimic sub patru stele! Însă întotdeauna pot apărea surprize, chiar și pe acest domeniu arhiumblat: o carte a unui autor celebru mă poate dezamăgi din cine știe ce motiv, sau îmi va părea mai slabă în comparație cu alta; subiectele se demodează, stilurile se perimează, răbdarea cititorului contemporan se diminuează, ș.a.m.d. 

În vremurile naivității mele, de care încă n-am scăpat pe deplin, eram convinsă că toată lumea iubește Un veac de singurătate sau Maestrul și Margareta. Ei bine, am întâlnit destui oameni care s-au declarat nemulțumiți și le-au găsit nod în papură. Dacă până și în cazul acestor cărți, care au primit titulatura de capodopere, există disensiuni și păreri împărțite, e clar că nimic pe lumea asta nu va alinia în unanimitate gusturile personale. Bine, e adevărat că unii oameni țin morțiș să aibă o părere diferită de a majorității, dar pe aceștia îi poți recunoaște destul de repede.

Goodreads-ul este un instrument foarte util în zilele noastre (eu urmăresc câțiva cititori din afară, pentru că lecturile lor sunt diferite de ceea ce se citește la noi), însă inspirația poate fi găsită în multe locuri: la cititorii mai vârstnici, cu sute de lecturi la activ - cei care, de obicei, nu au conturi de Goodreads -, la prieteni, vecini sau colegi care citesc mult și variat, la profesori sau bibliotecari, la jurnaliști, scriitori, critici sau bloggeri literari care își expun pe internet părerile despre cărțile citite. E drept că, în cazul celor din urmă, poate interveni îndoiala legată de posibile interese sau obligații care le influențează opiniile, însă asta e o altă discuție. 

Cât despre cărțile contemporane care sunt pe val într-un moment sau altul, popularitatea lor nu este neapărat un semn al valorii, deși, de la caz la caz, acea valoare chiar poate exista. Mai demult, simțeam instinctiv nevoia de a ocoli aceste cărți despre care vorbește toată lumea, dar, între timp, mi-am dat seama că pot pierde o lectură excelentă, și asta doar din dorința de a nu mă lăsa absorbită de valul opiniei generale. Acum încerc să îmi dau seama care dintre aceste cărți mi s-ar potrivi mie și să evit, pe cât posibil, așteptările false generate de o promovare excesivă.

Pe scurt, dacă experiența personală și intuiția nu-mi sunt de folos, pot găsi întotdeauna inspirație la oamenii în ale căror gusturi am ajuns să am încredere, chiar dacă părerile mele vor diferi uneori de ale lor. Totodată, încerc să mă țin aproape de cei care mă impulsionează - direct sau indirect - să-mi depășesc reținerile și să citesc literatură mai dificilă. Sunt conștientă că nu mă voi simți niciodată îndeajuns de pregătită, însă cărțile de acest gen sunt tocmai cele care ne lărgesc cunoașterea de sine și a lumii. Poate abia când voi da paginile unei cărți de Dostoievski voi înțelege că am ajuns la adevărata literatură; asta nu înseamnă, însă, că literatura de calitate nu poate fi găsită și în paginile scrise de autorii contemporani - din fericire, domeniul literar pare a fi unul inepuizabil.


Acum să analizăm poza de mai sus: oare câte din cărțile din teancul acesta, pe care l-am adus în dormitor cu gândul de a citi din el până scade, se vor dovedi lecturi de cinci stele? Este ironic faptul că presimt deja răspunsul, iar mai bine de jumătate din teanc nu va îndeplini condițiile necesare. Îmi pot da seama de acest lucru printr-un algoritm (ha) care îmbină experiența personală (am mai citit alte cărți de același autor), intuiția (un subiect pare a fi exact pe gustul meu sau fragmentele citite m-au cucerit printr-o scriitură aparte) și părerile formate pe baza experienței altor cititori (unii au apreciat cartea; altora nu le-a plăcut și e clar că mie o să-mi placă - chestia asta funcționează în ambele sensuri).

Pe ce titluri aș paria, așadar? De sus în jos și la dreapta: „Narcis și Gură-de-Aur” de Hesse, „Condiția umană” de Malraux, „Greața” de Sartre, „Laur” de Vodolazkin, „Dezastrul de la Cernobîl” de Svetlana Aleksievici, „Atonement” de McEwan, „Casele vieților noastre” (antologie), nuvelele lui Gogol, „Vorbește, memorie” de Nabokov, „Regele alb” de Dragoman. Acestea sunt alegeri aparent sigure, dar, cum spuneam mai sus, întotdeauna pot apărea surprize. Cu o doză de șovăială, mai aleg câteva candidate: „Opiniile unui clovn” de Boll, „Marea, marea” de Iris Murdoch, povestirile lui Zweig, „Soldații de la Salamina” de Cercas, „Noaptea când cineva a murit pentru tine” de Bogdan Suceavă, „Lindenfeld” de Ioan T. Morar.

Mă veți întreba, probabil, de ce nu citesc doar cărți despre care bănuiesc că vor fi excelente. Dintr-un motiv simplu: pentru că nu mi-am propus acest lucru până acum. Curiozitatea mă împinge să îndrăznesc, să experimentez, să ies din zona de confort și să încerc autori noi și cărți mai puțin cunoscute. Există o anumită plăcere în descoperirea unei cărți extraordinare care se ascunde în straie umile, o carte trecută cu vederea de cititori, adesea din motive inexplicabile. Ce anume stabilește succesul unei cărți? Ce-i determină pe oameni să citească o anumită carte și pe alta să o ignore? Ei bine, dacă cineva poate răspunde la aceste întrebări, e cazul să își deschidă o editură, dacă nu a făcut-o deja. 

În concluzie, nu posed o rețetă infailibilă care m-ar putea ajuta să selectez numai lecturi de cinci stele, însă mă pot ghida după o seamă de metode și indicii care, exceptând surprizele, conduc la rezultate mulțumitoare. Sunt sigură că cei mai mulți dintre voi cunosc deja metodele despre care am vorbit mai sus. Cel mai important lucru, cred eu, este să îți cunoști propriile gusturi, însă la fel de important mi se pare să ieși din când în când din zona familiară, pentru a încerca alte genuri și alți autori, dar și pentru a tinde mai sus, spre cărțile care, deși se vor dovedi mai dificile, vor aduce și un alt fel de satisfacție. Dacă voi cunoașteți vreo metodă cu rezultate garantate, vă rog să nu o țineți doar pentru voi și să mi-o spuneți și mie. :)



54 de comentarii

  1. 5 stele: hesse, abatorul 5, laur, soldatii de la salamina, poate vorbeste, memorie si lindenfeld

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru „Abatorul cinci” nu pot băga mâna-n foc, căci n-am citit nimic de Vonnegut și habar n-am la ce m-aș putea aștepta, iar la asta adaug faptul că e un autor care stârnește reacții diferite, în funcție de cititor. Voi citi și voi vedea. :)

      Ștergere
  2. Dar iti dai seama cum ar fi sa incerci sa citesti doar carti despre care presimti ca iti vor placea foarte mult (de 5 stele, sa zicem) si sa NU fie asa? Adica sa-ti placa (presupunind ca nu dai gres complet cu alegerile), dar nu de 5 stele, ci de 3-4? Pe urma ti-ai pune la indoiala gusturile, intuitia si mai stiu eu ce.

    Get real! :)

    Eu ma multumesc si cu carti care nu-s de nota maxima, sint unele pe care mi-am dorit si-mi doresc sa le citesc fie si numai pentru cultura generala, nu musai ca sa-mi placa la nebunie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu cum am citit acum la repezeala etichetele de la articol si mi s-a parut ca vad cu coada ochiului "viața bate cîmpii" :)

      Ștergere
    2. Of, exact când îți răspundeam s-a luat curentul, am pierdut comentariul (că deh, folosesc laptopul fără baterie, s-o menajez), am așteptat mai bine de o oră, apoi am plecat la muncă. :)) Revin diseară.

      Ștergere
    3. Lavinia, ceea ce spui tu s-ar aplica cuiva care a făcut din propria intuiție un motiv de orgoliu. Nu e cazul meu, din fericire. :) Îi dau voie intuiției mele să greșească, pentru că sunt conștientă că neprevăzutul poate interveni întotdeauna. :))

      Nici eu nu urmăresc să citesc doar cărți de cinci stele, pentru că îmi place să mă arunc din când în când în necunoscut. Sunt atrasă prea mult de cărțile obscure ca să mă limitez doar la cele cunoscute și apreciate. Am observat, însă, că nu mai am aceeași răbdare pentru cărțile care nu-mi plac prea mult, deși nu le abandonez decât dacă sunt cu adevărat proaste (ceea ce nu s-a mai întâmplat de ceva vreme - încerc, totuși, să le selectez cât de cât).

      Oricum, articolul este doar un exercițiu de „cum ar fi dacă”. Nu mi-am propus să-l încep acum și nici n-aș fi putut, căci trebuia să termin cartea lui Flanagan pentru clubul Litera. Ar fi interesant, totuși, să dau curs acestei provocări la un moment dat și să văd ce se întâmplă. Ca să fie un parcurs cu adevărat imprevizibil, ar trebui să includ și cărți despre care nu știu mare lucru.

      Haha, bună asta cu „viața bate câmpii”! :))

      Ștergere
  3. eu inteleg ca e placut sa citesti doar carti de 5 stele, dar la un moment dat nu te-ai satura si de aceasta satisfactie? e ca si cu o prajitura, mananci o boema reusita azi si ce placere simti, apoi mananci si maine si poimaine si parca nu-i mai simtit gustul ca la inceput....o fi superficial sa compar cartile cu prajiturile sau creierul cu stomacul, dar exista o oarecare similitudine. plus ca nu toate cele de 5 stele chiar sunt de 5 stele pline (exact cum spuneai mai sus). asa ca sper sa gasesti carti care sa merite cele 5 stele si sa-ti dea acele frumoase emotii in suflet pe care o carte foarte buna le poate dezmorti. si poate ca ar fi mai putin dezamagitor sa citesti ca si pana acum si sa dai la un moment dat de o carte de 5 stele in mod absolut surprinzator.... asta iti doresc eu!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E simpatic ce zici tu. E ca si cum ai spune, bai, m-am saturat de mancare buna si gustoasa, as vrea sa mananc ceva stricat

      Ștergere
    2. n-ai inteles excat ce-am spus:) nu i-am propus sa citeasca carti proaste, i-am dorit sa gaseasca numai mancare buna intr-un cos plin:)

      Ștergere
    3. Eu am înțeles un pic altfel ce ai scris tu, Iulia: ca printre cărțile care au mari șanse de a fi favorite să adaug și unele cu șanse mai mici, pentru că niciodată nu poți ști de unde apare o carte excelentă, chiar dacă nu este lăudată și citită de mulți. Cum a fost cazul romanului lui Kim Leine, „Profeții din Fiordul Veșniciei”, și cum s-a întâmplat, de altfel, cu „Atlasul continentelor încețoșate” de İhsan Oktay Anar, despre care bănuiam că va fi o lectură pe gustul meu, însă am rămas surprinsă văzând că îmi întrece cu mult așteptările. :)
      Mulțumesc pentru urări, Iulia! Uneori chiar se întâmplă chestia asta, mai ales când aleg o carte obscură, care se dovedește o mică comoară. :)

      Ștergere
    4. Eu sînt de acord cu roberts! Ce s-ar face spiritul nostru critic în lipsa operelor imperfecte cu care sa-l slefuim? :D

      Ștergere
  4. Eu citesc in mare parte doar carti de patru si cinci stele. Ideea mea e ca nu ai timp in viata asta sa citesti toate cartile de cinci stele publicate, asa ca de ce sa iti pierzi timpul cu literatura de duzina?

    Din acest motiv sunt extrem de selectiv cand vine vorba de alcatuit lsite de lectura, ma axez in principal pe autori consacrati, sau pe recomandari venite din partea celor cu un bagaj mare de lectura clasica.

    Carti de 5*: Fratii Karamazov, ca tot citesti acum, Zatul, Lolita, Jurnalul fericirii, Metamorfoza

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te înțeleg, și eu am devenit mai selectivă în ultima vreme (deși nu în aceeași măsură ca tine), după ce am observat că nu mă țin de planul de lectură și nu reușesc să citesc nici măcar cărțile clasice la care vreau neapărat să ajung. Tocmai din acest motiv am lăsat baltă diversele cărți așa-zis „urgente” și am început, în sfârșit, „Frații Karamazov”, care-mi place extrem de mult. Nu mă îndoiam că o să-mi placă, dar a durat ceva până am adunat curaj pentru cele o mie și ceva de pagini. :)

      Și în cazul autorilor consacrați pot apărea surprize, așa că mi se pare improbabil ca la finalul anului să ai numai lecturi de patru și cinci stele. Sau poate că le alegi tu foarte bine!

      „Zâtul” e pe lista de recitire. Cartea mi-a plăcut foarte mult, însă i-am dat patru stele din cauza ultimei părți, care nu mi s-a părut așa grozavă ca restul. Problema e că nu mai țin minte exact ce anume m-a deranjat, acum mi-ar fi prins bine o recenzie scrisă la momentul respectiv! :)) Însă pe atunci nu luam notițe și nu aveam nici blogul. :)

      Ștergere
  5. Hmm... uite că problema asta nu mi-am pus-o niciodată. Oricum, cred că e aproape imposibil să prevezi ce cărţi îl vor plăcea. Eu sunt un pic la polul opus, nu prea am citit cărţi de 5 stele în ultima vreme, mă scald într-un noian de 3 stele. Pentru mine cred că "Să baţi din palme..." va fi o carte de 5 stele, mai am cam 100 pagini. Mi se pare sfâşietor de tristă, dar scriitura îmi dă efectiv fiori. Sunt anumite momente atât de viu ilustrate, încât mai că am plâns. Dar, despre asta voi scrie într-o recenzie amănunţită mai încolo.
    Sunt de acord cu Iulia (roberts? cred), e plăcut când descoperi printre atâtea lecturi una care să îţi placă la nebunie, parcă te bucuri mai mult de ea.
    Apropo, nu ştiu dacă am înţeles eu bine, dar Roberts=fructitza=Iulia?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ihi:) ce sa fac, nu ma pot hotari cu care sa raman:)

      Ștergere
    2. Nici eu nu mi-am pus problema asta până săptămâna trecută, când am observat că notasem trei cărți cu cinci stele, una după alta. :))
      Mie nu mi se pare deloc imposibil să prevezi ce cărți îți vor plăcea. Este evident că nu vei avea o rată de succes de 100%, căci întotdeauna vor apărea surprize, însă există câteva indicii (subiect, scriitură, autor, eventual părerile unor persoane în gustul cărora ai încredere) după care te poți ghida. Acuma, na, procesul ăsta mental se petrece super rapid, nu cum îl disec eu aici. :))
      Uite, îmi doream de multă vreme să citesc „Atlasul continentelor încețoșate”, care părea o carte exact pe gustul meu, deși nu știam mare lucru despre ea (nu e o carte populară). Puteam foarte bine să mă înșel, însă, din fericire, chiar mi-a depășit așteptările.
      Mă bucur că ție îți place cartea lui Flanagan. Eu n-am rezonat prea bine cu limbajul elaborat și nici cu alaiul de nenorociri pe care l-a revărsat pe capul Sonjei...

      Hihi, mie-mi place Iulia, pur și simplu! :)

      Ștergere
  6. eu am citit foarte putine carti din acelea pozate, dar am auzit de majoritatea. sunt destul de cultivat, raportat la media poporului. si chiar raportat la media elitelor politice ies binisor!
    slaughterhouse 5 *****. o spune si titlul.
    vieata amoroasa **** mi-a placut atat de mult incat am mai cumparat o carte a frumoasei zeruya. mi-a placut si aia, dar pe a treia nu am mai cumparat-o. deja era redundant.
    laur *****
    recolta ****
    atonement ***** saoirse ronan, very very mean girl!
    mantaua & nasul ***** si chiar si inca una*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar cum se poate, n-a citit domnul Ionescu - modest, ca de obicei - cărțile de Hesse, Malraux și Sartre?
      Oh, da, nu știu cum de mi-a scăpat faptul că titlul cărții lui Vonnegut vorbește de la sine. :))
      Mda, e musai să citesc ceva de Zeruya Shalev anul acesta, între timp mi-am cumpărat și „Soț și soție”. Gogol, la fel, musai. Și, desigur, „Laur” - la reflux, când toată lumea l-a citit deja. :)

      Ștergere
    2. Poate nu i s-au parut de 5*? Mi-amintesc cum am incercat eu sa citesc Malraux pe la 18-19 ani, esec total :). Chiar si Greata, pe care am citit-o mai la adultete s-ar putea sa imi placa mult mai mult acum, deci cred ca depinde si de timing cu cartile astea.

      Uite mie mi-a placut de 5 * Marea, marea, dar am senzatia (nu stiu de unde) ca pentru tine va fi de 4 (daca ma insel, si mai bine :p)

      Ștergere
    3. neah. de hesse am citit una-alta, dar nu narziss si goldmund. malraux, sartre- nimic nu am citit de acesti domni. dar cel putin am auzit de ei inca din anii 80, cand eram doar 1 copil (acum sunt mai multi copii).

      Ștergere
    4. imi este din ce in ce mai greu sa dovedesc ca nu sunt un robot. pe acest sit, vreau sa zic. in viata de toate zilele nu cred ca se gandeste cineva ca as fi un robot, desi unii cam asa ma trateaza.

      Ștergere
    5. @Lavinia: Bănuiam că domnul Ionescu nu le-a citit, altfel ar fi menționat nota la fiecare. :)

      Clar, depinde foarte mult de vârsta și chiar de momentul când citim o carte. Pe de altă parte, unele cărți s-ar putea să nu ne placă nici la 18, nici la 60 de ani. :))
      Am abandonat și eu recent o carte („Cimitirul de piane” de Peixoto), pentru că scriitura mi se părea prea lucrată și rămâneam mereu pe lângă poveste, în loc să trăiesc înăuntrul ei. M-am gândit că poate e un moment nefavorabil, așa că am lăsat-o deoparte pentru a o relua altcândva. Dar, hmm, îndoiala mi-a intrat deja în sânge. :))

      Să știi că m-am întrebat mai demult în ce măsură ne potrivim noi la gusturi și, hai, la notări pe Goodreads, și am impresia că nu foarte mult, ceea ce mi se pare interesant. :D
      O să văd la momentul respectiv (sper, în curând, că am împrumutat cartea de anul trecut) cât de mult îmi va plăcea „Marea, marea” - evident că n-o să-i dau cinci stele doar așa, de sanchi. :))

      @Musiu Ionescu: Îmi pare rău că întâmpinați probleme, din păcate nu pot face nimic. Mă apucă jalea când mă gândesc câți oameni or fi renunțat, de-a lungul vremii, să îmi lase un comentariu din cauza asta. Am intrat prin opțiunile blogului și am constatat că n-am niciun control asupra acestor măsuri de securitate impuse de Google (anti-spam, adică - sunt foarte eficiente, dar sunt o bătaie de cap, mi-a mai spus cineva că nu nimerea cu niciun chip legumele, fructele sau mai știu eu ce). Asta se întâmplă doar pentru cei care comentează ca anonim sau cu un nume simplu, fără cont de Google+, adresă de email (care oricum nu ajunge la mine) sau website. Contul lui Radu ar fi de preferat, așadar, pentru a scăpa de verificarea anti-robot. :)
      Haha, m-ați făcut să râd, ca de obicei.

      Ștergere
  7. Cand am vazut fotografia pe care ai pus-o (pana sa incep sa citesc din text) eram sigura ca e editata, in sensul ca ai facut mai multe capturi la cartile de 5 stele apoi le-ai pus pe toate unele sub altele, nu ca aceste carti au fost citite consecutiv.

    Sincer mi-ai dat de gandit. Mie mi se pare ca nu sunt deloc organizata in ceea ce priveste cititul si aleg cartile haotic (cum fac in toate aspectele vietii mele, de altfel): ori pentru ca se face foarte mult buzz in jurul ei, ori pentru ca este o carte clasica si a fost citita si ridicata in slavi de mai toata lumea, ori pentru ca am citit despre ea si mi-a atras atentia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha, atât de improbabil ți se pare faptul de a citi trei cărți de cinci stele consecutiv? :)) Oricum, abia cu ocazia asta am devenit și eu conștientă că se poate, dacă îmi dau un pic silința - pe de altă parte, cele trei s-au nimerit la rând, fără să îmi propun așa ceva dinainte. :)

      Cum ai spus și tu, dacă nu mai alegi cărțile haotic, ci privești analitic și obiectiv procesul de selectare a lecturilor, începi să îți dai seama ce ai putea modifica pentru a „nimeri” cărți mult mai bune. Când am scris o parte din lucrurile de mai sus, mi-am adus aminte și de ce spunea Vera - că nu mai e mulțumită de cărțile pe care le citește și că simte nevoia să încerce și alt gen de lecturi.

      Ștergere
  8. Fain articolul, Domnișoară Ema.
    Un mare avantaj pe care îl avem în era internetului este că putem citi un fragment înainte de a decide dacă ne cumpărăm cartea au ba. Am observat că din 10 încercate îmi iau cam jumătate. Bineînțeles că nici nu descarc fragmentul dacă nu am deja o oareșcare idee despre carte (editură, blurb, copertă, Gr, blogger-i, punctaje pe librăriile online). Iar din cele 5, 1, maxim 2 sunt excelente. Astfel, mi-am adaptat și sistemul de rating pe Gr: dacă nu îmi place cartea și are mai puțin de 3 stele o trec la citite și basta. Viața-i prea scurtă pentru cărți de 1 sau 2 stele :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, KJ. Nu eram foarte sigură că ar interesa pe cineva articolul ăsta, dar acum mă bucur că l-am scris. :)
      Hmm, pare cam mică rata de o carte excelentă la cinci cumpărate... Dar, nah, cărțile faine nu se găsesc chiar așa, pe toate drumurile. :)
      Dap, și mie mi se pare o metodă bună cea cu cititul unui fragment înainte de a cumpăra cartea. Așa m-am îndrăgostit pe loc de „Suntem deja uitarea ce vom fi” (hihi, în sfârșit am învățat titlul!), citind câteva paragrafe într-o librărie.
      N-am înțeles, însă, dacă termini totuși cărțile care nu-ți plac și dacă la final le dai sau nu notă. Pentru cei care te au în lista de prieteni pe Gr, poate fi util să vadă o notă de o stea sau două, în cazul în care au încredere în părerea ta și asta le influențează alegerea lecturilor.

      Ștergere
    2. Nu, nu termin cărțile care nu îmi plac. Nu mai am nici timp, nici răbdare, de când am îmbătrânit.
      Da, ai dreptate. Am uitat eu să precizez: le păstrez pe cele care nu m-au scos din papucii de pluș, sau cele cărora vreau să le mai dau o șansă. Pe celelalte, ce s-ar numi probabil „de 1 stea”, le șterg complet din contul meu :-).

      Ștergere
    3. Aham, am înțeles, mulțumesc pentru lămuriri.
      Observ că am început să fiu și eu mult mai selectivă și că nu mai am răbdare pentru cărțile care nu-mi plac. Așa că te înțeleg. Probabil că, odată cu înaintarea în vârstă, ne cresc pretențiile și începem să prețuim mai mult timpului de care dispunem. :)

      Ștergere
  9. eu una ma bazez pe instinct de cele mai multe ori. mai intra si recomandarile prietenilor in care am incredere, desi uneori se dovedeste ca de-asta suntem prieteni, pentru ca suntem diferiti si discutiile in contradictoriu pot fi spectaculoase :)). sigur ca si instinctul da gres, dar e uman si-mi place si asta.
    important e ca exista carti bune din toate colturile lumii si ca fiecare din noi isi gaseste cartea/cartile potrivite sufletului sau, mai devreme sau mai tarziu. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, chiar mă întrebam cum alegi tu cărțile și cumva bănuiam (sau poate mi-ai mai spus?) că te bazezi în mare parte pe intuiție. Eu sper să dea greș cât mai rar, ca să descoperi tot felul de cărți faine și, în felul acesta, să aflu și eu de ele prin intermediul tău. :)
      Sunt simpatice și discuțiile în contradictoriu, cu condiția ca niciuna dintre părți să nu aibă orgoliul că părerile sale sunt singurele valabile (la modul general, adică, căci la nivel personal sunt, evident, adevărate). :)

      Ștergere
  10. Hai sa scriu si eu ceva desi nu ma pasioneaza GR. E ca la filme, care are 5stele ori s-a facut valva mare cu ea, ori a citit-o vreo personalitate. Articolul mi s-a parut f bun. Eu citesc cartile dupa idei care imi plac,fie ce recenzii au.uite de alice munro inca nu am citit nimic, ca nu m-a atras. Acum e mania issabelle alende si care santis. Eu am descoperit kelly jones al saptelea licorn. Cred ca nu am auzit in gura mare de ea, dar pasionatii de tapiserii din muzeul medieval Cluny stiu de ea si o alta carte. literatura clasica am citit chiar destula la orele de lit universala, sigur mai sunt si azi ceva de citit. Astept sa imi gasesc muza cu aceleasi gusturi in materie de carti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Denisa.
      Nu e neapărat vorba de pasiune în ce privește Goodreads-ul - în primul rând, e un instrument foarte util pentru catalogarea cărților (citite, necitite, wishlist etc.) și abia apoi vin și celelalte atribute. Cum acolo sunt adunați o mulțime de cititori din întreaga lume, ai șanse mai mari să dai peste cineva cu gusturi foarte asemănătoare (o simplă privire aruncată prin rafturile persoanei respective îți arată ce a citit și a apreciat și cât de mult vă potriviți).
      Eu n-am citit încă nimic de Isabel Allende, dar sunt curioasă cum scrie, așa că anul acesta sper să ajung la ea. Autoarea e populară la noi de multă vreme. Care Santos nu prea mă atrage, însă nu pot să spun exact de ce. De cartea lui Kelly Jones nu auzisem, pare o lectură captivantă.

      Ștergere
  11. Nu sînt sigura ca 5 stele e un criteriu necesar, Ema. Eu am citit multe carti pe care le consider de referinta desi nu le-am dat 5 stele. Pe urma, exista carti relaxante, înduiosatoare, pe care le citesti cu mare placere desi îti dai seama pe tot parcursul lecturii ca nu se ridica mai sus de 3 stele. Zau ca nu vreau sa citesc numai capodopere, iar aprob spusele lui roberts, te mai saturi de "fine cuisine" si mai vrei sa manînci si o mîncare simpla, nepretentioasa. Cum spunea Eco, nu putem fi super inteligenti tot timpul, deci (continuu eu ideea lui :D ) avem nevoie de carti care sa ne satisfaca si dispozitiile mai… triviale, hi, hi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stela, ai mare dreptate și sunt de acord cu tine! Întotdeauna reușești să pui punctul pe i. :)
      Chiar îi spuneam Dianei (o colegă de blogosferă :P) pe Facebook că mă sperie ideea de a citi doar cărți de cinci stele, pentru că asta ar însemna să le abandonez pe cele care nu se dovedesc atât de bune. Discuția a pornit de la acest articol, în care ni se arată o metodă prin care putem „obține” doar lecturi de cinci stele - adică prin abandonarea unei cărți după maxim 30 de pagini, în caz că nu ne-a convins între timp.

      Oricum nu aveam de gând să vânez și să citesc doar cărți de cinci stele (cum i-am spus și Laviniei, am scris cele de mai sus imaginându-mi „cum ar fi dacă”), dar, după ce am văzut articolul de pe Serial Readers, am dezvoltat chiar o aversiune față de această idee. :)) Adevărul e că și cărțile de patru stele mi-au plăcut, ba am găsit lucruri interesante și în cele de trei stele, așa că nu mă imaginez înotând doar printre capodopere. Plus ceea ce zici tu atât de bine, legat de dispozițiile triviale, când simțim nevoia unor lecturi mai ușoare, deși suntem conștienți din start că nu vom avea parte de vreo capodoperă.

      Ștergere
    2. Ha! Protestez vehement (:D) împotriva metodei celor 30 de pagini! Una dintre cartile care m-au marcat rau, "Demonii" a lui Dostoievski, a trebuit s-o iau de la capat de vreo trei ori ca nu reuseam sa trec de pagina 15 (mi se pare mie sau cam scîrtîie din punct de vedere gramatical fraza mea? Nu-i nimic ma prefac c-am folosit intentionat anacolutul :D)! Deci ma alatur cu entuziasm aversiunii tale fata de metoda!

      Ștergere
    3. Ah, mai învăț cuvinte noi. :)) Nu știam ce înseamnă „anacolut”. :D Într-adevăr, pare ceva ciudat la fraza ta (și mie-mi vine uneori să scriu așa, dar recunosc că reformulez), însă nu cred că e nimic greșit. Oricum, nu te lua după mine - de când scriu pe blog, îmi dau seama câte reguli gramaticale am uitat și mă trezesc mereu cu dileme. :)) Plus schimbările survenite între timp, dintre care cel mai tare mă enervează „nicio/niciun”. Cred că de azi nu o să mai scriu cu „nicio/niciun”, chiar mă enervează rău - culmea, vizual!. :))

      M-a ajuns curiozitatea și am căutat-o pe autoarea articolului pe Goodreads, însă am constatat că nu are doar cărți de cinci stele, ci și de patru și de trei - poate astea au fost citite înainte de aplicarea metodei cu 30 de pagini, n-am mai stat să verific...
      Hai că poate citesc și Demonii după ce mi-am făcut botezul cu Frații Karamazov! :D

      Ștergere
    4. Super ca te-ai apucat de Karamazovi! De cînd îmi propun s-o recitesc! Dosto e marele meu preferat!

      Ștergere
  12. Ca sa ma alatur si eu parerii majoritatii, parca nu prea as vrea sa citesc doar carti de 4 sau 5 stele. Subscriu ideii lui Paul Catalin, cum ca oricum n-avem noi destul timp sa citim toata literatura buna, dar parca prea multa seriozitate devine monotona dupa un timp.

    Acum desigur, eu am cam exagerat cu lipsa seriozitatii anul trecut, motiv pentru care m-am simtit atat de nesatisfacuta dupa ce am tras linie si calculat scorul mediu. Parca tot a 2-a sau a 3-a carte m-a lasat cu un gust amar.
    Asa ca anul acesta m-am hotarat sa pun recomandarile tale in varful listei de citit (de pe GR). Momentan m-am apucat de "My brilliant friend" si chiar m-a prins stilul autoarei (ma rog a traducatorului) din prima. :D

    Ar mai fi un alt aspect, mentionat de Stela Calin, care pentru mine se intampla foarte des. Exista multe carti care mi-au placut la nebunie, dar nu le dau 5 stele. De obicei, este vorba de acelea pe care le pun pe raftul "guilty pleasure". Sunt multe pe care le-am recitit chiar de 4-5 ori, pentru ca asa de tare ma bine-dispun. Cu toate acestea, le consider departe de titulatura de "opera de arta".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. P.S. Ca sa nu mai zic nimic despre satisfactia de a cauta nod in papura, cand vine vorba de a scrie recenzii pentru cartile care nu mi-au prea placut. Ce-mi place mie sa ma razbun acolo... probabil un pic cam prea mult. :P

      Ștergere
    2. De acord cu Stela si Vera. Pentru mine cartile de 4 stele sint de fapt foarte foarte bune. 5 stele inseamna doar ca nu m-am putut ridica de pe canapea de absorbita ce eram, atita tot. Si ce bine a zis Vera, guilty pleasures! Hihi!

      Dupa cum vezi, Ema, se adevereste inca o data ca articolele generaliste si nu recenziile au cel mai mare succes :))

      Ștergere
    3. Vera, bine te-ai întors din Japonia! :D Abia acum am văzut prin ce locuri mișto ai umblat! Ia zi, câte cărți ai reușit să citești în excursia asta? :))

      Dap, nu știu cum se face că romanele de cinci stele sunt în mare parte foarte serioase. :)) Nu e însă o regulă, sunt și destule care au umor (eu îl prefer pe cel negru, dacă se poate). Uite, cred că ți-ar plăcea și ție „Frații Karamazov” de care m-am apucat cu chiu cu vai, neștiind că se citește atât de ușor (s-a apucat și Roxie odată cu mine). Lăsând la o parte unele discuții despre religie care s-ar putea să nu te intereseze foarte tare, personajele și întâmplările sunt super interesante, și-mi pare rău că nu am mai mult timp liber în perioada asta, că îmi vine să citesc non-stop (acum nici nu mai contează că romanul are o mie și ceva de pagini).

      A, oau, mă bucur tare mult că ai început cartea lui Ferrante și că te-a prins! Eu sper că traducătorul a respectat cât mai fidel stilul autoarei. :) Ar trebui să trec la partea a doua până nu încep să uit amănunte din primul volum.

      Sper să se nimerească și alte cărți pe gustul tău, nu de alta, dar poate o să ai un scor mai bun la finalul acestui an. :D Acum, na, nu te poți lipsi nici de lecturile mai slabe, dacă zici că răzbunarea prin recenzii îți provoacă o asemenea plăcere. :))

      În cazul meu mai există un aspect legat de notarea cărților: încerc să privesc fiecare carte în categoria ei și să o notez în consecință (YA, non-fiction, memorii etc.), nu prin comparație cu cărțile din alte categorii. E drept că la YA, de exemplu, sunt mai reținută când vine vorba să dau cinci stele - dar literatura YA e clar un guilty pleasure pentru mine, deși nu pot spune că mă simt vinovată când citesc cărți pentru adolescenți. :)) Asta îmi amintește că n-am mai citit așa ceva de multă vreme, dar deocamdată n-am simțit nevoia.

      Ștergere
    4. roșu vertical, e de înțeles. :D Articolele pe teme generale prezintă interes pentru mai multă lume și suscită o oarecare reacție, pe când recenziile îi interesează pe mult mai puțini, ca să nu mai zic că ale mele sunt foarte lungi și mai mult sau mai puțin plicticoase. :))

      Ștergere
    5. @rosu vertical: initial le ziceam "bodice ripper", dar mai apoi am decis sa fiu mai eufemistica :P

      @Ema: N-am reusit sa termin nici macar o singura carte cat am fost in Japonia. Pe avion m-am uitat la filme, iar in Japonia picam moarta in pat la sfarsitul zilei. Si chiar mi-am facut planuri marete, cum ca voi citi cel putin 3 carti...

      Cand zic ca un roman e serios, nu ma refer neaparat la faptul ca e drama. E serios in comparatie cu un "siropel".
      De exemplu, eu consider roman serios "Trei barbati intr-o barca". Ceea ce e o comedie in toata regula, radeam cu lacrimi pe tot parcursul cartii.

      Am si terminat cartea Elenei Ferrante. Inca nu m-am decis daca ii dau 5 sau 4 stele... dar cel putin provizoriu i-am dat 5 (cu mentiunea ca e vorba de o rotunjire de la 4,5).

      Interesanta ideea, sa notezi cartile tinand cont de genul si categoria din care fac parte. Scorul meu in general reflecta nivelul de satisfactie dupa lectura. Iar diferenta dintre 4 si 5, consta in faptul ca nu m-am despartit de carte nici macar la... :P Adica ce a spus rosu vertical, dar mai politicos. :D

      Ștergere
    6. Ha, înseamnă că a fost o vacanță foarte intensă! Eu știu sigur că n-aș fi cărat cu mine nicio carte, bănuind că nu voi avea timp sau chef de lectură într-o țară atât de diferită, care mi-ar fi acaparat toată energia. Iar pe avion nu pot să citesc, mi se face rău, asta dacă nu mă apucă și o durere cumplită în urechi - de la presiune, probabil. :))

      Aham, am înțeles mai bine ce voiai să zici în legătură cu seriozitatea.
      Ai și terminat cartea lui Ferrante! Mă bucur că ți-a plăcut. :) Știu că tu calculezi judicios nota, cu virgulă 23, haha.

      În cazul meu, cinci stele înseamnă că respectiva carte m-a trecut prin tot felul de stări (de preferat prin toate - râs, plâns, înduioșare, bucurie, suspans, revelație, căzut pe gânduri), că atmosfera ei m-a acaparat total și scriitura mi-a plăcut, că am găsit idei de rumegat și mi-a rămas multă vreme în minte. Acuma, na, nu trebuie să întrunească chiar toate aceste condiții. Sunt un pic mai zgârcită la notarea unei cărți cu multe idei interesante, care nu m-a implicat însă și pe plan emoțional - chestia asta o fi un semn de imaturitate, haha, dar deocamdată așa funcționez eu.

      Ștergere
  13. Ia hai să comentez și eu că de mult nu am mai trecut pe la tine :)

    Eu recunosc că nu urmăresc cărți de 5 stele tot timpul deși cele pe care le simt că sunt de 5 stele nu stau pe gânduri și mă apuc de ele urgent (vezi Stoner, Laur, Profeții din Fiordul Veșniciei). Am un ochi format al naibii de bun :P că doar am lucrat câțiva ani de zile librar. :)

    Dacă chiar vrei să citești 10 cărți de 5 stele una după alta, hai să-ți dau câteva indicii: Sectanții, Un gest de iubire, Acolo unde nu mai e trotuar, Novecento, Romanul cocainei, Alesul, Anul morții lui Ricardo Reiss, Culoarea purpurie, Copiii din miez de noapte.

    Daca ai citit ceva din astea, spune-mi si le schimbam :D

    Nouăzeci la sută sunt sigur că o să le dai și tu tot 5 stele :)

    Razvan sunt. Se pare că nu mă lasă să-mi pun profilul de pe blog...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ha, și eu aveam de gând să-ți fac o vizită în seara asta, că am un pic de timp și voiam să văd ce-i cu personajul acela. :D

      Aveam impresia că am citit Novecento, dar nu, n-am citit-o. Chiar n-am citit niciunul dintre titlurile menționate de tine (vezi că sunt doar nouă :P), dar am trei în bibliotecă (Sectanții, Anul morții, Copiii) iar două sunt pe lista de dorințe (Romanul cocainei, Un gest de iubire). Când o să le citesc, o să mă gândesc la tine și promit să nu le dau o notă mai mică decât e cazul, doar din spirit de contradicție. :)) Se prea poate să fie lecturi de cinci stele și pentru mine, deși nebănuite sunt căile psihicului și ale inimii, care mă pot duce în altă direcție decât cea preconizată. Mulțumesc pentru recomandări (chiar le voi lua în considerare) și aștept și al zecelea titlu. :D

      Oricum te-aș fi recunoscut (cred), după meserie și după cărțile pe care le-ai menționat. :D Foarte ciudat, îmi pare rău că nu ai putut comenta „normal” - nu-mi explic ce se întâmplă, mai ales că alții au reușit să comenteze. Să înțeleg că ai răzbit prin testul cu fructe și legume dat de blogspot? :))

      Ștergere
    2. Harmonia Caelestis este al zecelea, daca tot eram dator :)

      Gusturile nu se discuta, bineinteles, dar am incredere in recomandarile mele :) Si am avut o gramada de dreptate in ultimul timp cat sa fiu la un fir de par de la a fi un increzut :P

      Am scapat de testele cu fructe si legume si munti si parcari si semne de circulatie. Macar atat, daca tot nu am putut sa comentez cu ID-ul de wordpress. :)

      Ștergere
    3. Ah, nu, cu asta m-ai omorât, nu știu dacă o să mă apuc vreodată de Harmonia Caelestis. :)) Mi se pare o carte complicată, dar poate că e doar o impresie greșită, din cauza dimensiunilor nevoluptoase. Dacă aș ști că nu e teribil de greu de citit, poate o pun pe listă. :)
      Hihi, am vrut să spun de prima dată că modestia nu te dă afară din casă, dar am zis să nu te superi. :P Mă bucur că recomandările tale au avut succes, eu chiar mi-aș dori ca titlurile menționate de tine să fie lecturi de cinci stele pentru mine, doar aș avea numai de câștigat din asta. :)
      Văd că acum ai reușit să comentezi cum se cuvine, sper că a fost doar o problemă temporară.

      Ștergere
  14. Nabokov-toate sunt superbe si diferite ca un filigran,Hermann Hesse-Lupul de stepa e deosebita,Jose Saramago-Insula de piatra,Cervantes-Don Quijote,V Woolf-Anii toate sunt de nota 5

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru recomandări! Sper să mai citesc ceva de Nabokov și Saramago anul acesta, dar la Don Quijote nu știu când voi reuși să ajung... Nici măcar nu am cartea, o s-o cumpăr la un moment dat.

      Ștergere
  15. Cosmin Hurduzeu ma numesc.
    Vorbeste,memorie e de 5 stele , ca si Abatorul 5
    V-am scris un comentariu ca anonim mai sus referitor la Nabokov,Hesse ,Woolf ,Saramago si Cervantes.Boll e foarte bun (vezi-Partida de ceai...) Rushdie si Malraux la fel dar va pot recomanda de exemplu Nina Berberova -Trestia revoltata si Acompaniatoarea, Marguerite Yourcenar- Memoriile lui Hadrian, Jean D Ormesson - Povestea jidovului calator,Sartre-Greata care am vazut ca o aveti, Ernesto Sabato -Tunelul,Eroi printre morminte si Abaddon cuceritorul precum si Jose Luis Borges absolut orice,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A, ne știm de pe Facebook. :) Mulțumesc pentru comentarii și recomandări! M-am uitat din nou la poza din articol, pentru că am în bibliotecă câteva dintre cărțile recomandate (Ormesson și cele trei de Sabato, iar „Memoriile lui Hadrian” în format electronic), dar nu mai țineam minte dacă apăreau sau nu în acel teanc pe care l-am fotografiat. La mine se tot schimbă teancurile de la un an la altul, dar asta nu înseamnă, din păcate, c-am reușit să citesc toate cărțile respective. E un du-te-vino continuu, le mut din sufragerie în dormitor și invers, mai adaug, mai scot, mai cumpăr altele noi. Pornesc cu gândul să citesc ceva și o iau în cu totul altă direcție. :) Însă anul ăsta mi-am propus să citesc mai multă literatură „serioasă”, în primul rând volumele pe care le am deja în bibliotecă. De Nina Berberova cred că am „Trestia revoltată” în format electronic, dar n-am citit nimic de această autoare, deocamdată.

      Ștergere
  16. Nu, nu cred că există o reţetă sigură. Cum spuneai şi tu, chiar şi în cazul compatibilităţii de grad înalt pot apărea diferenţe de gust, iar a lua la rând tot ce se spune că e capodoperă nu e o soluţie. (Mărturisesc însă că ”Maestrul şi Margareta” mi s-a părut o carte prea bună pentru ca cineva să se apuce să o critice cu succes, dar asta, în fine, conform viziunii mele). Dar e bine, în egală măsură, să ”navighezi” printre cărţile citate de alţii şi să experimentezi conform gusturilor şi viziunii proprii. (Menţionez că iniţial nu am vrut să citesc ”Lupul de stepă”, de Hermann Hesse, pentru că în prima fază l-am catalogat pe autor drept uşor arogant, dar am citit cartea peste mulţi ani şi mi-a plăcut enorm). Insist să îmi spui dacă ai citit Clarice Lispector. Eu am descoperit-o greu, dar nici că o voi uita prea curând. E drept că uneori are un stil dificil, dar merită.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă mulțumesc pentru comentariu și îmi cer scuze că încă n-am răspuns la email... L-am citit, m-a bucurat mult, dar iată că am tot amânat răspunsul pentru o zi mai puțin aglomerată. Revin tot astăzi cu un email.
      N-am citit nimic de Clarice Lispector ‒ am avut o tentativă cu „Aproape de inima vijelioasă a lumii”, însă stilul autoarei nu m-a prins deloc și până la urmă am abandonat lectura (am și returnat cartea, era împrumutată). Mi-am promis totuși să revin la Lispector, iar această recomandare călduroasă mă determină să o revizitez pe autoare mai curând decât mi-am propus. Probabil că de data asta o să aleg „Patimile după G.H.” și sper să am parte de o experiență diferită.
      Cred că la „Maestrul și Margareta” cântărește greu afinitatea pentru (sau intoleranța față de) proza fantastică, cu care unii cititori nu se împacă deloc. Într-un fel, mă pot considera un cititor norocos, pentru că mă atrag mai multe genuri literare și pot să mă bucur de o varietate mai mare de lecturi. Dar și eu am prejudecățile și reținerile mele, pe care încerc să le depășesc, pe cât posibil ‒ nu-mi place să fiu condiționată în acest fel, parcă orizonturile se îngustează când trag după mine o sumă de păreri preconcepute.

      Ștergere

Un produs Blogger.