luni, 27 iulie 2015

Scriitorii mei preferați (2015)





Iulia m-a întrebat mai demult care sunt autorii mei preferați, sugerându-mi să scriu despre asta. Cum ideea a fost a ei, i-am pasat responsabilitatea primului articol cu această temă, dar se pare că fructiza noastră nu are de gând să scrie prea curând despre acest subiect. Ok, m-am hotărât să o fac eu. 

Dacă ar fi să explic ce înseamnă pentru mine un autor preferat, cred că totul s-ar rezuma la plăcerea și entuziasmul cu care îi citesc cărțile, combinate cu o incidență scăzută (sau nulă) a dezamăgirilor. Nu există un tipar anume: poate fi un povestitor extraordinar, care mă poartă între râs și plâns, sau un scriitor care îmbină subiecte interesante cu idei care-mi pun neuronii la treabă, ori unul care mă fascinează cu anumite teme recurente; de obicei, toți au o scriitură care-mi gâdilă mintea și inima cu furnicături de plăcere. Dacă am citit și m-am extaziat în fața a cel puțin trei cărți, pentru mine autorul respectiv și-a făcut deja loc pe lista favoriților. Mai sunt și excepții precum Juan Rulfo, care a scris oricum doar trei cărți, sau Bruno Schulz, în urma căruia au rămas numai două volume de proză scurtă.

Nu pot să-l nominalizez pe Franz Kafka, pentru că din cele trei cărți pe care le-am citit în tinerețe (Metamorfoza și alte povestiri, Castelul și Procesul) n-a mai rămas decât o senzație vagă, care nu poate ține locul impresiilor. Nu pot să-i trec pe listă nici pe Dostoievski sau Virginia Woolf, pentru că nu am citit niciun roman de-al lor până în ziua de azi (poate soarta mă ajută să recuperez în curând). De fapt, nu pot să pomenesc mulți scriitori clasici, pentru că fie am citit doar câte o carte de la fiecare, și asta demult, în vremuri imemoriale, fie n-am avut plăcerea de a le testa geniul. Singura excepție este Thomas Mann, cu două romane citite relativ recent (Casa Buddenbrook și Muntele vrăjit), însă în cazul dumnealui nu pot să mă pronunț. Deocamdată.

Poate ați observat că la titlul postării am trecut și anul. Sunt convinsă că, peste un timp, lista mea cu scriitori preferați va suferi modificări - la fel cum, dacă m-ați fi întrebat acum cincisprezece ani ce autori îmi plac, aș fi răspuns fără șovăială: Agatha Christie și Michel Zevaco. M-am hotărât să reînnoiesc această listă periodic, pentru că și eu sunt curioasă ce nume voi adăuga (de scos va fi mai greu, dar nu imposibil). De exemplu, zilele trecute m-am extaziat în fața scriiturii lui Nabokov, care are toate șansele să figureze pe listă în viitorul apropiat. În cazul unor scriitori (Orhan Pamuk, Bulgakov, Alice Munro, Julian Barnes, Per Petterson, Bogdan Suceavă, Filip Florian, Cărtărescu) va trebui să mai citesc măcar o carte sau două pentru a mă edifica. 

Așadar, în ordinea în care i-am cunoscut, autorii favoriți sunt, în acest moment:


José Saramago (sursa)
Pentru a-l aprecia cum se cuvine pe Saramago, cred că trebuie atins un anumit echilibru între experiență și răbdare - altfel există riscul de a-l abandona, și ar fi mare păcat. Eu am început prin 2010 cu Toate numele, care mi-a plăcut foarte mult, însă am impresia că nici romanul nu a fost atât de complicat precum alte scrieri ale portughezului. Anul trecut am citit Eseu despre orbire și Eseu despre luciditate, care mi s-au părut extraordinare. Cărțile lui Saramago sunt destul de dificil de parcurs, pentru că autorul are un stil propriu, cu blocuri compacte de text, fără paragrafe și linii de dialog, cu o mulțime de virgule ce întind narațiunea la nesfârșit. Însă dincolo de aceste dificultăți se află ideile și problemele ridicate de autor, cugetările și ironiile sale cu privire la societate și natura umană. Pentru mine, Saramago se apropie de prototipul scriitorului ideal: subiecte și idei interesante, scriitură mișto, teme de gândire la care rumeg zile întregi.


Halldór Laxness (sursa)
Când m-am apucat, în 2012, de romanul Sub ghețar, nu știam absolut nimic despre acest autor islandez care a primit Nobelul în 1955. Cartea m-a cucerit cu umorul ei și cu atmosfera bizară, iar în următorul an am citit alte trei romane de Laxness: The Fish Can Sing, Independent People (probabil cel mai bun roman al său) și Paradise Reclaimed. N-am mai pățit niciodată ceva asemănător ca în timpul lecturii Oamenilor independenți: la un moment dat am izbucnit în lacrimi, pentru ca, zece pagini mai încolo, să râd cu sughițuri. Îmi dau seama că Halldór Laxness nu va fi un autor pe gustul tuturor, dar parcă a scris special pentru mine: îmi plac la nebunie umorul și ironia lui, căldura și accentele lirice, detaliile despre istoria și mitologia Islandei, curentul subtil de tristețe și melancolie care-i traversează poveștile. Datorită lui m-am îndrăgostit de Islanda și de oamenii talentați, optimiști și puțin nebuni ai acestor meleaguri dăruite cu o vreme imposibilă. Eram convinsă că autorul nu a fost tradus încă la noi - cu excepția romanului Sub ghețar -, dar am aflat ulterior că există pe undeva Oameni independenți, Stațiunea atomică și Clopotul din Islanda (poate și altele?), apărute prin anii '60. 


Gabriel Garcí­a Márquez (sursa)
Nu pun la socoteală prima mea întâlnire cu proza lui Márquez (Despre dragoste și alți demoni), căci e de vină pentru impresia eronată pe care am avut-o timp de cincisprezece ani și mai bine: nu mi-a plăcut (sau n-am înțeles-o) și de atunci am fost convinsă că autorul scrie îngrozitor (vorba despre cărțile citite la momentul potrivit mi se pare foarte adevărată). În 2012 m-am apucat într-o doară de Dragostea în vremea holerei și am avut parte de surpriza vieții mele (comparabilă cu cea avută la Nostalgia lui Cărtărescu): mă opream după fiecare frază citită pentru a-mi da palme (de entuziasm), nevenindu-mi a crede cât de bine poate să scrie columbianul ăsta. Se pare că nu e așa pentru toată lumea. Nicio problemă, nu cred că există pe planeta asta vreun autor iubit de toți, fără excepție. Dar pentru mine a devenit un favorit, poate și pentru că iubesc realismul magic. Am citit apoi (și mi-au plăcut foarte mult) Povestea târfelor mele triste, Un veac de singurătate și Incredibila și trista poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet


Ismail Kadaré (sursa)
Opera autorului albanez este ca un teren minat: trebuie să ai grijă unde calci, pentru că s-ar putea să ai parte și de experiențe mai puțin plăcute. Având în vedere cât este de prolific, e oarecum de înțeles că nu tot ceea ce a scris Ismail Kadaré este excepțional. Eu am avut noroc și, până la Cina blestemată, mi-a plăcut foarte mult absolut tot ce am citit. Am început în 2012 cu Palatul viselor, apoi am citit, pe rând, Kostandin și Doruntina, Florile înghețate din martie, Generalul armatei moarte, Spiritus și Cina blestemată. Ultima mi-a cam tăiat avântul (ajunsesem deja la șase cărți și ceva trebuia să mă oprească, altfel citeam pe bandă rulantă cărțile lui Kadaré), dar am de gând să mă dreg cu Cronică în piatră și Aprilie spulberat. De ce îmi place atât de mult Ismail Kadaré? Pentru că vorbește cu pasiune obsesivă despre Albania, cu istoria, miturile și tradițiile ei, pentru că este un păstrător al magicului și al misterului în romanele sale, dar și un critic plin de ironie amară al mentalităților înapoiate. 


Bohumil Hrabal (sursa)
La începutul lui 2013 am citit pe nerăsuflate două cărți de Hrabal: am început cu O sigurătate prea zgomotoasă, care m-a bulversat de-a dreptul, apoi am continuat cu L-am servit pe Regele Angliei, care m-a amuzat și m-a întristat în egală măsură. Marele meu regret este că nu am scris despre ele (nici măcar pe Goodreads), dar asta înseamnă că, la un moment dat, le voi reciti. Anul trecut am lecturat Trenuri cu prioritate, iar între timp m-am apucat și de Toba spartă, o colecție de proză scurtă și nuvele, pe care am abandonat-o din motive inexplicabile. În timp ce căutam fotografii pentru a-mi ilustra articolul, am constatat că Hrabal deține locul fruntaș când vine vorba de cele mai amuzante sau ridicole poze. Nu m-am mirat prea tare, căci am regăsit în imagini (el cu o coroană pe cap, el, mic, pe un scaun uriaș, el dând de mâncare la pisici) stropul de nebunie și umorul care îi caracterizează scriitura, străbătută de un curent de tristețe care nu se poate ghici în fotografii. 


Javier Marías (sursa)
Îmi dau seama cât de imprevizibil este planul meu de lectură după faptul că, deși mi s-a făcut dor de câteva luni să mai citesc ceva de Javier Marías, încă nu am reușit. Chiar dacă stilul autorului spaniol nu seamănă cu al lui Saramago, aș putea găsi oarecare similitudini în subiectele și ideile interesante, dar mai ales în lungimea și densitatea frazelor, care fac lectura ceva mai dificilă. Însă Marías se abandonează și mai mult divagațiilor, alunecând adeseori spre introspecții și cugetări savuroase, care mă fac să subliniez paginile cu furie și încântare - căci mintea mea nu e în stare să cuprindă dintr-odată ideile și frumusețea cu care sunt saturate frazele. Autorul se adânceşte pe firul gândurilor fără a deveni plictisitor sau redundant, găsindu-şi întotdeauna drumul înapoi spre subiect, ca un ochi atotştiutor care priveşte pe deasupra labirintului. Am început în 2013 cu Mâine în bătălie să te gândeşti la mine, iar anul trecut am mai citit două cărți: Inimă atât de albă și Când eram muritor, o colecție de proză scurtă. 


Ágota Kristóf (sursa)
Dacă socotesc separat cărțile din Trilogia gemenilor, apărute oricum în ani diferiți, înseamnă că am citit patru cărți ale acestei autoare maghiare care a fugit în Elveția la vârsta de 21 de ani. Ágota Kristóf mi se pare produsul fortuit a două lumi: subiectele sale izvorăsc din experiența vieții în Ungaria comunistă, însă felul în care scrie a fost șlefuit de limba împrumutată, franceza, care a readus-o la condiţia de analfabetă. Am citit în 2013 Trilogia gemenilor, care a fost o lectură incredibilă - mai ales primele două cărți, Marele caiet și Dovada. Am recomandat-o tuturor, și culmea e că toți cei care au citit-o mi-au împărtășit părerea: n-au mai întâlnit până acum o carte asemenea Marelui caiet. La începutul anului trecut mi-am luat inima în dinți și am citit în franceză memoriile scriitoarei, L'analphabète: récit autobiographique, din care am înțeles cum a apărut stilul său singular, laconic şi puternic, cu propoziţiile simple ale unui copil care încă studiază şi învaţă, dar cu încărcătura emoțională a unui adult. De atunci tânjesc după o altă carte de Ágota Kristóf, Hier (Ieri), și-mi pare rău că nu am profitat de călătoria la Barcelona pentru a o comanda din timp pe Amazon (unde cărțile la mâna a doua au prețuri foarte accesibile). 


Ludmila Ulițkaia (sursa)
Pe Ludmila Ulițkaia am descoperit-o târziu, abia anul trecut, dar m-a impresionat atât de mult scriitura ei, încât am citit trei dintre cărțile sale în același an. Am început cu Fetiţele. Rude sărmane (despre care am scris în două părți, aici și aici), în toamnă am trecut la Cei dintâi și cei de pe urmă, iar în iarnă - la Înmormântare veselă. Ce mai, am fost în extaz! Anul acesta am citit Medeea și copiii ei, care mi-a confirmat faptul că Ulițkaia este o povestitoare extraordinară, cu un stil foarte personal, care mie îmi merge la inimă. Încă de la prima lectură, proza ei m-a determinat să scriu următoarele lucruri: scriitura Ludmilei Uliţkaia este imposibil de ignorat, căci este prezentă ca o unghie ascuțită ce pătrunde încet în carne, lăsând urme adânci și greu de vindecat. Este un melanj izbitor de duritate, lirism, umor și vulgaritate voalată, un limbaj aspru cu neașteptate izbucniri poetice - însă este o poezie colțuroasă și amară, care nu încetează să surprindă și să zgârie, asemenea unei flori frumoase pline de spini, de care nu te poți apropia fără să te rănești. Aceste observații au rămas în picioare și la următoarele cărți pe care le-am citit, și trebuie să mă credeți că am de gând să parcurg tot ceea ce s-a tradus la noi de Ludmila Uliţkaia. 


Haruki Murakami (sursa)
Categoria oaia rătăcită

Situația lui Murakami este incertă: am citit deja opt cărți ale autorului japonez, dintre care unele mi-au plăcut foarte mult, iar altele mi s-au părut cam insipide și comerciale. Am citit de două ori Pădurea norvegiană, dar nici acum nu îmi pot aminti decât vag ce se întâmplă în acest roman; au urmat În căutarea oii fantastice, La sud de graniță, la vest de soare, Cronica păsării-arc, Iubita mea, Sputnik - toate faine, toate citite în 2012. În 2013 am devorat prima jumătate din 1Q84, dar cealaltă jumătate mi s-a părut lălăită, repetitivă și teribil de frustrantă. De atunci, entuziasmul meu pentru Murakami a tot scăzut: La capătul lumii mi-a plăcut, dar În țara aspră a minunilor mi s-a părut cam patetică, iar Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelerinaj a fost o dezamăgire. Mai pot spune acum că Murakami este un autor preferat? Nu de puține ori, misterele și episoadele fantastice imaginate de el m-au aruncat direct în transă, astfel că i-am citit cărțile cu înfrigurare și fascinație, experimentând dispariția bruscă a lumii înconjurătoare. Însă contrastele prozei sale mi se par mult prea mari: pe lângă punctele forte (care, de alftel, nu au succes la toți, însă mie mi s-au potrivit), Murakami are, din păcate, și scriitură slabă, cu tentă comercială și plină de clișee, scene de sex de toată jena, relații și discuții care par desprinse din cărțile chick-lit. Vreau, totuși, să mai citesc ceva de el - probabil Kafka pe malul mării, care sper să nu mă dezamăgească.


Margaret Atwood (sursa)
Categoria candidat

Deși am citit deja patru cărți ale scriitoarei canadiene, se pare că este necesar să mai citesc încă una pentru a mă lămuri dacă o trec sau nu pe lista autorilor favoriți. Va trebui să aleg un roman realist, căci, din câte am observat, rezonez mult mai bine cu poveștile ei science-fiction decât cu cele „normale”. Am început în 2013 cu Oryx and Crake, apoi am citit imediat și The Year of the Flood, partea a doua a trilogiei MaddAddam. Partea a treia nu apăruse încă, așa că am uitat între timp o mulțime de amănunte din primele două cărți (mă întreb dacă aș fi în stare să le recitesc - dacă da, și-mi plac, e mare lucru). În 2014 am ajuns la primul roman realist, The Blind Assassin (Asasinul orb), care a reușit să mă plictisească în unele momente; cel mai bine am rezonat tot cu povestea SF intercalată cu narațiunea de bază. Anul acesta am citit în sfârșit distopia The Handmaid's Tale (Povestirea cameristei), care mi-a plăcut tare mult. Acum habar n-am ce să aleg: înclin spre Femeia oracol sau Alias Grace, care sper că mă vor face să iubesc și proza realistă a lui Margaret Atwood.



PS: Dacă nu știați, pe Goodreads există o listă foarte utilă, Most read authors, pe care o puteți găsi intrând la My books. Este curios că, cel puțin în cazul meu, numărul de cărți lecturate nu indică neapărat un autor preferat. L-am citit cu entuziasm pe Milan Kundera, dar la a patra carte (Imposibila ușurătate a ființei) m-am oprit, nemulțumită - chiar dacă este cel mai apreciat roman al său. Vreau totuși să reiau lecturile cărților lui Kundera, pentru că Ignoranță și Iubiri caraghioase mi-au plăcut foarte mult. Un alt scriitor problematic este Yasunari Kawabata: am rezonat și nu prea cu cele trei cărți pe care le-am citit (O mie de cocori, Frumoasele adormite și Dansatoarea din Izu), dar voi mai încerca - poate japonezul are cărți mult mai bune la care încă nu am ajuns. De Luis Sepúlveda am citit tot ce s-a tradus la noi (adică trei cărți), dar nu-l pot trece nici pe el pe lista favoriților, deși Bătrânul care citea romane de dragoste mi-a plăcut teribil de mult. Oricum, gusturile mele se mai schimbă de-a lungul anilor și mai sunt mulți autori de descoperit, așa că nu mă aștept ca lista de mai sus să fie una completă și definitivă. Dacă aveți dispoziție și timp, m-aș bucura să aflu care sunt scriitorii voștri preferați.


86 de comentarii:

  1. Buna dimineața! :)

    Încep prin a spune ca îmi place cum ai descris ce înseamna un autor preferat. Din aceasta lista, plus de-a lungul timpului m-ai intrigat și mi-ai creat o pofta nebuna de a o încerca pe Ludmila Ulitkaia. Vorbești asa frumos despre ea, încât sigur ma voi gândi la tine când o voi citi :)). Pe blogul asta îmi pot face o lista întreagă de recomandări. Alții apetisanți sunt și Saramago (de care am 6 cărți, dar nu m-am încumetat pana acum) și albanezul. Cu Marquez am cam eșuat dar nu zic, ba chiar ma voi provoca sa îl încerc pentru ca sunt convins ca merita din plin. Si scrisul chiar îmi plăcea, eram fascinat dar m-am pierdut. Mda momentul potrivit. Eu dau cel puțin a doua șansa dacă nu mi-a plăcut ceva la vremea respectiva.

    Ca sa răspund și la întrebare care sunt autorii preferați. Fiind în primăvara vieții nu prea pot vorbi de tinerețe, recitiri, păreri definitive sau demult uitate. Am foarte multe titluri și autori de tăiat și descoperit. Spun de la început ca am citit fie doar o carte de cutare sau alte combinații. Dar ii menționez pe: George Orwell (2 cărți, as vrea sa citesc tot de el; ironie, politica etc), J.D Salinger nu poate lipsi (doar celebrul roman, am văzut ca nici nu are un milion de cărți dar voi mai citi de el). Vladimir Nabokov .. Nabokov.. Nabokov.. What can I say? Din nou doar cartea care l-a făcut faimos, dar e excepțional, sper sa figureze și la tine. Facem o excepție și îl adaugăm din prima.

    Alții care și-au croit drum prin călătoria mea literara ar fi F. Scott Fitzgerald și Truman Capote (ce surpriza! doar o carte dar remediem pentru ca m-au entuziasmat amândoi). Mențiuni onorabile: Oscar Wilde, Charles Dickens, Surorile Bronte :-?, Anne Frank (poate nu prea merge dar..), un Murakami(doar Pădurea deci..pune-te pe citit), Eliade, Rowling și poate și Agatha Christie(fiecare cu completări). Apoi ar mai fi autori care chiar au scris o singura carte cum ar fi Margaret Mitchell(dar dacă devine cartea ta preferata e perfect :>)

    Mai sunt cărți care mi-au plăcut mult și foarte mult, dar autorii fie au doar o carte(iar impresia rămâne asa..), fie sunt mai necunoscuți sau mai trebuie sa citesc măcar ceva de ei asa ca ajunge.

    Sper ca nu am scris prea mult și o zi excepționala si răcoroasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună ziua a doua, căci a trecut vremea și abia acum reușesc să răspund. :)
      Mulțumesc pentru comentariu, nu ai scris prea mult - eu una nu i-aș putea reproșa nimănui acest lucru, având în vedere că și eu îmi dau frâu liber gândurilor în mai multe paragrafe decât au oamenii răbdare să citească. :)

      Mă bucur tare mult că vrei să citești ceva de Ulițkaia! Dacă reușești, aștept păreri. Eu încep să cred că mai tot ce a scris este bun, ceea ce nu se poate spune despre mulți autori celebri. Ar trebui să fie mult mai cunoscută și citită, dar văd că oamenii sunt tare greu de convins (asta până nu ia un premiu important, desigur). :)

      Și eu sunt de părere că anumite cărți cu care nu am rezonat la un moment dat ar trebui reluate peste câțiva ani. Nu mă refer la orice carte, desigur, ci la cele care ar merita o a doua șansă. Poate peste o perioadă nu voi mai fi atât de nedumerită de anumite pasaje din Muntele vrăjit, pe când acum nu am fost în stare să le înțeleg și mai degrabă m-au plictisit.

      Pari să fii foarte tânăr, așa că te apreciez pentru calitatea lecturilor tale! Am constatat pe propria piele că pentru anumiți autori e nevoie de răbdare și exercițiu (care vine odată cu anii de lectură), așa că nu trebuie să-ți faci probleme dacă nu rezonezi cu anumiți scriitori apreciați (Marquez, de exemplu - deși s-ar putea ca realismul magic să nu fie pe gustul tău, pur și simplu). Sper să îți faci curaj pentru Saramago, eu cred că îi vei face față. :) Nu știu ce cărți ai în bibliotecă, dar am auzit că Intermitențele morții ar fi tocmai bună pentru a începe (am de gând să o citesc și eu în curând).

      Ștergere
    2. Multumesc pentru rândurile scrise, da am Intermitentele și chiar suna interesant subiectul. Vreau sa-i citesc și pe Munro, Pamuk si Petterson plus Roman rusesc :)). Apropo, am văzut ca sunt pe lista de la începutul anului și as zice sa le treci cat mai sus: Sa ucizi o pasare cântătoare(mor sa citesc continuarea) și Zbor deasupra unui cuib de cuci, le-am cam adorat. Si cu ocazia asta din nou autori care au scris o singura carte, în general capodopera. Nici nu as ști unde sa-i situez. Poate doar plăcut foarte mult și atât.

      Ștergere
    3. Dac-ai ști ce bătaie e pentru primul loc pe listă... O păruială în toată regula! :D Eu vreau să ajung la cele două cărți, doar că altele sunt mai neobrăzate și se pun în față. :))
      Serios acum, chiar aș vrea să le citesc, mai ales Zbor deasupra unui cuib de cuci. Nu știam mare lucru despre Ken Kesey, am căutat un pic și văd că a publicat și alte cărți - dar, mai mult ca sigur, niciuna nu este la nivelul Zborului.
      Nu-mi vine să cred că a apărut o continuare la Să ucizi o pasăre cântătoare, iar eu n-am reușit s-o citesc nici pe aceasta din urmă... Așa se întâmplă când îți dorești la fel de mult să citești vreo 50 de cărți - unele vor sfârși mai la coadă, deși coada asta e doar marginea mai din spate a primului loc. :)

      Ștergere
  2. Cea mai bună carte a lui Margaret Atwood e Ochi de pisică, zic eu. N-am citit tot ce a scris, dar din ce am citit nimic nu se apropie de Cat's Eye.

    Femeia oracol n-am citit-o, dar Alias Grace mi-a plăcut, deci recomand. :) Nu știu cît îți folosește părerea mea, totuși, avînd în vedere faptul că pe mine în Asasinul orb povestea SF nu m-a emoționat deloc. Am preferat partea în care personaja era bătrînă, restul mi s-a părut cam superficial.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha, m-a amuzat teribil numele cu care ai semnat. :)
      Mulțumesc pentru părerile despre Atwood, să știi că iau în calcul și Cat's Eye. Acum îmi este și mai greu să aleg, dar cred că voi începe toate cele trei romane și îl voi continua pe cel care mă va absorbi de la primele pagini. Îmi place cum scrie Atwood, dar nu prea am rezonat cu povestea realistă din Asasinul orb (nici măcar cu părțile în care personaja - hihi - era bătrână). Sper să am mai mult succes cu al doilea roman.

      Ștergere
    2. Bună, Ema! și eu recomand Ochi de pisică! Mi-a plăcut cel mai mult din ce am citit de Atwood până acum (e adevărat că nu am citit prea multe și cred că cu greu o să îmi placă alta mai mult sau la fel de mult) :)

      Ștergere
    3. Mulțumesc pentru recomandare, voi citi cu siguranță și Ochi de pisică. :)

      Ștergere
  3. vai, dar de la bătrânul Dostoievski trebuie să înceri măcar Însemnări din subterană - are până în 200 de pagini și nu e nici pe departe în stilul greoi rusesc specific secolului al XIX-lea.

    Aceeași impresie o am și eu despre Murakami, la început scriitura lui m-a atras ca un magnet dar acum nu mai sunt așa de sigur în privința lui. În schimb, din literatura niponă începe să-mi placă mult de Kenzaburo Oe și Yukio Mishima. Și Kawabata îmi place, dar parcă Mishima e cu o clasă peste.

    Saramago e și la mine pe lista preferaților deși am citit doar două cărți de ale sale până acum, cu Marquez nu m-am lămurit, trebuie să-i mai acord timp.

    Joyce mi-a plăcut foarte mult în Portret al artisului la tinerețe dar nu m-am învrednicit încă și de Ulise. Dintre scriitorii din secolul al XIX-lea trebuie să îi pomenesc musai pe Cehov și Gogol.

    Pe Kafka îl recitesc frecvent și de fiecare dată mă surprinde cu câte ceva. Pentru Nabokov nu dispun de cuvintele necesare să descriu starea pe care o aveam când îi sorbeam cuvintele.

    Dintre contemporani Philip Roth m-a surprins peste măsură, nu credeam că o să-mi placă așa mult. Mai am nevoie totuși de o carte sau două să mă conving.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda, mi-ai dat o idee bună, Paul - îți mulțumesc. Eu m-am tot cramponat de Frații Karamazov, în loc să încep cu o carte mai scurtă de Dostoievski. Partea cu stilul greoi nu m-ar deranja - pur și simplu l-am tot amânat, asta și din cauza reținerii mele pentru cărțile foarte mari (de care am mai scăpat între timp).

      Ok, trebuie să încerc și eu ceva de Philip Roth, neapărat. Nu sunt prea sigură că va fi pe gustul meu, dar sunt datoare măcar cu o încercare. Hmm, dacă am citit ceva de Cehov sau Gogol, mi s-a șters între timp din memorie, așadar o voi lua de la zero. E fain că îl recitești frecvent pe Kafka - după ce am scris articolul, mi-am dat seama că trebuie să revin la el. Degeaba am citit trei cărți, dacă nu mai țin minte nimic.
      De Mishima n-am citit nimic, dar sper să. Nici de Joyce, dar voi începe cu romane mai scurte, căci de Ulise nu cred că mă voi apropia prea curând.

      Foarte faine preferințele tale, mulțumesc pentru comentariu. Tot tu m-ai mobilizat cu Nabokov, pe care îl amânam pentru că nu știam ce carte să aleg. Mi-a plăcut foarte mult Adevărata viață a lui Sebastian Knight, apropo.

      Ștergere
  4. Sînt mirat că nu ați citit Dostoievski, măcar Însemnări din subterană. Dar nu-i nimic. Timpul n-a intrat în sac. De Ágota Kristóf abia acum aud. Nimeni nu le știe pe toate :) Spor la lecturi, Ema!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar fi ușor să pretind, dar prefer să fiu sinceră, în ciuda sprâncenelor pe care le văd ridicându-se, dezaprobatoare (vorbesc în general). Nu-mi place să creez o imagine falsă, căci nu m-aș mai simți bine cu mine dacă aș pretinde că sunt altcineva.
      Dacă acceptați o provocare, aș fi curioasă ce părere ați avea despre prima carte din Trilogia gemenilor. Nu prea se mai găsește ediția românească, dar poate încercați originalul în franceză.

      Ștergere
  5. 3 mari absențe pe listă, mă gândeam că îs taman pe gustul dvs- michel tournier, milan kundera & llosa

    RăspundețiȘtergere
  6. a, ați zis de llosa. atunci... il caragiale!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă refereați la Kundera, probabil, căci pe Llosa nu l-am pomenit în articol. Mi-a plăcut Orașul și câinii, mi-am propus să mai citesc și altceva, dar deocamdată n-am reușit (Mătușa Julia e citită demult și uitată între timp).
      N-am citit nimic de Michel Tournier, ziceți că ar fi pe gustul meu? Nu știu de ce, dar nu mă atrage în mod deosebit. Voi investiga totuși cărțile acestui autor.
      Da, Caragiale mi-a plăcut mult, dar am uitat cam tot ce am citit, așa că părerea mea de acum nu ar fi susținută de niciun argument. :)

      Ștergere
    2. o, sigur, la kundera, da. mătușa julia e de neuitat. conversație în catedrala de asemenea. sigur, nu am citit nici până azi războiul sfârșitului lumii. am o ediție veche & răpciugoasă (ante 1989 oare? o fi cenzurată? nu mai bine caut un ebook de 9 lei?). poate când viu la capitală o să o iau să o citesc. să iau și însemnările din subterană, așa?

      Ștergere
    3. Hihi, de neuitat... Aș vrea să am o memorie atât de bună, dar mă lasă baltă invariabil.
      Mda, și eu mă cam feresc de cărțile apărute înainte de 89, dacă pot lua o traducere mai nouă. Mi s-a întâmplat să dau peste câteva paragrafe lipsă în Palatul de gheață de Vesaas (deși, în engleză, nu părea a fi nimic subversiv, demn de eliminat), și de atunci mi-a cam pierit entuziasmul pentru edițiile vechi.

      Ștergere
  7. Prima carte a lui José Saramago pe care am citit-o a fost / intermitentele mortii / apoi / toate numele / apoi / calatoria elefantului /. Este un autor de top, din toate punctele de vedere.
    Halldór Laxness cu lumea sa de sub ghetar a urcat si in topurile mele foarte sus.

    Haruki Murakami nu m-a convins. Il consider un produs comercial, adica: da bine sa citesti Haruki Murakami.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred că acesta este motivul pentru care oamenii îl citesc pe Murakami - cred că pur și simplu le face plăcere să îl citească. Este un autor foarte popular pentru că este accesibil unei game largi de cititori, iar temele lui se mulează cumva pe preferințele oamenilor. Mie-mi place starea de vrajă pe care mi-o induc unele dintre cărțile lui (e vorba de o plăcere neintelectuală, asemănătoare cu cea din copilărie, când devoram cărți polițiste sau de aventuri), dar n-am putut să nu observ cât de comercial și de superficial poate fi în altele.

      Mă bucur tare mult că ți-a plăcut Sub ghețar! Nu toată lumea rezonează cu stilul lui Laxness.
      Saramago este într-adevăr un scriitor extraordinar, acum mi s-a făcut poftă să mai citesc ceva de el. :)

      Ștergere
  8. Lista ta m-a băgat un pic în ceaţă pentru că nu am auzit de 4 autori (Halldór Laxness, Bohumil Hrabal, Javier Marías şi Ágota Kristóf), dar, nu-i nimic, abia îmi lărgesc şi eu orizonturile literare :D
    Preferinţele mele literare s-au schimbat de asemenea de-a lungul anilor, dar, dacă ar fi să nominalizez acum câteva nume, aş spune că printre scriitorii mei preferaţi se numără: Sylvia Plath, Margaret Atwood (preferata mea este tocmai "Asasinul orb" care ţie ţi-a plăcut mai puţin), Evelyn Waugh, Virginia Woolf, John Fowles, Iris Murdoch, Ernesto Sábato, Mircea Eliade, Cella Serghi, Mihai Zamfir. Saramago mi se pare foarte greoi iar lectura romanelor sale îmi dă un sentiment de închistare şi tristeţe chiar dacă te şi pun pe gânduri.
    Eu am cumva o "teorie" cu privire la cărţi (unele se citesc din punct de vedere sufletesc, altele din punct de vedere intelectual şi este foarte greu să hotărâşti care cărţi sunt mai bune tocmai pentru că la unele rezonezi cu sufletul, la altele cu raţiunea - nu ştiu dacă are prea mult sens ceea ce zic). Poate o să fac o postare mai amplă pe acest subiect.
    Garcí­a Márquez nu mi-a plăcut mai deloc, pe Ismail Kadare l-am citit anul acesta pentru prima dată (Viata, jocul si moartea lui Lul Mazrek) dar nu m-a dat încă pe spate, iar pe Murakami şi Ulițkaia îi am pe listă, dar nu ştiu când voi avea timp de ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, mă bucur că i-ai întâlnit acum pe acești autori. :) Mă mir un pic de Hrabal (fără răutate), pentru că s-a tot scris despre el de când a fost reeditat la Art. E drept, nu s-a scris atât cât trebuia/merita. Nu știu dacă apuc să-i recitesc cele două cărți care mi-au plăcut, dar sper să o fac, pentru că aș vrea să scriu despre ele (nu pot spune mare lucru acum, chiar dacă nu le-am uitat).

      Poate dezvolți subiectul despre care ai vorbit într-o postare separată, ar fi interesant. Sunt de acord, și eu rezonez diferit în funcție de subiect și stil, dar nu mi se pare mai puțin valoroasă o carte care nu mi-a făcut creierii franjuri. Cartea ideală ar fi cea care te atinge și sufletește, și intelectual - probabil că o voi regăsi fix printre romanele clasice pe care încă nu le-am citit. :) Saramago și Javier Marías sunt foarte aproape de aceste cărți ideale. Și Halldór Laxness este, în Oameni independenți.

      Mulțumesc pentru lista cu autorii tăi preferați! Trebuie să citesc neapărat un roman de Virginia Woolf, văd că nu reușesc deloc să ajung la ea (nu m-am străduit îndeajuns, heh). Pe Iris Murdoch am trecut-o abia recent pe listă. Aș mai vrea să citesc ceva de Evelyn Waugh, Ernesto Sábato și Sylvia Plath. Magicianul lui Fowles a fost fain dar l-am uitat, iar Colecționarul nu mi-a plăcut și pace, n-am putut să termin cartea.

      Mda, de Kadare ar trebui să încerci una dintre cărțile recomandate de traducătorul Marius Dobrescu. Nu tot ce a scris este extraordinar, iar dacă începi cu o carte mai slabă, s-ar putea să îl ocolești pe viitor. Ar fi păcat, deși, again, gusturile sunt subiective și nu rezonăm cu toții la fel la anumite subiecte și scriituri.

      Ștergere
  9. Ce-mi plac aceste schimburi savuroase, mi-am pus pe lista cateva nume de la tine si de la cei care au comentat, maine ma duc la biblioteca. Multumesc!
    Mie mi-a placut mult J.M.G. Le Clézio. Nu stiu daca datorita faptului ca-mi plac scriitorii francezi, dar are o subtilitate cum rar am intalnit. Si un fel de "umanitate slefuita" à la Margaret Atwood. De asemenea Heinrich Boll, iar dintre americani am o slabiciune pentru Toni Morrison. Dar nu stiu daca ar da pe spate pe multa lume. :)
    Sa-ti zic sau nu ca nu vei regreta citind Dostoievski?:)

    PS- Am vazut ca esti fotograf si mi-am bagat nasul. Frumos. Iar ala micu cu botic e adorabil, pupa-l din partea mea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că te-au inspirat lista și comentariile! Ce să zic, mă inspiră și pe mine - acum m-am hotărât să-l iau din nou pe Kafka la citit. :))

      Ce chestie, ești prima persoană care vorbește de bine despre Le Clezio! Până acum am auzit numai păreri lipsite de entuziasm de la oamenii pe care îi cunosc mai mult sau mai puțin.

      Da, sunt sigură că-mi va plăcea Dostoievski, și-l voi citi cât de curând. Dar la fel am zis și despre Opiniile unui clovn de Heinrich Boll și încă nu m-am apucat de carte, of. De Toni Morrison n-am citit nimic.

      Mulțumesc, îi transmit salutările tale lui Bruno. :) Ar trebui să postez mai des pe blogul de fotografii, dar nu găsesc timp sau nu mă organizez eu așa de bine...

      Ștergere
    2. La Clezio m-au atras la inceput temele abordate, ma fascineaza istoriile despre colonialism, ma vad si acum citind Winnetou la bunica la tara, in gradina, ascunsa printre maturi (niste plante verzi inalte si dese din care se faceau maturi de curte).
      Apoi mi-am dat seama ca dincolo de problematica sociala e altceva mult mai subtil care pe mine m-a prins si-am continuat lectura. Personajele lui sunt fie de-o simplicitate debordanta (oameni fara educatie/scoala, fara viitor) dar de-o complexitate sufleteasca incredibila, fie extrem de educati, dar care renunta de bunavoie la avantajele pozitiilor lor pentru a descoperi simplitatea sau a se apropia de natura si/sau dragoste, ca in cazul personajului Leon din La Quarantaine (Carantina). Leon asta ramane pe o insula quasipustie undeva aproape de Mauritius impreuna cu femeia vietii lui, cand realizeaza ca aceasta n-ar avea nici o sansa de adaptare in lumea “asa-zis civilizata”, care-i lasase aproape sa moara, abandonati, pe insula respectiva. Nu e vorba de o simpla poveste de dragoste, de fapt el realizeaza cat e de “departe” de singurele persoane din viata lui care conteaza si care i-au fost ca si parinti: fratele si cumnata sa si cat de mult s-a apropiat de esenta vietii (natura) in exilul fortat. E vorba despre insingurare si neacceptarea unei fatalitati: aceea de a trai intr-o lume plina de prejudecati care pe undeva l-a respins.

      Aaaa, si ca tot m-am pornit, ce-mi mai place la Clezio e ca personajele lui se afla mai intotdeauna la intersectia a doua sau mai multe culturi. Ele circula din Africa de nord (de ex) in Europa sau America relativ usor (sunt adaptate adica), lucru care pentru o emigranta ca mine cu prieteni/cunostinte din mai multe culturi/continente si cu o familie mixta, e interesant de observat.

      Nu ma surprinde insa ca altii n-au gustat de aceeasi maniera opera lu' nenea Clezio asta, gustul la lectura, ca si in muzica sau in arta, ramane totusi ceva personal. :)

      Ștergere
    3. Ema, scuze că îi scriu Corei_. :)
      Cora_,
      în cazul ăsta s-ar putea să-ţi placă Michel Tournier, Vendredi ou les limbes du Pacifique. Eu îl urăsc în continuare şi tot mai am de citit ultimele două capitole. :-s

      Am văzut că cineva mai sus l-a pus pe piedestal pe Tournier. Foarte frumos. :)

      Ștergere
    4. Ema, scuze ca-i raspund lui Vio, :)))
      Vio, daca e singur (sau aproape) pe insula, gandindu-se la nemurirea sufletului, sigur imi va placea. Sa vad daca-l gasesc la biblio, ca tocmai am epuizat tot ce aveau de Gilbert Sinoué, alt autor care imi place tare, dar sigur nu place si altora. :))))

      PS-Dezavantajul la tine e ca esti obligata sa citesti Tournier. De-aia! :)


      Ștergere
    5. De unde atâtea scuze, mai ales că nu e cazul? :)) Be my guest, chiar mă bucur că discutați între voi. :) Iată, Cora s-a mai ales cu o carte de căutat și citit, eu sunt însă mai reticentă, poate și din cauza reacției adverse pe care o are Vio la cartea lui Tournier (de fapt, caut motive pentru a nu mai lungi lista!).

      Cora, mulțumesc pentru prezentarea detaliată a lui Le Clezio! L-ai făcut să sune foarte atrăgător, așa că mi-am adăugat La Quarantaine în wishlist (nu cred că a fost tradusă în română și e cam mare pentru a o citi în franceză, dar e bine să fie acolo). M-am uitat prin bibliotecă și am o carte de el, Urania - nu am idee dacă ai citit-o. Pe mine mă atrăgea mai demult „Ritornela foamei” (doar titlul), dar recunosc că, între timp, l-am mutat pe autor în afara listei. Să știi că datorită ție voi citi la un moment dat măcar o carte de Le Clezio, pe care va trebui să o aleg bine. :D

      Cazul lui e oarecum similar cu cel al lui Modiano, care nici el, săracul, nu prea are succes la public. Ai citit ceva de Modiano? Eu, deocamdată, nu. Fiind francez și nu prea popular, mă aștept să-ți placă și cărțile lui. :) Mă gândesc că poate reușești să apreciezi niște aspecte care sunt trecute cu vederea de majoritatea cititorilor, sau rezonezi cu anumite lucruri care nu-i ating pe ceilalți... Mda, gusturile sunt tare subiective.

      N-am auzit de Gilbert Sinoué până acum, o să investighez problema. :)

      Ștergere
    6. In afara de Carantina iti recomand sa incepi fie cu “Désert”, fie cu “Le chercheur d'or” sau chiar cu proza scurta, eu am citit printre altele “Printemps et autres saisons” si e destul de sugestiva pentru ceea ce te asteapta. Ca pana la urma citim din placere, nu? Daca nu e genul tau nu e si gata. Daca te descurci putin in franceza, citeste in franceza, e un plus.
      Am citit “Onitsha” cu ceva vreme in urma si parca nu m-a impresionat atat de tare ca altele, dar uneori citeam in paralel o carte tehnica sau aveam vreo lucrare de istoria artei de predat si sigur ca nu eram cu mintea toata chiar acolo. Depinde si de dispozitia pe care o ai, cati neuroni ai disponibili... :)
      “Riturnelle de la faim” o am in biblioteca dar n-am citit-o inca, habar nu am de ce, chiar uitasem de ea. :)))
      Oh da, am citit un pic Modiano, cartile lui sunt atat de mici si au fost atat de ieftine (coll. Folio), c-am cumparat/citit vreo 4: Les inconnues, La place de l'étoile, L'herbe de nuit si Remise de peine.
      Imi place stilul lui: unul simplu, fluid, fara inflorituri. Dar parca pentru a compensa pentru frazele scurte, personajele/povestile lui sunt complicate (desi cred ca e mai degraba invers). Genul “esprits tordus” bantuite de trecut, fantome care vin si pleaca. Personal am gustat genul asta in tinerete, pe vremea cand ma hraneam cu Cioran si Eliade, acum nu mai am “ficati” pentru asta.
      Dar se pare ca am capatat limbarita. So! :)))

      PS: De ce crezi ca nu le place oamenilor Le Clézio sau Modiano? Sau ca sa nu-ti rapesc timpul cu explicatii mii, care ar fi cea mai mare critica adusa fiecaruia (in afara faptului ca unora nu le plac scriitorii francezi)? Sunt curioasa.

      PS2: De Sinoué recomand "L'Égyptienne" + "La Fille du Nil" sau cele doua romane din "Inch' Allah" pentru amatorii de istorie, desi nu sunt propriu-zis scrieri istorice au multa documentare pertinenta despre istoria Egiptului (si nu numai) si mai multe note de subsol decat am putut duce. Un roman usor este "L’Homme qui regardait la nuit".
      Acum chiar ca ma opresc. :)

      Ștergere
    7. Hihi, mai e un pic și plec să mă întâlnesc cu Vio la aeroport, așa că s-ar putea să răspund mai pe scurt.
      Voi căuta cărțile pomenite de tine, poate au fost traduse și la noi. Sau mă aventurez în franceză, deși mi-e teamă că, în cazul ăsta, voi amâna lectura la infinit. Franceza mea nu e prea grozavă, am cam uitat ce am învățat la școală și nici n-am continuat cu studierea ei. Apropo, “esprits tordus” înseamnă spirite chinuite?
      Acuma, na, nu se putea să-ți placă tot ce a scris nenea Le Clezio. Nu știu dacă există vreun autor care să fi publicat numai cărți excelente. Ideal ar fi mai puțin și bun decât mai mult și mediocru, însă unii nu țin cont de asta, plus că mai multe cărți înseamnă și mai multe vânzări.
      Este interesant felul în care l-ai descris pe Modiano și pot înțelege că acum nu mai guști genul acesta de literatură. Sper să citesc și eu ceva de el în curând, mai ales că are cărți atât de scurte - și voi încerca să fiu obiectivă.
      Mulțumesc pentru recomandările legate de Sinoué, mi-am trecut în wishlist L’Homme qui regardait la nuit - prefer să încep cu ceva mai scurt când nu sunt foarte sigură dacă autorul va fi pe gustul meu.

      Hmm, mi-ai pus o întrebare bună, dar mi-e teamă că nu prea am cum să-ți răspund până nu citesc și eu măcar o carte-două de Le Clezio și Modiano, ca să știu despre ce este vorba și să mă lămuresc dacă părerile oamenilor sunt pertinente. Lui Modiano i se impută că toate cărțile lui sunt la fel și că nu îl atinge pe cititor, ba îl și bagă în ceață, pe deasupra. Nu știu dacă așa o fi... O să revin, nu voi uita întrebarea.

      Ștergere
    8. Da, chinuit si poate un pic straniu. :)

      Cred ca am exagerat despre ca nu pot sa duc genul asta de personaje, cred ca n-am chef de ele pentru ca mi-am servit doza din realitate (am avut un soc din care nu mi-am revenit de cand cu "maidanezii" - dusmanul public al pasnicului popor roman). Dar sa trecem peste. :)

      Vaiiii, Vio e in romania! Ce frumos ca va intalniti!

      Ștergere
    9. Ai fost mai criptică, nu cred că am înțeles la ce te-ai referit cu „chinuit si poate un pic straniu”. Aaa, stai că m-am lămurit, te refereai la esprits tordus. :))
      Daaa, m-am întâlnit ieri cu Vio pentru prima dată, mi-a plăcut mult de ea. Am stat șase ore prin aeroport. :D

      Ștergere
  10. am tot zis ca nu ma bag in discutie, dar nu ma pot abtine :D
    la mine e simplu: first of all, Cehov. e ceva in scriitura lui care continua sa ma atraga ca un magnet (de asta il recitesc periodic si, slava cerului, am cam tot ce s-a publicat la noi, de la schitele de inceput pana la corespondenta). ce sa mai, il ador! umorul, ironia, melancolia, umanitatea lui, totul imi place la el.
    apoi vin turgheniev si dostoievski. la turgheniev am mai revenit de-a lungul timpului pentru ca mi-e drag. ar fi si gogol, dar n-am citit chiar atat de mult, trebuie sa mai insist.
    din liceu, o am pe ulitkaia sus pe lista. in afara de "fetite. rude sarmane" si "medeea si copiii ei" am citit tot ce s-a tradus la noi. scriitura ei nu a tradat niciodata :)
    saramago. din motive, zic eu, evidente.

    cu murakami am patit la fel ca toata lumea, l-am devorat, dar acum parca nu ma mai atrage la fel de mult.

    in rest, am citit cam 2-3 carti a mai multor autori, inca nu m-am edificat. ar mai fi poate pamuk, dar mai necesita timp sa ma lamuresc :D
    nu ma omor dupa francezi, aproape ca ma scot din sarite, desi am citit mult balzac si el e un caz special, iar nina berberova (o alta preferata din liceu) a publicat in franceza (dar e tot rusoaica, asa ca...).
    n-am citit marquez, nu ma atrage nici sa ma pici cu ceara, asta e.

    se pare ca tin cu rusii :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, mă bucur că nu te-ai putut abține, Cătălina. :)) Uite, în felul ăsta m-ai convins și pe mine să citesc ceva de Cehov, pe care l-ai prezentat atât de fain! Dacă am lecturat vreo carte de-a lui, am și uitat între timp, dar nu prea cred.
      Intenționam să citesc Părinți și copii de Turgheniev, dar încă n-am reușit. Sper să ajung și la Gogol. Am destule lacune la autorii clasici... Măcar o carte de fiecare, deocamdată, și tot ar fi bine!

      E o veste tare bună că scriitura Ludmilei Ulițkaia nu te-a dezamăgit până acum - și probabil nu o va face nici în cele două cărți care ți-au mai rămas de citit (mie mi-au plăcut). Simțeam și eu acest lucru (sau speram?) și mă bucur că mi-ai confirmat bănuielile. :)

      Pamuk a reușit să mă exaspereze cu anumite pasaje din Muzeul inocenței, dar asta nu mi-a diminuat interesul pentru romanele lui, pentru că îmi place foarte mult cum scrie. Sper ca următoarele lecturi (probabil Zăpada și Cartea neagră) să mă mulțumească pe deplin. :)

      N-am înțeles însă dacă ai citit Marquez și nu ți-a plăcut, sau dacă pur și simplu nu îți trezește interesul. Dacă e a doua variantă, poate îi (mai) dai o șansă la un moment dat...

      Ștergere
    2. Si eu tin cu rusii, desi ultima carte de gen am citit-o cu cel putin 10 ani in urma. Mi-ati facut pofta. De unde sa luam noi timp? :)))

      Ștergere
    3. ema, uite, voi incerca sa citesc si ceva de marquez, just cause you said so ;)
      cora, nu stiu de unde se ia timp, dar zau ca si eu as avea nevoie pentru lista mea luuunga de carti

      Ștergere
    4. Iuhuu, mă bucur! :D Dacă îți place realismul magic, poți încerca Un veac de singurătate. Dacă nu, atunci Dragostea în vremea holerei. Poate se va dovedi că Marquez chiar nu este pe gustul tău, dar măcar i-ai dat o șansă și vei putea dormi liniștită. :))

      Ștergere
  11. No, nu era de ajuns ca am un wishlist kilometric, acum trebuie sa mai adaug! Asa patesc mereu cand te citesc, Emi meu drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, sunt curioasă ce anume ți-ai trecut pe listă, credeam că știai deja de cărțile astea din alte discuții (sau poate că nu - e prima oară când adun la un loc tot ce am citit de acești autori). Concluzia: vizite mai rare, cheltuieli mai puține! :D

      Ștergere
  12. Da, stiam de ele, dar se pare ca le-am trecut cu vederea. Acum, ca sunt toate la un loc, le vad! Am trecut pe lista Halldor Laxness si Agota Kristof. Pe restul ii stiu, i-am si citit (mai putin Saramago, Ludmila si Margaret, care ii am oricum pe lista de mult) si sunt in asentimentul tau. Cu mentiunea ca la mine Kundera ocupa un loc important, intr-un fel a contribuit la armonia vietii mele, inclusiv cea de cuplu! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aha, m-am lămurit. :) Trilogia gemenilor e mai greu de găsit, dar am și ediția românească. După ce o recuperez de la un amic, ți-o pot împrumuta (sunt tare curioasă cum ți se va părea, e foarte diferită de ce ai mai citit până acum). Am și Sub ghețar, celelalte cărți de Laxness sunt în engleză.
      La Kundera vreau să revin, neapărat. Poate-mi împrumuți cartea aceea pe care ai lăudat-o mai demult (hmm, am uitat cum îi zice). Sau, de ce nu, aș putea reciti Iubiri caraghioase - credeam că ți-am returnat-o, dar nu, este încă la mine. :)

      Ștergere
  13. Unde ziceai ca e butonul de like ?
    De la Saramago ai citit cele mai plictisitoare carti . Mie mi-au placut : Intermitentele mortii , Pluta de piatra , Memorialul manastirii , Istoria asediului Lisabonei , Anul mortii lui Ricardo Reis , Omul duplicat . Cain si Calatoria elefantului nu pot spune ca mi-au placut , dar le-am citit . Restul le am in biblioteca si isi asteapta randul .
    Am retinut nume noi si titluri .
    :( si totusi nici un roman ? Sau vrei sa faci o lista aparte numai pentru conationali ? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că eram foarte obosită când am scris despre butonul de Like (abțiguită nu eram sigur), căci, într-adevăr, nu am așa ceva. :)) Sunt doar butoane de Share, pe care le-am confundat cu Like-ul. Dar mă mir că ai observat! :)

      Anca, de-abia aștept să citesc și cărțile lui Saramago care nu sunt plictisitoare, înseamnă că mă așteaptă niște lecturi extraordinare. :)) Poate am eu o fire (prea) răbdătoare, dar nu m-au plictisit romanele menționate mai sus, din contră. Cel mult, pot admite că cele două Eseuri au fost destul de greoaie și alambicate.

      Nu am trecut niciun autor român pe listă pentru că n-am citit suficient de mult - nici măcar o listă separată nu aș putea face, căci am destule lacune. Ar trebui să mai citesc (și să-mi placă) măcar o carte sau două de la Bogdan Suceavă, Filip Florian și Cărtărescu pentru a putea afirma că sunt autori preferați. Că tot a fost pomenit Caragiale, îmi amintesc că l-am citit cu plăcere în adolescență, dar acum nu aș avea niciun argument pentru asta - și poate gusturile mi s-au schimbat între timp, cine știe? Sper să revin la el, sunt curioasă cum îl voi percepe acum.

      Ștergere
  14. Ema, pe mine sincer m-ai surprins cu alegerile tale:) stiam ca ai citit Marquez si Ismail Kadaré, dar nici nu auzisem de Laxness si Hrabal (si nu conteaza ca n-am auzit eu, dar nici nu cred ca sunt prea populari la noi), iar Murakami e Murakami (are stilul lui propriu si personal care pe mine m-a prins tare la inceput, ulterio a devenit usor previzibil si plictisitor). eu am alte propuneri si stiu ca stiu ca n-ai abordat-o inca pe Allende, dar mie inca imi place. tot in acest top sigur apare si Paul Auster, Donna Tartt, Amy Tan, Tash Aw, Jeffrey Eugenides, Philippa Gregory, John Steinbeck si Ian McEwan.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, chiar așa, te-am surprins? E drept, de Halldor Laxness nu știe multă lume, nici măcar în afară nu prea e citit (cu excepția Oamenilor independenți, singura carte populară). Pe mine m-a fermecat de la primul roman, dar îmi dau seama că această chimie nu este universală. Mi se pare că Hrabal e din ce în ce mai cunoscut la noi (recent a mai apărut încă un roman la Art), dar cred că ai dreptate, încă nu e cu adevărat popular sau, cine știe, poate nu va fi niciodată (deși ar fi păcat).

      Să știi că am fost cât pe ce să încep Eva Luna, dar am ales altă carte (Cimitirul de piane), care nu s-a dovedit chiar așa grozavă, astfel că am abandonat-o momentan. Vreau să citesc ceva de Allende până la finalul anului și o să am grijă să se întâmple asta. :))

      Te-ai cam fofilat cu postarea despre autorii preferați, dar asta e, mă mulțumesc cu enumerarea lor. :)) Sunt mulți pe care nu i-am citit deloc, acum m-ai surprins tu pe mine. :) Îi am pe listă pe Jeffrey Eugenides, John Steinbeck și Ian McEwan, dar încă n-am reușit să ajung la ei. La fel și cu Paul Auster, de care mi-ai tot făcut poftă, dar degeaba. :))

      Ștergere
    2. nu m-am fofilat, am avut si am inca am o perioada grea la job. in plus, suport destul de greu canicula si sunt mereu indispusa:( citesc putin si am trecut pe carti motivationale din care citesc pe diagonala:))

      Ștergere
    3. Glumeam, Iulia. :)) Oricum, am observat că nu prea ai genul acesta de articole pe blog și m-am gândit că nici nu vrei să te apuci de ele. Te înțeleg în privința caniculei, și pe mine mă indispune (deși presimt că îi voi duce dorul la iarnă). Chef de citit aș avea, însă nu prea am timp. :(

      Ștergere
  15. Iti citesc blogul in intregime si pe margini si comentariile , tot . Am observat toate noutatile trecute acolo .Am vrut sa dau like , dar pentru ca nu l-am gasit am scris un comentariu . :) Sper ca nu te-am suparat cu intrebarea mea ...
    Hmm.. am observat ca mi s-au schimbat gusturile de-a lungul timpului . Uite , de exemplu Eco . L-am devorat pe la 30 de ani insa acum am incercat sa citesc Misterioasa flacara a reginei Loana si nu am reusit sa o termin. Am abandonat-o . Subiectul era interesant dar nu mi-a starnit nici o emotie . Mi s-a parut sec .
    Imi place Rushdie . Mi-a placut tot ce a aparut la noi . Am cumparat tot si am citit tot.
    Imi place Faulkner foarte mult . Apoi Antonio Lobo Antunes , Pamuk , Javier Marias , Amos Oz , Iris Murdoch , Zeruya Shalev .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În cazul acesta, cred că ești cea mai minuțioasă cititoare a blogului, slabe șanse să te întreacă cineva. :)) Îți mulțumesc, Anca! :)
      Chiar m-am întrebat de ce nu ai menționat câțiva autori preferați, mă bucur că ai revenit cu precizări. Eu nu prea mă înțeleg cu Eco, dar, pe de altă parte, nu am citit decât Pendulul lui Foucault, care mi s-a părut pretențios și ermetic. Vreau să citesc și Numele trandafirului, am înțeles că ar fi cel mai bun roman al său. De Faulkner n-am citit nimic...
      Hmm, sper să ajung odată la Salman Rushdie, Iris Murdoch și Zeruya Shalev, care sunt pe lista așa-zis scurtă (foarte lungă, în realitate). De Antunes și Murdoch am câte o carte împrumutată, dar încă nu m-am apucat de ele. În ce-l privește pe Amos Oz, trebuie să încerc și ficțiune, pentru că memoriile lui mi-au plăcut foarte mult. Timp să fie, că de cărți nu duc lipsă!

      Ștergere
    2. E meritul tau ca iti citesc blogul . :)
      Dintre cartile lui Eco mi-au placut in egala masura :Pendulul ..., Numele..., Baudolino , Sase plimbari prin padurea narativa , Minunea sfantului Baudolino , Insula din ziua de ieri . Cel mai mult mi-a placut Insula ... Eu ti-as recomanda sa citesti Insula din ziua de ieri .
      Pe Eco l-am descoperit pe la 25 de ani si atunci nu existau atatea carti publicate si nici nu se publicau la noi asa multi autori , ca acum .Oferta era destul de restransa iar Eco era ...altceva . La fel parea si Fowles .Erau doi scriitori contemporani foarte apreciati in acel moment .
      Dar am citit cartile acum mai bine de 10 ani . Intre timp am Cumparat si Cimitirul...si Misterioasa ...insa nu am reusit sa le citesc . Nu mi-au placut . Aste e .
      De Antunes si Murdoch am in biblioteca tot ce s-a publicat la noi , asa ca daca vrei sa citesti , iti imprumut cu drag .

      Ștergere
    3. Anca, îți mulțumesc pentru aprecieri și pentru oferta (generoasă) de a împrumuta cărți din biblioteca ta! :) Rețin „Insula din ziua de ieri” de Eco, iar de Antunes și Murdoch aștept să văd cum mi se par cele două cărți pe care le am deja împrumutate (sper că vor fi pe gustul meu). Spor la lectură!

      Ștergere
  16. Buna Ema,

    Iti urmaresc blogul si lecturile de aproape 2 ani. Citeva recomandari de lectura, poate vor deveni autori preferati...
    Nu am sa ma refer la carti deja citite de tine sau recomandate de altii in comentariile pe marginea articolului ci la nume si carti ascunse vederii publicului larg.

    Am sa fac o exceptie si am sa incep cu un autor german contemporan foarte cunoscut, Bernhard Schlink. Un scriitor ce pune intrebari. Am citit "Intoarcerea acasa" si "Cititorul".

    Apoi un alt german: Hermann Broch. Poetic. Recomand pentru inceput "Vrajirea", apoi "Somnambulii" iar daca vrei ceva cu adevarat greu "Moartea lui Vergiliu".
    Trecem la literatura sovietica unde pe primul loc in preferintele mele este Cinghiz Aitmatov. Obligatoriu de citit este "O zi mai lunga decit veacul" (cartea mea preferata), urmata de "Esafodul" si "Adio, Floare Galbena". Apoi Viktor Astafiev cu "Visul crestelor albe". Daca iti plac, recomand si alti scriitori: Vasili Suksin, Evgheni Evtusenko, Ciabua Amiredjibi, Andrei Platonov, Vladimir Rasputin, Bulat Okudjava. Nu tot ce au scris, dar sigur gasesti la fiecare cel putin o carte foarte buna.

    Ar mai fi din literatura universala Paul Bowles cu "Cerul ocrotitor" (apare si cu titlul "Ceai in Sahara") si Andrzej Zaniewski cu "Sobolanul". Bine, ar mai fi multe dar nu vreau sa scriu un roman. :)

    Din literatura romana recomand (tot autori mai putin pomeniti pe bloguri) Sorin Titel, Sorin Stoica, Simona Popescu, Stefan Agopian, Matei Calinescu, Daniel Vighi (daca-ti plac istoriile marunte, locale).
    O mentiune pentru trei carti: pictorul Mircea Ciobanu cu romanul neterminat "Estetica mortii" , Constantin Stan cu volumul de proza scurta "Provizoriu, Sud" si Dan Giosu (a fost si un bun poet) cu umorul absurd din "Patru plus patru plus ceilalti patru".

    M-am rezumat strict la proza, fictiune.

    Spor la lectura,
    Adi

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adi, îți mulțumesc pentru acest comentariu și mă bucur că-mi urmărești blogul! :)
      Recomandările tale sunt tare interesante, mai ales că de unii autori nu am auzit până acum.

      N-am citit nimic de Bernhard Schlink, dar aș vrea să citesc măcar la ”Cititorul”. Am ”Vraja” lui Hermann Broch în bibliotecă, însă am auzit că autorul are un stil destul de greoi și dificil - nu de asta l-am amânat, totuși. Am prea multe cărți la care vreau să ajung în același timp! :)

      Chiar mi-am propus să citesc anul acesta "O zi mai lungă decât veacul" de Aitmatov (recomandată și de alt vizitator al blogului), sper să și reușesc. Dintre scriitorii ruși pe care i-ai menționat, nu am auzit decât de Platonov și Aitmatov, restul îmi sunt total necunoscuți! De fapt, același lucru îl pot spune și despre unii dintre autorii români pe care i-ai trecut aici. De unii am auzit (Sorin Titel, Sorin Stoica, Simona Popescu, Ștefan Agopian, Matei Călinescu), dar nu am citit nimic de ei deocamdată.

      Rețin autorii pe care mi i-ai recomandat și sper că, la un moment dat, voi reuși să citesc măcar o carte de la fiecare. Dar, mai întâi, mi-am propus să dau gata o mică parte din cărțile pe care le am în bibliotecă și pe care îmi doresc foarte, foarte mult să le citesc.

      Îți doresc și ție spor la lectură! :)

      Ștergere
  17. Mi se pare că sunt cam puţine comentarii aşa că am zis să mă bag şi eu în discuţie. :) Am să vorbesc evident din experienţa mea şi din ce am citit.

    Murakami – prima mea carte citită de el, abia anul trecut, a fost „Kafka pe malul mării” şi mi-a plăcut la nebunie! Mi-a recomandat-o şi chiar mi-a dat-o în împrumut o cunoştinţă, deşi pe mine titlul ăsta nu mă atrăgea deloc (poate din cauză că nu am citit încă nimic de Kafka... şi făceam o oarecare asociere între ei), aşa că m-am apucat s-o citesc mai mult ca să scap de ea şi s-o dau înapoi, deşi omul nu mă zorise în niciun fel. Când, ce să vezi, surpriză: m-a captivat de la prima pagină. Acum nu ştiu dacă mi-a plăcut atât de mult fiindcă era prima carte a lui Murakami pe care o citeam şi nu ştiam absolut nimic despre stilul lui, cert este că n-am putut s-o las din mână. Apoi, aceeaşi cunoştinţă mi-a împrumutat şi „Pădurea norvegiană”, spunându-mi că asta era şi mai şi! Ei bine, nu ştiu cum se face dar pe mine m-a dezamăgit oarecum... nu zic că nu mi-a plăcut dar hm.. în niciun caz nu s-a ridicat peste „Kafka”. Şi ultima carte de citită de el (până acum) e „Dance, dance, dance”, drăguţică, la fel plină de mister şi fantastic, dar nimic care să te dea pe spate. Aşa că şi eu sunt tare curioasă să citeşti „Kafka” şi să-ţi aud părerea. Mi-e frică totuşi ca după atâtea laude la adresa ei să nu-ţi fi creat nişte aşteptări atât de mari încât cu greu le va atinge. Pe de altă parte, s-ar putea să-ţi placă şi ţie la nebunie! :)

    Milan Kundera – şi eu am citit 4 cărţi care mi-au plăcut destul de mult (Lentoarea, Gluma, Valsul de adio şi Cartea râsului şi a uitării) înainte să ajung la Insuportabila uşurătate a fiinţei şi să mă dezumflu de tot. Cred că celebritatea acestei cărţi se datorează titlului că altfel nu-mi explic... Deşi am citit-o în 2013 nu mai ţin minte nimic din ea, decât că m-a plictisit şi că abia am dus-o până la capăt.

    Unele nume din lista ta sunt total noi şi pentru mine, iar pe alţii îi cunosc doar din auzite deocamdată. De ex. pe Ludmila Uliţkaia o am pe listă în primul rând cu „Daniel Stein, traducător” (asta mă atrage cel mai mult pentru că sunt din breaslă :) ).
    De Marquez până acum am citit doar „Despre dragoste şi alţi demoni” şi nu m-a dat pe spate, încă am reticenţe faţă de el şi mai ales faţă de „Un veac de singurătate”, şi asta datorită faptului că am auzit păreri diametral opuse despre ea, unii spun că e groaznic de plictisitoare iar alţii că e o capodoperă. Am s-o citesc şi eu într-o zi doar ca să-mi dau seama cine are dreptate, dar momentan nu am starea de spirit necesară pentru ea...

    Cât despre autorii preferaţi, îţi zic şi eu câţiva: Cella Serghi (Pânza de păianjen şi Mirona sau Cartea Mironei – ambele minunate, ţi le recomand), Mario Vargas Llosa (n-am citit decât 3 cărţi până acum dar mi-au plăcut toate, cu Rătăcirile fetei nesăbuite în frunte) şi – sper să nu se scandalizeze nimeni dar eu de când am descoperit-o de anul trecut, o ador – Rodica Ojog-Braşoveanu. Nici nu ştiam că-mi plac cărţile poliţiste înainte să citesc ciclul Melaniei Lupu, dar lăsând la o parte crimele, ceea ce apreciez cel mai mult la ROB este simţul umorului. Râzi de te prapădeşti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un comentariu în plus nu strică niciodată, eu mă bucur că l-ai scris (observ că mai urmează și cel al Verei, mă întreb care dintre voi iese câștigătoare la numărul de caractere). :))

      A, eu mă bucur că lauzi ”Kafka pe malul mării”, pentru că simt în adâncul sufletului că îmi va plăcea și mie. Și zici că te-a prins de la prima pagină? E o veste grozavă! :) Nu știu în ce proporție este prezent fantasticul în această carte, dar mă gândesc că ”Pădurea norvegiană” nu te-a impresionat pentru că este foarte realistă în comparație cu alte romane ale lui Murakami. Ai putea încerca ”Cronica păsării arc”, care mie mi-a plăcut tare mult - sau ”Iubita mea, Sputnik” (deși asta seamănă un pic cu Pădurea).

      Ce chestie, și tu te-ai dezumflat după ”Insuportabila uşurătate a fiinţei”! Credeam că sunt în minoritate. :) Eu mă gândeam să o recitesc, poate o percep altfel acum (deși nu a trecut prea mult timp de la prima lectură, iar unele lucruri încă le țin minte) și poate nu mă mai enervează atât de tare Tomas. Însă mai bine încerc o altă carte de Kundera, cum ar fi ”Nemurirea” sau ”Cartea râsului şi a uitării”. Am citit și eu ”Lentoarea”, au fost părți care mi-au plăcut, însă cel puțin o treime din carte m-a plictisit teribil.

      În privința lui Marquez (și a oricărui alt autor) nu se poate spune că cineva are dreptate, iar ceilalți greșesc. De fapt, te regăsești într-o „tabără”, alături de oameni care au perceput/simțit la fel ca tine o carte. Din acest motiv, eu una mă feresc să spun „nu citiți această carte”, chiar dacă mie nu mi-a plăcut, pentru că sigur există altcineva care o va aprecia. ”Un veac de singurătate” este altfel decât ”Despre dragoste şi alţi demoni”, are mult realism magic, iar unii cititori au alergie la asta. :))

      Mda, trebuie neapărat să citesc și eu ”Rătăcirile fetei nesăbuite”, îmi pare rău că n-am făcut-o când am avut cartea la îndemână. Aș vrea să continui lecturile din Llosa, căci am rămas deocamdată la o singură carte, ”Orașul și câinii” (cum știi prea bine).
      Hihi, pe mine sigur nu mă scandalizezi cu Rodica Ojog-Braşoveanu! :D Am citit prin liceu câteva cărți scrise de ea și mi-au plăcut foarte mult (ai citit ”Coșmar”? M-a bulversat la vremea respectivă!). Sincer, nu mi-a dat prin cap să mai citesc o carte de-a ei acum, o clasasem drept o autoare a tinereții mele, dar să știi că voi încerca la un moment dat. Ce îmi recomanzi?

      Ștergere
    2. Scuze ca-ţi răspund abia acum, nu ştiu cum se face că au trecut zilele astea ca gândul şi ca vântul!
      De mult tot voiam să scriu un comentariu dar dintr-un motiv sau altul am tot amânat...

      Da, chiar de la prima pagină m-a prins „Kafka”! Şi mai-mai că aş reciti-o, deşi cred că n-a trecut nici 1 an de la lecturarea ei. Am dat peste un interviu cu Murakami în care spunea că, pentru a fi înţeleasă bine, ar trebui citită de două ori. Eu rar fac aşa ceva dar când merită, merită. Sper să nu fie spoiler dacă-ţi spun că fantasticul e foarte prezent în cartea asta, la fel şi misterul. :) Iar la „Pădurea norvegiană” să ştii că nu lipsa lor a fost problema dar nici n-aş şti să spun exact de ce nu mi-a plăcut la fel de mult, fiindcă şi pe ea am citit-o cu drag, nu ţin minte să fi avut momente de plictiseală... Revenind la „Kafka”, şi eu sunt convinsă că o să-ţi placă! Iar eu da, chiar aveam în plan ca următoarea carte de Murakami să fie „Cronica păsării arc”, abia aştept să pun mâna pe ea. :)

      Eşti sigură că vrei să-ţi mai pierzi vremea cu „Insuportabila....”? Mie nici prin cap nu-mi trece, mă îndoiesc că se va schimba ceva, de fapt nu intenţionez să mai citesc nimic de Kundera, 5 cărţi sunt mai mult decât suficiente, sunt atâţia alţii care-şi aşteaptă rândul cu prima carte!

      „Un veac de singurătate” - ai dreptate cu gusturile, ştiu, m-am exprimat greşit, voiam să spun că sunt curioasă să vad cine are dreptate din punctul meu de vedere. :)) Hm, dacă nu e ca ”Despre dragoste şi alţi demoni” înseamnă că sunt şanse să-mi placă.

      Ce mă bucur că nu eşti străină de scrierile Rodicăi!! Ce dacă ai citit-o în liceu, se pun şi alea. :P Eu, spre ruşinea mea, am descoperit-o târziu, adică evident ştiam cine e şi ce gen de literatură scrie (deşi nu are numai cărţi poliţiste ci şi istorice şi povestiri, dar din astea n-am lecturat nimic încă), dar abia anul trecut am pus mâna pe-o carte de-a ei.
      Până acum n-am citit decât două romane de sine stătătoare ca să zic aşa şi ciclul Melania Lupu care este extrem de savuros şi ţi-l recomand (sunt 6 volume şi trebuiesc citite într-o anumită ordine: prima este „Cianură pentru un surâs”, 2. „Bună seara, Melania”, 3. „320 de pisici negre”, 4. „Anonima de miercuri”, 5. „Dispariţia statuii din parc” şi 6. „O toaletă à la Liz Taylor” ). „Coşmar” n-am citit dar e pe listă! Poate înainte să începi o serie întreagă (am auzit că şi seria Minerva este bună dar nu-ţi pot confirma încă) ai putea încerca „Un blestem cu domiciliul stabil” – ai acolo crime, mister şi umor! Eu am citit-o pe nerăsuflate şi m-am amuzat copios. Deci... când i-o veni momentul, am să mă bucur mult s-o găsesc pe-aici! ;)

      Ștergere
    3. Probabil că nu ai citit mai jos, îi spuneam Verei că a câștigat la numărul de caractere, pentru că tu ai avut 2583, iar Vera - 2961 (fără spații). :))
      Nu-i nicio grabă, blogul nu pleacă nicăieri (cel puțin așa sper!), așa că poți comenta oricând ai timp și chef. Înțeleg prea bine cum e să treacă timpul ca prin farmec, eu una rămân uluită când văd că s-a terminat ziua și n-am apucat să fac mare lucru. E o sursă permanentă de frustrare pentru mine. :))

      Ah, dar să știi că mi-ai făcut poftă să citesc mai repede „Kafka pe malul mării”, nu mă gândeam că are atâta fantastic și mister (nu e spoiler, chiar e o veste foarte bună! :D). Din punctul ăsta de vedere, m-a captivat extrem de tare și 1Q84, dar în ultima treime a reușit să mă enerveze prin lipsa de rezolvări (plus o mulțime de detalii inutile sau lamentabile).
      Sper să nu te dezamăgească „Cronica păsării arc”. :)

      Mda, nici eu nu sunt foarte convinsă că vreau să recitesc „Insuportabila uşurătate a fiinţei” (dacă mă gândesc mai bine, mai degrabă recitesc altceva, o carte care mi-a plăcut foarte mult), dar mă roade îndoiala că poate nu am judecat-o corect. Până una-alta, o să continui lecturile din Kundera și mă mai hotărăsc pe parcurs. Dacă următoare carte nu-mi place, probabil că îl voi abandona și eu pentru o perioadă nedeterminată. Eu sper totuși să îmi placă. :)

      Hehe, mulțumesc pentru recomandările tale în ce o privește pe Rodica Ojog-Braşoveanu! Să știi că voi căuta „Un blestem cu domiciliul stabil”, chiar mi-ai trezit interesul - dar mai ales nostalgia. :) Am impresia că am citit deja „Dispariţia statuii din parc”, „Bună seara, Melania” și „Cianură pentru un surâs”, dar, evident, am uitat totul. Singura carte din care îmi mai amintesc unele lucruri este „Coşmar”, probabil pentru că m-a impresionat profund în adolescență. Ca să fiu sinceră, într-un fel mi-e teamă să revin la cărțile ei, am senzația că nu le voi citi cu aceeași plăcere acum - totuși, voi face o încercare. :)

      Ștergere
    4. Bună (după aproape o lună)! :D
      Ba să știi că citisem și mai jos, și nu mică mi-a fost bucuria să văd că și Vera laudă „Kafka pe malul mării” (cu atât mai mult cu cât restul cărților de care vorbește îmi sunt total necunoscute..). Ca să vezi cum s-a nimerit! Deci, dacă ți-am făcut poftă să o citești mai repede, urraa! Abia aștept! :-)
      Da, știu ce spui în legătură cu operele Rodicăi, că ți-e frică să nu te dezamăgească. Cred că în general există riscul acesta de a rămâne oarecum decepționat de niște cărți citite în adolescență când e normal să le percepi altfel decât ai face-o la așa-zisa maturitate (spun „așa-zisa” fiindcă eu de ex. am 33 de ani, dar numai în buletin!). Dar îmi păstrez recomandarea pentru „Un blestem cu domiciliul stabil”, am răsfoit-o acum din nou ca să-mi reîmprospătez memoria și abia am lăsat-o din mână, ai acolo niște personaje creionate atât de bine și de amuzant, ca să nu mai spun de interacțiunea dintre ele și, evident, intriga, încât te asigur că în ciuda crimelor vei petrece câteva ore de amuzament copios!

      Ștergere
    5. Mă amuză că revii, totuși, la articolul ăsta pentru completări. :)) Din partea mea, putem lungi discuția pentru încă un an. :))
      Să știi că m-am gândit la tine ieri, când am scormonit prin niște cărți mai vechi aduse de un prieten (voia să scape de ele) și am descoperit o carte de Rodica Ojog-Braşoveanu pe care m-am hotărât să o opresc pentru mine. :) E vorba despre „Vulturul dincolo de cornul lunii”, apărută la Editura Militară (?) prin 1988 - nu știu dacă tu ai auzit de ea, că eu nu auzisem. Ah, stai, văd că a fost reeditată la Nemira anul trecut: e despre un spion al Imperiului Otoman și un slujitor de taină al lui Brâncoveanu, care presupun că trebuie să îl prindă pe spion. :D Cred că rămân, totuși, la cartea recomandată de tine. :))
      M-am uitat pe descriere: o casă blestemată și o comoară? Sună foarte bine! :D Gata, m-ai convins, voi solicita cartea editurii Nemira, cu care am o colaborare (și-așa nu am mai cerut nimic de multă vreme :P).

      Ștergere
    6. :)) Păi eu sunt de cursă lungă, chiar sunt în stare s-o țin așa un an de zile! :-) Nu, glumesc, adevărul este că am o problemă cu amânarea, dacă fac greșeala să nu răspund imediat și las să treacă câteva zile, hai o săptămână, după aia amân la nesfârșit, până îmi impun să trec la fapte. De ex. acum țineam să-ți răspund dar n-am apucat imediat iar apoi au intervenit niște schimbări majore în viața mea care m-au acapart total și uite așa a trecut timpul. Dar aveam o păsărică pe creier și nu mă lăsam până nu-ți răspundeam, chit că trecea și anul! Revenind la oile noastre, n-am auzit de cartea de care spui dar mă bucur că te-ai hotărât s-o oprești, mai știi dacă nu cumva te îndrăgostești iremediabil de scrierile Rodicăi? :D Eu până acum n-am fost dezamăgită de niciuna dintre cărțile ei dar mai bine mergi la sigur cu „Blestemul”. Inutil să-ți mai spun că abia aștept s-o citești și să-ți aud părerea!

      Ștergere
    7. Bine, hai să vedem cât o putem ține așa. :)) Deși, dacă voi scrie despre cartea Rodicăi, presimt că vom muta discuția acolo. :))
      Gata, am solicitat cartea și sper că o voi avea săptămâna aceasta. Cu siguranță mă voi apuca de ea, pentru că m-ai făcut tare curioasă și chiar am nevoie de o lectură ușoară și amuzantă, eventual cu ceva suspans (sper că are și așa ceva). Încerc, totuși, să nu încep lectura cu mari așteptări, ci mai degrabă cu curiozitate.
      Te înțeleg în privința amânării, și eu pățesc la fel, dar în ultima vreme am început să fac liste cu lucrurile pe care le-am tot amânat și observ deja o mică îmbunătățire. :)

      Ștergere
    8. Ieeeei, nici nu știi cât de mult mă bucur că te-ai hotărât s-o citești și că mai este și momentul potrivit! Serios, nu-mi mai încap în piele de nerăbdare! Da, are și suspans, deși își face apariția un pic mai târziu, dar n-avea grijă că nici până atunci n-o să te plictisești defel. Îți spun, Rodica e măiastră, fiecare frază e un deliciu, ai să-ți dai seama de asta încă de la început. Foarte rar sunt atât de convinsă de ceva. Nu-ți zic decât să te pregătești de nopți nedormite! :P
      PS. Cu siguranță mutăm discuția, și cât mai curând, sper! :)

      Ștergere
    9. Aaah, uite cum îmi ridici tu așteptările! :)) Acum de-abia aștept să mă apuc de carte, serios! Am început deja una pe care mi-o doream de multă vreme, dar, după ce o termin, sunt 90% șanse să mă apuc de cartea Rodicăi. :D

      Ștergere
    10. Aștept cu nerăbdare!! Vine acum și weekend-ul, numai bine! Și eu mă desfăt din nou cu ea, deși acum nu o mai am decât în pdf și urăsc să stau atâta timp cu ochii în calculator, dar cum ți-am zis nu voiam decât să-mi arunc o privire să-mi mai amintesc anumite detalii și atât mi-a trebuit. M-a captivat total, parcă o citesc pentru prima oară. Deci.. număr zilele! :)

      Ștergere
    11. Am impresia că tu ai impresia că eu citesc cu viteza luminii. :)) N-am ajuns nici la o pătrime din cartea pe care o citesc acum (care îmi place nespus de mult, apropo), dar m-am hotărât, urmează la rând cartea Rodicăi, care acum șade lângă mine. :D
      Nu pot să cred că te-ai apucat să o citești din nou! :))

      Ștergere
    12. Haha, păi să știi că ai ghicit, chiar am impresia asta! Pe atunci apărea că citești cartea lui Dan Coman și, ca să vezi cât de nerăbdătoare sunt, am căutat-o pe net ca să văd câte pagini are; când am văzut 160, mi-am zis că o termini imediat și se potrivește numai bine cu weekend-ul! Deci înseamnă că va trebui să aștept weekend-ul următor. Ok, I can do that. :)
      PS. Nici mie nu-mi vine să cred că m-a acaparat într-atât!

      Ștergere
    13. Mda, nu actualizez mereu cartea pe care o citesc într-un moment sau altul, scuze că te-am indus în eroare. Sunt ceva mai riguroasă pe Goodreads. :)
      Tare mi-aș dori să am mai mult timp pentru citit, deocamdată am ajuns abia la jumătatea cărții lui Faciolince. E destul de intensă și foarte emoționantă, așa că o lectură ușoară și amuzantă, cum pare a fi cartea Rodicăi, va fi binevenită. Ai observat deja că te-am menționat în articolul de pe blogul Nemira. :D Și e foarte amuzant că nici măcar nu ne cunoaștem. :))

      Ștergere
    14. Daaa, am observat, și am rămas foarte, foarte plăcut surprinsă! A crescut așa, un pic, inima în mine. :D Tocmai de aceea am și hotărât să ies de sub anonimat, mi-am zis că nu e prea drăguț din partea mea să rămân ascunsă, mai ales că dialogul nostru a luat deja amploare și, cel mai important, ai decis să te lași pe mâna mea și să citești o carte recomandată de mine (lucru pe care îl apreciez nespus de mult, ținând cont de lista interminabilă a cărților care-și așteaptă rândul, ca să nu mai spun că recomandarea vine din partea unei necunoscute apărute așa, din senin :) ). Deci... la cât mai mult timp liber pentru citit!

      Ștergere
    15. În cazul ăsta mă bucur că ți-am adus o mică bucurie! :D Na, consider că orice contribuție, cât de mică, trebuie recunoscută, așa că mi s-a părut normal să te menționez, dacă tot urma să scriu materialul respectiv. Nu-mi explic cum ai reușit să mă convingi, dar uite că ai reușit! :)) Glumesc, sunt deschisă recomandărilor, chiar dacă vin din partea oamenilor pe care nu îi cunosc personal, doar că pur și simplu n-am timp să citesc tot ce mi-aș dori (în plus, ritmul meu de lectură este destul de lent). În cazul Rodicăi a fost o conjunctură mult mai favorabilă, se pare. :)) Mulțumesc pentru urare!

      Ștergere
    16. Păi uite, se pare că atunci când cred cu tărie în ceva anume, am mare putere de convingere. :) Pe același principiu, acum câțiva ani, am convins o prietenă consumatoare împătimită de Coca-Cola să nu mai pună nicio picătură în gură după ce i-am explicat cât este de nocivă și ce ravagii face în organism. Abia mai târziu am aflat despre efectul „persistent” al discursului meu, și acum îmi mai mulțumește când mă vede. :) Revenind la cazul de față, cu siguranță conjunctura favorabilă a avut un rol foarte important!! Și ca să vezi coincidență (mică sau mare, nu știu, dar mie una mi-a atras atenția amănuntul): acțiunea cărții se petrece fix în luna octombrie!

      Ștergere
    17. Haha, aș vrea să am și eu puterea ta de convingere! :D Oricum, ai reușit să îmi stârnești interesul și pentru cartea lui Murakami, „Kafka pe malul mării”, așa că o poți trece și pe aceasta la „victoriile” tale. :)) Chiar dacă nu am sărit direct pe ea (pentru că este cam mare, nu de alta), o voi citi mai curând decât mi-am propus (mai bine zis, *nu* mi-am propus, pentru că se afla într-o zonă nebuloasă a listei de lecturi).
      A, ce interesant, atunci decorul de dincolo de geamuri este și mai potrivit pentru lectura cărții Rodicăi! :D

      Ștergere
    18. Vai, dar nici nu știi cât mă bucur să aud asta! Ai să vezi că nici „Kafka pe malul mării” n-o să te dezamăgească iar Murakami o să-și recucerească locul printre preferații tai. :)
      Exact, că tot vorbeam de conjuncturi favorabile, și decorul e perfect pentru „Blestem”! Uite chiar acum câteva zile am recomandat-o și unei bune prietene și ghici ce? A început-o azi dimineață și pe la 5 după-amiaza mi-a trimis mesaj că a terminat-o. Și nu știu deloc să fie devoratoare de cărți, dar cu asta a bătut toate recordurile. Mă repet, dar abia aștept s-o citești! :D

      Ștergere
    19. Of, încă n-am început cartea, am avut câteva zile aglomerate în care n-am mai avut timp de citit (și, recunosc, în momentele libere am preferat să termin o recenzie care mi-a cam dat bătăi de cap). Eh, acum călătoresc cu trenul până la noapte, iar cartea Rodicăi a plecat cu mine. :D Însă va trebui să-mi pun dopurile în urechi, căci am niște colege de compartiment tare vorbărețe. :))

      Ștergere
    20. Lasă, nu-i grabă, luna octombrie nu s-a terminat încă. :) Și oricum, odată cartea începută, chiar cred că o s-o citești foarte repede, nu numai din cauza faptului că te prinde imediat și că e o lectură ușoară, ci și pentru că nu e prea mare. Acum... cred că voiajul cu trenul s-a terminat, nu-ți mai zic drum bun ci lectură plăcută și sper să te amuzi la fel de mult cum m-am amuzat eu! ;)

      Ștergere
    21. Aaa, chiar am vrut să îți zic că am reușit să citesc o sută de pagini pe tren, iar felul în care sunt prezentate personajele mi s-a părut absolut delicios, cum ai spus și tu! Am fost toată numai un zâmbet, iar povestea m-a captivat - chiar îmi place cum scrie Rodica! Wow, nu-mi vine să cred, sincer! :))
      Aș fi citit mai mult dacă nu aveam niște colege de compartiment atât de gălăgioase - degeaba mi-am pus dopurile în urechi, că tot se auzeau, taca-taca tot drumul. :)) Noroc că au coborât la Sibiu. :D
      Mda, deci nea Ghiță este suspect, Sanda mă enervează teribil, și de-abia aștept să văd ce se mai întâmplă. :D Sper să nu fi botezat personajele, căci momentan nu am cartea sub ochi. :)

      Ștergere
    22. Yuhuuuu!!!! Și eu sunt toată numai un zâmbet în momentul ăsta, ba chiar cu gura până la urechi de mulțumire citindu-ți comentariul! :D Ţi-am zis eu, Rodica e măiastră, n-aveai cum să-i reziști! ;)
      N-ai botezat personajele, și pe mine mă enerva Sanda mai ales pentru că se folosea de Crinu, care-i băiat bun și vrea sincer s-o ajute. Mie cred că cel mai mult mi-a plăcut personajul Olimpia Fabian, o „domnișoară” plină de grație care nu vorbește, „ciripește”, nu râde în hohote, ci „în cascade”. :))) Ce să-ți zic decât.. bucură-te de ea! :P

      Ștergere
  18. De mult voiam sa comentez, dar tot amanam momentul... pe motiv ca iar iti voi scrie un comentariu kilometric. Dar, chiar m-ai pus pe ganduri cu postarea aceasta.

    In general, nu-mi prea place sa imi dezvalui scriitorii preferati, pentru simplul motiv ca nu pot sa nu ma compar cu altii. Inevitabil, in urma comparatiei raman cu impresia ca dpdv al maturitatii eu m-am cam oprit undeva pe la 16-18 ani.
    Dar cum ador la nebunie listele de orice fel, am decis sa scriu totusi:

    1) Haruki Murakami
    Am citit vre-o 8 carti scrise de el, dintre care preferatele mele sunt Kafka pe malul marii si Cronica pasarii arc. Suprinzator, cel mai putin m-a atras Iubita mea Sputnic, acolo la un moment dat m-am cam pierdut si n-am prea inteles mare lucru.
    Ador atmosfera din cartile lui, pur si simplu ma transporta intr-o alta lume. E singurul autor (strain) a carui carti le citesc in romana.

    2) Terry Pratchett
    Pozitia lui in lista se datoreaza in mare parte seriei Discworld. In fiecare din ele, ironizeaza cate un concept, si de cele mai multe ori rezultatul final este o o carte pe cat de amuzanta, pe atat de profunda. In plus, fara exceptie fiecare carte este plina de maxime haioase.

    de exemplu:
    "I'm sure you won't dream of trying to escape from your obligations by fleeing the city..."
    "I assure you the thought never even crossed my mind, lord."
    "Indeed? Then if I were you I'd sue my face for slander.”

    Dintre cartile din afara seriei, recomand Good Omens, scrisa impreuna cu Neil Gaiman. Si aceasta este o carte extrem de buna dpdv al "maximelor" haioase si profunde.


    3) Isaac Asimov
    Teoria lui cu cele 3 legi ale robotilor mi s-a parut foarte bine gandita. Mai ales, in nuvelele din "I, Robot" unde exemplifica in mod foarte ingenios punerea in practica a acestor legi.
    La fel de mult mi-a placut si teoria Psihoistoriei (o metoda de a prezice si influenta viitorul, bazata pe comportamentul unei multimi)

    Din pacate l-am "retrogradat" recent de pe pozitia a 2-a, datorita unor pasaje care desi tratau lucruri interesante, au fost extrem de lalaite.

    4) J.D. Robb (aka Nora Roberts)
    Aici este vorba de o singura serie (In Death), un roman politist sci-fi, dar cu destule elemente de romance: personajele principale fiind Eve Dallas politista in New York, si Roarke mega-miliardarul misterios cu un trecut "vinovat".
    Cum actiunea se petrece in jurul anului 2060, pare destul de "apropiata" de prezent, si totusi exista destule "gadget-uri" futuriste care formeaza atmosfera de sci-fi.
    Ah si e plin de citate extrem de haioase.

    5) Antonia Michaelis
    Cu toate ca majoritatea cartilor ei sunt din genul young-adult sau de copii, sunt extrem de interesante. Fiecare din cartile ei reuseste sa ma surprinda si sa ma tina cu sufletul la gura pana in ultima clipa.

    Obiectiv vorbind, parca as muta-o pe pozitia 4, dar parca as mai citi cateva carti ca sa ma pronunt cu un verdict "final".

    6) Josh Lanyon
    Guilty please in toata regula, romanele lui fac parte din genul LGBT romance. Cu toate acestea are un o scriitura pe care o ador. E genul de autor care ar putea scrie despre "uscarea vopselii" si tot l-as citi cu sufletul la gura. Restul, e bonus.

    Nu stiam de lista de cei mai cititi autori de pe GR. La prima vedere m-a pufnit rasul, sa o vad pe JD Robb tronand detasat pe pozitia fruntasa cu 52 de carti. A reusit sa ma obsedeze seria, nu gluma. Pe pozitia 2 fiind Terry Pratchett cu (doar) 25 de carti.

    Si acuma ma duc sa intru in pamant de rusine.... si sa lecturez si alte comentarii. :D

    P.S. Imi cer scuze pentru roman.
    P.P.S. Nu stiu cum de nimeresc, dar tot pe postari vechi ajung sa comentez. T_T

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vera, mă bucur că te-ai hotărât să scrii comentariul, eu n-am nicio problemă cu faptul că ai lăsat în urma ta o întreagă poveste. :D Nici cu faptul că ai comentat la o postare mai veche - din contră, mă bucur întotdeauna. Și ai câștigat (oarecum detașat, am putea spune) la numărul de caractere: ai 2961 (fără spații), față de cele 2583 ale lui Miaow. :))

      Hihi, n-ai de ce să te simți rușinată pentru autorii care îți plac, totul e să mai diversifici din când în când „meniul” și să încerci și cărți mai „serioase”, poate vei descoperi scriitori noi care sunt pe gustul tău. Am impresia că tu citești în primul rând pentru a te relaxa - și eu simt nevoia unor astfel de lecturi, iar atunci mă îndrept spre cărți pentru adolescenți sau fantasy (însă multe încep bine și se termină prost, așa că reușesc să mă frustreze spre final).

      Și mie-mi place la Murakami efectul de vrajă pe care îl au cărțile sale bune, de-asta sunt atât de dezamăgită când dau și peste cărți slabe, ale căror minusuri îmi distrag atenția și destramă vraja. Mi-e dor de perioada în care eram foarte sigură că, dacă voi începe o carte de Murakami, mă voi deconecta rapid de la realitate. Între timp mi-a scăzut încrederea asta, dar încă nu am citit toate cărțile lui, așa că mai există speranța că japonezul mă poate fermeca și pe viitor cu poveștile sale ciudate. Kafka pe malul mării este următoarea pe listă.

      Hmm, încă nu am citit nimic de Terry Pratchett... Pur și simplu nu am știut ce să aleg, sunt prea multe cărți! Am ales tentativ Night Watch, The Color of Magic, Eric și Nation, însă tot nu am reușit să încep vreuna dintre ele. Din nou, nu știu la care să mă opresc. Probabil că logic ar fi să încep cu prima carte din seria Discoworld. Aceeași problemă am avut-o și cu Neil Gaiman, dar în cazul lui am reușit să fac primul pas.

      O, nici de Isaac Asimov n-am citit nimic! Mereu îmi propun să citesc mai des cărți SF, pentru că am constatat că îmi plac, însă nu prea reușesc. Mi se par mai captivante decât cărțile polițiste - e drept că am ales titluri clasice, nu m-am avântat pe terenuri necunoscute, însă aproape tot ce am citit m-a ținut cu sufletul la gură.

      Cu J.D. Robb, Antonia Michaelis și Josh Lanyon m-ai băgat în ceață. :)) Cred că am auzit doar de J.D. Robb (oai, ai citit 52 de cărți?!), dar nu sunt sigură. Să știi că îi voi arăta unei prietene lista ta, s-ar putea să fie interesată de acești autori.

      Ștergere
    2. Da, ai dreptate, cu exeptia cartilor de programare si a ghidurilor de calatorie, citesc de placere... si atunci parca nu-mi vine sa aleg nici un titlu pe care l-as cataloga "serious business". Mi-e teama sa nu ajung la experientele din liceu, cand in urma comentariilor literare ajungeam sa urasc cartile, desi dupa prima lectura imi placusera (ex: Enigma Otiliei si Maitreyi).

      Cum inca nu am citit toate romanele "populare" ale lui Murakami, mai nutresc speranta ca nu as fi parcurs toate cartile bune: 1Q84 si In cautarea oii fantastice. Mi-a placut si colectia de nuvele: Dupa cutremur, asadar sper ca si celelalte 3 sa se ridice la acelas nivel.

      Cu Terry Pratchett, alegerea e un pic hit and miss, depinde foarte mult dispozitia ta in momentul lecturii. In mod ironic, eu inca n-am citit nici una din cele 4 carti la care te-ai hotarat tu. Night Watch e in plan, dar cum e una din ultimele carti din sub-seria cu politistii din orasul Ankh Morpork, am decis sa o las mai pe urma.

      Dupa The Colour of Magic si The Light Fantastic, s-a facut o miniserie (2 filme a cate 2h+) de catre BBC. Nu stiu cum esti cu filmele in general, dar mi-e mi-a placut foarte mult.

      JD Robb este extrem de prolifica: scrie 2 romane pe an, plus din cand in cand si o poveste mai scurta. Cum prima carte a aparut in anul 1995, iar eu am citit-o abia in 2012... am avut timp sa ma atasez de serie. :P

      La Antonia Michaelis am ajuns si eu intamplator, cand cautam carti in limba germana, cat mai "aceesibile" dpdv al limbajului. In general, nu ma dau in vant dupa genul young-adult. de aceea am fost extrem de surprinsa cat de mult mi-a placut. Dupa cum am mentionat si tu, multe incep bine si se termina prost, ceea ce si pe mine ma frustreaza.
      Din pacate, momentan doar 5 carti (din 30) sunt traduse si in engleza.

      Haha, m-as bucura tare mult daca i-ar fi cuiva de folos, listutza mea cu 5 autori. :)

      Ștergere
    3. P.S. Am uitat sa mentionez, ca multa lume recomanda Mort, ca si prima carte din seria Discworld.
      Intamplarea a facut, ca si eu sa imi incep incursiunea in Lumea Disc tot cu aceasta carte. :P

      Ștergere
    4. Eu mă bucur că am scăpat de școală din acest punct de vedere, pentru că am ocolit multe cărți din cauză că erau lecturi obligatorii (inclusiv Moromeții). Te întrebi, poate, cum m-am descurcat la examene. :)) În generală și liceu era destul de simplu, citeam rezumate sau referate din cărți (pe vremea mea nu existau toate site-urile de astăzi, nici măcar computer nu aveam) și erau de ajuns pentru a extrage teme și simboluri și ce mai era nevoie pentru întrebările de la teste. Apoi a devenit mult mai complicat.

      Aaah, dar cum ai reușit să pui link-urile? Dac-ar afla bloggerii care comentează pentru a-și face reclamă și lasă în comentarii link-uri spre postările lor... :)) Ia să încerc și eu: 1Q84 mi-a plăcut la nebunie la început, eram într-o perioadă aglomerată și obositoare și a reușit să mă relaxeze de minune. Din păcate, spre final m-a frustrat teribil, pentru că multe chestii rămân nerezolvate. Dar, una peste alta, a meritat citită (nici nu simți cum trec cele o mie de pagini).

      Hihi, ce chestie, cum de am ales eu fix cărțile pe care nu le-ai citit! :)) A trebui să mă uit pe Gr pentru a vedea ce cărți de Terry Pratchett am selectat, căci între timp uitasem titlurile - cu excepția lui Eric. Hmm, am adăugat și Mort pe listă, poate voi începe chiar cu ea. Pe undeva mi-e teamă că nu voi gusta umorul lui Pratchett, dar va trebui să citesc măcar o carte și să mă lămuresc dacă este pentru mine sau nu.

      Mie îmi plac cărțile YA, dacă sunt bine scrise și au subiecte interesante (adevărul e că am de unde alege). Chiar mă gândeam că nu am mai citit niciuna în ultimele luni, ăsta e un semn că nu am mai avut perioade foarte stresante. De fapt, mă stresez de una singură că ziua trece foarte repede și nu reușesc să fac prea multe - însă nu se compară cu stresul de la job. :))

      Ștergere
  19. Ah nici eu n-aveam internet pe vremea liceului. Doar prin facultate si-au facut ai mei abonament. Cartile de comentarii nu ma ajutau, tot timpul primeam critici cum ca folosesc un limbaj prea "de lemn" in analizele literare.
    Haha, nici eu n-am citit Morometii, dar atata ne-a batut la cap proful cu "taranii filosofi", ca am reusit sa iau 10 la teza (nu s-a mai repetat experienta).

    Hehe, vad ca ai reusit sa pui si tu link. Nu cumva ai posibilitatea sa setezi ceva reguli, de moderare? gen sa trebuie sa aprobi fiecare comentariu care contine unul mai mai multe URL-uri in continut. In wordpress poti seta acest lucru, poate si pe blogspot merge.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu n-aveam internet pentru că încă nu ajunsese în România. :)) Abia mai târziu l-am descoperit la orele de Info și la Internet Café-uri. Ce chestie, acum realizez că părinții mei n-au avut niciodată internet, calculator nu au nici în ziua de azi (ce să faci cu el fără net), maximul tehnologic este pentru ei telefonul mobil (sunt mai de modă veche, așa). Partea bună e că pot scrie pe blog ce mă taie capul, căci ar trebui să se întrunească niște coincidențe extraordinare pentru ca părinții să ajungă aici și să-mi citească postările. :))

      Iupii, da, am reușit să pun link - tot cu ajutorul Goodreads-ului. :D Nu am posibilitatea de a seta reguli de moderare, cel puțin nu unele similare cu cele pe care le-ai pomenit (sau nu mă pricep eu, căci unele chestii sunt total de neînțeles pentru mine). Am ales să nu moderez deloc comentariile, iar Google văd că-și face bine treaba - n-am mai avut spam-uri de vreo jumătate de an. Acuma, na, n-o să-i cenzurez pe cei care își lasă câte un link spre blogul lor, ar fi deplasat.

      Ștergere
  20. Sper sa-mi fie cu iertare ca indraznesc sa vin cu un comentariu atat de tarziu (din 2015 si pana azi a trecut ceva vreme, dar poate nu atat de multa pe cat ne imaginam noi), dar, intrucat ma aflu la o varsta, sa spunem, de maturizare, simt nevoia impulsiva de a-l mentiona pe Marin Preda si ai lui Morometii ca fiind cel care mi-a deschis dragostea de carte. Eram clasa a VIII-a si l-am citit cu o pofta aproape nebuna. De la Marin Preda m-am indreptat, fara sa constientizez, catre Dostoievski. Si de la Dostoievski a inceput tot. Mai intai a fost 'Crima si pedeapsa', un roman care m-a frapat prin modul descrierii crimei (atat de real si fantomatic in acelasi timp), iar apoi delirul lui Raskolnikov, pagini intregi in care credeam ca nu o sa mai suport intensitatea trairilor ce le simteam, dar tocmai aceste trairi m-au impins sa devorez romanul in doar cinci zile. Apoi, nu cred ca are sens sa mentionez ca au urmat 'Demonii', 'Amintiri din Casa Mortilor', 'Idiotul', 'Adolescentul' si 'Fratii Karamazov'. Pana la sfarsitul clasei a 9-a citisem toate operele reprezentative ale lui Dostoievski. Apoi au urmat alti si alti scriitori (si as dori sa mentionez Nikos Kazantzakis, George Orwell), dar nu reuseam sa regasesc ceea ce traisem in operele lui Dostoievski. Asta pana cand l-am intalnit pe Kafka si Metamorfoza lui, urmata la scurt timp de Procesul. Un alt scriitor ce m-a naucit, ce m-a facut sa intru in zone atat de putin confortabile mie, dar cu o luciditate extrema, aflandu-ma la o limita disperata de abis. Desi mai aveam inca doua romane ale lui Kafka, nu m-am grabit sa le citesc, amanam continuu, tocmai pt a ma bucura mai mult de operele lui (marturisesc ca inca nu am citit Castelul). Bineinteles ca intre timp am citit alti scriitori, insa niciunul nu reusea sa atinga acelasi nivel de emotie precum Dostoievski si Kafka. Spre bucuria mea, l-am descoperit (nu demult) pe Ernesto Sabato, ale carui opere m-au rascolit si m-au facut sa simt cum imi iese inima pe gat. Si, pentru a incheia tot cu un scriitor roman, il ador pe Radu Gavan si curajul sau de a intra in culmile macabre ale omului. Tragand acum o linie, imi dau seama ca doar suferinta pe care am indurat-o de-a lungul timpului m-a determinat sa caut asemenea carti. Si nu-mi pare rau. Ce pot sa spun mai mult... A, da, ma numesc Razvan :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e vorba nici de scuze, nici de vreo îndrăzneală, eu chiar mă bucur că mi-ai împărtășit gândurile tale, Răzvan. :) Articolul e încă de actualitate (pentru mine, cel puțin), căci lucrurile au rămas cam la fel în privința autorilor preferați. Am mai găsit posibili candidați (Jón Kalman Stefánsson este unul dintre ei), dar n-am avansat prea mult în privința celorlalți scriitori pe care intenționam să-i „testez” cu cel puțin trei lecturi. Mulțumesc că mi-ai adus aminte indirect de acest lucru - în special de faptul că nu am revenit la Kafka, dar nici la Nabokov sau Kundera.

      Ei, ai toată admirația mea pentru faptul că l-ai citit pe Dostoievski în liceu! Am de ce să mă simt rușinată, pentru că abia anul trecut am ajuns la prima carte de Dostoievski - mai precis, „Frații Karamazov” (din păcate, n-am apucat să scriu despre ea, dar mi-a plăcut la nebunie). Pentru a continua cu mărturisirile „incomode”, nu i-am citit nici pe Sabato și Kazantzakis, dar am trecut câte o carte de la fiecare pe lista de la începutul anului. Sper să nu mă fac cu totul de rușine și să le citesc.

      M-a surprins că l-ai menționat pe Radu Găvan după toți acești autori mari! Eu nu am citit nimic de el, deși am auzit și păreri bune despre cărțile lui. M-ai făcut un pic mai curioasă. :)

      Ștergere
    2. Sunt atat de multi scriitori incat ar fi, poate, imposbil sa reusim sa atingem macar o parte din ceea ce au scris ei, dar eu cred ca este important sa citim ce ne place cu adevarat. Acesta este motivul pentru care l-am mentionat pe Radu Gavan mai sus. Bineinteles ca, obiectiv privind, nu il pot pune la acelasi nivel cu scriitorii clasici, insa dintr-un punct de vedere subiectiv, faptul ca Radu Gavan a reusit in cele doua romane ale sale sa ma tina prins, sa ma faca sa transpir de emotii, sa-i simt furia, sa empatizez puternic cu personajele sale, pentru mine este suficient pentru a-l considera un scriitor bun (pentru mine). Recunosc, este posibil ca alte persoane sa nu aiba aceeasi parere si multumire ca mine, dar farmecul cred ca exista tocmai in aceste opinii si ganduri diferite sau, altfel spus, individualitate.
      Oricum, ceea ce m-a determinat sa intru pe blogul tau a fost cautarea mea de 'carti bizare', iar google m-a condus aici, am citit si postarea despre cartile considerate de tine ca fiind bizare si deja am cumparat o parte din ele :) Recunosc ca am o atractie deosebita fata de tot ce inseamna scriituri intunecate, suferinde, macabre. Deseori mi se pare amuzant deoarece la suprafata sunt o persoana foarte calma si linistita, insa exista in mine parti intunecate pe care am nevoie sa le consum intr-un mod sau altul, iar cartile ce au idei obsesive, intunecate, profunde, pline de suferinta ma ajuta foarte mult.

      Ștergere
  21. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...