The Thief (Hoțul) - Megan Whalen Turner

sâmbătă, 28 noiembrie 2015


Mi-am dorit un singur lucru după ce am terminat de citit Hoțul lui Megan Whalen Turner, prima carte din seria The Queen's Thief (care cuprinde deocamdată patru volume): să trec imediat la cartea a doua, The Queen of Attolia. Asta nu pentru că povestea s-ar fi terminat în coadă de pește, lăsându-mă în suspans și disperată să citesc continuarea (din contră, finalul este extrem de mulțumitor), ci pentru că cititorii spun că Regina Attoliei este o carte mult, mult mai bună decât Hoțul. Exact ce-mi trebuie, pentru că vremea asta urâtă mi-a trezit pofta de povești pline de aventură și imaginație, care să mă acapareze cu universul lor fantastic. Se pare că am ales bine, pentru că, deși la început Hoțul nu părea a fi cine știe ce, ulterior a căpătat toate atributele unei cărți fantasy grozave: mister, răsturnări de situație, umor, chiar și bătăi, o evoluție foarte bună a personajelor și o lume fantastică interesantă (deși nu originală), care probabil va fi dezvoltată în următoarele cărți ale seriei. Sper, totuși, că volumele vor fi de sine stătătoare, pentru că nu-mi place să devin depedendentă de o serie. :)
8

The Martian (Marțianul) - Andy Weir

joi, 26 noiembrie 2015


Cum n-am avut starea necesară pentru o carte serioasă, am citit într-o doară câteva pagini din Marțianul lui Andy Weir, și cu ea am rămas până am terminat-o. Informațiile interesante și răsturnările de situație, dar mai ales umorul, optimismul și soluțiile ingenioase ale astronautului Mark Watney, aflat într-o cursă incredibilă de supraviețuire pe Marte, au reușit să mă captiveze și să-mi dea o stare pozitivă - iar cuvintele cu care se încheie romanul, chiar dacă ar părea clișeice în alte momente, s-au potrivit cum nu se poate mai bine cu situația din ultima lună: 

Every human being has a basic instinct to help each other out. It might not seem that way sometimes, but it’s true.
If a hiker gets lost in the mountains, people will coordinate a search. If a train crashes, people will line up to give blood. If an earthquake levels a city, people all over the world will send emergency supplies. This is so fundamentally human that it’s found in every culture without exception. Yes, there are assholes who just don’t care, but they’re massively outnumbered by the people who do. 

8

Listă de dorințe la spartul târgului (Gaudeamus)

luni, 23 noiembrie 2015


La fiecare târg de carte îmi fac liste imense cu titlurile pe care mi le doresc, deși este evident că nu voi reuși să le cumpăr pe toate și nici nu voi avea timpul necesar pentru tot ce aș vrea să citesc - însă eu îmi dau voie să visez în continuare. De data aceasta m-am gândit să vă arăt pomelnicul meu cu dorințe, care a început simplu, ca o listă, apoi s-a tot lungit cu descrieri și noi titluri despre care am aflat ulterior, astfel că iată-mă duminică, la final de Gaudeamus, cu articolul încă neterminat, încercând să-l duc totuși la capăt (mda, între timp s-a făcut luni). Listele Laurei cu noile apariții la Gaudeamus au fost foarte utile, am mai găsit inspirație și pe site-urile editurilor (deși unele dintre ele au mare nevoie de actualizări și de categorii bine puse la punct) și am citit cu interes listele făcute de Diana, Eli sau Jovi. Între timp, câteva cărți au ajuns la mine acasă, după cum se poate vedea din poza de mai jos. Pentru restul, aștept Crăciunul și alte ocazii, că doar nu e omenește posibil să le iau pe toate odată, și cu atât mai puțin să le și citesc.










32

Lupta mea: Moartea unui tată - Karl Ove Knausgård

marți, 17 noiembrie 2015


Mi-am dorit foarte mult să citesc Moartea unui tată, prima carte din seria Lupta mea a scriitorului norvegian Karl Ove Knausgård, iar când am ajuns în sfârșit la ea am găsit o cutie de carton cu poleială aurie, în care conținutul a fost divers și amestecat. Fragmente scrise remarcabil stau alături de pagini întregi cu întâmplări banale și plictisitoare, pasaje fascinante despre artă, moarte și literatură alternează cu descrieri amănunțite ale unor gesturi mărunte, anoste, sinceritatea brutală, cu o etalare a lumii interioare și familiale apropiată de exhibiționism, este contrabalansată de inexactități, contradicții și neglijențe în structurarea narațiunii. Cum se explică atunci succesul uriaș al acestei serii care cuprinde șase cărți și totalizează nu mai puțin de 3600 de pagini? Un răspuns posibil a sosit după ce am ascultat-o pe Ivona Skuld, traducătoare din limba norvegiană: sinceritatea cu care Karl Ove Knausgård vorbește despre cele mai intime și degradante gânduri, pe care majoritatea oamenilor fie le trec sub tăcere, fie nu le recunosc nici măcar în forul lor interior. O franchețe atipică mai ales pentru norvegieni, care au o grijă fantastică în a-și proteja imaginea și a nu lăsa ochii străini să pătrundă în gândurile și intimitatea lor. 
18

Un blestem cu domiciliu stabil - Rodica Ojog-Braşoveanu

duminică, 15 noiembrie 2015


Pe la 12-14 ani citeam cu înfrigurare aventurile Melaniei, iar romanul Coșmar mă bântuie și astăzi, însă pe Rodica Ojog-Braşoveanu o clasasem drept o autoare a copilăriei mele și nu mă gândeam că voi reveni vreodată la cărțile dumneaei. Dar, cum niciodată nu trebuie să spui niciodată, iar eu una sunt deschisă la recomandări convingătoare, am mers pe mâna Cameliei și am citit Un blestem cu domiciliu stabil. Nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit o scriitură curgătoare și plină de umor, care m-a captivat instantaneu - însă adevărata surpriză au fost personajele Rodicăi Ojog-Braşoveanu, plămădite atât de realist și de uimitor încât am avut senzația că le cunosc de o viață, că le-am trecut pragul sau cel puțin le-am întâlnit pe stradă, în repetate rânduri. Umorul delicios și personajele excelent construite sunt cele două puncte forte ale romanului, care pătrunde mai mult pe tărâmul socio-psihologic și mai puțin pe cel al suspansului.
9

Rugul – György Dragomán

miercuri, 11 noiembrie 2015

recenzie carte Rugul de Gyorgy Dragoman

► „Rugul”, de György Dragomán 
Ed. Polirom, 2015, 341 pag. | Traducere: Ildikó Gábos-Foarţă
Titlu original: „Máglya”, 2014 | Țara: Ungaria


Un roman minunat, „Rugul” m-a impresionat prin sensibilitatea, imaginația, talentul și scriitura excelentă a lui György Dragomán, autor maghiar născut în România. O poveste deopotrivă frumoasă și tristă, presărată cu mici întâmplări fabuloase, infuzate de farmec și magie, „Rugul” vorbește despre inocență și maturizare, despre vinovăție și iertare, despre adevăr și libertate. De multe ori, am avut senzația că cele povestite mi s-au întâmplat chiar mie, iar faptul că naratoarea romanului este o fetiță pe nume Emma a dus cu un pas mai departe identificarea mea cu protagonista. Pe lângă celelalte calități ale narațiunii, am fost uimită în primul rând de felul autentic și credibil în care un scriitor matur a reușit să privească lumea prin ochii unei copile de treisprezece ani, creând un personaj atât de proaspăt și de verosimil.

Povestea ni se dezvăluie prin ochii Emmei, care a ajuns la orfelinat după ce părinții ei au murit într-un accident. Fetița nu și-a cunoscut cu adevărat tatăl și mama, nici istoria familiei lor, nu știe nici măcar că bunica ei încă trăiește și locuiește în alt oraș, căci părinții au păstrat întotdeauna tăcerea asupra trecutului. Odată ajunsă în casa bunicii, Emma începe o existență nouă și tulbure, în care orice mărturie a existenței anterioare s-a pierdut, iar fiecare zi îi aduce alte și alte indicii despre viața părinților și a bunicilor ei – și, totodată, o poartă lent spre descoperirea sinelui și spre maturizare.
11
Un produs Blogger.