„Hotel Universal”, de Simona Sora | Ed. Polirom, 2012, 265 pag.
O poveste în poveste, câteva personaje memorabile, un strop generos de realism magic, un loc ancorat cu un picior în istoria fabulată și cu celălalt într-un prezent incert, precum și un limbaj alert și captivant, presărat cu termeni arhaici – iată câteva din ingredientele care fac din „Hotel Universal” o carte ce merită citită. Deși finalul m-a cam dezamăgit, la fel ca unele aspecte ce au rămas nerezolvate, autoarea compensează aceste neajunsuri prin câteva fragmente excelente și prin vechea clădire de pe Gabroveni, restituită prezentului sub un chip viu și pitoresc. Și, chiar dacă lectura este îngreunată de faptul că romanul este înțesat până la saturație de personaje, care populează paginile într-un du-te-vino constant între trecut și prezent, Simona Sora plusează prin câteva portrete fabuloase ce se desprind din acest iureș temporal, întins între secolul 19 și perioada post-decembristă.
