O listă cu cărți la jumătatea anului (2016)

vineri, 8 iulie 2016



Dacă anul trecut mă plângeam că stau cam prost cu lecturile (asta pentru că citisem „doar” 38 de cărți în primele șase luni ale anului), situația de anul acesta ar trebui să mi se pară de tot plânsul: am reușit să citesc numai 27 de cărți din ianuarie încoace, printre care și unele foarte scurte, pe care nici nu-mi vine să le pun la socoteală. În mai și în iunie am citit extrem de puțin, vedeam cum trec zilele și eu tot n-aveam timp să pun mâna pe o carte. Frustrare la cote maxime, vă dați seama! 

Am observat, însă, un lucru: dacă am început deja o carte, fac eu cumva și găsesc măcar o jumătate de oră pe zi pentru a o continua, chiar dacă am un program aglomerat. În schimb, dacă am puțin timp la dispoziție, șansele să mă apuc de o carte nouă sunt foarte mici. Asta pentru că începutul unei cărți mi s-a părut întotdeauna dificil, și am nevoie de cel puțin două ore de lectură neîntreruptă pentru a mă acomoda cu scriitura, cu subiectul și cu personajele. Apoi, lucrurile merg mult mai ușor, și e suficient să citesc chiar și numai zece minute în metrou, pentru a reintra imediat în atmosfera cărții. Bine, chestia asta e valabilă pentru cărțile mai ușoare - în cazul celorlalte, prefer să întrerup lectura și să o reiau (adeseori, de la prima pagină) într-o perioadă mai liniștită. Așa am pățit cu trei romane care-mi plăceau foarte mult - Regele alb de György Dragomán, Tihna de Attila Bartis și Cele patruzeci de legi ale iubirii de Elif Shafak -, pentru că nu voiam să le fac varză din cauza pauzelor lungi dintre scurtele sesiuni de lectură.

Abia în vacanță, la finalul lui iunie, am reușit să citesc și eu ceva: manuscrisul cărții Hendrik de Mol și Planeta de Jad, pe care K.J. Mecklenfeld mi l-a trimis înainte de a fi în forma finală. Iar pe feribotul care ne ducea din Skopelos spre Volos, am devorat Novecento de Baricco (privind înapoi, a fost un loc foarte potrivit pentru cartea asta, căci nu cred că voi călători prea curând - as in never - cu un vas de croazieră). Ajunsă acasă, am făcut un maraton de lectură în primele zile din iulie: am terminat Lindenfeld și am mai dat gata două cărți scurte - Weird Things Customers Say in Bookshops și Hier de Ágota Kristóf. 

Am mai observat un lucru: nu mai sunt un cititor obsedat. Nu mă mai eschivez invitațiilor la bere (sau cafea), nu mai ratez festivaluri care mă atrag, nu-i mai ignor pe cei apropiați, doar pentru a sta cu nasul într-o carte. Sau, cel puțin, nu așa de des ca înainte. Pe o plajă sălbatică din Skopelos, când prietenul meu stătea la umbra unei stânci și citea ultimele capitole din Lindenfeld, eu am preferat să mă plimb încolo și încoace, să înot, să analizez pietricelele interesante (precum Charles Arrowby), în loc să citesc. Nu prea mai aleg cititul în detrimentul experiențelor și al oamenilor. Și totuși, lectura îmi lipsește, pentru că a devenit o parte esențială a zilelor mele. Mi-e clar că trebuie să fac cumva și să găsesc timp pentru a citi regulat.

După această introducere cam lungă, în care mi-am vărsat oful, o să trec în sfârșit la cărțile faine pe care le-am citit în prima jumătate a anului. Lista asta mi se pare un obicei bun, pe care mi-am propus să îl continui. Link-ul spre recenzie (acolo unde există) este în titlu. Aștept cu drag și recomandările voastre, nu mă îndoiesc că ați citit câteva cărți excelente din ianuarie încoace.


Frații Karamazov, de Fiodor Dostoievski


Am amânat multă vreme lectura acestui mamut de carte, dar s-a dovedit că m-am speriat degeaba: romanul se citește ușor (excepție fac o serie de capitole în care se discută despre religie, filozofie, natura umană și alte subiecte, care sunt ceva mai dificile și necesită atenție și lecturi repetate), iar ceea ce am găsit în paginile lui m-a impresionat profund și mă urmărește și acum. Sunt povești și personaje extraordinare, care vin la pachet cu o sumedenie de discuții foarte interesante, pe teme care rămân la fel de actuale și astăzi. Nu o dată am recunoscut cu uimire situații din lumea noastră modernă, chiar dacă Dostoievski vorbește despre societatea și dilemele timpului său. Nu o dată m-am trezit că relaționam, în viața reală, cu ceea ce aflasem din acest roman. N-am reușit încă să scriu o recenzie despre Frații Karamazov (sunt atât de multe lucruri de spus, încât nici nu știu de unde să încep), dar o voi face cât de curând - e o provocare pe care nu vreau s-o ocolesc, chiar dacă știu de pe acum că nu va ieși un text pe măsura cărții. 


Orbitor. Aripa stângă, de Mircea Cărtărescu


După ce m-am îndrăgostit de Nostalgia lui Cărtărescu, mi-am făcut curaj și am trecut la primul volum din trilogia Orbitor. A fost o călătorie stranie și dificilă pe alocuri, presărată cu imagini și scene extraordinare, dar și cu multă confuzie, căci, la fiecare pas, realismul izbucnește în fantezii halucinante și teorii ermetice. Unele fragmente sunt teribil de complicate și nu pot spune că am înțeles mare lucru din ele, însă, în cea mai mare parte, romanul mi-a trezit furnicături de plăcere, pentru că mi-a oferit șansa să trăiesc, preț de câteva zile, într-o lume fantasmagorică la granița dintre realitate și imaginar - o lume lipsită însă de granițe, în care negânditul și neimaginatul devin posibile. Personajul Mircea avansează printr-un labirint de amintiri, închipuiri, vise și idei incredibile, în căutarea ieșirii spre adevărata lume, care nu e lumea în care ne naștem, trăim și murim. Alături de un București metamorfozat într-un organism viu, în continuă schimbare, Mircea reinventează și o istorie fabuloasă a familiei sale, în care mama primește un rol esențial și capătă dimensiuni monumentale, de idol și ființă mitologizată.


Profeții din Fiordul Veșniciei, de Kim Leine


Mi-a plăcut foarte mult romanul lui Kim Leine, cu atmosfera sa obsedantă, cu scriitura sa clară și alertă, puternic vizuală, cu umor său negru și cu alăturările inspirate de cuvinte. Este o carte complexă, cu o sumedenie de povești și de informații istorice, care explorează natura umană într-un cadru fabulos - Danemarca, Norvegia și Groenlanda secolului 18. Liantul care adună laolaltă toate istoriile și locurile este protagonistul Morten Pedersen, un tânăr norvegian care ajunge ca misionar în Groenlanda, unde speră că viața sa va căpăta un sens, iar păcatele sale vor fi spălate. Însă Groenlanda se dovedește a fi mijlocul care-l afundă și mai adânc în mocirla păcatului, pentru a-l arunca apoi, fără veste, pe culmile extazului religios. Raționalismul său este supus la grea încercare în acest ținut pustiu, strâmt și întunecat, cu o cultură și un ritm al vieții complet străine. Laitmotivul romanului și semnul sub care stau multe dintre alegerile protagonistului sunt următoarele cuvinte ale lui Jean-Jacques Rousseau: Omul s-a născut liber și pretutindeni e în lanțuri! 


Marea, marea, de Iris Murdoch


Despre Marea, marea am mai vorbit și la lista cu cărți despre vară, mare și vacanță. Am devorat acest roman cu o scriitură excelentă și o atmosferă extraordinară, care mi-a imprimat pe retină o sumedenie de scene memorabile. O casă solitară și ciudată aflată la malul mării; o obsesie rămasă intactă de-a lungul deceniilor, care, printr-o întorsătură a sorții, își poate găsi rezolvarea; întâmplări inexplicabile care îmbracă povestea într-o țesătură misterioasă și de rău augur; marea, care invadează paginile ca un personaj omniprezent, purtând, pe rând, măști inofensive, atrăgătoare sau amenințătoare. Călătoria alături de Charles Arrowby - infamul protagonist și narator al cărții - a fost în mare parte imprevizibilă, punctată de întâmplări ciudate, elemente pseudo-fantastice și răsturnări de situație, precum și de personaje care intră și ies din scenă când te aștepți mai puțin, ca într-o comedie ușor macabră care pe parcurs se transformă în dramă. 


Atlasul continentelor încețoșate, de İhsan Oktay Anar


Romanul a fost o călătorie extraordinară prin lumea basmelor orientale, un melanj foarte reușit de fapte istorice, istorisiri cu iz de legendă, noțiuni de alchimie, elemente fantastice și o filozofie lejeră, care pleacă de la conceptul lui René Descartes, Cogito ergo sum. Visul, identitatea și cunoașterea sunt elementele-cheie pe al căror fundament se construiește o istorie fabuloasă, care se petrece la 1861 de ani de la venirea lui Mesia, pe fundalul unui Constantinopol mitic. În centrul cărții se află visătorul Ihsan Efendi cel Lung, care lucrează cu patimă la o hartă a întregii lumi, pe care vrea să o zămislească fără a-și părăsi nici un moment locuința, și pe fiul său, Bünyamin, care pornește în aventura vieții sale, prin tot felul de locuri ciudate și înapoi în Constantinopol, legându-și iremediabil destinul de o monedă neagră, care se va dovedi elementul esențial într-un plan fantasmagoric. 


Manuscrisul fanariot, de Doina Ruști


În comparație cu o greoaie carte de istorie, romanul Doinei Ruști s-a dovedit o lectură captivantă, care a zugrăvit o imagine vie și memorabilă a Bucureștiului fanariot, vestit odinioară în întregul Imperiu Otoman drept un oraș al inimilor ușoare, unde se îndeplinesc visele. Este o carte străbătută de cuvinte vechi, restituite cu migală urechilor moderne, o carte-mozaic ce cuprinde o sumedenie de istorii inedite și multe detalii savuroase legate de gastronomia, vestimentația și obiceiurile vremii. Ioanis Milikopu, un tânăr vlaș din Thessaloniki, pasionat de croitorie, este fermecat de cuvântul București, auzit în prăvălia de stofe a unui prieten turc, un cuvânt plin de promisiuni, care-l determină să fugă de acasă și să pornească într-o lungă călătorie spre pământul făgăduinței, unde se spune că toată lumea dansează, iar noii-veniți își uită trecutul. Pagină după pagină, am fost absorbită într-o lume dispărută, dar nespus de fermecătoare, o lume țesută din vise, superstiții, ambiții, muzică și cuvinte, în miezul căreia se află o poveste de dragoste, cu rădăcini cât se poate de reale.


Novecento, de Alessandro Baricco


De Baricco citisem doar Mătase, care m-a uimit prin minimalismul narațiunii, însă cartea care m-a cucerit cu adevărat a fost Novecento. N-are cum să nu-ți placă acest scurt roman concentrat, care se citește pe nerăsuflate, pentru că Baricco are umor, o scriitură excelentă și o imaginație surpinzătoare. Ca să nu mai spun de concizia lui, de talentul de a spune atât de multe în atât de puține pagini - o reducere la esență care mi se pare extrem de dificil de atins. Chiar dacă ați văzut deja filmul lui Tornatore, cartea merită citită, pentru a cunoaște sursa de la care a pornit uimitoarea poveste a pianistului de pe ocean. Bebelușul părăsit în sala de bal a unui vas de croazieră, care ajunge unul dintre cei mai mari pianiști ai lumii, fără a părăsi vreodată mica sa lume plutitoare, absorbind însă cu voracitate poveștile, muzica și emoțiile oamenilor veniți din toate colțurile pământului, care se perindă mai devreme sau mai târziu prin fața genialului și ciudatului Novecento.


Foamea, de Knut Hamsun


Am amânat multă vreme cartea lui Hamsun, al cărui titlu era de ajuns pentru a-mi stârni tot felul de stări incomode, dar, în cele din urmă, povestea nu s-a dovedit atât de dură și de apăsătoare pe cât mă așteptam. Autorul face suferința mai ușor de suportat prin umor și ironie, dar mai ales prin redarea ei într-o cheie estetică. Romanul e compus dintr-o rețea densă de gânduri și întâmplări mărunte, de introspecții și halucinații, toate ancorate de subiectul central: foamea, companionul sumbru și statornic care-l însoțește pe naratorul cărții, un tânăr scriitor aspirant care rătăcește înfometat prin Christiania sfârșitului de secol 19, disimulând adevărata sa condiție, periclitându-și, voit sau inconștient, sănătatea și integritatea morală, în numele libertății și al menirii creatoare. Am fost impresionată de modul în care Knut Hamsun a surprins, atât de minuțios și de intens, etapele de degradare fizică și mentală prin care trece un individ inteligent și vanitos, confruntat cu situații chinuitoare și umilitoare, care îl aduc în pragul nebuniei și la constatarea că „se putea muri foarte ușor dintr-un exces de orgoliu”. 


Firida Rușinii, de Ismail Kadaré


Ismail Kadaré este unul dintre scriitorii mei preferați, astfel că, după dezamăgirea adusă de Cina blestemată, m-am bucurat să găsesc un nou roman excelent în Firida Rușinii. Aici, Kadaré ne poartă de-a lungul Imperiului Otoman, dinspre centru spre provinciile din margine, legând mai multe teme, personaje și istorii printr-un fir comun: capul tăiat așezat în Firida Rușinii, un simbol al puterii, al rebeliunii și al înfrângerii. Autorul explorează regimul totalitar prin intermediul metaforei și al alegoriei, substituind Imperiul Otoman dictaturii lui Enver Hoxha. Unul dintre firele narative se țese în jurul lui Ali Tepelena, fostul guvernator al Albaniei, care, spre finalul vieții și după o lungă domnie, în care și-a tratat supușii cu cruzime, s-a răzvrătit împotriva Înaltei Porți. Romanul are și o latură grotescă și bizară care m-a fascinat, legată de capetele tăiate și de curierul împărătesc care le transportă în capitală, dar și de ținuturile deznaționalizate, unde oamenii sunt reduși la statutul de ființe primitive. 


Lindenfeld, de Ioan T. Morar


Iată o carte care-ți poate restabili încrederea în literatura românească - iar acest lucru este valabil și pentru Manuscrisul fanariot al Doinei Ruști. Lindenfeld este un roman bine scris, cu umor și personaje principale excelent construite, cu un subiect foarte interesant și o narațiune bine dozată, care m-au ținut în priză pe tot parcursul lecturii. O seamă de personaje se adună la Lindenfeld, satul părăsit din Banat, pentru a juca într-un spectacol de proporții destinat unui singur spectator: un bărbat născut aici, care fugise din România comunistă și făcuse avere în străinătate. O șansă pentru un scriitor german de a transpune în realitate ceea ce, de obicei, nu depășește granițele hârtiei și ale imaginației. Un experiment care poate da greș în orice clipă, și un teren propice pentru o sumedenie de idei cu tentă filozofică, dar și pentru situații desprinse din viața României moderne, în care amprenta sistemului comunist continuă să-și facă simțită prezența. 




26 de comentarii

  1. Cartile de anul acesta care mi-au placut mult: Mostenitoarea taramului pierdut - Kiran Desai, Ceai în Sahara - Paul Bowles, Cele mai frumoase povestiri - Dino Buzzati, Femei - Charles Bukowski, Laur - Evgenij Vodolazkin, Femeia de hârtie - Rabih Alameddine si Nostalgia - Cartarescu.

    Mai sunt si altele, dar astea de mai sus mi-au lasat o impresie mai puternica.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anca, mulțumesc pentru recomandările de lectură! Am citit doar Femeia de hârtie și Nostalgia, care au intrat pe raftul de cărți preferate (mă bucur că ți-au plăcut și ție!).
      Uite că încă n-am ajuns la Laur, nu știu ce tot fac de nu mă apuc de cartea asta! Hmm, trebuie să iau măsuri. :)
      Mi-am cumpărat recent povestirile lui Buzzati, după ce au fost lăudate de Irina Georgescu Groza. În ce privește cărțile lui Bowles și Kiran Desai, nu știu mai nimic despre ele, o să caut mai multe informații.

      Ștergere
    2. mie mi-a placut Kiran Desai:) am citit 2 carti de-ale ei, una e doar pentru cei cu simtul umorului dezvoltat:) trebuie sa trec si eu la "Marea, marea" si la "Fratii Karamazov", prea frumos ai scris despre ele! si ai citit ceva, chiar nu mi se pare ca ai tras chiulul:)

      Ștergere
    3. Am impresia că doar două cărți de Kiran Desai au apărut la noi, nu? Hmm, m-ați făcut curioasă. :) Cea care necesită un simț al umorului dezvoltat e cumva „Zarvă în livada de guave”? :)
      Sper să reușești să citești cele două cărți - dacă sunt pe gustul tău, o să meargă foarte repede lectura, așa că nu cumva să te lași intimidată de numărul de pagini. :)

      Ștergere
  2. Arată atât de bine lista asta ìncât îmi vine să o salvez chiar așa cum este :-)
    Mă simt onorat că ai luat Planeta de Jad cu tine. Sper că ai reușit să o termini de citit, chiar dacă este o carte pentru copii.
    M-am bucurat și că ai reușit să dai atenție și lucrurilor (mici) din jurul tău în afara de cărți! Grozav!
    Ne-am întors și noi din vacanță și, deși mi-am spus că am să fac o pauză mai lungă, cred că mă apuc de scris volumul al treilea din Hendrik de Mol. Am și eu cam același lucru ca tine de învățat: să scriu o carte dar să nu anulez restul vieții mele în acest timp :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, te referi la aspectul general sau la conținut? :D Mi-a dat mari bătăi de cap lista asta, am ajuns la concluzia că e foarte dificil să scriu câte un paragraf cât de cât concis pentru zece cărți diferite, deși prefer acest format, arată mult mai bine decât o simplă enumerare de titluri.
      Am terminat Planeta de Jad, chiar m-am distrat seara, pe balcon, când am reușit să citesc măcar o jumătate de oră înainte de somn. Urmează să trimit feedback. :D
      Mă bucur că te-ai întors din vacanță cu chef de scris! Eu zic că e bine să profiți de asta. :) Într-adevăr, ar fi ideal să nu-ți neglijezi prietenii, familia și celelalte activități care-ți fac plăcere. Oricum, în cazul tău e o situație diferită (pentru că scrii, nu ești un simplu cititor), deși există și aici o sumedenie de nuanțe. Dar ăsta ar fi un subiect de discuție mai amplu. :))

      Ștergere
    2. Grozav! Săru-mâna! Așteptăm cu mare nerăbdare (unii!) feedback-ul :-).
      Seară faină! Knopf te roagă să-l scarpini de două ori în plus în seara asta pe Brunozaurus.

      Ștergere
    3. Hihi, i-am făcut un masaj în toată regula lui Brunozaurus. :))
      Sunt pe la jumătate cu feedbackul, poate am spor și îl trimit în seara aceasta. :D

      Ștergere
  3. Am terminat jumatatea de an cu 48 de carti citite, unele in urma unor recomandari (iti multumesc si tie pentru recenzii!), altele pe care imi doream eu sa le citesc. M-au impresionat multe...ce-mi vine acum in minte: alte carti de baricco (ocean mare, castele de furie, mireasa tanara- sunt foarte bune), luis sepulveda (batranul care citea romane de dragoste), coetzee (asteptandu-i pe barbari), toni morrison (preaiubita, jazz), peter hobbs (in livada, randunicile) si cate altele...Spor la citit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Wow, felicitări! :D În alți ani, reușeam să citesc și eu măcar 40 de cărți în prima jumătate a anului. E drept că și scrisul îmi ocupă o mare parte din timpul pe care altădată îl dedicam lecturii, așa că n-ar trebui să mă mai mir, ci doar să accept că nu le pot face pe toate. :))
      Cu siguranță voi mai citi cărți de Baricco, acum am devenit foarte curioasă. Mi-a plăcut și mie „Bătrânul care citea romane de dragoste”, chiar mă gândeam să o recitesc. La Coetzee îmi propun mereu să revin, am început mai demult trilogia autobiografică și n-am terminat-o nici în ziua de azi. Plus că vreau să citesc și alte cărți de el, sunt o mulțime care mi-au trezit interesul. Încă n-am citit nimic de Toni Morrison (o voi face la un moment dat, dar nu cred că anul acesta), iar cartea lui Hobbs mi-a mai fost recomandată de o prietenă, am pus-o pe listă.
      Mult spor la lectură, deși văd că te descurci foarte bine! :)

      Ștergere
    2. Nu te mai apuca sa scri si volumul 3, te rog!!!!!!!!!!!!

      Ștergere
    3. Fiindca ai scris o carte fara sens.In primul rand in Hendrik de Mol si Planeta de Jad pe Hildegard ai scris-o si la masculin si la feminin.

      Ștergere
  4. Obosit de viata, obosit de moarte - Mo Yan (peste Sorgul rosu pe care am impresia ca l-ai citit) este cea mai buna carte, in opinia mea, inscrisa in realismul magic. Apoi, La rasarit de Eden - Steinbeck, Noaptea de sanziene - Eliade (daca n-ai citit-o pana acum, asa cum am facut eu, vei pierde o carte care m-a minunat, o carte mistica ce debordeaza de realism magic, dar ceva in stilul lui Murakami si a sa Cronica pasarii arc (pe care, de asemenea, ti-o recomand), Visul crestelor albe - Viktor Astafiev (se mai gaseste doar in colectia veche a RS XX de la Univers - dar este un roman minunat). In privinta lui Laur-Vodolazkin, l-am notat in categoria romanelor slabe, devine monoton, plictisitor pe alocuri, temele sunt tratate superficial, evolutia personajului principal (nu se numeste Laur de la inceput) este ridicola. Pentru mine a fost a treia carte de la coada anul acesta, inainte doar de doua carti foarte slabe, Si a vazut asina pe inger - Nick Cave si Raiul gainilor - Dan Lungu. Dar nu vreau sa te influentez, citeste-o; observ ca multor persoane le-a placut cartea, asadar, depinde de gusturi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit, într-adevăr, „Sorgul roșu”, apoi n-am mai revenit la Mo Yan. Hmm, chiar m-ai făcut curioasă, mai ales că îmi place foarte mult realismul magic (am impresia că și tu ești fan). De fapt, m-ai convins, următoarea carte de Mo Yan va fi cea recomandată de tine.
      N-am citit nimic de Steinbeck, e pe lista de must-read, alături de alți autori clasici la care n-am ajuns încă. Nu cred că am citit nici „Noaptea de Sânziene”, deși am tot citit Eliade prin adolescență, iar faptul că ai făcut o paralelă cu cartea lui Murakami mă intrigă (am citit „Cronica păsării-arc” și mi-a plăcut foarte, foarte mult, de fapt am citit multe cărți de Murakami, însă am scris pe blog doar despre cea care m-a dezamăgit). M-ai convins și cu asta. :)
      N-am auzit de „Visul crestelor albe”, nici de autor, dar cartea pare tare interesantă! O s-o caut, poate o găsesc la anticariat. Mulțumesc pentru recomandări!
      O să ajung și la „Laur” - o părere negativă îmi trezește și mai mult interesul. :) E drept că așteptările mele sunt foarte ridicate, după atâtea păreri pozitive, dar o să încerc să fiu cât mai obiectivă.
      Pe mine m-a amuzat „Raiul găinilor”, țin minte că am citit-o cu mare plăcere, dar recunosc că am uitat cartea aproape în totalitate, așa că acum n-aș putea spune nimic în apărarea ei. :)

      Ștergere
  5. The amount of books you've read from January to June is pretty impressive, if we take into consideration that some books like The Brothers Karamazov are pretty voluminous. There's nothing to be frustrated about. I wish I had read that much this year but by the end of the year I doubt I'll have read more than 20 :(

    Greetings
    Gent

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, hi, Gent, and welcome back! :) Thank you for your encouragements! I'm trying to come to terms with my reading progress, seeing that I also need to work and write and squeeze my social life in between. :) I imagine you have an even more hectic life, and the truth is there are people who end up with zero books read at the end of the year. Well, they probably don't feel that something is missing from their lives, anyway. I suppose that, when you miss doing something, you try hard to find the time and means to do it again.
      Any good books you've come across this year?

      Ștergere
    2. Very true!
      “If you really want to do something, you'll find a way. If you don't, you'll find an excuse.” (Jim Rohn)

      Unfortunately none of the books I've read this year turned out to be a true masterpiece. Recently I finished Michel Houellebecq's "Submission" and I enjoyed it, even though it was a bit dull and vulgar at times.I feel like, in general, French authors can be pretty hit or miss.
      But,oh well, I have "Invitation to a beheading" by Vladimir Nabokov waiting on my shelf and I'm excited about this one.

      G.

      Ștergere
    3. Ha, Jim Rohn (I didn't know this guy) said it way better and he's right, of course.
      It's difficult to encounter masterpieces and I have an inkling that, in order to find those, the best place to look is among classics. Yet, contemporary literature has its gems.
      I haven't read "Submission" and I must admit it doesn't appeal to me very much, although I enjoyed "Platform" a while back. I had some satisfying experiences with a couple of French books, among which "The Life Before Us" by Romain Gary, "Zazie in the Metro" by Raymond Queneau, "Thérèse Desqueyroux" by François Mauriac, "Villa Amalia" by Pascal Quignard, short stories by Boris Vian and "The Tenant" by Roland Topor.
      That book by Nabokov sounds promising, indeed! May it be a great read! :)

      Ștergere
  6. Ema,
    ai pe undeva o actualizare a listei de lecturi pe care ţi-ai propus-o pentru 2016? adică am văzut că pe cea din 2015 ai editat-o prin iunie 2015 şi ai adăugat linkuri la cărţile citite. întreb doar de curiozitate! :)
    :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vio, mulțumesc că mi-ai reamintit de planurile de lectură pentru anul acesta! Nici nu mai știam ce anume am trecut acolo. :)) Mă gândeam să nu mai fac o astfel de listă la anul - deși e o plăcere în sine să visez, planurile astea nu prea au nici un rost, având în vedere că nu mă țin de ele.
      N-am actualizat lista cu titlurile citite, ai dreptate. Încă n-am scris recenzii pentru toate cărțile pe care le-am citit (sunt în urmă rău, pentru că nu mai am chef de scris, și nici prea mult timp), dar aș avea câteva link-uri de pus. M-ai făcut curioasă și am numărat câte cărți din listă am reușit să citesc (nota bene: le-am citit fără să mai verific lista!). Sunt nouă: Hier de Ágota Kristóf, The Hottest Dishes of the Tartar Cuisine, Great Granny Webster, Orbitor, aripa stângă, Frații Karamazov, Marea, marea, Lindenfeld, Manuscrisul fanariot și Drumul către libertate, dar am început-o și pe a zecea, Stiff: The Curious Lives of Human Cadavers (deocamdată nu e atât de interesantă pe cât mă așteptam).
      M-am amuzat să descopăr, cu ocazia asta, că o carte netradusă pe care o trecusem pe listă (Everything I Never Told You de Celeste Ng) a fost între timp tradusă la Litera. Nici nu mi-am dat seama. :))

      Ștergere
  7. Hihi, Ema, să vezi chestie: ieri mi-am amintit că şi eu am o listă pentru 2016! :)) (evident, uitasem complet). Mi-am zis acum să tai şi eu ceva de pe ea, dacă am ce, şi am constatat că mai lucrasem la ea, că deja adoptasem un sistem cu check scris pe fond verde în loc să tai titlul unei cărţi citite. Stau şi eu de-a dreptul minunat, 7 titluri :> (unul e pe acolo, voiam să citesc un volum de poezii de autorul x şi am citit alt volum al aceluiaşi autor. :>).
    Şi eu am citit întîmplător chestii din listă, fără să consult lista adică. Sau poate pe la început? :D
    Uite-o: http://viotakes.blogspot.de/2016/01/lista-de-lectura.html
    Şi habar nu mai aveam, evident, că ceea ce citesc acum e pe listă, ole! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Grozav, am uitat amândouă că ne-am făcut planuri de lectură pentru 2016. Halal organizare! :)) (Hahal, ce cuvânt simpatic, nu cred că l-am mai folosit de mult, are origine turcă și se vede. :P)
      Hihi, dar uite că listele au lucrat subliminal, se pare, de am citit amândouă cărți trecute acolo, fără să mai consultăm listele. :D Și tu te prezinți relativ ok, puteai să fii pe zero. :))
      Hmm, îmi place sistemul adoptat de tine (cu check), iese mai bine în evidență ce ai reușit să citești. Poate mă inspir și eu de la tine. :D Păcat doar că nu am reușit să scriu despre trei dintre cărțile citite, dar asta e, sper să recuperez eu, chef de scris și inspirație să fie!

      Ștergere
    2. Ema,
      n-am nimic împotrivă să foloseşti şi tu "check colorat" :)).
      Şi mie îmi plac în general cuvintele provenite din turcă. :>

      Ștergere
    3. Până la urmă, am trecut în dreptul cărții „citită”, oricum iese mai bine în evidență - mulțu pentru inspirație! Bineînțeles, mi-am prins urechile pentru că s-au stricat toate link-urile, așa că o să mai intru să editez lista doar când o să am mai multe recenzii de adăugat. :))

      Ștergere
  8. A, eu m-aş bucura dacă ai face listă şi la anu'. Hai că e plăcut să-ţi faci planuri şi să ştii că nu se întîmplă nimic dacă te abaţi de la el. :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum să nu se întâmple nimic?! Îmi scade și mai mult încrederea în abilitățile mele de organizare, asta se întâmplă! :))
      Dar, altfel, da, e foarte plăcut să-mi fac planuri de lectură. :D

      Ștergere

Un produs Blogger.