Am mai scris, deși nu aici

Azi începusem să scriu despre prima mea întâlnire cu scriitorul Kurt Vonnegut, care m-a încântat foarte tare (contrar așteptărilor mele), și mi-am dat seama că întâlnirea asta nu s-ar fi produs prea curând dacă, de câteva luni, n-aș fi început o colaborare cu blogul Editurii Art. Un fel de vis devenit realitate pentru un cititor: să fie plătit pentru a citi și a scrie despre cărțile care îi plac, fără a face însă compromisuri, precum acela de a lăuda o carte proastă. Sunt recunoscătoare cerului pentru o asemenea ocazie (nu neapărat picată din cer, pentru că mai înainte mi-am făcut ucenicia îndelungată pe blogul meu) și, atât cât va dura, voi încerca să mă bucur de fiecare provocare. Dacă și altcineva se poate bucura pentru mine, îi mulțumesc. :) Nu m-am grăbit să fac anunțuri pe blog, temându-mă că cei care mai ajung pe aici, întâmplător sau nu, m-ar putea judeca greșit. N-am de gând să fac reclamă nimănui, nu mai mult decât „reclama” pe care aș fi făcut-o oricum unei cărți care mi-a plăcut, la orice editură ar fi apărut ea.

Dar să revin: mi-am dat seama că, de când am acceptat propunerea de a scrie pe blogul editurii, am încercat tot felul de autori noi și genuri noi, lărgindu-mi și mai mult arealul de lectură – ceea ce mi se pare grozav. De pildă, am citit în sfârșit o carte de Italo Calvino, un autor la care mă chinuiam să ajung de mulți ani: „Iubiri dificile” mi s-a părut minunată, fiecare proză a fost o mică bijuterie, pe care am citit-o cu încântare. Alt exemplu: am pus mâna pe „Supraviețuitorii”, o carte cu povești adevărate pe care mi-e greu să cred că aș fi citit-o în alte condiții, dar care m-a ținut cu sufletul la gură, mai ceva ca un roman de aventuri. Sau am frunzărit un volum cu proză scurtă de Cortázar, doar cu intenția de a mă lămuri dacă poveștile sunt fantastice, însă mi-au plăcut atât de mult, încât am terminat toată cartea. Luna trecută, am început „Manual pentru femei de serviciu” și l-am dus la capăt fără probleme, deși aveam cartea în lista de pe Goodreads încă din 2015 și cu siguranță aș fi amânat-o la nesfârșit, din cauza lungimii. Deunăzi, am trecut peste rețineri și l-am citit pe Kurt Vonnegut, despre care aveam îndoieli că va fi pe gustul meu. Surprise, surprise, scriitura lui Vonnegut îmi place, ba chiar foarte mult! Și uite-așa a mai dispărut o prejudecată...

Am scris câteva recenzii și liste în decursul ultimelor luni, pe care le voi înșirui mai jos. Lucrul de care mă minunez este acela că, scriind pentru altcineva, reușesc fără prea mari bătăi de cap să fiu mult mai concisă. Poate și ceva mai serioasă? La asta va trebui să reflectez. Cert este că aș vrea să împrumut din acest mix de ușurătate și concizie care parcă nu-mi aparține, pentru a mai scrie ceva și pentru blogul meu. 

„Manual pentru femei de serviciu”, de Lucia Berlin

„Refugiații”, de Viet Thanh Nguyen

„Disecție”, de Han Kang

„Gata cu pupăturile, mamă!”, de Tomi Ungerer

„Casa veselă. O tragicomedie de familie”, de Alison Bechdel

„Amuleta. Cartea întâi. Păstrătoarea pietrei”, de Kazu Kibuishi

„Fantoma Aniei”, de Vera Brosgol

Cărți de descrețit frunțile în zilele posomorâte de iarnă

Povești fantastice din Rusia până în Argentina, via România

Cărți care-ți pot stabili următoarea destinație de vacanță

Și un articol mai amplu despre Premiile Pulitzer, aici.

Later edit: doarlegumă mi-a dat (indirect) ideea de a include aici și interviurile pentru rubrica „Bibliotecă de scriitor”. Prin 2016, începusem să le listez pe blog, dar nu m-am ținut de treabă. Așadar, din prezent până unde rămăsesem în 2016:

Nora Iuga: „Nu e nevoie să ai casa plină de cărți pentru a-ți face o cultură solidă”
Bogdan Răileanu: „Tentația de a aduna cărți a fost destul de mică”
Svetlana Cârstean: „Cărțile mi-au fost foarte familiare, a fost o intimitate fără prea multe introduceri”
Anamaria Smigelschi: „Chestia cu cartea a fost în același timp și o joacă, și o pasiune, și o profesie, și un miracol”
Florin Chirculescu: „Eu sunt în tabăra cu povestitori și am senzația că tabăra cealaltă lovește în apetitul general pentru lectură”
Ana Maria Sandu: „Ana, ție chiar îți place să citești!”
Andreea Răsuceanu: „Trăim niște vremuri privilegiate, în care poți găsi aproape orice carte”
Mara Wagner: „Nu cărțile în sine sunt importante, ci ceea ce trezesc în oameni”
Bogdan Munteanu: „Am o bibliotecă micuță, pot s-o iau în brațe, uite!”
Liliana Corobca: „Pentru cărțile astea mi-am luat apartamentul, ca să am unde să le țin”
Radu Pavel Gheo: „Aș recomanda oamenilor să citească literatură română”
Vlad Zografi: „Nicoară Potcoavă mi-a întunecat un an din copilărie”
Adina Popescu: „Mi-e dor de biblioteca părinților și de sentimentul de siguranță pe care mi-l transmitea”
Alexandra Rusu: „Pentru mine, cititul n-a fost niciodată o pasiune”
Ciprian Măceșaru: „Resimt o plăcere nebună în a scormoni după scriitori excelenți, dar puțin cunoscuți”
Bogdan-Alexandru Stănescu: „Vânez anticariatele așa cum alții caută cele mai bune cârciumi”
Vasile Ernu: „Nu fetișizez cartea ca obiect. Mă interesează povestea, ideea”
Simona Antonescu: „Sunt foarte posesivă cu cărțile mele”
Irina Georgescu Groza: „Important e să citim, nu neapărat să acumulăm cărți”