vineri, 11 martie 2016

Firida Rușinii - Ismail Kadaré



Poate că unii dintre voi știu deja că am o slăbiciune pentru cărțile lui Ismail Kadaré, ale căror subiecte și scriitură au un farmec și o solemnitate aparte, dificil de explicat, dar cu care eu rezonez foarte bine. Am regăsit în romanul Firida Rușinii aceeași atmosferă de la granița dintre realitate și vis, dintre faptele istorice și legendă, chiar dacă aici nu mai este vorba despre tradițiile albaneze care m-au fascinat în Florile înghețate din martie sau Kostandin și Doruntina, ci despre o altă temă predilectă a autorului: regimul totalitar, explorat în această carte prin intermediul metaforei și al alegoriei, la fel ca în romanul Palatul Viselor

În centrul poveștii și în centrul împărăției stă capul tăiat așezat în Firida Rușinii, un simbol al puterii, al rebeliunii și al înfrângerii. Acest element sângeros și înfiorător este cel care leagă numeroasele fire și teme ale romanului, pe care autorul le urmărește în paralel: drama prinților albanezi care, amăgiți de masca îmbietoare a titulaturii de vizir, își abandonează țara și identitatea; siguranța iluzorie dată de glorie și ușurința cu care un favorit al stăpânirii poate cădea în dizgrație; efectul devastator pe care un regim totalitar îl are asupra moștenirii culturale și lingvistice a unui popor supus; uitarea ca o sabie cu două tăișuri, căci anihilarea unei fațete a istoriei o atrage în hăul uitării și pe cealaltă, care ar trebui să dureze; statornicia numelor și a legendelor, care dăinuie în ciuda încercărilor de a le șterge din memoria colectivă. 

Așezată în cea mai faimoasă piață din Constantinopol, la înălțime, într-o firidă din zidul de la Poarta Turnurilor, tigva omenească cuprinde cu privirea-i tulbure și oarbă vasta întindere a pieței, care are o gravitate și o grandoare aparte. O tigvă ce pare că și-a recăpătat demnitatea după ce a scăpat de balastul membrelor, devenind un obiect-simbol ce se alătură celorlalte embleme ale statului și sporește solemnitatea locului, unde oamenii par doar niște pete nevolnice care îi strică armonia. În piața străbătută de murmure și zumzet de zvonuri, presupuneri, exclamații și opinii, un ascultător atent poate lua pulsul împărăției și poate desluși întreaga structură a statului. 

Ochii lui întâlneau privirile trecătorilor și turiștilor, care se îmbulzeau din toate părțile spre piață. Plimbăreții, ca orice grup în mișcare, erau absenți și împrăștiați, dar, imediat ce-l vedeau, deveneau brusc atenți. În primul moment ai fi zis că globii ochilor lor, luați prin surprindere, încercau să se afunde în adâncul craniului și, abia când se convingeau că lucrul acesta este imposibil, se resemnau să rămână la locul lor și să înfrunte realitatea. Majoritatea păleau, unora le venea să vomite și doar câțiva continuau să-l privească liniștiți. (pag. 5)

Când e goală, gura din zid pare flămândă; fără cap, piața pare lipsită de echilibru. Firida Rușinii cere alte și alte capete, care întăresc autoritatea și controlul împărăției, stând mărturie pentru soarta celor ce o dezamăgesc sau o trădează. Romanul se deschide și se închide cu câte o tigvă în firidă, iar în mijloc se află o a treia - o salbă de capete care-l înconjoară pe Ali Tepelena, fostul guvernator al Albaniei, cel mai vârstnic vizir răsculat din istorie. Spre finalul vieții și după o lungă domnie, în care și-a tratat supușii cu cruzime, Ali Pașa s-a răzvrătit împotriva Înaltei Porți, încercând să scoată Albania de sub influența ei și să creeze un stat independent. Era însă prea târziu. El reușise să facă totul, mai puțin o patrie, căci Albania însăși i s-a împotrivit și i s-a scurs printre degete. 

Ali Tepelena, Ali Pașa, Kara Ali sunt cele trei fațete care îl recompun pe conducătorul controversat al Albaniei. Viteaz și ager, dar extrem de crud și violent, el a comis crime oribile împotriva poporului albanez, pe care îl asuprise și îl strivise ca orice vizir turc, deși în vinele lor curgea același sânge. Când i-a chemat la luptă, oamenii nu s-au clintit; când i-a chemat în ajutor, nu i-au răspuns, căci, deși războiul le era mai drag decât nunta, albanezii deveniseră surzi și nepăsători la soarta pașalei, plângându-și în schimb morții și pământul distrus de război. Propria moarte este tot ce i-a mai rămas lui Ali Tepelena pentru a intra în istorie, deși nu poate să prevadă felul în care oamenii își vor aminti de el. 

O, vizirule furtunos. Cu aceste cuvinte începea un cântec despre el. Ei i se părea că vorbele acestea îi făceau cel mai exact portret. Mai mult decât om, pașă, ministru, carne, oase și păr cărunt, el era un element al naturii. Nu întâmplător, din când în când, avea impresia că era măritată cu un munte acoperit cu zăpadă și, alteori, cu iarna însăși. Fulgerele, tunetele, argintul zăpezii, toate acestea erau podoabele ei, dar putea să și le pună la gât? (pag. 115)

Văzută prin ochii Vasiliqiei, tânăra soție care-i stă alături până în clipa morții, țara apare colorată în nuanțe domestice și familiare, deloc amenințătoare și distantă. Văzută prin ochii lui Ali Pașa, Albania pare un tărâm înfricoșător și straniu, înghețat și sterp, parcă desprins dintr-un coșmar. Orbit de putere și faimă, el a uitat adevărata sa identitate, abandonându-și țara și semenii; nu a iubit îndeajuns Albania, pe care a privit-o multă vreme doar ca pe o provincie a împărăției, aflată la cheremul intereselor sale.

În acest roman, Kadaré ne poartă de-a lungul Imperiului Otoman, dinspre centru spre provinciile din margine, unde minaretele geamiilor devin din ce în ce mai mici și lipsite de grandoare, pentru a dispărea cu totul dincolo de granițele acestui superstat. Întinsă pe trei continente, cu douăzeci și nouă de popoare, patru rase și patruzeci de limbi, împărăția este mai mare ca noaptea, căci, în timp ce soarele răsare într-o parte, înserarea se lasă în cealaltă. Plapuma nopții nu e destul de mare ca să acopere întregul trup al statului - un organism viu și vorace, cu capul așezat în centru, precum o caracatiță ce își întinde tentaculele spre cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, îngenunchind și obliterând tradițiile, limba și cultura popoarelor supuse. 

Arhiva Centrală, cu miile de dosare și sutele de funcționari specializați în distrugere, Palatul Sigiliului și al Decretelor, unde iau naștere legi cumplite, Palatul Murmurelor, unde ajung zvonurile și bârfele de pretutindeni, Palatul Viselor, în care sunt aduse vise din toate colțurile împărăției - toate acestea sunt punctele esențiale prin care statul își exercită controlul absolut. Însă încheieturile sale trosnesc sub răscoalele din provinciile îndepărtate, mai cu seamă din Albania - un vechi ținut al nesupunerii, care și-a ridicat de nenumărate ori capul, începând cu marea răzmeriță a lui Skanderbeg. În ciuda eforturilor Arhivei Centrale, numele prinților albanezi nu au putut fi șterse de pe fața pământului, ci au rămas răspândite în toată geografia Albaniei, ca denumiri de munți, câmpii sau izvoare - elemente pline de gravitate, imune la setea de putere, mânie și veșnicele dispute.

[spoiler] 
Este interesant de urmărit modul în care capul tăiat trezește felurite stări și emoții în cei care îl privesc îndeaproape. Vizitatorii din piață rămân înlemniți când dau cu ochii de el, dar apoi uită repede avertismentul pe care-l reprezintă. Abdulla, supraveghetorul firidei, este cuprins de invidie - căci oamenii nu au ochi decât pentru cap, de parcă el nu ar exista -, dar și de gustul puterii și de dorința smintită ca propriul cap să stea în firidă. 

Oștenii turci care au asediat cetatea lui Ali Pașa simt că au luat parte la o mare nelegiuire și că mâinile lor au atins temeliile statului; dacă nu îi ține treji, amintirea capului tăiat pătrunde în coșmarurile lor. Pentru Hurshid Pașa, cel care îl învinge pe Kara Ali nu în mod eroic, ci prin vicleșug, capul este garanția propriei supraviețuiri, căci lumea este prea mică pentru ambele capete; el se întreabă adesea ce face celălalt cap, perechea capului său, iar vederea lui pe tipsie îi trezește sentimente amestecate: recunoștință, admirație, oroare că a fost martor la prăbușirea măreției, și abia mai târziu bucurie și ușurare. 

Tundj Hata, curierul împărătesc - un personaj grotesc și ciudat, care pare nebun de legat - este cuprins de un delir pe care nu-l poate stăvili, timp în care flirtează cu capul și îi șoptește la ureche. Tot el observă că un cap tăiat îl poate obseda pe privitor la fel de stăruitor ca o operă de artă. Pentru oamenii din ținuturile deznaționalizate, unde Tundj Hata organizează acele spectacole bizare, capetele tăiate devin repere ce leagă firele vieții lor, așezându-le într-un soi de calendar; tulburarea pe care tigva o trezește în acești oameni spălați pe creier, mankurtizați, zgândăre ecouri vagi în memoria lor netedă și goală, legate de identitatea lor de popor odinioară definit prin culoare, limbaj, scriere și tradiții. 

Ca un felinar coborât în adâncul puțului, capul tăiat își arunca lumina peste tot ce era mort și înecat de mult, balade ofilite, cântece eroice acoperite de rugină, lupte din epoci uitate. Atingându-le, el confirma prezența lor întunecată, acolo jos, fără să le poată prinde și scoate afară. Stând astfel în fața lui cu ochii holbați, într-o nemișcare totală, ei simțeau zvâcnetul înăbușit și misterios ce-i răscolea din adâncuri, un tremur, un geamăt trist, susurat ici și colo. (pag. 195)
[spoiler]


Povestea are o latură grotescă și bizară care m-a fascinat, legată de metodele de conservare a capului sau de relația bolnăvicioasă dintre curierul împărătesc și capetele pe care le transportă în capitală, dar și de aspectele privind ținuturile deznaționalizate, unde oamenii trăiesc ca niște zombi, reduși la statutul de ființe primitive care îndeplinesc actele minime de supraviețuire. În aceste ținuturi se vorbește o limbă rudimentară de numai două-trei sute de cuvinte, o limbă inofensivă care și-a pierdut aptitudinea de a naște poeme și legende, precum o femeie căreia i s-au scos ovarele.

Deznaționalizarea parțială sau completă a popoarelor, care era sarcina principală a Arhivei Centrale, se făcea după vechea doctrină secretă „Kra-kra” și parcurgea cinci etape principale. (...) Ultima subfază era stingerea limbii din ultimele ei puncte de rezistență: femeile bătrâne. Se demonstrase că, în general, limba rezistă mai mult la femei și mai ales la cele care au născut. Apoi, după ce limba era ștearsă de pe fața pământului, venea o vreme când se împuținau și femeile bătrâne, care, precum niște vetre fumegânde, mai păstrau încă cenușa ultimelor ei rămășițe. În niște caiete speciale acestea erau numite „păstrătoarele limbii”, fiind supuse unei supravegheri permanente până ce mureau. După care, dispariția limbii, adică Nelimba, era considerată încheiată. (pag. 164) 

***

Vassiliki Kontaxi - Vasiliqia (sursa foto)
Vasiliqia (Vassiliki Kontaxi), ultima soție a lui Ali Telepena, era de origine greacă. La vârsta de doisprezece ani a cerut o audiență la Ali Pașa pentru a interveni în favoarea tatălui ei; pașa l-a iertat pe tată și a luat-o de nevastă pe Vasiliqia, care s-a alăturat haremului. Ea a primit însă permisiunea de a-și practica religia creștină și a intervenit de nenumărate ori în favoarea poporului grec. A devenit membră a unei organizații patriotice grecești și a făcut acte de caritate, printre care finanțarea unor restaurări la Muntele Athos. În ianuarie 1822, Vasiliqia s-a refugiat pe insula Ioannina împreună cu Ali Pașa, împotriva căruia fusese trimisă armata otomană. După moartea lui, a ajuns ca prizonieră la Constantinopol, dar ulterior a fost iertată și s-a întors în Grecia, care între timp își câștigase independența. În 1830, statul grec i-a oferit un turn medieval în Katochi, unde a trăit pentru tot restul vieții. A murit de dizenterie în 1834. (sursa info)


Ali Pașa din Tepelena (sursa foto)
Ali Tepelena a domnit peste Pașalâcul Iannina din 1788 până în 1822, când a fost ucis de trupele otomane. După ce i s-a tăiat capul, corpul lui Ali Pașa a fost îngropat într-un mausoleu de lângă Moscheea Fethiye, care există și astăzi. Fosta mănăstire Sf. Panteleimon, unde a fost omorât - aflată pe o insulă de pe lacul Pamvotis - păstrează urmele gloanțelor și un muzeu în care sunt expuse câteva obiecte care i-au aparținut.

Lordul Byron, care în 1809 a fost oaspetele moșierului albanez devenit pașă, a fost impresionat de fastul și cultura greacă revitalizată la curtea lui Ali Tepelena, care transformase Ioannina într-unul din cele mai rafinate, mai bogate și intelectuale orașe grecești. Însă poetul a remarcat totodată cruzimea acestui vizir curajos, care se deda la acte barbare și feroce. Crimele sale îngrozitoare au devenit cunoscute în întreaga regiune, fiind descrise în poeme și cântece populare - inclusiv în cele aromâne, căci armata lui Ali Tepelena a distrus în întregime Moscopole, în 1788, și a alungat populația aromână din zonă. Una dintre crimele sale notorii este uciderea în masă a unor tinere fete din Ioannina, acuzate pe nedrept de adulter, închise în saci și înecate în lacul Pamvotis. (sursa info)



P.S. 1: Am fost la lansarea romanului Firida Rușinii și mi-a rămas întipărit în minte un lucru spus de Vlad Zografi: scriitura și subiectele lui Kadare au ceva dintr-o tragedie antică - aspect pe care l-am remarcat atât în acest roman, unde se vorbește despre măști și roluri, cât și în Generalul armatei moarte, unde am găsit următoarele cuvinte: În decursul întregii lor istorii, albanezii n-au făcut altceva decât să joace o piesă de teatru însângerată

P.S. 2: Firida Rușinii face parte din „ciclul otoman”, scris de Ismail Kadare în anii ’70, care mai cuprinde următoarele romane, nuvele și povestiri (mulțumiri domnului Marius Dobrescu pentru informații): Palatul ViselorMesagerii ploii, Podul cu trei arce (tangențial), Cine a adus-o pe Doruntina (tangențial), Comisia serbării, Biserica Sf. Sofia, Firmanul orb, Furtul somnului împărătesc, Mesagerul tristeții și alte câteva scrieri mai mici.

P.S. 3: Am remarcat, ca de obicei, traducerea excelentă - nu degeaba Marius Dobrescu este unul dintre traducătorii preferați ai lui Ismail Kadaré. De exemplu, urechile mele au sesizat un paragraf cu un ritm minunat: 

Între timp, trăsura curierului împărătesc, Tundj Hata, străbătea cu iuțeală negurile nopții. În jur, beznă și nemărginire. Pământul și cerul pieriseră, lăsând în locul lor, peste tot, un gol imens. Prin întuneric, ici și colo, o iluzie de alb înșelător, drumul. Pe el, ca pe un fir de ață ce se putea rupe dintr-un moment într-altul, alerga trăsura. Din ea, privirea lui Tundj Hata zărea tulbure spinările celor doi tătari de pe capră. (pag. 47) 




Editura: Humanitas, 2016
Traducere: Marius Dobrescu
Număr de pagini: 216
Titlu original: Kamarja e turpit (1978)



12 comentarii:

  1. Salut :D
    I just finished it yesterday. I think this one could've been nearly as great as The Palace of Dreams , had he executed his ideas properly.
    It was a great read nonetheless. I liked the characters, especially Tunxh Hatai, who reminded me a bit of Haxhi Milet from "Caravan of Veils" , eventhough they're totally different from one another, to be honest.
    It was also nice to see the Palace of Dreams being mentioned.

    By the way,did they include "The Fest Commission" in the romanian edition? I've seen that romanian editions often include multiple novels.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut! :) Although I have no idea whom I am talking to, thank you for paying me a visit and for writing a comment!

      Oh, you've also read this novel. Great! I was glad to encounter here the same peculiar atmosphere that fascinated me in other Kadare novels - an atmosphere which was unfortunately lost in my previous read, Darka e Gabuar/The Fall of the Stone City. However, everything else that I read by Kadare proved to be a treat. As it happens, The Palace of Dreams was my first novel by Kadare and I enjoyed it immensely, but I don't remember it very well now, so I can't really compare it with this book. I want to read it again at some point, but only after I manage to get to other earlier writings like Chronicle in Stone, The File on H or Broken April.

      Yup, Tundj Hata was a very interesting character, the guy was bonkers! I, too, was glad to come across the Palace of Dreams again, as well as the Three-Arched Bridge, which gives the title of another Kadare novel that I have in my library (now my interest is piqued, I have to admit). I heaven't heard of "Caravan of Veils", though.

      Nope, this edition doesn't include anything else. It was indeed the custom in previous years to publish two or more shorter novels in one volume, but this seldom happens nowadays - only for stories and novellas. Maybe it has to do with profit - two separate editions bring more money that just one.

      Ștergere
    2. oh sorry. It was very rude of me not to introduce myself. I'm Gent from Kosovo. I'm a big fan of Kadare's work.

      You don't see reviews of "The Niche of Shame" very often, not only because it hasn't been translated into english yet, but also because it's been out of print in Albanian speaking countries for decades so it's been forgotten by most people.

      Those three novels you're planning to read are indeed good. I can also recommend another short novel of the "ottoman cycle" called The Blinding Order/Qorrfermani , especially if you enjoyed the dark atmosphere of The Palace of Dreams and The Niche of Shame

      Caravan of veils/The Bearer of III Tidings is just a short novella, 30-40 pages long but in my opinion it's great.


      Greetings

      Ștergere
    3. Oh, I'm honoured to receive the visit of a reader from Kosovo, moreover one who is a fan of Kadare! :) I imagine you've read his books in Albanian! :D

      We are lucky to have Mr. Marius Dobrescu, whom Kadare acknowledged as the sole translator of his books from Albanian into Romanian. I learned that these two languages have a lot of words in common, yet, when I listened to the Albanian ambassador talking at the launch of "The Niche of Shame", I couldn't understand anything. :))
      I said we are lucky not only because his translations are very good and retain a sort of musicality that most likely belongs to the original work, but also because I know some English readers that keep away from Kadare's novels on account of their being translated from French.

      I believe this is the first Romanian edition for "The Niche of Shame", but it's weird to learn that the book is out of print in the Albanian speaking countries.

      Thank you for your recommendation! I think "The Blinding Order" is "Firmanul orb" in Romanian, I'll look for it - maybe it can be found in one of the older editions with multiple novellas or short novels. I'm not sure if "Caravan of veils" has been translated into Romanian, or at least I can't identify a corresponding title for it.

      Ștergere
    4. Kadare is also lucky to have people like Mr Dobrescu who are able to translate his works masterfully into their languages. I imagine it must be very hard to translate Kadare since he has an incredibly wide and sophisticated vocabulary, comprised of countless dialectisms, neologisms (1000 or so original words), and orientalisms, which sometimes makes even some native speakers feel frustrated, me included. No wonder the English translations are based on the French versions.
      I hope Mr. Dobrescu translates some Romanian writers the other way round :)

      Yeah, The Niche of Shame along with some of his other less important novels haven't been reprinted after the fall of communism as separate books as far as I know. Actually they were included in Kadare's Complete Works published in 20 volumes in 2009, but few can afford that. Luckily somebody donated it to my local library so I've been able to read all these "exotic" Kadare novels for free.

      Yeah, I think proto-Albanians and proto-Romanians were neighbors, hence we share some common vocabulary



      Ștergere
    5. Oh, thank you for this interesting piece of information, I didn't know this fact about Kadare's vocabulary. It's great to come across such writers that challenge our knowledge of things.

      Haha, that would be awesome, I do hope Mr Dobrescu will translate some Romanian novels as well! Now you've made me wonder whether there are any books of contemporary Romanian literature available in Albanian and if you've read some yourself. :)

      Oh, complete works you say? Sounds great! I think we are close to having Kadare's complete works in translation (except for his essays), although some of the older editions haven't been reedited and are difficult to find. By the way, I've learned that "The Blinding Order" will be translated into Romanian soon, for the first time!

      Ștergere
  2. Well I've read one of Herta Muller's works if that counts haha. As for other Romanian writers I have to check at my local library. Can you recommend any contemporary Romanian writer or any specific novel?

    It's great that they're translating "Firmanul Orb" into Romanian too.It's an underrated novel.
    By the way I'm really surprised that nearly 30 of Kadare's novels are available in Romanian. Is he popular over there?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. It counts, since she describes life under Ceaușescu's regime, but Romanians can claim her only by half. I intend to read at least one novel by Herta Muller this year, as I haven't gotten to her books yet.

      Let me think what I can recommend to you in terms of contemporary Romanian literature... I'm not sure which writers have been translated into Albanian, but I recommend anything you can find by Mircea Cărtărescu (especially "Nostalgia" and "Blinding", if you like difficult narratives with a heavy touch of wild imaginings), Bogdan Suceavă ("Coming from an Off-Key Time" is great, it talks about life in Bucharest immediately after the fall of communism; "Miruna, a tale" restores the legacy of stories and legends stemming from the rural society - this one resembles a bit what Kadare is doing for his own people, preserving the essence of myths and tradition), Filip Florian (he has long, dense phrases and creates beautiful images, but his books are much easier to read than Cărtărescu's), Dumitru Ţepeneag maybe (I've read only one book, which is like walking through a series of dreams - "Vain Art of the Fugue"), Gabriela Adameșteanu (for a feminine insight into life under communism, although it's not centered on communism), Dan Lungu, if you enjoy a humorous prose, and finally Norman Manea, who is also difficult to read, but quite rewarding (I've only read his memoir, "The Hooligan's Return"). I've only listed authors whom I have read and who are already translated into other languages, including English.

      Yup, Romania is the second country after France when it comes to the number of Kadare's novels in translation. Yet, this number doesn't reflect his popularity among Romanian readers - there are a lot of fans, but not as many as his writings deserve. We are that country where Éric-Emmanuel Schmitt and Paulo Coelho are the most popular authors. :)

      Ștergere
    2. Thank you very much for all these recommendations. I hope some of these have been translated into Albanian. If not then I'll pick another Herta Muller book :)

      Ștergere
    3. You're welcome! Please let me know if you've managed to find any of these authors at your local library, as I'm really curious now. :)

      Ștergere
    4. Sure! I'm very curious to read something by Mircea Cartaresku, especially since you reviewed him and Mr Dobrescu referred to him as one of the best Romanian writers

      P.S. I just found out that "Caravan of Veils" has been translated and published in Romanian under the title "Mesagerul tristeții". They included it in the Romanian edition of Broken April along with two other novels.

      Greetings
      Gent

      Ștergere
    5. Good! I really hope his books have been translated into Albanian. If you read Blinding and feel like talking about the book, I've started a discussion in English with a friend - the thread can be found here (you need an account, though). You are welcome to take part or just read the ideas we exchanged. We have a discussion about Nostalgia, too. :)

      Oh, thank you for this information, I had no idea that Mesagerul tristeții is the same as Caravan of Veils. I think I have the edition you are talking about, it's an old one. I must look for it in my library.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...