luni, 20 iunie 2016

Câteva cărți despre vară, mare și vacanță





În timp ce citeam A Month in the Country de J.L. Carr, mă gândeam cât de bine surprinde autorul atmosfera zilelor de vară petrecute la țară, și mă bucuram că m-am oprit la cartea asta în iunie, și nu în timpul iernii, când degeaba tânjesc după soare și copaci înfrunziți. Am scotocit apoi prin rafturile mele după alte cărți care vorbesc despre vară și senzațiile pe care le trezește aceasta, sau măcar despre lucrurile și activitățile cu care o asociem de obicei. Am găsit nouă cărți, deși nu toate sunt potrivite de luat la plajă sau de citit în vacanță, căci unele au o undă accentuată de melancolie, iar altele induc o anume seriozitate sau chiar tristețe. Le-am ordonat în funcție de relevanța lor față de tema estivală, sau, mai bine zis, în funcție de puterea lor de a evoca stări, amintiri și imagini.

Din cele nouă cărți, am constatat că patru au ceva în comun: protagoniștii sunt însoțiți de solitudine, au rupt legăturile cu lumea și cu viața lor anterioară, și s-au retras într-un loc izolat și străin, unde speră să găsească liniștea mult dorită. Însă tocmai aceste patru cărți au și cea mai pronunțată atmosferă, reușind să transmită cititorului emoții și imagini puternice. Nu știu dacă legătura este întâmplătoare, dar cred că tocmai atitudinea contemplativă a personajelor, care își rememorează trecutul sau se concentrează asupra unui prezent calm și tămăduitor, este cea care îi deschide în fața naturii, care, uneori, devine ea însăși un fel de personaj. 

Mai sunt, cu siguranță, destule titluri care ar putea face parte dintr-o astfel de listă (chiar zilele trecute mi-au picat ochii pe Marea, dimineața de Margaret Mazzantini). Mă gândesc că aici s-ar încadra cam toate cărțile de călătorii, dintre care mărturisesc că n-am citit niciuna, deși mă tentează de multă vreme Bazarul pe roți. Cu trenul prin Asia sau Trenul-fantomă către Răsărit de Paul Theroux. Dacă aveți recomandări, eu le aștept cu drag, poate reușesc să mai citesc o carte cu temă estivală până la finalul verii. 


Marea, marea, de Iris Murdoch


La șaizeci de ani, regizorul de teatru Charles Arrowby se retrage într-o casă izolată la malul mării, într-un sat din nordul Angliei, unde nu cunoaște pe nimeni. Își scrie memoriile, se plimbă în jurul casei, pregătește mese simple, înoată în mare și observă cu un ochi atent imensa întindere de apă, cu toate stările prin care trece și toate nuanțele care o îmbracă. Marea invadează paginile ca un personaj omniprezent, purtând, pe rând, măști inofensive, atrăgătoare sau amenințătoare, iar descrierile ei, plastice și cu o mare putere evocatoare, mi s-au părut minunate. Desigur, romanul lui Murdoch nu se rezumă la pasaje descriptive și la urmărirea rutinei protagonistului, ci este mult mai mult decât atât: este portretul minuțios al unui personaj formidabil, pe care este imposibil să-l urăști, la fel cum este dificil să-l iubești, și mai este povestea unei obsesii care, printr-o întorsătură a sorții, își poate găsi acum rezolvarea.


A Month in the Country (O vară la țară), de J.L. Carr


Dacă Marea, Marea surprinde extraordinar de bine senzațiile și stările trezite de contemplarea mării, micul roman al lui J.L. Carr reușește să transmită spiritul unei veri petrecute la țară, undeva în nordul Angliei. Tom Birkin, un supraviețuitor al războiului, sosește în mica așezare rurală Oxgodby pentru a restaura o pictură murală, care a stat ascunsă pe un perete al bisericii timp de patru secole. Se abandonează muncii minuțioase și obositoare, se lasă inundat de mirosurile, sunetele și culorile verii, leagă prietenii și redescoperă speranța și bucuria de a trăi, dar și frumusețea și dragostea. Este anul 1920, și multe lucruri sunt deja cu un picior în trecut - o lume învăluită în nostalgie, care s-a păstrat intactă în amintire, la fel cum s-a păstrat și regretul după momentele pierdute și fericirea pură a unei veri aproape perfecte. 


Vila Amalia, de Pascal Quignard


Am citit romanul lui Quignard mai demult, iar detaliile s-au estompat într-o mare măsură, dar nu și senzația pe care mi-a lăsat-o atmosfera sa intensă: un soi de lumină orbitoare care învăluie marea, zilele toride de vară și răcoarea umbroasă a unei case inundate de vegetație. În urma unei dezamăgiri, compozitoarea Ann Hidden rupe legăturile cu trecutul și pleacă în lume, închiriind în cele din urmă o vilă retrasă de pe o insulă din Mediterana. Un mic paradis, unde Ann pare să se regăsească pe sine și să înceapă o nouă viață (aș putea spune că e un fel de alter-ego feminin al lui Charles Arrowby, dacă cei doi ar avea mai  multe în comun). Totuși, cartea nu este atât de luminoasă pe cât pare: momentele de calm și fericire se sfârșesc în dramă, semn că nu există o ascunzătoare îndeajuns de sigură în fața nefericirii și a tragediei. 


Vara de neuitat • Plaja, de Cesare Pavese


Cele două micro-romane au în comun anotimpul solar ce constituie fundalul poveștilor, dar și o anume solitudine și alienare ce însoțește personajele. „Vara de neuitat” surprinde maturizarea unei adolescente pe măsură ce cunoaște viața și dragostea, dar și gustul amar al deziluziei. Ginia și prietenele ei se bucură din plin de o vară caniculară, ieșind la plimbare pe bulevarde sau cu bărcile pe lac, mergând la cinematograf și la sălile de dans, întorcându-se acasă târziu - căci să dormi era o prostie și fura din timpul bucuriei. În „Plaja”, naratorul acceptă invitația unui vechi prieten de a sta câteva zile la vila acestuia de pe Riviera. Am resimțit intens langoarea zilelor de vară petrecute la mare, zile fără importanță cu după-amiezi moleșitoare și îmbrățișarea limpede a valurilor, cu plimbări de seară și amiciții temporare, cu ciclicitatea și rutina întrerupte de mici incidente sau întâlniri neașteptate. 


Amintirile unei nonagenare, de Antoaneta Ralian


Volumul de memorii selective al Antoanetei Ralian cuprinde atât povești de călătorie, cât și istorisiri despre scriitorii pe care i-a tradus și i-a cunoscut, iar cele două teme sunt de multe ori îmbinate. Atinsă de microbul călătoriilor și de setea muzeelor de artă, cu mania de a urca în toate turnurile și clădirile înalte, autoarea ne poartă, în amintiri fragmentare și episoade umoristice, prin locurile în care a fost, fie în excursii cu soțul, fie în interes de serviciu. Dresda, metropola-cimitir distrusă de război, cu femei lihnite după bărbați, Viena, cu cafenele intime și magazine micuțe, Londra, orașul permanențelor, unde o întâlnește pe Iris Murdoch într-un pub, sau New York-ul unde descoperă prima dată restaurantele McDonalds. Totodată, Antoaneta Ralian ne împărtășește emoția pe care a încercat-o la vederea locurilor din romanele traduse, puternic impregnate în memoria afectivă, care i-au lăsat o stranie senzație de déjà vu.


La furat de cai, de Per Petterson


În ultima parte a vieții, Trond Sander se mută în estul Norvegiei, într-un loc izolat și liniștit, așa cum și-a dorit dintotdeauna. El rememorează o vară din 1948, când avea cincisprezece ani și a petrecut câteva luni la o cabană, împreună cu tatăl său. Pe atunci, Trond a trăit o serie de aventuri care i-au testat limitele curajului, alături de fiul unor fermieri locali, dar a și învățat câteva lecții amare despre secretele oamenilor apropiați. Cartea mi-a creat stări și imagini foarte vii, legate de acea vară petrecută în pădurile norvegiene, iar atașate lor au rămas senzații olfactive puternice: miros de rășină și de lemn proaspăt tăiat, miros de fân cosit, de aer încins și înmiresmat, de cai și de râu. Chiar și atunci când nu se întâmplă nimic deosebit, ca plimbările prin păduri de pin încinse de soarele arzător al verii, cuvintele lui Per Petterson transmit o anumită plăcere calmă și liniștitoare, un anumit confort mental pe care mi-e greu să îl explic. 


Medeea și copiii ei, de Ludmila Uliţkaia


Pe lângă istoria unei familii, cu o sumedenie de povești care gravitează în jurul personajului central, romanul cuprinde și istoria unui loc, Crimeea, unde muntele și marea se întâlnesc cu ofertantul mozaic cultural. Primăvara, rudele încep să sosească la casa Medeei, ultima grecoaică autentică rămasă în sudul peninsulei. În grupuri mici, repartizate după un grafic riguros, numeroșii descendenți împrăștiați prin toate colțurile Rusiei vin încărcați cu copii, daruri și probleme, într-o migrație anuală către pământul strămoșilor Sinopli. Cu toții iubesc aceste meleaguri și cu toții sunt de părere că cea mai frumoasă priveliște din lume este cea care se deschide în fața ochilor din cabina de closet a Medeei. În fiecare seară, adulții se adună în bucătăria de vară la o cină târzie și la taifas, bând rachiu de mere și grozavul vin de Taurida, iar Medeea, scumpă la vorbă și cumpătată, observă, fără a interveni, desfășurarea tumultuoasă de vieți și personalități care se succed sub acoperișul ei.


Zazie în metrou, de Raymond Queneau


Lăsată de mamă în grija unchiului Gabriel, puștoaica Zazie are parte de întâmplări mai puțin obișnuite în scurta ei vacanță la Paris, unde își dorește doar să meargă cu metroul, pentru că altceva n-o interesează în orașul luminilor. Însă metroul este închis din cauza unei greve, iar Zazie, spurcată la gură și complet lipsită de educație, intră în tot felul de situații comice, se pierde pe străzile orașului, cunoaște parizieni care mai de care mai țicniți, participă la bătăi în baruri, este acuzată că ar face trotuarul - are, deci, o vacanță foarte plină. Romanul pare un exercițiu lingvistic făcut în glumă, căci personajele încurcă și pocesc cuvintele, care devin de nerecunoscut și se amestecă într-un ghiveci verbal foarte amuzant. Însă ele încurcă și atracțiile turistice ale Parisului, nehotărâte dacă o clădire este Panteonul sau altceva, în schimb cunosc pivnițele, barurile și braseriile unde se delectează cu grenadină, beaujolais, vărzucă alsaciană sau supă de ceapă.


Ciocârlia, de Dezső Kosztolányi


Cartea aceasta se potrivește cel mai puțin pe listă, dar are totuși legătură cu vacanța, așa că am decis să o includ. Ciocârlia, fata unui cuplu dintr-un orășel austro-ungar, pleacă pentru o săptămână la rude, lăsându-i singuri pe părinții de care nu se despărțise niciodată mai mult de o zi. La început, bătrânii sunt îngrijorați ce vor face atâtea zile, cu rutina lor previzibilă, cu singurătatea care crește deja în ei, apăsătoare și insuportabilă. De ani de zile, din cauza condiției mai speciale a fiicei lor, familia Vajkay a renunțat la viața socială, ducând o existență liniștită și retrasă, lipsită de orice fel de excese. Acum, ei au parte de o vacanță neașteptată, în care redescoperă plăceri de mult uitate și conștientizează modul în care li s-a transformat viața. Și Ciocârlia va avea parte de propriile experiențe în scurta ei vacanță, în urma căreia înțelege niște adevăruri de care i-a fost întotdeauna teamă.





21 de comentarii:

  1. Ce listă pufoasă, Ema! Acuși plec și eu în vacanță, așa că voi lua cu mine câteva dintre cărțile recomandate de tine. Mulțumim frumos! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, cărțile nu prea sunt pufoase, adică nu toate sunt genul de lecturi ușoare și relaxante pe care oamenii vor să le ia de obicei în vacanță. Acum, depinde și de fiecare cititor în parte. Am prieteni care își iau în concediu cel mai gros volum din bibliotecă (eventual și cel mai dificil), pe care nu au timp să-l citească altcândva. :)

      Ștergere
  2. Prima carte care mi-a venit în minte după ce-am văzut despre ce ai scris a fost „Marea”, scrisă de John Banville. Mi-a plăcut mult. N-am citit nimic din lista ta, dar câteva titluri „mi-au făcut cu ochiul”. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ooo, într-adevăr, cum am putut să uit de cartea lui Banville? N-am citit-o (de fapt, n-am ajuns deloc la Banville), dar mi-a fost recomandată de o prietenă încă de anul trecut, și ar fi grozav să o citesc în sfârșit vara asta. Mulțumesc, Cristina! :)

      Ștergere
  3. Și eu m-am gîndit la Banville, dar nici eu n-am citit Marea. Bine așa, dacă ne luăm numai după mări și oceane putem pune și Moby Dick :))

    Eu plusez cu Beautiful Ruins (Frumoasele ruine, în .ro) de Jess Walters și Pînza de păianjen a Cellei Serghi.

    Frumoasă-i coperta de la Ulițkaia! E un detaliu dintr-o pictură de Joaquín Sorolla, pe care eu îl iubesc mult mult și ale cărui picturi, apropo, sînt majoritatea legate de tema ta de azi.


    P.S: Te provoc să faci cîte-o listă din asta în fiecare anotimp. :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sau „Viața lui Pi”, având în vedere că o parte din acțiune se petrece pe mare, dar nu mi s-a părut că se potrivește pe listă. :) Am căutat, de fapt, cărți care au o anumită atmosferă și reușesc să transmită senzații specifice anotimpului. Sau să aibă măcar legătură cu vacanța. :)
      Mulțam pentru recomandări, aveam Beautiful Ruins pe lista lungă, acum notez și Pânza de păianjen.
      Hihi, legat de PS, chiar m-am uitat prin rafturi după cărți de iarnă și am găsit vreo cinci (majoritatea din țările nordice), așa că o să scriu cel puțin despre anotimpul ăsta. Mai greu cu toamna și primăvara. :)) De fapt, acum realizez că romanul Ludmilei Ulițkaia s-ar încadra mai degrabă la „cărți de primăvară”. Ce fain că ai recunoscut pictorul, eu nu-l știam!
      Eu te-aș provoca să citești ceva de Ulițkaia. :D

      Ștergere
  4. "Medeea și copiii ei" este absolut minunată!!! am citit-o vara trecută în concediu și a fost clar perfectă pentru mine. mă tot gândesc la ceva exemple de cărți de vacanță, dar nu-mi vine absolut nimic. deși, un amic a citit "Povestiri din Mala Strana" înainte să ajungă în Praga și că se îndrăgostise deja de oraș înainte de a-l cunoaște. deci, cam atât pot recomanda :))
    "La furat de cai" am citit-o într-o vacanță în facultate. dar nu e pentru oricine :D
    aaa, "Amorul conjugal" al lui Moravia. e tot un fel de retragere spre descoperirea de sine, numai că nu iese nimic conform planului. e și super scurtă, o termini într-o zi de prăjit pe plajă ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că ți-a plăcut Medeea! De fapt, acum mi-am amintit că Ulițkaia e una dintre scriitoarele tale preferate, parcă ai citit tot ce s-a tradus la noi. Hmm, poate reușesc să mai ajung la ea anul acesta (mi-au rămas romanele lungi și un volum de povestiri).

      Ai dreptate, „La furat de cai” nu e pentru oricine - ai fost foarte subtilă, așa că n-am înțeles dacă ți-a plăcut sau nu. :)) Dintre cei care știu că au citit-o, doar o prietenă a apreciat-o. La fel, prietenii străini de pe Goodreads i-au dat note mai bune. Mă fascinează diferența asta de percepție a cărților între cititorii români și cei străini. Dacă aș fi psiholog (sau sociolog?), mi-ar plăcea să fac un studiu pe tema asta. :))

      Hihi, chiar mâine plecăm în vacanță și m-am gândit deja ca una dintre cărțile pe care le voi lua cu mine să fie „Povestiri din Mala Strana”. :D Mai am timp până la noapte să mă hotărăsc ce anume iau, mai ales că nu avem prea mult loc în bagaje (dar pot renunța oricând la haine pentru a mai înghesui niște cărți, haha).

      N-am citit nimic de Moravia... „Amorul conjugal” sună interesant, o trec pe listă, mulțumesc!

      Ștergere
    2. sigur că mi-a plăcut "La furat de cai"! chestia e că nouă, românilor, nu ne plac nordicii. presupun că ne sperie :)) dar eu sunt fan!
      Ia "Povestiri din Mala Strana"! sigur o să-ți placă ;) prima povestire din volum e foarte cinematică/cinematografică (nu știu cum e mai corect), ar ieși o comedie senzațională și un pic amară :)

      Ștergere
    3. Scuze pentru răspunsul întârziat, a trebuit să renunț la net, altfel nu mai terminam bagajul niciodată. Iar aici netul merge extrem de prost, ceea ce e bine într-un fel, pentru că nu mai sunt tentată să-l folosesc. :))
      Am luat cu mine și cartea lui Jan Neruda! Am vrut s-o citesc de când mi-ai recomandat-o, dar n-am găsit timp pentru ea. Poate reușesc acum.
      Ieei, mă bucur că ți-a plăcut "La furat de cai"! :D Cred că formăm un fan club extrem de restrâns. :))

      Ștergere
  5. Ce-mi place cel mai mult atunci când faci liste e ca cititorii blogului vin cu propriile sugestii și așa aflam toți de și mai multe cărți interesante. Și îmi mai place ca mă faci și pe mine sa mă gândesc și sa fac și eu o listuta aici. Dar de data asta chiar nu știu ce sa recomand... o sa zic pas.

    Mi-a atras atenția Ciocârlia și Zazie (care îmi atrasese atenția de când am citit recenzia ei pe blogul tau, dar de care uitasem. Am trecut-o pe Goodreads ca sa nu mai uit de ea).

    O singura sugestie: mie mi s-ar fi părut mai comod sa găsesc și linkul cu trimitere către recenziile fiecarei carti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lincul e-n titluri.

      Ștergere
    2. Mulțumesc, nu sesizasem.

      Ștergere
    3. Scuze, Roxie, n-am mai avut când să răspund. Am reușit doar să corectez celălalt articol, unde ai găsit greșeala (mulțumesc din nou), și asta pe fugă, în dimineața plecării.
      Dap, link-ul e în titlu, probabil că nu e foarte evident (altă dată îl puneam separat, nu știu cum e mai bine).
      Îți pot împrumuta Zazie, dacă vrei. Să-mi mai aduci aminte, te rog.
      Hihi, chiar nu ți-a venit în minte nici o carte cu vară, soare sau vacanțe? :D

      Ștergere
    4. Vaaai... Altădată, nu altă dată! :|

      Ștergere
  6. Imi vin in minte cateva carti numai bune de citit vara, in parc, sau (si mai bine) pe malul marii:

    Emmanuel Robles - anotimp zbuciumat
    Neagu Djuvara - amintiri din pribegie (mai ales capitolele cu Africa)
    Domnica Radulescu - amurg la marea neagra
    Corinne Hoffman - white masai
    Wolfgang Herrndorf - o vara misto
    ......
    si preferata din copilarie:
    Constantin Chirita - Drum bun, ciresari !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru recomandări, nu am auzit de majoritatea titlurilor. „O vară mișto” sună chiar interesant, îmi plac cărțile pentru adulți în care protagoniștii sunt copii - poate voi face la un moment dat o listă cu astfel de cărți. :)
      Oh, da, și mie mi-a plăcut mult seria lui Constantin Chiriță, dar nu cred că am citit-o pe toată - părinții nu mi-au cumpărat cărțile (nu i-am întrebat niciodată de ce), așa că a trebuit să le împrumut de la bibliotecă.

      Ștergere
  7. Plusez si eu cu citiva romani:

    Bedros Horasangian - In larg
    Alexandru Ecovoiu - Saludos
    Constantin Stan - Provizoriu Sud
    Anghel Dumbraveanu - Capcane si visuri
    Gabriela Adamesteanu - Daruieste-ti o zi de vacanta

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Adrian! Hmm, n-am auzit de nici una dintre cărțile pe care le-ai menționat... Iar dintre autori, doar de Horasangian (am în bibliotecă „Miss Perfumado și alte femei”) și de Gabriela Adameșteanu.

      Ștergere
    2. Arunc si eu momeala. Poate trage ceva... :)

      Si daca tot am zis de momeala: Radu Anton Roman cu Zile de pescuit, roman tradus in Franta, apreciat de Jacques Yves Cousteau care l-a prefatat.

      Despre "Saludos", roman tradus in germana, franceza, spaniola si sirba - Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, 1996; nominalizat la Premiul „LiterArt – XXI”, SUA, 1997; Premiul revistei Observator, Munchen, 1998:

      „Ne aflam fara indoiala in fata unuia dintre cei mai mari autori europeni din a doua jumatate a secolului XX si din primii ani ai secolului XXI. Saludos poate fi considerat marele roman al lui Alexandru Ecovoiu, un inteligent amestec de traditie si modernitate, o carte care povesteste peripetiile unui calator enigmatic si participarea sa la un concurs ciudat: sa faci ocolul pamintului intr-un timp cit mai lung. Omagiul adus cartilor de aventuri, sub forma parodiei inteligente si pline de ironie, dobindeste incet-incet, subtil camuflat de istoriile personajului, nuante nelinistitoare. In cele din urma ne dam seama ca e vorba despre un tablou al societatii occidentale, o societate nascuta din cenusa totalitarismului si care este condamnata sa-l traiasca la scara globala.” (Manuel Ramirez, Editorial Pre-Textos)

      „Imaginaţia lui Ecovoiu se desface evantai în povestirile exotice ale personajului său, în care beţia simţurilor e eterată de atmosfera de vis. Cu suspans bine dozat, cu o artă fină descriptivă şi enclave poetice aceste povestiri sînt partea forte a romanului." (Ioana Pîrvulescu)


      Anghel Dumbraveanu a fost cunoscut ca poet.

      Ștergere
    3. Mulțumesc, Adrian, pentru detaliile suplimentare. Haha, bună strategie - oricum, mie mi-ai trezit interesul, mai ales pentru „Saludos”. Singura problemă e că am deja un teanc considerabil de cărți românești, care scade într-un ritm mult prea lent. Asta nu înseamnă că nu achiziționez în continuare ceea ce-mi atrage atenția. O să caut „Saludos”, iar pe celelalte le trec pe listă, „pentru mai încolo”. :)

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...