Jurnal de lectură (februarie)

luni, 5 februarie 2018

11-19 februarie

Mai am vreo 60 de pagini și termin „Bonobo și ateul”, o carte de non-ficțiune a lui Frans de Waal, un cercetător olandez specializat în comportamentul primatelor. N-aș fi ajuns prea curând la cartea asta dacă nu mi-o recomanda Cătălina, care mi-a și împrumutat-o. În cea mai mare parte, e scrisă pe înțelesul tuturor, astfel că lectura curge neașteptat de repede. Bine, nu chiar așa de repede în cazul meu, pentru că m-am reîntors la scos notițe cu ocazia acestei cărți. Renunțasem la însemnări în ultima vreme, din cauza timpului redus de lectură, dar mi-am dat seama că e de preferat să citesc mai puțin și să înțeleg (și să rețin) ceea ce aflu decât să citesc mult și să uit repede. Iar cartea lui Frans de Waal e plină de informații și teorii foarte interesante, nu doar despre primate și moralitate – de pildă, pe parcursul întregului text, autorul revine la analiza celebrei picturi a lui Hieronymus Bosch, „Grădina desfătărilor lumești”. Am învățat multe din „Bonobo și ateul”, de unele lucruri n-aveam habar, deși sunt informații care ar trebui să țină de cultura generală. 

Bonobo și ateul de Frans de Waal

Oarecum în paralel, am citit și din „G.”, un roman de John Berger, un nume despre care eu nu știam absolut nimic, până să-mi spună amicul meu irlandez că e unul dintre autorii lui preferați. Scriitorul britanic a fost și critic de artă, și pictor, și poet, deci a fost un om cu multiple talente (zic „a fost” pentru că a murit la începutul anului trecut). Cartea a primit Premiul Booker în 1972 și se concentrează (deocamdată) pe viața câtorva personaje din Europa anilor 1880, văzute în contextul politic foarte agitat, cu accent pe situația social-politică a Italiei. Deși povestea de bază e destul de simplă, narațiunea e complicată de intervenția autorului în text, de fragmente scrise sub forma unor scurte eseuri și de multe alte subiecte intercalate cu firul principal (de pildă, figura lui Garibaldi). Berger vine cu tot felul de afirmații și teorii care mă nedumeresc și mă depășesc, pe unele nu le înțeleg deloc, dar măcar încerc. Nici la „G.” nu luasem notițe, iar când a început discuția cu Declan pe marginea cărții, m-am trezit că nu prea știam ce să spun, așa că am revenit la prima pagină și am scos câteva însemnări. Mda, încă o dovadă că notițele ajută la formarea unor păreri mai clare asupra textului, chiar dacă asta înseamnă un efort în plus și o lectură care avansează mai lent.

7-8 februarie

Am început într-o seară „Trei etaje”, de Eshkol Nevo, iar cartea m-a prins atât de tare, încât mi-am făcut timp pentru ea și am terminat-o a doua zi. Părerile bune pe care le-am auzit despre roman chiar sunt întemeiate, așa că, dacă încă ezitați, vă spun că merită să-l treceți pe lista de lecturi. E drept că narațiunea nu e complicată și se citește foarte ușor, însă poveștile celor trei personaje au ceva aparte care m-a captivat și m-a ținut lipită de carte până la final. Pe de o parte e scriitura autorului israelian, concisă și curgătoare, fără detalii inutile sau fraze pompoase, pe de alta sunt detaliile despre viața în Israel, care creează un cadru mai larg pe care se desfășoară viețile celor trei naratori ai cărții. Sunt trei confesiuni ce deschid uși spre secretele și intimitatea unor oameni diferiți, care abia se cunosc între ei, deși locuiesc în același bloc: un bărbat a cărui căsnicie este pusă la încercare după un incident în care îi este implicată fiica, o mamă care-și crește cei doi copii mai mult singură, căci soțul e plecat adeseori în călătorii de serviciu, și o judecătoare văduvă, ieșită la pensie, a cărei viață ia o altă direcție după ce participă la niște proteste de stradă în Tel Aviv. Relațiile de cuplu, condiția de părinte, copiii sunt teme care leagă cele trei povești și trasează o hartă complexă a psihicului uman, privit și în contextul teoriilor lui Freud, cu ale sale trei paliere: id, eu și superego.

carte Trei etaje de Eshkol Nevo

5 februarie

Am văzut „Captain Fantastic”, un film care mie mi-a plăcut foarte mult, despre o familie atipică, care trăiește în mijlocul naturii și contestă stilul de viață american, cu superficialitatea, consumerismul și jumătățile sale de adevăr. N-o să intru în detalii, dar pomenesc aici filmul din două motive: unu – personajele citesc și vorbesc despre literatură și doi – o scenă care m-a surprins și m-a amuzat, despre cum „interesant” nu este considerat un cuvânt în familia lui Ben (jucat de Viggo Mortensen). Nu e prima oară când realizez că spun „interesant” mult prea des, însă abia acum am înțeles că acest cuvânt ascunde atât o comoditate (e mult mai simplu să spui „interesant”, în loc să formulezi o părere elaborată, care ar necesita concizie și un efort mai mare de gândire), cât și o incapacitate (uneori n-ai nicio judecată de valoare și vrei să-ți ascunzi ignoranța). Poate din acest motiv îmi place să scriu despre cărți, pentru că o recenzie mă forțează să ies din limitativul „interesant”, să-mi pun mintea la contribuție și să vorbesc pe larg despre ce mi-a plăcut și ce nu. Mai jos sunt replicile din scena respectivă (unde este vorba și despre „Lolita”), deși transcrierea pare mai degrabă plată, așa că cel mai bine ar fi să vedeți filmul:

Kielyr: What's a bordello?
Ben: A whorehouse... What are you reading?
Kielyr: Lolita?
Ben: I didn't assign that book.
Kielyr: I'm skipping ahead.
Ben: And?
Kielyr: It's interesting.
Rellian: Interesting!
Bo: Illegal word!
Zaja: Dad, Kielyr said interesting!
Ben: Interesting is a non-word. You know you're supposed to avoid it... Be specific.
Kielyr: It's disturbing.
Ben: More specific.
Kielyr: Can I just read?
Ben: After you give us your analysis thus far.
Kielyr: There's this old man who loves this girl, and she's only 12 years old.
Ben: That's the plot.
Kielyr: Because it's written from his perspective, you sort of understand and sympathize with him. Which is kind of amazing because he's essentially a child molester. But his love for her is beautiful. But it's also sort of a trick because it's so wrong. You know, he's old, and he basically rapes her. So it makes me feel... I hate him. And somehow I feel sorry for him at the same time.
Ben: Well done.


4 februarie

Deși a fost o duminică mohorâtă, în care aș fi avut chef să stau în fotoliu și să citesc, m-am mobilizat și am plecat cu două prietene spre casa memorială Ligia și Pompiliu Macovei, aflată pe strada 11 Iunie, foarte aproape de Fabrica și de Parcul Carol. Nu mi-a părut rău deloc, pentru că vizita la acest mic muzeu a fost o experiență extraordinară. Culmea e că am locuit în zonă vreo trei ani și chiar am trecut destul de des prin fața casei de la numerele 36-38, dar n-am intrat niciodată, pentru că habar n-aveam ce interioare fabuloase și ce comori se ascund în spatele zidurilor gri, oarecum banale, ale acestei clădiri în stil eclectic francez (zice ghidul), construită pe la începutul secolului 20.

Este în principal o colecție de artă (Ligia Macovei a fost pictoriță, iar soțul ei – arhitect și diplomat), cu numeroase tablouri, mobilă veche, artă populară românească și obiecte adunate de prin toată lumea. Eu am fost impresionată în egală măsură de biblioteca soților Macovei, o cameră întreagă dedicată cărților, așa cum se purta pe vremuri în familiile intelectuale și înstărite. N-aș mai fi plecat de acolo, pentru că eram în extaz: pe lângă un birou Louis-Philippe, o lampă de birou care a aparținut arhitectului Ioan Mincu și o superbă sobă din Boemia, sunt rafturi până-n tavan încărcate cu volume de artă, estetică și filosofie. Biblioteca găzduiește, pare-se, cam 11.000 de volume. Deasupra unei vitrine în care sunt expuse cărți cu autograful autorilor, am regăsit tablouri de Ion Alin Gheorghiu, soțul Anamariei Smigelschi. În încăperea alăturată pot fi văzute ilustrațiile Ligiei Macovei pentru poezii de Eminescu și Arghezi.

Muzeu Ligia și Pompiliu Macovei
Biblioteca este despărțită prin glasvand de încăperea de la intrare.

Colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei
În bibliotecă pot fi văzute picturi de Ion Alin Gheorghiu (în poză, în partea de sus).

Vă recomand din toată inima să vizitați acest muzeu mai puțin cunoscut, nu mă îndoiesc că o să fiți impresionați de încăperile spațioase, de bibliotecă și de colecțiile de artă ale soților Macovei, donate statului în 1992. Muzeul e deschis de miercuri până duminică, între 10:00 și 18:00, iar un bilet întreg costă 6 lei. De la Unirii, puteți urca Dealul Mitropoliei, pe care-l coborâți pe aleea din fața bisericii, care dă în 11 Iunie, și de acolo mai sunt maxim cinci minute până la muzeu. Mai jos sunt câteva poze din bibliotecă, iar restul veți descoperi singuri la fața locului. :)

Biblioteca soților Ligia și Pompiliu Macovei
Impresionanta bibliotecă de artă a soților Ligia și Pompiliu Macovei

***

În drum spre muzeu, trecusem deja de Libmag (aflat pe Brătianu, lângă Târgul cărții), când ceva m-a tras parcă de mânecă, așa că m-am întors din drum și am intrat. Într-adevăr, intuiția mea de vânător de chilipiruri nu m-a înșelat: pe rafturile din stânga intrării am găsit volume de la Editura Hecate, la numai 5 lei. Cinci lei, pe bune? E clar că au niște stocuri foarte mari, probabil că editura și-a vândut cărțile, ceea ce nu-i un semn bun. Îmi doream de mult „Pilda semănătorului” și „Amonit”, două cărți SF care par mișto, dar despre „Funny Boy” nu știam nimic, ceea ce nu m-a împiedicat să o iau – mai ales că n-am citit niciun autor din Sri Lanka. Tot de la Hecate, am remarcat două albume faine, fiecare la 10 lei: „Graffiti la feminin” și „Trupuri subversive: O istorie secretă a femeilor și tatuajelor”. Pe a doua o aveam, am răsfoit-o și mi s-a părut foarte interesantă, iar pe prima voi reveni în curând s-o cumpăr. 

Cărți de la Editura Hecate
Cărți cu 5 lei de la Libmag

1 februarie

E clar că sufăr de o boală gravă și incurabilă, pentru că am continuat să cumpăr cărți, deși am zis că n-o să mai fac asta, cu excepția chilipirurilor. O prietenă a făcut o comandă pe net și m-a convins imediat să iau câteva volume, cu toate că n-aveam în plan vreo achiziție. Data viitoare nu mă mai las păcălită, ai auzit, Alina? :D În fine, sunt cărți pe care le aveam pe lista de dorințe, așa că tot le-aș fi luat mai devreme sau mai târziu. Când ne-am întâlnit să le recuperez, prietena mea a scos din geantă „Jurnalul” lui Mihail Sebastian și mi l-a dăruit. Am rămas cu gura căscată, pentru că-mi doream mult cartea, dar era cam scumpă și am tot ezitat s-o cumpăr. Mi-a dăruit și „Accidentul”, despre care autorul vorbește destul de mult în jurnal, după cum spune prietena mea, care-i citește însemnările cu foarte mare plăcere. 

Cărți achiziționate recent Jurnal Mihail Sebastian
Cărți cumpărate (jos) și cărți primite în dar (sus)

21 de comentarii

  1. Bună Ema! Sunt și eu dependentă de cumpăratul cărtilor cu toptanul. Mi-am promis că următoarea achiziție o voi face de Crăciun. Mulțumesc pentru articolul despre muzeu, arata superb. Sper sa îl vizitez in viitorul apropiat. Iți trimit un link cu publicațiile anului 2018. O adevarată cutie a Pandorei! :))) https://www.news.ro/cultura-media/anul-literar-2018-al-patrulea-volum-din-jurnalul-lui-cartarescu-l-ordre-du-jour-premiata-cu-goncourt-si-povestea-lui-kullervo-de-j-r-r-tolkien-1922400010002018010817573018

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oau, ești sigură că te poți abține până la Crăciun? Anul abia a început. :)) Îți țin pumnii, sper să reușești. Se pare că eu n-am deloc voință când vine vorba de cărți și e clar că nu pot să rezist când dau de chilipiruri, măcar de m-aș limita doar la astea...
      Dacă ajungi prin București și ai timp, dă-mi un semn, n-am uitat de cafea :D și poate mergem împreună la muzeu.
      Ha, parcă nici nu mai vreau să aud de noi apariții, mai mult mă oftic. :)) Am aruncat un ochi pe articol (mulțumesc pentru link!) și deja am reperat câteva cărți care mă tentează: Scara lui Iacob, Lincoln între vieți, Visul numărul 9, The Book of Strange New Things, Hot Milk... A, ce tare, observ că la Litera se va traduce cartea Samantei Schweblin, yeey! :D

      Ștergere
    2. Multumesc pentru suport! :) Livrarea cartilor este scumpa si imi taie cheful de cumparat. Mai cumpar din magazinele de caritate cate o carte si de pe ebay la preturi rezonabile 50p, £2. Am facut o lista cu cartile pe care doresc sa mi le aduca Mos Craciun, pana atunci citesc din biblioteca personala, ca tare au suferit in tacere saracele mele carti. Cu siguranta Ema, nici eu nu am uitat de cafea si te voi anunta cand vin cu baietelul meu Luca, care implineste un anisor saptamana viitoare. :)
      P.S. Are deja raftul lui cu carti. :))

      Ștergere
    3. De pe Amazon nu cumperi cărți? Am văzut că sunt prețuri foarte mici la cărțile uzate, făcusem la un moment dat o listă uriașă cu ce mi-aș fi dorit de acolo. :)) Noroc (sau ghinion) că taxa de livrare e mai scumpă pentru România, altfel n-aș fi ezitat prea mult. De Awesome Books știi? Au (sau aveau) livrare gratuită în UK. În România nu livrează, dar asta nu m-a împiedicat să-mi fac un ditamai wishlist-ul acum ceva ani. :))
      Oau, la mulți ani celui mic! Am bănuit eu ceva când ai spus că n-o să ai prea mult timp de citit anul ăsta. :D Să ne vedem cu bine, Eugenia! Dacă tot vii în Ro, poți să profiți de anticariatele de aici, care au și cărți noi la jumătate de preț – uite cum te ispitesc. :))

      Ștergere
    4. Nu am mai cumparat de mult de pe Amazon, sa arunc o privire pe acolo :)). Nu stiam de Awsome Books, multumesc pentru info. Multumesc pentru urare! Citeam Mireasa hotomana cand sosise termenul de nastere, mi-a luat o luna sa o termin de citit :)). Daca ai o carte care iti doresti sa o achizitionezi si se gaseste doar pe Amazon, da-mi de stire si o cumpar eu. Am cunostinta de cateva anticariate online din Bucuresti, le privesc rafturile si imi musc degetele, pentru ca nu livreaza in strainatate. :)

      Ștergere
    5. Sper să nu te am pe conștiință, mai bine nu te uiți pe site-urile alea. :))
      La București sunt vreo două anticariate care nu au site, dar au cărți la prețuri foarte bune. Unul dintre ele e preferatul meu, încerc să-l ocolesc de departe. :D
      Mulțumesc mult pentru propunere, de la achizițiile pe Amazon chiar pot să mă abțin. Acum trei sau patru ani am cumpărat câteva cărți de acolo, cu livrare la adresa hotelului unde stătea un prieten. Eram super încântată și abia așteptam cărțile alea. N-am citit nici măcar una dintre ele, așa că m-am lecuit, nu-mi mai trebuie deocamdată cărți de pe Amazon. :))

      Ștergere
  2. Oh, și eu vreau Olivia Butler! Trebuie să i-o cer iepurașului. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pare faină cartea, o s-o citesc și eu la un moment dat, deși nu știu când (nici de cartea lui Lessing nu m-am apucat, darămite de Le Guin...). Sper să ți-o aducă iepurașul. :D

      Ștergere
  3. Mie mi-a placut "Pilda semanatorului" a Octaviei Butler. Este o distopie mai altfel, situata intr-un sfarsit de civilizatie ce pare din ce in ce mai aproape - America anului 2024. Cartea aceasta mi-a evocat un viitor pe care n-as vrea sa-l cunosc vreodata. Nu spun mai multe, va las sa savurati lectura. O carte foarte buna.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru recomandare! Și-mi pare rău că răspund atât de târziu. :(
      Și eu am impresia că o să fie pe gustul meu cartea Octaviei Butler, sper s-o citesc anul ăsta. Ultima distopie a fost „Metro 2033” (citită prin octombrie), de atunci n-am mai revenit la acest gen literar, deși-mi place destul de mult.

      Ștergere
  4. Hihi, eu am problema opusă cu interesant. :D Probabil fiindcă am cunoscut prea multe persoane care ziceau că interesant nu înseamnă nimic. Dimpotrivă, interesant poate însemna cel puțin trei lucruri:
    1. Ne cunoaștem destul de bine ca să știi dacă ce mi se pare mie interesant s-ar putea să ți se pară și ție interesant.
    2. Nu ne cunoaștem destul de bine ca să am chef să elaborez. Spun interesant ori fiindcă mi s-a părut interesant ori fiindcă mă gîndesc că altora li s-ar putea părea. Dacă insiști și totuși o să binevoiesc să elaborez, o să am grijă să includ intriga și deznodămîntul în argumentație (dacă n-ai văzut/citit), numa'-șa, de-a dracu'. :D
    3. Interesant e un eufemism pentru plictisitor sau stupid.

    Vai, ce nașpa sînt! Dar sînt la lucru, viața e amară.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru demonstrație, doarlegumă, iată că „interesant” înseamnă într-adevăr ceva și evident că n-au dreptate persoanele respective. Doar că în cazul meu e un fel de tic verbal și folosirea lui în exces nu mi se pare prea benefică pentru neuronii personali. :)) Bine, nu e deloc plăcut când cineva îți atrage atenția asupra acestui fapt, eu chiar am pățit-o într-o discuție cu cineva și n-a fost deloc fun, mai degrabă m-a inhibat.
      Ha, sper că eu intru la prima categorie. :D Că n-aș vrea să fiu la a doua, nu-mi plac spoilerele (deși nu sar ca arsă, cum face o anume persoană :P).
      Și da, ai dreptate cu pct. 3, mi s-a întâmplat să folosesc „interesant” și în astfel de cazuri. Un mare diplomat, cuvântul ăsta, n-ar trebui să-l mai vorbească nimeni de rău. :D

      Ștergere
  5. Am cartea in lista si sunt asa de sigura ca imi va place, incat am achizitionat Neuland, un titlu promitator. Ma bucur ca ti-a placut Captain Fantastic :). L-am vizionat cu doi ani in urma si mai sa parasesc lumea "civilizata" si sa ma mut in mijlocul naturii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oau, Neuland are peste 500 de pagini, observ. Ai ales-o special pentru că e cea mai mare carte de Eshkol Nevo disponibilă în engleză? :)) Eu aș fi așteptat să văd dacă Trei etaje e pe gustul meu. :D Dar chiar mi-a plăcut mult, așa că aș vrea să mai citesc ceva de autor (poate Homesick).
      Ha, mie filmul nu mi-a dat neapărat impulsul de a trăi în natură, dar m-a influențat într-un fel benefic, zic eu: de când l-am văzut, am renunțat să mai cumpăr unele lucruri, pentru că mi-am dat seama că n-aveam nevoie de ele cu adevărat. M-am oprit chiar și din cumpărat cărți. :)) Ce să zic, sper ca efectul ăsta să dureze cât mai mult. :D
      Îmi pare rău, Eugenia, că răspund așa târziu. Am fost tare dezorganizată în ultima vreme, dar de azi am reînceput să-mi pun ordine în program.

      Ștergere
    2. Am cumparat-o dintr-un impuls, cumparat compulsiv de care incerc sa ma vindec. Traiul in mijlocul naturii ne ajuta sa traim departe de tentatiile lumii civilizate. Achizitionarea de lucruri inutile, gadget-uri, haine etc. Oricum Captain Fantastic o luase razna cu traiul sanatos si exercitiile fizice extreme la care isi supunea copiii. Nici o problema, ma bucur sa vad ca esti bine. :)

      Ștergere
  6. Uite, dacă vrei să vezi niște Bosch (e în Praga pînă-n mai wink-wink): http://www.boschalive.com/en/main

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A, pare chiar mișto chestia asta, inițial crezusem că e o expoziție obișnuită. Ai fost? Erau cupluri care se pupau, ca-n reclamă? :)) Până una-alta, te aștept la București wink-wink. :D

      Ștergere
    2. N-am fost încă. :) Mă voi uita după cupluri pupăcioase cînd mă duc.

      Dada, trebuie să ajung și eu la București. :D

      Ștergere
    3. Mai știi, poate sunt și vizitatori dezinhibați care pun în practică (la fața locului) fanteziile lui Bosch. :D
      Să vii, să vii, sunt destule de văzut și aici! Doar să fie vremea faină...

      Ștergere
  7. Grădina lui Bosch e în colecția permanentă a muzeului Prado. Pumnii strînși să ajung anul ăsta la ea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, sper să ajungi! Măcar tu ești aproape. De Waal vorbește atâta despre Grădina lui Bosch (menționează și un alt triptic, „Carul cu fân”), încât mi-a stârnit cheful să merg la Madrid, doar pentru a vedea picturile astea. Orașul nu m-a atras niciodată în mod deosebit și nici nu sunt fană a muzeelor mari, dar de data asta chiar aș merge acolo pentru muzeul Prado.

      Ștergere

Un produs Blogger.