Succeed – Heidi Grant Halvorson

„Succeed: How We Can Reach Our Goals”, de Heidi Grant Halvorson
Hudson Street Press, 2010, 288 pag.

Dacă tot m-a ajutat cartea asta să-mi recuperez o parte din cheful de a scrie pe blog, e firesc ca, după trei luni de abs(tin)ență, să vorbesc mai întâi despre ea. Sper să iasă o recenzie scurtă și la obiect, cum este și „Succeed: How We Can Reach Our Goals”, de Heidi Grant Halvorson.

Serios, am fost uimită de concizia autoarei, cercetător în domeniul psihologiei sociale și profesoară la Universitatea Columbia. Îmi imaginez că nu-i deloc ușor să sintetizezi sute de studii și o tonă de informații, pentru a obține în final o lucrare curată, redusă la esență, bine structurată și scrisă pe înțelesul tuturor. Chiar dacă este multă teorie și informația e pe alocuri cam abstractă, vă asigur că volumul nu duce lipsă de puncte culminante și întorsături de situație, mai ales în momentele când te lovește brusc câte o revelație despre modul (greșit) în care ai făcut lucrurile până atunci.

Sunt multe observații de bun simț în cartea asta, lucruri care, pentru cineva obișnuit cu introspecția, s-ar putea să fie deja cunoscute – măcar la nivel intuitiv, dacă nu în termeni științifici. Sunt, însă, destule informații noi și unghiuri surprinzătoare de abordare a unor probleme vechi, care m-au făcut să înțeleg o seamă de aspecte legate de mentalitatea mea și de ceea ce aș putea schimba prin punctele esențiale. 

Am înțeles de ce am abandonat foarte ușor proiecte care m-au entuziasmat enorm la început; de ce am luat decizii pe care ulterior le-am regretat; de ce spun „Da” și mă trezesc că voiam să spun „Nu”; de ce nu reușesc să mă ocup de mai multe proiecte în paralel; de ce uneori mă demoralizez foarte repede. Unele răspunsuri sunt simple și poate că le-aș fi găsit mai devreme, dacă aș fi reflectat mai profund asupra acelor situații; alte răspunsuri țin de noțiuni de psihologie pe care sunt bucuroasă că le-am aflat măcar acum. 

According to Deci and Ryan, all human beings seek relatedness, competence, and autonomy.

Relatedness is the desire to feel connected to and care for others—to love and be loved. It’s the reason we form friendships and intimate relationships throughout our lives. It’s why we join clubs, post our profiles on Match.com, and spend way too much time on Facebook. (...)

The desire for competence is about being able to have an effect on your environment and being able to get the things you want out of it. Goals that are about increasing your ability to make things happen in your life—developing a skill, learning something new, growing as a person—these are the goals that feed your need for competence. (...)

The last basic need, autonomy, is about freedom. Specifically, it’s about choosing and organizing your own experiences. It’s about being able to do things because you find them interesting or appealing, knowing you are the chess player, not the pawn. When we are motivated by our own desires, freely engaging in some activity out of interest rather than feeling pressured by anything or anyone, psychologists call that intrinsic motivation. It is, by far, the very best kind of motivation to have.

Am înțeles mecanismele psihologice care influențează motivația intrinsecă și felul în care o pot proteja. Am învățat că voința poate fi exersată și îmbunătățită în timp. Că nu-i nimic greșit în faptul că nu mă consider îndeajuns de bună și că încerc mereu să învăț; din contră, s-ar părea că e o mentalitate mult mai sănătoasă decât cea axată pe competiție și pe dovedirea propriei valori. Că e foarte probabil să eșuezi dacă te ocupi în același timp de două scopuri dificile (de pildă, să slăbești și să te lași de fumat), fiindcă ar fi nevoie de o voință supraumană. Că, pentru a duce un scop la bun sfârșit, trebuie să ai un plan bine pus la punct, în care să iei în calcul tot ce ar putea merge prost și să te pregătești dinainte pentru anumite situații. 

Spre final, când m-am trezit pe cap cu atâtea informații noi, m-am simțit oarecum copleșită de toate aspectele pe care ar trebui să le schimb în mentalitatea mea. Partea bună e că autoarea a structurat cartea în așa fel, încât mi-am făcut deja o părere despre ce ar trebui să fac mai întâi. Deși am o ditamai lista cu lucruri de care vreau să mă ocup, o să încep cu pași mici și cu multă răbdare. E nevoie, într-adevăr, de efort, perseverență și câteva strategii pentru a face față tentațiilor și a nu te lăsa descurajat de obstacole, dar finalurile pozitive sunt posibile. Am prins încredere când am realizat că pot face lucrurile să se întâmple și că, prin exercițiu, voința poate deveni mai puternică în timp.

Până acum, m-am cam ferit de tot ce poartă eticheta „Self Help” (doamne ferește, ce, am eu nevoie de așa ceva?!) și iată că am ratat din cauza asta niște cărți cu adevărat interesante, din care pot învăța o sumedenie de lucruri despre mine. Ce-i drept, am avut norocul să nimeresc din prima o carte echilibrată, cu o abordare realistă. 

„Succeed: How We Can Reach Our Goals” nu este genul de carte care te motivează pe moment, pentru ca ulterior să te regăsești în același punct din care ai plecat. Te ajută să înțelegi noțiuni simple despre felul în care funcționează psihicul uman, așa cum a fost modelat de părinți și profesori, oamenii cu care ne-am înconjurat și cultura în care am crescut. Iar faptul că te înțelegi mai bine declanșează o schimbare în modul cum privești lucrurile: se conturează dintr-o dată câteva direcții noi și etapele pe care e necesar să le parcurgi pentru a-ți atinge scopurile. Bineînțeles, e nevoie de timp și efort, dar partea bună e că pornești la drum cu o mentalitate diferită – una care, cel puțin pentru mine, e mult mai sănătoasă.

Desigur, nu tot ce spune Heidi Grant Halvorson trebuie înghițit fără urmă de îndoială. E bine să trecem prin filtrul personal ceea ce aflăm, înainte de a îmbrățișa o teorie sau alta și înainte de a ne avânta orbește în urmărirea unui plan de acțiune. Au fost exemple care pe mine nu m-au convins și nu tot ce scrie autoarea este de necombătut. Însă cele mai multe informații mi s-au părut pertinente și au condus, prin extrapolare și asociere, la înțelegerea unor lucruri de care nu eram conștientă înainte. 

„Succeed” mi se pare o carte foarte utilă și pentru părinți, fiindcă toate informațiile astea le pot fi de folos în educația copiilor și în felul în care relaționează cu ei. Sunt tot felul de cazuri prezentate în carte, din care am ales unul legat de lectură:

Until quite recently, my nephew Harrison loved to read. His mother would often find him curled up with one of the books from his bookshelf, happily thumbing through the pages of a story about pirates or wizards. (...) But in the last year, Harrison has rarely picked up a book unless he had to. Ironically, he often does have to—this year, one of his fifth-grade teachers assigned all his students to read for a minimum of thirty minutes every school night. Each student needs a parent to sign a paper every night, testifying that the required reading was completed. My sister-in-law, Paula, noticed that soon after the mandatory readings began, Harrison started looking up from his book and impatiently watching the clock, eager for the thirty minutes to be over. The same boy who would read on his own for hours without rewards or prodding is now anxious to do anything but read. In his mind, reading has become something you do because you have to.

When Paula told me about this mandatory reading assignment, I hit the ceiling. I’m sure his teacher means well—obviously I understand how important (and difficult) it is to get kids to read, and assigning a whole lot of reading is one way to do that. But at what cost? In this instance, the cost was my nephew’s natural and innate motivation to read—a motivation that would serve him well throughout his lifetime if it had been protected and allowed to flourish.

Heidi Grant Halvorson a publicat mai multe cărți, la noi a fost tradusă doar „Focus”, scrisă împreună cu Tory Higgins. Sper să fie tradusă și „Succeed: How We Can Reach Our Goals”, cred sincer că fiecare cititor ar găsi aici câteva chestii care i-ar putea fi de ajutor. Până una, alta, puteți urmări pe YouTube o parte din conferințele autoarei: aceasta, de pildă, este despre mentalitatea „get better”, care este dezbătută și în carte.

P.S. Mi-era dor să am mereu dexonline deschis într-un tab, în ultimele luni am căutat cuvinte doar sporadic.