Jocuri literare: citește o carte populară

sâmbătă, 6 aprilie 2019

Jocuri literare Lecturile Emei aprilie

Vă reamintesc cum sună jocul literar din aprilie:

Citește o carte populară pe care o eviți tocmai din cauză că se vorbește prea mult despre ea. Unii spun că e genială, alții sunt furioși că și-au pierdut timpul, și poate că ai început deja să crezi că nu va fi pe gustul tău. Mai bine vezi cu ochii tăi despre ce este vorba, înainte să te alegi cu păreri preconcepute.

N-o să mă lungesc prea mult cu postarea, fiindcă mâine dimineață plec într-o scurtă vacanță și mai am o grămadă de chestii de făcut, iar până în zori poate reușesc să scot și câteva informații despre Viena, pe care o vizitez pentru prima oară. Azi-noapte lucram de zor la vizualul de mai sus, care arăta cu totul altfel în prima variantă – noroc cu publicitarul de serviciu, care a remarcat că pare un pliant făcut de un angajat al primăriei, așa că am luat totul de la zero și mi-a ieșit o imagine ceva mai simpatică.

N-am o listă foarte mare cu cărți populare pe care le-am evitat de teamă că-mi voi pierde vremea. Evident, nu mă refer la literatura de mâna a treia, ci la titluri mai mult sau mai puțin notabile care au stârnit impresii contradictorii. Cam așa ar arăta o parte din lista mea cu cărți ocolite:

  • „O viață măruntă”, de Hanya Yanagihara
  • „Scurtă istorie a șapte crime”, de Marlon James
  • „O cale îngustă spre nordul îndepărtat”, de Richard Flanagan
  • „Vânătorul de zmeie” & „Splendida cetate a celor o mie de sori”, de Khaled Hosseini
  • „Extrem de tare și incredibil de aproape”, de Jonathan Safran Foer
  • „Viață după viață”, de Kate Atkinson
  • „Luminătorii”, de Eleanor Catton
  • „Interesanții”, de Meg Wolitzer
  • „Moarte subită”, de J.K. Rowling

Probabil că aș mai găsi și alte titluri, dar mă opresc aici. Uitând-mă pe Goodreads pentru a-mi reîmprospăta memoria, am constatat că nu sunt genul care discriminează cărțile populare, fiindcă am citit destule – e drept că unele nu au fost pe măsura așteptărilor și poate că din cauza asta am devenit mai precaută: „Fata dispărută”, de Gillian Flynn, „Sticletele”, de Donna Tartt, „Eleganța ariciului”, de Muriel Barbery, „Toată lumina pe care nu o putem vedea”, de Anthony Doerr etc.

Adevărata provocare ar fi fost să citesc „O viață măruntă”, care a stârnit păreri de tot felul (în mare parte pozitive), dar mie mi-a lăsat impresia că e doar o altă carte în care personajul principal e chinuit de autor în toate felurile posibile, așa că ce sens ar avea să mă înham la o carte de 700 de pagini care s-ar putea dovedi o mare pierdere de vreme? Am decis să o ocolesc și am citit inclusiv spoilerele din recenzii – și totuși, curiozitatea a rămas, plus că n-aș vrea să mă aleg cu păreri preconcepute fără să știu despre ce e vorba de fapt. Însă luna asta timpul de lectură e cam limitat și mi-am dat seama că n-am când să strecor romanul lui Yanagihara, așa că m-am orientat spre o altă carte populară pe care am amânat-o de la an la an: „Laur”. Și cartea lui Vodolazkin a stârnit o gamă largă de impresii, dar nu de teamă am tot ocolit-o (căci e relativ scurtă și am senzația că va fi pe gustul meu), ci dintr-un soi de dezinteres care intervine atunci când o carte ajunge pe buzele tuturor. 

carti populare pe care le-am ocolit

În caz că participați și voi la jocul literar din aprilie, m-aș bucura să aflu care sunt cărțile populare pe care le-ați ocolit, ce impresii v-a lăsat cea pe care ați abordat-o și dacă temerile au fost justificate sau nu. :)


15 comentarii

  1. Am ras de m-am prapadit la "...pare un pliant făcut de un angajat al primăriei" :))
    Sa ai o vacanta frumoasa. Te duci si pe urmele vreunei carti la Viena?

    Acum imi dau seama ca luna asta sunt in ton cu jocul literar pentru ca m-am apucat de O viata marunta. Sper sa o termin luna asta si sa revin cu impresii, dar nu prea am spor, nu prea ma prinde. Am inteles ca dupa 100 de pagini devine interesanta povestea.

    Nu stiam ca ai citit Gone Girl. Da, la fel am simtit si eu pentru Gone Girl, Sticletele (l-am citit cu incantare, insa m-a dezamagit la final... poate ca ma asteptam la ceva mai wow? Mi s-a parut hollywoodian finalul) si Eleganta articiului (m-am simtit chiar prost ca nu mi-a placut. :D Multa lume mi-a zis ca e o carte superba).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Roxie, chiar a fost faină vacanța la Viena, deși cam scurtă. Oricum, mi-a plăcut mult orașul și am de gând să revin, mai ales că au rămas o grămadă de locuri în care n-am reușit să ajung. N-am pornit pe urmele unei cărți anume, nici nu mi-am scos prea multe repere literare, a fost o excursie spontană. O să mă documentez mai serios pentru următoarea vizită. :)

      Hihi, da, citești tocmai cartea de care mă gândeam eu să mă apuc, dac-aș fi avut mai mult timp luna asta (pentru provocare chiar aș fi fost dispusă să trec peste rețineri). Probabil că o s-o citesc abia la jocurile literare din 2020. :)) Cum ți se pare cartea, a devenit mai interesantă între timp?

      Am ascultat un audiobook cu Gone Girl, altfel nu cred că aș fi ajuns la cartea asta. Ulterior am văzut și filmul, dar acum îmi dau seama că nu-mi amintesc mare lucru din poveste. La fel, și Sharp Objects mi-a dispărut din memorie. M-am lămurit că-mi pierd vremea cu bestseller-uri gen The Girl on the Train, de-acum o să apelez la cărți fantasy, polițiste sau pentru copii când o să simt nevoia de lecturi deconectante și ușurele (cărți alese cât mai bine, desigur – deși întotdeauna există riscul să mă plictisească și astea).

      Ștergere
  2. Salutare, Ema,
    Ce coincidență, cu Viena! Am fost și eu acolo pentru prima dată, vreo 4 zile spre sfârșitul lui martie și m-am îndrăgostit de orașul ăla. Cred că și universul a conspirat (ca să folosesc un clișeu super-tocit, hmm) fiindcă am fost în afara sezonului turistic și am avut parte de vreme frumoasă.
    Atât de frumos e orașul, arhitectura wow, curat, muzee care mai de care, Naschmarkt plin de viață, transport public excelent. Plus Sacher Torte și toate nebuniile alea de cafenele...
    Poate cărți cu și despre Viena ar fi de asemenea o temă, părerea mea.
    Hai că sunt total off-topic.
    Altă coincidență, până să citesc despre jocul literar pe aprilie, deja începusem ceva ce s-ar încadra la temă: Eleanor Oliphant... Nu știu cât de populară e în Ro, dar a fost best-seller în UK și Germania. Merge repede, e ok, să vedem sfârșitul...
    In zilele următoare mă apuc de alta care s-ar încadra la "populare" deși nu e nouă deloc: Puterea prezentului/The power of now de Eckhardt Tolle.
    De la asta am așteptări mari.
    La bună re-citire!
    Vio K.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, nu-i bai dacă ești off-topic. Chiar mă gândeam să scriu un articol despre Viena literară, cum am făcut pentru Praga și Lisabona, deși sunt destul de puține lucruri de care mă pot lega (am vizitat doar Österreichische Nationalbibliothek și Hauptbibliothek). N-am avut timp înainte de plecare să mă documentez în legătură cu cărțile care au drept fundal Viena (eu nu știu niciuna) și eram curioasă dacă există așa ceva. Oricum, la următoarea vizită o să fiu mai pregătită (și de data asta o să degust un/o Sacher Torte, hihi).
      Mă bucur că ți-a plăcut Viena atât de mult, contează într-adevăr și circumstanțele – dacă ar fi plouat în fiecare zi, probabil că impresiile ar fi fost mai reținute. :))
      Văd că Eleanor Oliphant a apărut și la noi, la RAO – eu o știam de pe Gr, pare să fie o carte populară în afară, dar nu știu cât de mult a prins la noi. Am ceva rețineri în privința ei, poate pentru că o plasez în aceeași categorie cu „Where'd You Go, Bernadette” și alte cărți populare din același gen, dar sper să-ți placă cartea. M-aș bucura să revii cu impresii.
      Spor la lectură, Vio! Ne mai auzim. :)

      Ștergere
  3. hm, Viena... Thomas Bernhard e îngropat acolo și este o cafenea, alta decît cea postată de tine pe Instagram, pe care a iubit-o el tare mult, Café Bräunerhof. posibile puncte de pornire.
    https://en.wikipedia.org/wiki/Caf%C3%A9_Br%C3%A4unerhof
    m-a impresionat destul de mult corespondența dintre Ingeborg Bachmann și Paul Celan, ei s-au cunoscut la Viena și e evocată binișor în scrisorile lor.
    https://www.goodreads.com/book/show/18692948-timp-al-inimii-coresponden

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am descoperit mormântul lui Bernhard pe hartă, cu totul întâmplător, în timp ce ne îndreptam spre Grinzing, ba chiar am ajuns lângă unul din zidurile joase ale cimitirului, însă n-am mai avut timp să căutăm intrarea (nici nu cred că mai era deschis la ora șase). Nici despre cafenele nu m-am documentat, dar o să caut Café Bräunerhof la următoarea vizită la Viena, mulțam pentru info.
      Hai că pun pe listă corespondența dintre Celan și Bachmann, prea vorbești fain despre cartea asta, plus că mi-ai trezit curiozitatea să văd Viena prin ochii lor. :)

      Ștergere
  4. Pe Eleanor Oliphant am citit-o si eu asta-iarna, cu ocazia unei sinuzite, si prima parte mi-a placut mult. Pe urma a devenit prea predictibila si un pic cam senzationalista, dar per ansamblu as zice ca e ok.

    Pentru urmatorul drum la Viena as recomanda 1913 de Florian Illies, e un fel de mood board literar-artistic al anului de dinaintea izbucnirii razboiului, potrivita si ca lectura de drum.

    Lecturi frumoase!
    E.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțam pentru impresiile despre Eleanor Oliphant, n-o s-o ocolesc în caz că mă apucă vreodată cheful de ea. :) Mulțumesc și pentru recomandare, până acum n-am avut un motiv concret să citesc cartea lui Illies (când a apărut, eram convinsă că e vorba de un autor de origine română) și n-am pus-o pe lista de lecturi. Doar în vacanța mare am vreme de lectură, în rest n-apuc să citesc nimic în călătorii, pentru că mă documentez despre locurile pe care vreau să le vizitez sau descopăr altele noi plimbându-mă pe hartă. :)

      Ștergere
  5. Pentru impresii despre Viena, recomand Elias Canetti, 'Limba salvată' și 'Facla în ureche'. Le-am citit de mult timp, dar m-au impresionat.
    Sandra

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumesc pentru recomandări, Sandra! Uite că de multă vreme îmi propun să citesc memoriile lui Canetti, dar încă nu m-am apucat de trilogie. Faptul că vorbește despre Viena e un motiv în plus să iau cărțile astea la citit (măcar primul volum!). Sper să fie menționat și Ruse. :)

      Ștergere
    2. E menționat, bineînțeles, și Ruse. Un detaliu pe care mi-l amintesc este că bunicul lui lua vaporul de la Ruse pe Dunăre până la Viena o dată pe lună, pentru a-i vizita.

      Ștergere
  6. Ema, am vrut de mai multe ori sa raspund la comentariul tau, dar am zis ca mai bine revin cu impresii dupa ce termin O viata marunta. Iata ca la doua luni dupa am terminat-o (m-am mirat cand mi-a aratat Goodreads ca am citit-o in 2 luni, am crezut ca mi-a luat mai putin). Ca tot e inceput de iunie, care e tema lunii, poate ma pliez pe ea?

    Si acum sa incerc sa-mi spun parerea despre O viata marunta, dar fara a da prea mult din casa, sa nu para spoiler: Si mie mi s-a parut ca parca autoarea cartii O viata marunta a chinuit prea mult personajul principal (de fapt mai multe personaje au trecut prin momente foarte dureroase ceea ce ma facuse sa exclam la un moment dat ca e prea de tot - are ea ceva cu toate personajele!). Dar cumva mi-a ajuns la inima cartea, fara sa imi dau seama, poate si pentru ca povestea tine vreo 20 si ceva de ani - am observat ca imi plac povestile astea, poate pentru ca vad personajele "crescand sub ochii mei" si incep sa tin la ele. Nu vreau sa zic prea multe, sa scap vreun spoiler...

    Apropo de carti populare, a aparut recent trailer pentru The Goldfinch. Am zis ca o sa ma uit la film. Cartea m-a dezamagit putin - mi s-a parut ca are un sfarsit hollywoodian, ma asteptam la altceva... Tie cum ti s-a parut cartea, parca ai citit-o, nu?

    Asa, acum ca ai zis mi-am amintit ca mi-ai zis ca ai citit Gone Girl.

    Si eu am Eleanor Oliphant pe lista, sper sa ajung curand la ea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Felicitări că ai terminat cartea! :D Și îți mulțumesc pentru impresii. O s-o citesc și eu la un moment dat, fiindcă sunt curioasă, dar sper să nu mă enerveze prea tare faptul că personajele sunt atât de chinuite de autoare (cu exagerările astea nu prea mă împac, am nevoie de povești credibile, construite în așa fel încât să nu devin conștientă de prezența autorului). Mă bucur că n-a fost o pierdere de vreme.

      În iunie e provocarea „Baba oarba cu cărți”, cea în care mergi în fața bibliotecii și alegi o carte la întâmplare, cu ochii închiși. :)) Nu știu dacă ai cum să faci asta acolo, hihi. Dar ai putea să tragi la sorți dintr-un teanc de cărți sau dintr-o listă cu ebook-uri. Ar trebui să lucrez zilele astea imaginea pentru provocare. Peste cea din mai am sărit, a fost o lună foarte agitată și n-am mai apucat să lucrez nimic pentru blog. Era bine să le fac pe toate dinainte, prin ianuarie-februarie, când aveam un program mai puțin încărcat.

      A, nu știam că o să apară o ecranizare bazată pe Goldfinch! Dap, am citit cartea, unele părți mi-au plăcut, altele mai puțin, câteva mai deloc (nici eu n-am fost încântată de final). Dar, per total, nu-mi pare rău că am citit-o (iar acum sunt tare curioasă cum o să fie filmul).

      Te pup, îți doresc spor la lectură și sper să ne revedem curând! :D

      Ștergere
  7. Ai dreptate Ema sa fi suspicioasa cu cateva titluri mentionate in lista.Cel putin eu am fost extrem de dezamagit in privinta lui Hosseini.Flanagan si Catton.Mult zgomot pentru aproape nmic special

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru feedback, Emil! Și scuze că răspund atât de târziu. :(
      O curiozitate tot rămâne în legătură cu cărțile lui Hosseini, Flanagan și Catton, deci nu e exclus ca la un moment dat să mă apuc de ele (deși, cu sutele de cărți necitite din bibliotecă, sunt șanse mici). „O viață măruntă” rămâne în continuare cartea care mă tentează cel mai puțin, spre deloc.

      Ștergere

Un produs Blogger.