Great Granny Webster - Caroline Blackwood

Într-o seară, m-a apucat dorința să recitesc scurtul roman al lui Caroline Blackwood, Great Granny Webster (Străbunica Webster), care, prin atmosfera sumbră și bizară, cu accente gotice, mi-a lăsat o impresie puternică la prima lectură. Deși au trecut numai doi ani și jumătate de când am citit cartea, am constatat că uitasem cea mai mare parte a poveștii, ceea ce într-un final a fost chiar mai bine. Singurele lucruri pe care mi le aminteam erau, de fapt, două imagini. Prima o înfățișa pe străbunica Webster așezată într-un scaun incomod, o bătrână stafidită îmbrăcată în negru, însă extrem de dreaptă și cu o privire de martiră, învăluită în penumbra salonului rece și posomorât din casa ei englezească. A doua imagine care m-a bântuit a fost cea a unui castel pe jumătate ruinat din nordul Irlandei, cu săli friguroase în care podeaua era acoperită de vase de toate formele și dimensiunile, în care sfori atârnând din tavan dirijau șuvoaiele de apă ce pătrundeau prin acoperiș.

4

Pygmalion – George Bernard Shaw

► „Pygmalion”, de George Bernard Shaw ◄

Editura Litera, 2015, 142 pag. | Traducere: Petru Comarnescu  

Titlu original: „Pygmalion”, 1912 | Țara: Irlanda

---

Nu știu când și dacă aș fi citit vreodată „Pygmalion”, dar s-a întâmplat ca piesa să fie aleasă pentru clubul de lectură organizat de Editura Litera. Deși am avut unele rețineri (n-am mai citit o piesă de teatru din vremea liceului), cartea lui Shaw mi-a plăcut și mi-a deschis apetitul pentru alte scrieri de acest gen. Cred că următorul pe listă va fi Matei Vișniec, despre care mi-a vorbit foarte convingător o prietenă, fană a dramaturgului român. 

Cum n-am văzut nici musicalul My Fair Lady din 1956, nu știam nimic despre subiectul piesei lui Shaw, așa că totul a fost o surpriză plăcută, de la scriitură și umorul subtil la evoluția personajelor și postfața scrisă chiar de autor. E drept că aș fi preferat ca unele teme și fire narative să fie aprofundate, însă atunci am fi avut de-a face cu un roman, nu cu o piesă de teatru. Totuși, este remarcabilă multitudinea de subiecte cuprinse într-o carte atât de scurtă, care, printre altele, vorbește despre vulgarizarea limbii engleze, moralitate și prejudecăți, libertatea claselor de jos și constrângerile burgheziei, independența și emanciparea feminină, complexul oedipian și tentația actului divin al creației.

8

Room (Camera) - Emma Donoghue

Dacă nu ați citit romanul irlandezei Emma Donoghue, sunt șanse foarte mari să fi auzit câte ceva despre subiectul lui, răscolitor prin implicații, original prin abordare și perspectivă. Am fost roasă de curiozitate multă vreme, dar mi-era teamă că lectura va deveni ori deprimantă, ori enervantă din cauza naratorului, un băiețel de numai cinci ani - sau ambele. Îmi plac cărțile scrise din perspectiva copiilor, însă vocea lor trebuie să fie autentică și credibilă, și nu toți autorii reușesc să se achite onorabil de această misiune. Emmei Donoghue i-a reușit într-o măsură destul de mare, însă nu în totalitate; în cea de-a doua parte a poveștii, intruziunea gândirii adulte se face simțită într-un mod deranjant. Din câte am înțeles, autoarea a scris Room (Camera) când băiatul ei avea tot cinci ani, fapt care a ajutat-o, într-o oarecare măsură, la o creionare veridică a personajului principal. 

9

All Will Be Well: A Memoir - John McGahern

Am constatat că îmi plac foarte mult poveștile adevărate și memoriile care aparțin chiar scriitorilor (sau altor artiști cu har la scris). Aproape tot ceea ce am lecturat până acum din această categorie mi-a plăcut foarte mult, astfel că am gustat din plin și povestea vieții lui John McGahern - unul dintre cei mai importanți autori ai Irlandei - fără ca, în prealabil, să mă fi familiarizat cu romanele sale. 

Cum probabil ați ghicit, am citit All Will Be Well împreună cu prietenul Declan de pe Goodreads. Pe când era adolescent, Declan a avut norocul să îl cunoască pe John McGahern în carne și oase, la o întâlnire cu tinerii dintr-un cerc de literatură pe care îl frecventa. Un om calm și curtenitor, care i-a impresionat pe toți cu modestia lui, scriitorul nu părea foarte diferit de oamenii simpli din viața de zi cu zi, punându-i pe picior de egalitate pe acești tinerii cu ambiții scriitoricești.

9

The Lonely Passion of Judith Hearne - Brian Moore

Am citit The Lonely Passion of Judith Hearne împreună cu Declan O'Driscoll, un prieten irlandez de pe Goodreads despre care veți mai auzi, pentru că, pe lângă faptul că lecturăm cot la cot romane irlandeze și românești, mi-a făcut marea bucurie de a vizita Bucureștiul în septembrie. 

Romanul lui Brian Moore mi-a plăcut la început, însă pe la mijloc a început să scârțâie și nu prea și-a mai revenit până la final, când am reușit, în sfârșit, să simt extrem de puternic singurătatea protagonistei - de altfel, laitmotivul acestui roman. Se poate spune că intensitatea poveștii a fost ruinată de accentul pe care scriitorul îl pune pe religie și pe multe aspecte fără legătură cu drama lui Judith Hearne. Însă chiar și un subiect banal cum este singurătatea poate deveni o lectură captivantă în mâinile unui scriitor talentat. Brian Moore este destul de apreciat, dar acest roman nu prea m-a convins să-i caut și celelalte cărți în viitorul apropiat. 

0