joi, 28 mai 2015

Viața mea printre cărți (VIII)



Dolors citește în orice minut liber
(aici se chinuia cu o trilogie de Sigrid Undset)
 
Povesteam mai demult despre întâlnirile mele cu doi cititori pe care i-am cunoscut pe site-ul de literatură Goodreads: englezoaica Knig și irlandezul Declan, doi oameni foarte simpatici, cu care încă țin legătura. Anul acesta am reușit să întâlnesc o a treia cititoare, cu care am schimbat, în ultimii ani, o mulțime de impresii legate de literatură și invitații reciproce de a ne vizita. Nu numai că am cunoscut-o pe catalana Dolors, dar am și locuit în apartamentul ei din Torredembarra, o micuță localitate aflată la malul mării, cam la o oră depărtare de Barcelona. Dacă cineva mi-ar fi spus că voi reuși să leg astfel de prietenii pe un site de literatură, n-aș fi crezut în ruptul capului. Dar iată că, prin nu știu ce conjunctură fericită a sorții, am aterizat, pentru trei zile, în viața unui om pe care nu-l mai întâlnisem niciodată până atunci. 

Dolors s-a dovedit o gazdă extraordinară, iar eu m-am simțit de parcă ne cunoșteam dintotdeauna. I-am admirat biblioteca și colecția de obiecte aduse din călătoriile ei, am vorbit despre cărți și ne-am supărat că încă nu sosise cadoul ales de mine pe Book Depository, Nostalgia lui Mircea Cărtărescu. Am cutreierat ore în șir pe străzile din Raval, El Born, Poble Sec și Barrio Gotico, am descoperit cafenele retrase în care nu era nici picior de turist, am încercat să găsim câteva din locațiile menționate în romanele lui Carlos Ruiz Zafón. Dacă nu era ea, nu cred că reușeam să dibuiesc intrarea în Plaza de San Felipe Neri, ascunsă undeva prin labirintul de alei înguste și întortocheate din cartierul gotic (la intrarea în piață este clădirea unde, în Umbra vântului, se află apartamentul Nuriei Monfort). Trebuie să mărturisesc că am plecat de acasă cu intenția de a urma traseul alcătuit de Zafon pentru prima carte din trilogia Cimitirul cărților uitate - o misiune care, la fața locului, s-a dovedit mult mai complicată decât mi-am imaginat. Voi scrie o postare separată despre acest traseu, la care am adăugat locații din Jocul îngerului, carte pe care am citit-o la începutul acestui an (am scris despre ea aici). 

Pe lângă Barcelona, am vizitat și zona în care locuiește Dolors. În toate orășelele în care am fost - Tarragona, Altafulla și Torredembarra - am găsit arhitectură din secolele XVII-XVIII, clădiri destul de bine întreținute, și, desigur, marea aflată la o aruncătură de băț. Mi-a plăcut la nebunie mica plajă de lângă Altafulla, unde se află castelul medieval al Marchizilor de Tamarit, care nu poate fi vizitat decât dacă aveți planuri de însurătoare (sau măcar unele inventate), pentru că este o locație privată folosită pentru nunți extrem de scumpe. 



Întâmplarea a făcut să vizitez trei biblioteci din Barcelona, dintre care doar una era pe lista mea, mai mult datorită locației pe care am descoperit-o în Jocul îngerului. Este vorba despre biblioteca din Edifici de les Aigües, o clădire impunătoare care, la 1890, îndeplinea rolul de rezervor de apă pentru cascada din Parcul Ciutadella (voi spune mai multe despre ea în articolul dedicat lui Zafon). A fost o adevărată aventură până am reușit să pătrund înăuntru împreună cu Dolors, dar a meritat: deși interiorul este simplu, am fost impresionate de coloanele în stil romanic și coridoarele înguste și înalte, unde astăzi studiază elevii universității particulare Pompeu Fabra. La întoarcere, pe holurile moderne ale universității ne-a ademenit o muzică îndepărtată (erau câteva măsuri din „Dansul ungar” al lui Brahms), și uite-așa am ajuns noi la un concert susținut de trei coruri ale studenților din Barcelona. Aceste evenimente neprogramate sunt, în mod clar, cele mai faine. 



Celelalte două biblioteci au răsărit în calea mea din întâmplare. Pe prima am găsit-o când, fiind în căutarea unei toalete, am intrat într-o clădire a Universității din Barcelona. Mă așteptam să fiu întoarsă din drum, dar, spre marea mea surpriză, nimeni nu m-a întrebat ce caut acolo, așa că am putut să umblu în voie prin sălile, coridoarele și curțile interioare ale frumoasei clădiri de pe Gran Via de les Corts Catalanes. Am fost atât de copleșită de norocul meu neașteptat, încât am uitat motivul pentru care intrasem, de fapt, acolo. Am făcut multe poze, dar mă voi limita doar la cea cu biblioteca din incinta Universității, unde se studiază, printre altele, filologie, filosofie și Belle Arte. Dacă ajungeți în Barcelona până pe 8 iulie, puteți vizita clădirea gratuit, cu programare prealabilă pentru turul ghidat (mai multe informații aici).



Am descoperit a doua bibliotecă în incinta unei foste mănăstiri din secolul XII, Sant Pau del Camp din zona El Raval, care, din câte am înțeles, are cea mai veche biserică din Barcelona. Interiorul în stil medieval m-a făcut să regret că nu locuiesc în acest oraș extrem de ofertant, unde mersul la bibliotecă pare a fi o plăcere în sine. Aici am găsit câteva panouri pe care erau înșiruite titluri de cărți a căror acțiune se petrece în cartierul Raval, printre care La Marge de André Pieyre de Mandiargues (roman care a luat Premiul Goncourt) și The Thief's Journal al lui Jean Genet, un autor pe care mi-am propus de multă vreme să îl citesc. 



Ar fi multe de spus, dar voi încheia cu Plaza del Diamante (Plaça del Diamant în catalană), de care știam din titlul omonim al cărții lui Mercè Rodoreda, și despre care am aflat că există în realitate de pe blogul Laviniei. De altfel, am întâlnit-o pe Lavinia chiar în această piață aflată în cartierul Gràcia, pe care l-am bătut apoi în lung și-n lat până târziu în noapte. Nu pun nicio poză cu Lavinia, pentru că vreau să rămânem în relații amicale :P, dar a fost minunat să o cunosc după ce am discutat atâta vreme, mai întâi pe Goodreads, iar apoi pe blogurile personale. Tot de pe blogul Laviniei am aflat de un grafitti cu Mercè Rodoreda, însă nu știam locația exactă - printr-o pură coincidență, am fost „debarcată” chiar acolo în ultima mea zi în Barcelona (zona se află la intersecția dintre Avenida Diagonal și Carrer de Numància - o puteți vedea pe Google Maps aici). Acum este musai să citesc și romanul, după ce am văzut piața și statuia La Colometa, numită după personajul principal al cărții și folosită ca loc de cățărat de copiii din cartier. 




PS: Foarte ciudat este că m-am întors cu chef de gătit. Acum mă duc să-mi încerc norocul la tortilla cu spanac, la care mi-a rămas gândul după ce am gustat-o acasă la Dolors, împreună cu tradiționala tortilla de patatas. Acestea două par ușor de făcut, mai complicate sunt celelalte mâncăruri pe care le-am testat, dintre care vreau să încerc patatas bravas cu două tipuri de sos (unul este allioli), calçotada cu sos romesco (o să încerc cu praz, sper să iasă ceva) și un fel de hamburger ce are deasupra un strat de ceapă călită cu miere sau zahăr brun, care mi-a plăcut la nebunie.  


28 de comentarii:

  1. Una dintre cele mai sincere si frumoase postari de pe acest blog.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E clar că nu ai citit și celelalte episoade din „Viața mea printre cărți”, Gabriel. :))
      Probabil că recenziile de carte nu sunt la fel de frumoase, dar eu sunt sinceră și în textele respective, dacă nu te-ai lămurit deja de asta. :))

      Ștergere
    2. Ba am citit, dar trebuie sa existe postari care-mi plac mai mult ca altele, nu? Plus ca si mie mi-a placut mult la Barcelona.
      Lavinia de ce nu doreste sa pui poze cu ea? Eu sunt curios :)

      Ștergere
    3. Ah, îmi cer scuze în cazul ăsta. Între timp mi-a mai spus o prietenă că i-a plăcut mult articolul, deși eu nu vedeam nimic special la el. De aici și reacția mea la comentariul tău. :)
      Cum Lavinia nu pune poze personale pe blogul ei, mi se pare aiurea să pun eu la mine pe blog. Nu totul trebuie să fie la vedere pe internet.

      Ștergere
  2. Ce fain să vezi cum se nasc prietenii între cititori :) Eu mi-am cumpărat acum de la Bookfest "Umbra vântului" a lui Zafon şi sper să mă aventurez în viitor pe urmele lui în Barcelona, deşi până acum nu eram foarte convinsă că vreau să văd oraşul acesta.
    p.s: eu credeam că ai mers să o vizitezi pe Lavinia :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, nu puteam să ajung în Barcelona și să n-o cunosc pe Lavinia (o persoană foarte faină, de care mi-a plăcut mult, mult), dar scopul principal al excursiei a fost întâlnirea cu Dolors, plănuită de vreun an. Acum nu înțeleg de ce am amânat excursia atât de mult! :))
      Barcelona e superbă, deși e plină de turiști. E a doua oară când merg acolo, iar de această dată am reușit să văd cu totul alte locuri, mai puțin aglomerate. Poate Zafon îți va face poftă de călătorit, problema e că nu prea ai cum să regăsești atmosfera extraordinară din romanele lui... Ai să vezi când te apuci de citit. :)

      Ștergere
  3. Cu aceasta postare m-ai facut sa parasesc facebook-ul si sa scriu un comentariu pe blog ...asa de frumoasa este !
    Spor la gatit , citit si recenzat !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha, dar ăsta e un moment memorabil, Anca! :)) Mulțumesc că mi-ai lăsat un comentariu pe blog. :) Mă bucur că ți-a plăcut postarea - aș fi pus mai multe poze, dar am încercat să o păstrez în limite „literare”.
      Am făcut tortilla de spanac, dar, din păcate, nu pot atașa o poză la comentariu. :))

      Ștergere
  4. Wow! Fotografiile sunt de-a dreptul spectaculoase. Cata frumusete e acolo si ai surprins-o atat de bine. Mi se pare atat de dragut sa iti faci traseul dupa locaatiile din carti, sunt tare curioasa cum le-ai vazut, avand in minte si ce ai citit despre ele (erau la fel cum ti le-ai imaginat cand citeai despre ele? ).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Rox! M-am chinuit să mă limitez la doar câteva poze, pentru că aș fi pus mai multe, dar am încercat să respect specificul blogului. :)
      Mai sunt câteva cărți pe urmele cărora am simțit nevoia să pornesc, dar s-a nimerit să încep cu romanele lui Zafon. Din păcate, ceea ce am găsit la fața locului nu prea a avut nicio legătură cu ceea ce mi-am imaginat. Probabil că ar fi trebuit să merg acolo în toiul nopții, eventual pe o vreme cețoasă, pentru ca străduțele să se apropie de aerul sumbru și misterios din Umbra vântului sau Jocul îngerului. E o lume care nu mai există, sau există doar în imaginație.

      Ștergere
  5. Citind postarea ta am retrait momentele frumoase petrecute anul trecut din Barcelona si Tarragona . La fel ca tine, in Barcelona parca eram pe urmele lui Zafon (eu tocmai citisem Prizonierul cerului). Frumoase orase, locuri, carti si amintiri! Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru vizită și comentariu, Julia! Ce tare, ai fost și tu în Tarragona! :)
      Nu am citit „Prizonierul cerului”, pentru că „Jocul îngerului” m-a cam dezamăgit, dar probabil că voi ajunge și la ultima carte din trilogie, mai ales că mi-a revenit cheful după această excursie. :) Mă fascinează atmosfera gotică creată de Zafon, iar acum sunt foarte curioasă ce locații din Barcelona vor fi menționate în acest roman.

      Ștergere
    2. Prizonierul e mai captivanta decit Jocul ingerului, clar!

      Ștergere
    3. E bine de știut, o voi citi cu siguranță. Poate chiar înainte să vin a treia oară la Barcelona - peste un an sau doi, cel mai probabil. :))

      Ștergere
  6. Daca gasesti Piata Diamantului in limba romana, sa stii ca are o traducere foarte buna, spre deosebire de engleza, cum am citit-o eu :(

    Vreau si eu un pic acasa la Dolors, daca se poate! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O, da, si ma bucur si eu, desigur, ca te-am cunoscut! :p

      Ștergere
    2. Eu mi-aș fi dorit tare mult să ne mai întâlnim încă o dată! După ce ne-am despărțit, mi-am amintit o grămadă de lucruri pe care nu ți le-am zis. :)) Dar mă întorc eu la un moment dat, mai ales că Dolors m-a invitat pentru un weekend la Cadaqués - însă mai întâi trebuie să vină ea în București. :)

      O, da, m-am îndrăgostit de apartamentul lui Dolors, cred că e cel mai frumos pe care l-am văzut până acum! Pe lângă cheful de gătit, m-am întors și cu chef de amenajat prin casă. :))

      Pot împrumuta „Piața Diamantului” în ediția românească, de altfel pe asta intenționam să o citesc. Dar sunt la fel de curioasă de Thief's Journal al lui Jean Genet... Asta nu cred că s-a tradus la noi.

      Ștergere
    3. Sos pentru bravas, alioli sau romesco cred ca poti gasi la Lidl in saptamina iberica.
      Calçotada e de fapt petrecerea sau masa la care se maninca calçots, toate se termina in -ada: botifarrada, arrozada etc.

      Ștergere
    4. A, nu m-am gândit la asta, mulțumesc pentru sugestie! Mă mir că Gabriel n-a zis nimic, doar Lidl e locul în care-și petrece o mare parte din viață. :))
      Mersi și pentru lămuriri, eu am crezut că această „calçotada” este numele felului de mâncare (calçots cu sos romesco).

      Ștergere
  7. Haha, si eu care ziceam ca tu si Lavinia ati fost colege de banca la gradinita! Foarte fain sa intalnesti oameni astfel. As zice chiar ca este cea mai buna metoda. Fiindca sunt oameni cu gusturi comune - in acest caz cartile si cititul. Cum sa dai din intamplare peste cineva caruia sa ii placa aceleasi carti ca si tie, nu? Mare noroc cu Internetul asta, domle :-)
    Ma bucur ca te-ai distrat, by the way.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, ar fi fost tare fain, dar ne-am născut și am trăit în orașe diferite. E tare interesant că ne-am întâlnit tocmai în Barcelona. :))
      Dap, timpul petrecut pe Goodreads (și a fost destul) s-a dovedit unul „well spent”. Pe lângă toate titlurile noi și interesante pe le-am aflat, am dat și peste oameni foarte faini cu care țin legătura. Din păcate, de când am început blogul, nu mai am destul timp pentru a fi activă și pe Gr, deși mi-e dor de oamenii de acolo și de recenziile lor. Dar n-aș fi crezut în ruptul capului că voi ajunge să-i cunosc pe unii dintre ei în viața reală!

      Ștergere
  8. imi place acest gen de articole, sunt mai personale si parca dezvaluie mai mult despre autor (despre tine in acest caz).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și mie-mi face plăcere să scriu aceste articole, doar că nu mi se întâmplă mereu lucruri care merită imortalizate. :) Aș mai găsi eu una-alta de povestit, dar acum îmi par destul de neinteresante față de întâmplările din Barcelona, de exemplu. :))

      Ștergere
    2. poate ca iti par ti neinteresante, poate daca le-ai expune si noi le-am citi, chiar ne-ar incita interesul si ne-ar dezvalui cate ceva despre tine ca persoana. stiu ca e usor sa spui asa ceva si e mult mai greu sa si faci. am rasfoit bloguri care practica amestecuri de acest gen (adica au un blog pe o anumita tema si din cand in cand apare cate un articol mai personal, fara vreo legatura evidenta cu restul blogului) si am constatat ca acolo se comenta cel mai mult, interesul parca crestea si in acest fel crestea si ratingul si se crea si o legatura intre blogger si cititori. mie mi se pare complicata aceasta cale pentru ca nu e stilul meu si nu pot depasi o anumita limita personala.:) sper ca m-am facut inteleasa.

      Ștergere
    3. Ai dreptate, Iulia, poate că ceilalți vor citi cu plăcere ceea ce eu consider a fi nedemn de povestit. :) Oricum, am observat (cu uimire) că aceste postări au mult mai multe vizualizări decât recenziile. N-aș fi crezut că oamenii sunt interesați de viața mea personală, dar se pare că e taman invers. :))
      Am observat că te ferești de lucruri prea personale, dar, na, dacă nu te simți confortabil cu acest gen de „dezvăluiri”, n-ai ce face (poate doar să le iei drept un exercițiu de socializare și deschidere, cu pași mici, să vezi dacă reușești să îți depășești reținerile). Nici eu nu intru în anumite subiecte care mi se par prea intime pentru a fi etalate pe internet.

      Ștergere
  9. Ma tot tin de nu stiu cand sa iti spun ce mult imi plac fotografiile tale (pe langa recenzii, vreau sa spun). Ai talent, Ema. Poate ca ai sa publici intr-o zi un jurnal de calatorii - il vad deja in fata ochilor :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, mulțumesc tare mult, KJ! :) Sunt destul de critică cu mine și nu mi se pare că pozele sunt cine știe ce, dar mă bucur că tu le vezi într-o lumină mai bună. :)
      Articolele „Pe urmele cărților” se apropie de un fel de jurnal de călătorie, dar cred că tu te-ai gândit la altceva, probabil.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...