A fost reeditată „O zi mai lungă decât veacul”

duminică, 14 octombrie 2018

O parte din biblioteca mea vraiște (sunt doar cărți necitite, puse pe două rânduri) :)


Voiam să scriu astăzi despre „Viața și opiniile lui Zacharias Lichter” ‒ de fapt, aș fi vrut să scriu despre multe alte cărți pe care le-am citit în ultimele luni ‒, însă diseară lucrez și ziua s-a împuținat deja, nu mai am tot timpul din lume (o iluzie psihologică, dar foarte benefică uneori). De unde înainte aveam o grămadă de timp liber, în ultima vreme s-a redus drastic, iar blogul e primul care a avut de suferit. De Facebook nu mi-e dor deloc, trec zilele și uit să verific până și Mess-ul, să văd dacă nu cumva am primit mesaje. M-am detașat cam de toate rețelele sociale ‒ în schimb, am început să citesc știrile aproape zilnic. În singura zi cu adevărat liberă din ultima lună (liberă în sensul că n-am lucrat sau n-am plecat undeva), am scos notițe din cartea lui Matei Călinescu (opt pagini, în total) și am gătit broccoli, supă cu găluște și plăcintă cu mere. Dar ce voiam să zic: mi-e dor de blog și voi mai scrie aici, nu e nicidecum un proiect abandonat. Trebuie doar să mă obișnuiesc cu noul ritm de viață.

În fine, alta era ideea care m-a determinat să încep postarea asta: m-am uitat ieri pe site-ul Polirom și am căscat ochii de uimire când am văzut că a fost reeditată O zi mai lungă decât veacul”. În colecția Top 10+, e drept, dar mi se pare oricum un motiv de mare bucurie! În sfârșit, cartea lui Aitmatov e din nou pe rafturile librăriilor și bandiții de la anticariate vor trebui să dezumfle prețurile piperate cu care vindeau edițiile vechi.

Însă cea mai spectaculoasă reducere de preț ar trebui făcută în cazul cărții lui Ivo Andrić, „E un pod pe Drina...”, tot o reeditare recentă de la Polirom, care m-a făcut să sar în sus de bucurie. Voiam de mult să citesc cartea asta, care, și în acest moment, are uluitorul preț de 257,99 lei la Târgul cărții (ediția din 1962, da?). Tot la capitolul reeditări am remarcat și „Călătoria oamenilor Cărții”, de Olga Tokarczuk ‒ un alt titlu care se găsea extrem de greu. Bravo, Polirom, mi-a trecut oful că ați amânat atâta traducerea ultimului volum din trilogia lui Stefánsson, „Inima omului” (pe care l-am citit între timp în franceză).

Am observat că, în cazul meu, noutățile și-au cam pierdut din caracterul de necesitate imediată și n-am mai urmărit mișcările de pe piața noastră de carte, așa că am parte de tot felul de surprize acum, când intru pe site-urile editurilor să văd ce-a mai apărut. De pildă, „Corpul ei și alte desfătări”, de Carmen Maria Machado, publicată de Vellant. Citisem doar povestirea „The Husband Stitch”, care mi-a plăcut foarte mult (e tare ciudată, pe gustul meu), dar am amânat lectura celorlalte proze. Sau „Lapte fierbinte”, de Deborah Levy și „Cartea lucrurilor noi și ciudate”, de Michel Faber (la Litera), plus „Sala de bal”, de Anna Hope (la Humanitas Fiction), care erau pe lista mea to-read-soon (o listă enormă, de altfel).

Sunt mai multe titluri tentante, dar mă cunosc și știu deja că, odată cumpărate, soarta lor va fi să adune praful în bibliotecă (în jurul ei, de fapt, pentru că demult nu mai au loc pe rafturi). Dacă ar fi să mă limitez la o singură achiziție, aceea ar fi „E un pod pe Drina...”, însă nici măcar în cazul ei nu există garanția că o voi lua la citit imediat. 

Din fericire, nu mai e nevoie să-mi promit solemn că nu voi mai cumpăra atât de multe cărți, pentru că am scăpat cumva de obsesia de a le acumula. O dovadă certă în sensul ăsta e că mi-am făcut permis la Biblioteca Metropolitană (mai nou, chiar și cei fără buletin de București pot împrumuta cărți ‒ mulțumesc, Aniela, pentru informație), de unde am plecat cu două volume de Matei Călinescu (pe lângă Z.L., am luat și un jurnal ‒ foarte fain, l-am citit cu plăcere) și o carte de Buzzati, „Barnabo omul munților & Secretul pădurii bătrâne” (minunate povești ‒ din păcate, volumul e o raritate chiar și prin anticariate).

Au rămas doar câteva situații excepționale când mă dezlănțui și cumpăr: 

1) Oxfam-urile cu cărți în engleză (când am vizitat-o pe Vio, prin august iulie, și m-a dus la Oxfam-ul din Frankfurt, am plecat de acolo cu cinci cărți, dintre care două chiar erau pe lista de dorințe: „The Museum of Unconditional Surrender”, de Dubravka Ugrešić și „The Man Who Could Fly”, de Rudolfo Anaya);
2) unicul anticariat din Pitești, pe care îl vizitez oricum destul de rar. Are prețuri foarte mici și găsesc scuza de a-i face vânzare domnului care deține anticariatul;
3) o ocazie mai specială (ziua mea, Crăciunul etc.) când îmi fac singură un cadou livresc. N-am mai abuzat de ocazia asta de vreun an.

Cărțile luate de la Oxfam-ul din Frankfurt

Mai mulți prieteni mi-au spus că la Universitate, la statui, s-a deschis o librărie-anticariat cu cărți în engleză, la prețuri foarte ok. Încă n-am ajuns pe acolo, dar voi merge până la finalul anului. Sper să fiu cumpătată, căci îmi cunosc prea bine slăbiciunea pentru cărțile în engleză. Deși acum am destule în bibliotecă, am rămas tot cu o mentalitate de român oropsit, care cu greu și cu mari sacrificii are acces la aceste minunății occidentale. De-asta mă mir că, la o recentă comandă pe Awesomebooks (amânată de câțiva ani, pentru că nu livrează în România ‒ în schimb, au transport gratuit în UK), m-am limitat la numai două cărți, singurele pe care mi le doream cu adevărat: „Who Was David Weiser?”, de Paweł Huelle și „Sleepwalker in a Fog”, de Tatiana Tolstaia. 

Cărțile cumpărate de la Awesomebooks

18 comentarii

  1. Uau. O mulțime de titluri de care nici măcar nu am auzit. Le pun pe o listă specială.
    Văd și un volum din Wildwood. Ți-a plăcut primul din serie? Ilustrațiile sunt foarte faine, dar am murit de plictiseală nu departe de început și l-am abandonat. Mi-s curios ce părere ți-a făcut/îți face ție :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să știi că am ezitat să cumpăr Wildwood, mai ales că e al treilea volum din serie și nu-l citisem nici pe primul, dar ilustrațiile mi s-au părut minunate și în final am cedat impulsului de a lua cartea. Plus că, la o căutare rapidă pe Goodreads, am văzut că Ionuca citise primul volum și-i plăcuse mult. După ce am cărat cărțile prin tot Frankfurtul, mi-am recăpătat judecata abia acasă la Vio, când mi-am dat seama că trebuie să înghesui ditamai volumul în bagajul de mână (cum-necum, am reușit). Între timp, m-am lămurit că n-o să încep seria prea curând (poate niciodată) și că soarta cărții e să facă parte din decor. Ar mai fi opțiunea de a decupa ilustrațiile și de a le expune prin casă, dar parcă nu mă lasă inima. :))

      Ștergere
  2. Ce m-am bucurat de articol! Între timp le-am cumparat-o si eu copiilor pe doamna Frisby (în germana) si am citit-o cu placere toti trei. Marea mea descoperire e însa Plot 29 de Allan Jenkins, o carte tulburatoare despre familie si puterea vindecatoare a gradinaritului.
    Spor la toate!
    E.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur tare mult că ați citit povestea doamnei Frisby și că v-a plăcut! A devenit una dintre cărțile mele preferate din categoria „young” - și acum mă gândesc cu drag la ea. Dacă mai întâlnești vreo poveste asemănătoare, te-aș ruga să-mi dai de veste. :)
      Mulțumesc pentru recomandare, nu auzisem de cartea lui Allan Jenkins. Am căutat mai multe informații despre ea și chiar pare interesantă, am pus-o și eu pe lista de citit. Observ că n-a fost tradusă la noi (i-aș fi recomandat-o unei prietene care e pasionată de grădinărit).

      Ștergere
    2. În germana stiu ca s-a tradus cartea lui Allan Jenkins, în alte limbi nu stiu. Cât despre calatoritul cu carti, eu îmi pun într-o sacosa de pânza luata pe umar cam 2 kg. Pâna acum nu mi-a zis nimeni nimic.
      La capitolul carti pentru copii si tineret, am citit asta-vara "The Hate U Give" de Angie Thomas (în germana) cu baiatul. Fetita a descoperit Anne of Green Gables si e ocupata pâna termina toate volumele. :-) Cu baiatul citim acum "Globul" ("A Gömb"), o distopie a lui Balázs Zágoni, un autor clujean de limba maghiara.

      Ștergere
    3. A, nu știam de unde mi-e cunoscut titlul „The Hate U Give”, observ că adăugasem cartea pe Goodreads anul trecut, dar n-am idee dacă și când o s-o citesc... Văd cât de greu mă mișc cu cărțile din bibliotecă și uneori pare lipsit de sens să mai adaug cărți la to-read, dar nu mă pot abține, sunt atâtea titluri promițătoare! :)
      Hihi, eu am o simpatie pentru autorii de limbă maghiară născuți în România, cam tot ce am citit de ei până acum mi-a plăcut (e drept, a fost vorba de literatură pentru adulți). De Balázs Zágoni nu am auzit până acum, o să-l caut, dar am impresia că nici cartea lui nu e tradusă în română.

      Ștergere
    4. Balázs Zágoni scrie cronica de film si literatura pentru copii si tineret. "Cartea lui Barni", o colectie de povestiri pentru copii inspirata din propria viata de familie, va aparea în curând în traducerea domnului Marius Tabacu.
      "Globul" s-a publicat de-abia asta-primavara în maghiara si cum mai urmeaza înca un volum, probabil va mai dura cu traducerea.

      Ștergere
    5. Ah, ok, mulțumesc pentru lămuriri. :)
      O să mă uit după „Cartea lui Barni”, probabil că o voi găsi la Gaudeamus.

      Ștergere
  3. Lapte fierbinte e o carte de atmosferă. Unii au găsit-o plicticoasă, dar mie mi-a plăcut mult subtilitatea cu care autoarea redă trăirile personajelor. Apoi, și scriitura e foarte mișto, fluidă. De gustibus, bineînțeles.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am impresia că și mie o să-mi placă „Lapte fierbinte”, dar e doar o senzație, o să mă lămuresc când citesc cartea, cine știe când s-o întâmpla și asta...
      Uf, o să-ți scriu în privat, poate reușim să bem ceaiul ăla, cum ne propuneam în urmă cu ceva timp. :)

      Ștergere
  4. Buna Ema! Sper ca esti bine. Sunt in Romania si sper sa te intalnesc in curand, dar o calatorie cu bebita la Bucuresti este similara cu una inconjurul lumii. Am cumparat O zi mai lunga decat veacul de pe anticariat.net cu 12.90 si dupa o zi am aflat de pe lauracaltea.ro ca s-a reeditat. M-am vindecat si eu de cumparatul in exces al cartilor. Ultimele achizitii sunt Lapte de mama de Edward St Aubyn si un titlu pe care mi l-am dorit mult Aventurile lui Augie March de Saul Bellow de la un punct de vanzare al presei. Eugenia :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, tare mă bucur de veste, ar fi grozav să ne vedem în București! Mi-am dat seama că e vorba de tine și din comentariul publicat ca anonim. :) Scrie-mi, te rog, un mesaj pe email ‒ a, dar între timp mi-am dat seama că am și eu adresa ta de email, ți-am trimis acum un mesaj. :))
      Sper să-ți placă cartea lui Aitmatov, mă bucur că ai luat-o. Uf, eu aveam „Aventurile lui Augie March” în ediția cartonată de la Polirom, dar am dat-o cuiva și n-am mai recuperat-o, iar o vreme nu se mai găsea nicăieri cartea (nu c-aș fi citit-o în viitorul apropiat, dar e vorba de mania aia cu biblioteca descompletată :D).

      Ștergere
  5. Ema!

    Mi se pare atât de drăguț articolul și mi se pare binevenit printre articolele cu recenzii (doar saga Viața mea printre cărți e preferata mea!).

    Deși mi-am făcut planuri de "curățare a bibliotecii", pentru ca și eu am ajuns sa pun cărțile pe jos pentru ca nu mai am loc în bibliotecă, primul lucru care mi-a venit în minte când am văzut poza de deschidere a articolului a fost să te întreb "nu dai din ele? Poate gasesc si eu ceva interesant printre ele :p.

    Mi-am propus sa nu mai cumpăr cărți fizice, doar e-book și sa mai împrumut de la biblioteca sau de la unu', de la altu'. Mi-am propus sa mă duc în noiembrie la Gaudeamus și sa nu cumpăr nimic! Sa vedem dacă mă țin de cuvânt.

    Ce sunt oxfam-urile (suna a nume de medicament)? Anticariate?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hei Roxie,
      uite aici despre Oxfam: https://en.wikipedia.org/wiki/Oxfam
      În general, un Oxfam pe aproape e o mare bucurie la casa omului. La mine a fost o bucurie mare și că s-a deschis un IKEA pe lîngă noi, la cîte sute (poate nu, dar acuș) de cărți am cumpărat de la Oxfam. Dar dacă cineva are vagi probleme în a citi tot ce cumpără (cum e cazul meu), atunci e cam nasolaș să ai un Oxfam prin apropiere. :)

      Ștergere
    2. Mulțumim, Vio, pentru explicații ‒ Oxfam, binecuvântare și blestem. :)) La ce prețuri mici au cărțile la Oxfam, te înțeleg prea bine că e foarte greu să te abții. Tot nu m-am lămurit dacă poți duce înapoi ce ai achiziționat de la ei, fără să ceri banii înapoi, desigur ‒ poate că asta te-ar face să te simți mai bine pentru averile cheltuite la Oxfam, deși banii ăia sunt folosiți oricum în scopuri caritabile. :)

      Roxie, aim sori, din cărțile care apar în poză nu dau nimic. :)) Am un alt teanc mare la care mă gândeam să renunț (două, de fapt), însă deocamdată n-am întreprins nimic în sensul ăsta, se pare că mi-e greu să mă despart de cărți. Am cumpărat și eu ebook-uri, dar tot de cărțile fizice mă simt legată, mai ales dacă au ceva ilustrații prin interior. Singura soluție e să cumpăr mult mai puțin și să apelez mai des la biblioteca publică (cu împrumuturile de la prieteni sunt mai temperată, după experiențele avute de-a lungul vremii).

      Hihi, ia să vedem dacă reușești să te întorci cu traista goală de la Gaudeamus! :D Mai bine îți propui să iei un număr maxim de cărți (una-două-trei), e păcat să mergi până acolo și să nu-ți cumperi nimic.

      Ștergere
  6. Ema,
    da, poți duce înapoi ce ai cumpărat de la ei. Practic donezi o carte, de unde o aveai tu nu contează. Chiar am descoperit că o carte citită de curînd și evident luată de la acolo fusese cumpărată de altcineva de la Oxfam în 2005 (bonul mai era în carte), la noi a ajuns în 2017. ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, ce-mi plac legăturile astea create între cititori necunoscuți, cum a fost și biletul de intrare la Topkapi pe care l-am găsit în cartea lui Irfan Orga, aia luată cu tine de la Oxfam! Ha, m-am uitat acum și e tot din 2005. :D

      Ștergere
  7. Vio, multumesc pentru explicatii. Mi se pare foarte frumoasa ideea.
    Ema, te inteleg cu cartile, mai ales cele care au multe ilustratii si arata frumos, dar nici macar nu vrei sa dai din cartile care nu te-au impresionat? :D

    Ah, nu-mi zice de Gaudeamus... anul trecut am vrut sa iau doar o carte si am plecat de acolo cu cinci (din care am citit doar una - cea pe care voiam sa o cumpar).

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.