Pe la începutul anului mi-am propus să reiau în august Luna literaturii mioritice, după doi ani în care m-am fofilat de la această provocare, distrasă de vacanțe și alte activități estivale care mi-au lăsat mai puțin timp pentru lectură și discuții on-line. Vă spun drept, în ianuarie n-aș fi pariat pe mine că îmi voi duce planul la îndeplinire, fiindcă mă cunosc cât de cât și m-am lămurit că, dacă-i rost de plimbare, greu mă mai ține cineva legată de laptop și dusă-i disciplina necesară unei provocări.
Însă anul ăsta atipic, în care multe planuri s-au pierdut pe Apa Sâmbetei, m-a transformat într-o persoană ceva mai organizată (nu știu dacă e o schimbare temporară sau de durată, voi afla doar în timp) și, culmea, m-a ajutat să-mi ordonez un pic prioritățile și să devin mai conștientă de ceea ce-mi doresc să fac: de pildă, să reiau interviurile pentru rubrica „Bibliotecă de scriitor”, pe care le-am întrerupt de mai bine de un an (ultimul interviu publicat a fost cel cu Nora Iuga, în noiembrie 2018) și nici n-am fost prea motivată să le continui după ce Bookaholic-ul a intrat într-o pauză pe termen nedefinit. M-am gândit o vreme să mut rubrica pe blogul meu, deși n-ar mai fi avut aceeași expunere (ăsta-i adevărul, un site mare are și o audiență pe măsură, pe când un blog personal va rămâne ceva de nișă, cu un public restrâns), dar între timp am primit propunerea de a continua interviurile pe blogul Cărturești. Am tot amânat decizia, fiindcă simțeam că am o datorie morală față de Bookaholic, unde am inițiat rubrica, dar în cele din urmă mi-am luat inima în dinți, am vorbit cu fetele de la Bookaholic și am obținut acordul lor pentru această schimbare.
Ce-i drept, contextul actual nu este cel mai favorabil pentru vizite în casele scriitorilor, dar am lansat din nou invitații, iar între timp am și făcut primul interviu, pe care o să-l editez zilele următoare. Ba chiar am început să fantazez timid că, după ce situația se va redresa și vor fi din nou bani de investit în cultură, voi avea poate ocazia să ajung și la scriitori care locuiesc prin alte colțuri de țară, lucru care înainte se putea realiza doar cu propriul meu buget. Sper să nu rămân doar cu visele, ci planurile astea chiar să capete o formă concretă la un moment dat.
M-am mobilizat să reiau interviurile cu autori români și pentru că mă hotărâsem deja să le dedic toată luna august, iar potrivirea asta m-a încântat. Am mers chiar mai departe și mi-am propus ca toate cronicile pe care le voi publica pe blog luna asta să fie doar la cărți românești, și bineînțeles că armonia trebuia să fie completă, așa că pentru clubul Bibliobibuli din august am ales tot o carte autohtonă: Dimineață pierdută, de Gabriela Adameșteanu, pe care îmi doream de multă vreme să o citesc.
Una peste alta, m-am lămurit că Luna literaturii mioritice îmi este de folos în primul rând mie, fiindcă mă ajută să iau în mod conștient o pauză de la literatura străină, spre care am tendința să mă îndrept în 90% din cazuri, poate și pentru că nu mai citesc atât de mult ca odinioară și sunt o mulțime de titluri la care îmi doresc cu disperare să ajung. Dar fără LLM, probabil că nu aș fi citit prea curând O dimineață la vânătoare, Noapte bună, copii!, Povestiri de pe Calea Moșilor sau Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului, cărți excelente care nu m-au făcut să regret nicio clipă că n-am ales mai degrabă niște autori străini.
Sunt mulțumită că, în general, am depășit reținerile de odinioară: în iunie am citit Toți copiii librăresei și Constantin fără să am nevoie de vreo provocare, iar acum am ajuns pe la jumătatea romanului Noaptea dintre lumi (în cazul lui, motivată de o inițiativă de pe Instagram, #RoAutoare), așa că pășesc în august cum se cuvine, cu o carte românească în brațe. 
Mă bucur să constat că în toți anii ăștia s-au înmulțit inițiativele care promovează literatura română, și nu mă refer la campaniile lansate de oficialități, care sunt de tot râsul, în cazul în care există, ci la cele care au pornit de la cititori obișnuiți, fără vreun interes ascuns și fără un buget de risipit.
Mă bucur să constat că în toți anii ăștia s-au înmulțit inițiativele care promovează literatura română, și nu mă refer la campaniile lansate de oficialități, care sunt de tot râsul, în cazul în care există, ci la cele care au pornit de la cititori obișnuiți, fără vreun interes ascuns și fără un buget de risipit.
În ce privește selecția mea de titluri pentru august, recunosc că n-am stat foarte mult pe gânduri, altfel mi-ar fi luat o veșnicie să mă decid, așa că m-am îndreptat spre cărțile aflate relativ la îndemână. Am făcut un calcul rapid pornind de la inventarul bibliotecii mele pe Goodreads și m-am îngrozit: în momentul de față, prin diferite unghere din casă, există cel puțin 180 de cărți românești necitite – pe unele nici nu-mi dau seama unde le-am pus. Îmi doresc să ajung la multe dintre ele, fiindcă nu le-am cumpărat doar pentru copertă, însă în august m-aș bucura să citesc măcar cinci sau șase titluri, la alegere dintre cele care apar în imagine (singura cu eticheta „musai” e Dimineață pierdută).
Am ales și cărți mai lejere, pentru copii și adolescenți, și proză scurtă, și roman, și non-ficțiune, dar nu m-am aventurat de data asta pe tărâmul poeziei, fiindcă relația mea cu acest gen literar e foarte precară. Îmi place la nebunie să ascult poeme recitate de alții (de-asta și iubeam Nocturnele organizate de ARCEN), dar am constatat că nu sunt în stare să mă țin de lectura unui volum de poezie, oricât mi-aș propune lucrul ăsta. Singura excepție a fost Vântureasa de plastic a lui Chivu, care spre surprinderea mea m-a prins, probabil fiindcă a fost vorba de o singură poveste, de la un cap la altul.
Hai că m-am lungit cam tare și căldura asta nici nu mă ajută să-mi aștern gândurile cu prea mare ușurință, dar vreau neapărat să public textul astăzi. Să trec așadar la detaliile practice: în 2016 și 2017 am creat câte un eveniment pe Facebook, unde cititorii care s-au alăturat provocării au postat fotografii și impresii despre cărțile citite în august (mă gândeam că poate au dispărut în negura FB-ului, dar există încă, aici și aici), iar anul ăsta m-am gândit să fac și un grup dedicat Lunii literaturii mioritice, pentru ca discuțiile să rămână într-un singur loc (două, trei, zece, câte-or fi, eu mă bucur în primul rând că am reluat provocarea).
Pagina de Fb a Lunii mioritice #3 este aici, grupul încă nu e gata, o să moșmondesc la el după ce public articolul. Tag-ul #lunaliteraturiimioritice rămâne valabil, în caz că vreți să-l folosiți – eu o să am grijă să-l urmăresc.
Pagina de Fb a Lunii mioritice #3 este aici, grupul încă nu e gata, o să moșmondesc la el după ce public articolul. Tag-ul #lunaliteraturiimioritice rămâne valabil, în caz că vreți să-l folosiți – eu o să am grijă să-l urmăresc.
Am creat și grupul dedicat Lunii mioritice, îl găsiți aici:
RăspundețiȘtergerehttps://www.facebook.com/groups/613476265968456/
Cat ma bucur, Ema! O initiativa pe care o aplaud! ❤ Sunt multi scriitori romani remarcabili. Eu te-am "descoperit" abia de curand, asa incat nu am participat la celelalte editii ale LLM. Cu bucurie accept provocarea ta : luna asta, doar scriitori romani. Si abia astept sa descopar comori literare cu "suflet" de-al nostru 🙂
RăspundețiȘtergereYey, tare mă bucur că te încântă provocarea și că vrei să citești luna asta autori români! Știu că nu e chiar la îndemână să lași deoparte alte lecturi pe care le aveai probabil în plan, e de admirat că ești așa de deschisă. :) În ceilalți ani scrisesem din timp articolul despre LLM, anul ăsta m-am trezit că 1 august bate la ușă și eu nici nu mă apucasem de text, chiar dacă eram deja hotărâtă să reiau proiectul. Uitasem cum merg lucrurile. :)) Oricum, te aștept cu impresii, dacă ai timp să le împărtășești. :)
ȘtergereLecturi in plan vor fi mereu o sumedenie, timp sa avem :)
ȘtergereIn felul asta sunt motivata sa acord o mai mare atentie autorilor romani pe care imi doresc sa ii citesc, dar si sa descopar nume noi, ceea ce ma incanta si mai tare. :)
Cu siguranta voi participa activ in grupul LLM3, voi citi tot ce se scrie, iar in ceea ce priveste impresiile... am inceput deja cu ele si voi continua.:)
Poate m-ai identificat deja printre participanti :))) Am vazut ca esti un bun "detectiv" :)
Hehe, da, te-am identificat deja și m-am bucurat să te regăsesc acolo. 😃 Sper să nu-ți pierzi entuziasmul până la finalul lui august, căci luna abia a început. :)) Glumesc. Am observat - cel puțin în cazul meu - că lectura funcționează ca un bulgăre de zăpadă: dacă citesc câteva zile la rând, îmi intru în ritm și nici nu concep să treacă o zi fără să citesc. Dacă iau o pauză mai lungă, din diferite motive, mă reapuc mai greu de lectură. Așa e și cu autorii români - fiindcă luna asta mi-am reintrodus în program literatura autohtonă, în lunile următoare o să revin la ea în mod firesc. Așa mi s-a întâmplat în anii trecuți, sper ca tactica asta să funcționeze și acum. :D
ȘtergereHahaha! Ma gandeam eu ca nu "scap", esti fenomenala !
ȘtergereIn ceea ce priveste entuziasmul, e atat de mare incat sigur nu mi-l voi pierde. Macar 4 carti sa citesc.
Si eu am "sindromul" despre care vorbesti. Dar in ultima perioada, datorita si unui grup minunat de lectura, citesc mult mai mult ca inainte. Ne facem pofta una alteia, dar si listele de carti de citit cresc in mod exponential :). Iar de cand te-am descoperit si pe tine, fenomenul se amplifica :)
Bugetul este afectat in mod inspaimantator si teancurile de carti cresc in jurul meu, odata cu panica de a nu avea destul timp sa le citesc pe toate :)))
N-a fost deloc greu să fac legătura, după ce ai menționat trei cărți românești de care mi-ai vorbit și într-un comentariu pe blog. :)) Dar aveam eu o bănuială dinainte. :D
ȘtergerePatru cărți e o cifră rezonabilă, sunt convinsă că o să te achiți onorabil de acest plan. :)
Mă bucur că ai găsit un grup de lectură care te motivează să citești mai mult, sper să aibă o existență lungă. E drept că e nevoie de timp pentru a discuta cărțile citite, dar și bucuria e pe măsură.
Apropo de grupuri de lectură, n-am uitat că te-ai arătat interesată să citim împreună „Solenoid”, o să-ți dau de veste mai spre iarnă, când ne hotărâm să atacăm mamutul.
E clar ca nu stiu sa ma "camuflez" :)))
ȘtergereSper sa reusesc sa fac fata provocarii.
Da, grupul merge bine, am intalnit oameni minunati, mai exact femei, caci nu e nici un barbat :)))
Esti foarte atenta la detalii si asta imi place la tine. Ma bucur ca nu m-ai uitat cu "Solenoid". Eventual o sa ma pregatesc facand niste exercitii pentru palme, sa nu obosesc :))) (eu citesc in pozitia intins pe spate).
Ce haioasa esti! M-a distrat cum ai spus : "Sa atacam mamutul" :)))
M-am cam stresat două, trei zile cu grupul, fiindcă m-am lovit de câteva situații la care nu mă așteptasem, dar mă adaptez din mers și încerc să fac lucrurile cât mai bine. Fiind prima mea experiență de acest gen, nu mă aștept să iasă totul perfect și nici să fie toată lumea mulțumită. :( Oricât de înțelegătoare aș încerca să fiu cu toate gusturile și preferințele în materie de cărți, cred că ar trebui promovată în primul rând literatura românească de calitate.
ȘtergereMă bucur că te-au prins discuțiile de pe grup și că ești atât de activă - chiar vreau să îți mulțumesc, Krysia. :)
Hihi, trag speranța că măcar unul din cititorii din grup va da un semn de viață la un moment dat. Așa e, deocamdată cititoarele sunt mult mai active și în număr mult mai mare. :))
Păi, mă gândesc să discutăm tot pe grup despre Solenoid, când o veni vremea lui. Ar fi locul cel mai potrivit pentru a schimba impresii în timpul lecturii, acum mi-a picat fisa. Dar mai vorbim despre asta. :)
(Ups, te-am deconspirat fără să vreau, am șters comentariul anterior și am schimbat numele. :D)
Da, Ema, si eu sunt de acord ca trebuie promovata literatura romana de calitate.
ȘtergereEu cred ca grupul merge foarte bine si ca ai reusit sa gestionezi admirabil situatiile neasteptate pe care cred ca le-am inteles din apelurile tale.
Esti o perfectionista si te inteleg ca vrei ca totul sa se desfasoare intre anumite standarde.
O idee excelenta sa discutam tot pe grup despre "Solenoid", poate ni se altura si altii :)))
Probabil ca nu esti singura care a facut legatura, dar aici prefer sa raman Krysia, e un personaj dintr-o carte din adolescenta, nu mai stiu care, chiar trebuie sa descopar despre care e vorba.
Hmm, m-ai făcut curioasă și am căutat un pic pe net, dar nu-mi dau seama despre ce carte ar putea fi vorba. Am găsit un personaj pe nume Krysia în „Casă de zi, casă de noapte” (mi-am dorit mult cartea asta de Olga Tokarczuk, am luat-o de când a apărut, dar încă n-am citit-o), însă mai mult ca sigur nu asta e cea pe care-ai citit-o în adolescență. :)
ȘtergereMă bucur că te încântă ideea de a discuta pe grup despre Solenoid, iată cum prinde contur lectura asta pe care am amânat-o de la an la an. Dacă sunt și alți cititori implicați, n-o să-mi mai pot găsi scuze. :D
Am reusit sa identific cartea cu Krysia, era in 1995 cand am citit-o, deci nu in adolescenta, dar foarte aproape. Este vorba despre Eva Hoffman - "O viata intr-o alta limba". Spre rusinea mea, nu pot spune nimic despre carte, nu imi mai amintesc. Va trebui sa o recitesc.
Ștergere:))) Da, si eu ma bucur ca astfel voi fi cumva "fortata" sa citesc "Solenoid".
ȘtergereImi plac mult entuziasmul si implicarea ta in tot ceea ce faci. Observ ca ori de cate ori auzi despre ceva nou, oricat de banal, incerci sa afli mai multe :) Cum a fost cu Krysia...
Haha, dar uite că această curiozitate legată de Krysia (un nume a cărui sonoritate îmi place) a dus la o alta, legată de cartea Evei Hoffman, care pare foarte interesantă. Mă atrage tema limbii de împrumut, o să caut cartea prin anticariate.
ȘtergereAm citit si recitit cu mare placere cartea Evei Hoffman; titlul în germana e "Lost in translation". E povestea unei tinere din Cracovia, care se stabileste în SUA, la New York, parca. Prima parte, rememorarea traiului tihnit de la Cracovia si din împrejurimi, aminteste de "Inocentii", urmeaza apoi o ruptura dureroasa si la sfârsit personajul principal încearca sa închege într-un întreg cele doua experiente de viata divergente.
ȘtergereApropo limba de împrumut: ati citit "In Other Words" de Jhumpa Lahiri? Demersul mi s-a parut foarte interesant, am reusit sa chiar citesc primele capitole în italiana, dar per ansamblu cartea m-a cam dezamagit.
Si ca sa nu deviez si mai tare de la subiect: raportez cu mândrie c-am ajuns la pagina 467 cu Hanul lui Manuc. Am început în forta, ca mi-a placut mai mult decât ma asteptasem, dar la scenele cu batalii si maceluri am încetinit ritmul, facând loc pentru alte doua carti (anglo-saxone ;-(, dar am revenit apoi dupa fermecatorul pasaj dedicat cafelei, în care autoarea sustine ca la începutul secolului XIX barbatii (constantinopoleni ?), aveau obligatia sa le asigure sotiilor lor portia zilnica de cafea. Sa fi fost atunci invitatia la o cafea o cerere în casatorie voalata :-)
Duminica racoroasa si lecturi frumoase!
E.
Multumesc E.ca mi-ai reamintit, cumva, desi nu mai am nici o senzatie privind cartea. Dar, asa cum o descrii, trebuie sa fie frumoasa, asa ca o voi reciti.:)
ȘtergereIntr-adevar, Ema, pseudonimul meu a dus la descoperirea pentruntine si redescoperirea pentru mine a unei carti, ceea ce este un lucru minunat.
De unde putem deduce ca e bine sa fii curios. Am de invatat de la tine.
Sper sa gasesti cartea...
Îmi cer scuze pentru întârzierea cu care răspund, chiar pe 16 am plecat în concediu, drumul a fost lung, câteva zile m-am rupt de blog și nici c-am mai găsit timpul și starea mentală potrivită pentru a răspunde pe îndelete - iar situația s-a complicat și mai mult cu cei doi căței pe care i-am adus la București, dar nu regret, mi-am imaginat în ce ne-am băgat și sper să nu clachez înainte să ne obișnuim unii cu alții. :))
ȘtergereMulțumesc, E., pentru impresiile despre cartea Evei Hoffman, chiar îmi doresc să o citesc și eu, sper să găsesc pe undeva ediția românească, văd că nu o au la Biblioteca Metropolitană. Unele cărți mă conving imediat și mă amuză lanțul de replici care m-a (ne-a) adus în acest punct. :) Krysia, îți mulțumesc și ție. :)
N-am citit cartea lui Lahiri, văd și pe Goodreads că a stârnit impresii amestecate. Tema limbii de împrumut a început să mă intereseze de când am citit-o pe Agota Kristof, iar recent am dat peste niște pasaje interesante în „Schiță” de Rachel Cusk și „Istoria secretă” de Donna Tartt. Poate că o să scriu despre asta la un moment dat. :)
E., mulțumesc și pentru impresiile despre „Hanul lui Manuc”, am cartea în bibliotecă, dar încă n-am ajuns la ea. Sper să trec cu bine de scenele respective, când va fi să o citesc. :D Chestia cu încetinirea ritmului am pățit-o și eu cu „Dimineață pierdută”, la paginile unde sunt relatate discuțiile din salonul profesorului Mironescu, dar a trebuit să fac un efort de voință pentru a termina cartea până la clubul de lectură de miercuri - altfel cred că o lăsam deoparte pentru o vreme.
O, ce idee faină, Ema. Văd că mi-ai găsit și mie un locșor cu “Cartea Miracolelor” - mii de mulțumiri! Sper ca cei care o vor citi să reușească să retrăiască un pic vremurile lipsite de griji ale copilăriei :-)
RăspundețiȘtergereDap, am vrut să pun pe listă și literatură pentru copii - nu doar pentru că în general o citesc cu plăcere, dar sunt conștientă că n-o să am chef întreaga lună de literatură pentru adulți, ci o să simt nevoia și de lecturi mai lejere (mai ales în vacanță).
ȘtergereMa bucur ca Luna Literaturii Mioritice a revenit si nu-mi vine sa cred ca deja suntem in luna august! :o
RăspundețiȘtergereMa alatur si eu LLM si tot gandindu-ma ce sa citesc (de vreo luna jumate incoace) am descoperit multe carti si autori romani interesanti, nici nu stiam cu ce sa incep. Am pus mana pe Baieti de Gasca, de Dan Lungu, un autor care imi place.
Super, mă bucur, Roxie! Speram să mă pot baza pe tine, măcar cu o carte. :))
ȘtergereDa, cât scriam textul de mai sus, am observat că publicasem celelalte articole cu două săptămâni înainte de 1 august - acum nici nu mi-a trecut prin minte să anunț LLM din timp. M-am ramolit în ăștia doi ani. :)) Eh, bine că m-am mobilizat și am reluat proiectul, plus că luna asta nu am mari responsabilități și pot s-o dedic în întregime autorilor români. Dacă ai timp, aștept impresii despre cartea lui Dan Lungu, după ce o citești. Spor la lectură! :)
Nu mai sunt pe Facebook, dar as vrea sa particip un pic macar. O sa fac publicitate pe Twitter si se potriveste si pentru #WomeninTranslationMonth. (Chiar daca nu sunt inca traduse...)
RăspundețiȘtergereO, mulțumesc mult, Marina! Nu știam că august e Women in Translation Month.
ȘtergereSunt câteva autoare de la noi care au fost traduse în engleză - Gabriela Adameșteanu se află printre ele, cu „Wasted Morning” (știu că Declan își dorea cartea asta). Mai e și Ioana Pârvulescu, cu „Life Begins on Friday”. Hmm, oare mai sunt și altele?
Am găsit pe site-ul ICR London o listă cu autori români traduși în engleză. Acolo mai apar Nina Cassian, Maria Banuș, Ana Blandiana, Magda Cârneci, Ruxandra Cesereanu, Ileana Mălăncioiu - așadar, mai mult poezie și non-ficțiune.
Nici eu nu sunt pe fb, dar ma alatur cu entuziasm mioriticelor! În mod special ma bucur de literatura pentru copii. Din ce-am citit eu în ultimii ani, mi-au placut foarte mult "Luli si casuta din copac" de Iulia Iordan si poeziile incredibil de haioase ale lui Carmen Tiderle, care sunt la fel de savuroase si pentru adulti.
RăspundețiȘtergerePentru editia actuala a LM mi-am propus sa citesc "Hanul lui Manuc" de Simona Antonescu. Si poate mai reusesc sa strecor si "Dimineata pierduta".
Lecturi frumoase!
E.
Mă bucur, E.! Sper să reușești să citești ce ți-ai propus. :)
ȘtergereN-am citit „Hanul lui Manuc” și am fost cât pe ce să adaug la selecția din august biografia romanțată a Mariei Tănase, scrisă tot de Simona Antonescu, însă mi-am dat seama că o să mă întind cam mult și voi rămâne cu prea multe cărți necitite la finalul lunii.
Nu auzisem de „Luli și căsuța din copac”, am căutat-o acum și văd că e o carte care îi învață pe copii despre tot felul de copaci - frumoasă ideea! Și pare să aibă și ilustrații faine.
Și pe mine mă distrează poezioarele obraznice ale lui Carmen Tiderle. :D
Draga Ema,
Ștergerepot sa te rog frumos sa faci un scurt rezumat al discutiilor de pe fb? Eventual cu câteva recomandari?
Cât despre mine, am terminat "Hanul lui Manuc" si-ti sunt recunoscatoare pentru initiativa, caci altfel probabil nu mi-as fi propus sa citesc un roman istoric. Desi am avut unele retineri, personajul jupânitei Ruxandra m-a fermecat de pe primele pagini si am urmarit-o, pe 653 de pagini, cu multa simpatie pe calea maturizarii.
Romanul e construit pe modelul a doua cercuri concentrice: în cel interior se afla lumea Mironesti-ului, unde traieste Ruxandra alaturi de ai ei, iar cel exterior reprezinta cadrul geo-politic mai amplu, în care se negociaza soarta Tarilor Românesti. Cele doua cercuri sunt legate prin figura lui Manuc, nas de botez al Ruxandrei si în acelasi timp demnitar, diplomat si om de afaceri de talie internationala. Autoarea se dovedeste o povestitoare cu mult har, reusind sa recreeze cu maiestrie atmosfera curtilor boieresti de altadata. În acelasi timp, pliindu-si unghiul de vedere pe cel al unei adolescente, evita elegant aprofundarea unor subiecte mai dificile cum ar fi sclavia, abuzul, incestul. Personal, as fi preferat ca autoarea sa se aplece mai mult asupra acestor drame din interior - soarta rufaresei Perla sau trauma care a cauzat mutenia Chivei m-ar fi interesat mai mult decât bataliile sau macelurile din Constantinopole, dar per ansamblu romanul s-a dovedit o lectura placuta si deconectanta.
Foarte faine impresiile tale despre „Hanul lui Manuc”, să știi că mi-ai trezit și mai mult interesul pentru romanul Simonei Antonescu, noroc că-l am în bibliotecă. :D Mulțumesc, E. :)
ȘtergereMă gândeam acum că m-aș bucura să mai publice un roman și Ligia Ruscu, e una din autoarele de la noi în care am prins încredere (nu mai țin minte dacă ai citit ceva de ea, „Dimineață la vânătoare” e tot ficțiune istorică).
Hmm, o să mă gândesc cum aș putea să rezum discuțiile de pe grupul LLM, eventual o să revin cu o listă a cărților românești care au fost citite în august.
Multumesc pentru aprecieri si recomandare. Daca descoperi cumva pe airbnb o cula olteneasca c-o fereastra înramata de glicina si privire catre pruni gaunosi, îmi fac si bagajele :-)
ȘtergereA, si pentru ca stiu ca iubesti animalele: jupânita din poveste are o relatie speciala cu pasaretul din curte.
Ti-as fi foarte recunoscatoare pentru lista cu recomandari sau poate mai e vreo cititoare dispusa sa povesteasca scurt despre ce-a mai descoperit în decursul lunii mioritice.
Hihi, ok, dau de veste dacă descopăr o astfel de cazare pitorească - de fapt, am dat peste o căsuță foarte simpatică (cel puțin după gusturile mele), unde mi-aș dori foarte mult să ajung. Pe site-ul respectiv sunt tot felul de case faine, cu prețuri care mi se par decente pentru ceea ce oferă. Poate la un moment dat apare și o culă. :D
ȘtergereMultumesc mult-mult de tot! Am fost într-o casuta de lemn de 100 de ani în Maramures (detalii la cerere :-) si tot speram sa ne întoarcem. Iar eu visez la o luna a calatoriilor mioritice.
ȘtergereSă știi că nici eu n-aș refuza o lună de plimbări pe plaiuri mioritice. :D Încă de anul trecut, înainte de toată nebunia asta, mi-am dat seama că mă simt foarte bine în România și că nu trebuie să străbat mii de kilometri pentru a mă bucura de o vacanță faină. Singura excepție e litoralul românesc, care e banal și mult prea scump - pentru o vacanță la mare aș alege mai degrabă Grecia.
ȘtergereDa, da, îmi (ne) poți da mai multe detalii despre căsuța de lemn din Maramureș. :D N-am mai fost de mult în nordul țării, mi se pare că durează o veșnicie drumul până acolo.
Ce mă bucur că reiei interviurile, nici nu știi! Abia aștept!
RăspundețiȘtergereMă bucur să aud asta, L.! Acum lucrez la primul interviu din noua serie - mi-am ieșit un pic din mână, dar sper să fie gata în curând. :)
ȘtergereCe ma bucur ca ai revenit la aceasta provocare! O sa ma inscriu si eu! Desi luna iulie a fost luna pe care am dedicat-o #ROautoare am ramas cu multe carti incepute (pentru ca am si prostul obicei sa incep mai multe carti odata) pe care le voi termina luna aceasta. Sa mai zic ca am fost si la biblioteca si mi-au sarit vreo doua carti scrise de autori romani in brate? :))
RăspundețiȘtergereHihi, eu tocmai am făcut o comandă la Târgul cărții, mi-am luat cărți de Hortensia Papadat-Bengescu, Sorin Titel și Petru Cimpoeșu, care aveau niște prețuri uimitor de mici. Și aș vrea să mai cumpăr câteva cărți românești de la Polirom și Humanitas, mai ales că în perioada asta editurile au reduceri pe site. Discuțiile de pe grup mi-au făcut poftă de și mai multe cărți, că n-aveam destule în bibliotecă. :)) Acuma, de cumpărat e simplu, mai greu e cu cititul. În ultimele zile n-am prea avut timp de lectură, dar ar fi cazul să iau măsuri. :D
ȘtergereMult spor, Selena, sper să termini cărțile începute! Chiar ar fi fain să te ții constant de provocarea ta cu #ROautoare. :)