Viața mea printre cărți (IV)

marți, 14 octombrie 2014


Nu credeam că va veni ziua în care voi cunoaște cititori de pe Goodreads în realitate (mă refer la cei din afară, nu din România). Am avut o perioadă în care eram prezentă pe acel website în fiecare zi, citind recenziile altora sau scriindu-le pe ale mele, comentând de zor, făcând schimb de cărți și de impresii de tot felul. Activitatea pe Goodreads devenise o parte normală a vieții de zi cu zi, ba chiar un fel de dependență. Dar, așa cum am renunțat la orele pierdute pe Facebook, tot așa am încheiat și cu Goodreads, în momentul în care m-am apucat de blog. N-a fost, totuși, o pierdere de vreme, pentru că mi-am exersat engleza și am descoperit, pe lângă oameni faini din toată lumea, o grămadă de titluri bune, să am ce citi pentru vreo zece vieți. 

Cu Knig în Borough Market,
unde am și mâncat pateurile
Prima cititoare pe care am întâlnit-o a fost Knig, o englezoaică cu opinii categorice și cu gusturi literare foarte interesante. Citisem împreună Pianista de Jelinek, într-un grup restrâns, și îmi lăsase impresia că este o persoană incomodă. Dar curiozitatea a învins și, înainte de a pleca la Londra, am îndrăznit să o invit la o cafea. Spre suprinderea mea, a acceptat. Tipa s-a dovedit a fi total diferită de imaginea ei internautică: foarte faină, prietenoasă și volubilă, nici urmă de femeia ciudată și posibil urâcioasă pe care o așteptam. M-a surprins prin atitudinea ei relaxată și apropiată: în prima zi am împărțit niște pateuri la o masă jegoasă, mușcând una după alta din același pateu - vă rog, nu strâmbați din nas! La a doua întâlnire ne-am făcut amândouă ciuciulete, pentru că niciuna din noi nu avea umbrelă (iar eu tocmai îmi uitasem pălăria într-un parc), dar cu toate acestea ne-am continuat plimbarea pe străzi, vorbind despre cărți și viețile nostre de parcă ne cunoșteam de multă vreme. Ca să nu mai zic că a fost un fel de zână bună pe tot parcursul întâlnirilor noastre, plătind toate consumațiile la baruri, în ciuda protestelor mele. M-a suit în doi dintre zgârie-norii Londrei - The Shard și încă unul al cărui nume l-am uitat - unde m-a felicitat pentru bafta mea de a găsi locuri la geam - ceva rarisim, se pare. Am invitat-o în România, mai ales că totul s-ar fi potrivit cum nu se poate mai bine: în septembrie urma să vină la București Declan, un alt cititor de pe Goodreads pe care îl cunoșteam amândouă (în limitele internetului, evident). Knig nu mai avea însă buget și pentru România (deși i-am explicat că este o destinație foarte ieftină), așa că am amânat planurile pentru anul viitor.

De la ea am aflat un obicei cel puțin ciudat: Knig citește o singură carte a unui autor (de obicei, cea mai apreciată), pentru că - zice ea - nu-i ajunge o viață întreagă pentru a cunoaște tot ce s-a scris, așa că încearcă măcar să bifeze cât mai mulți scriitori. Deși are gusturi livrești impecabile, ea citește și cărți de prin subsolurile literaturii, pentru a cunoaște și partea de jos, nu doar pe cea de sus. Așa a ajuns să citească și 50 Shades, chiar dacă nu i-a plăcut. Eu una nu mi-aș pierde timpul, știind de la bun început la ce mă înham.

***

Spre biserica fortificată din Viscri

A venit septembrie și, odată cu el, a sosit și irlandezul Declan. Istoria lui este destul de interesantă: fratele mai mic al poetului Dennis O'Driscoll (prieten cu nobelizatul Seamus Heaney și foarte apreciat la rândul său - găsiți câteva poeme faine aici), Declan s-a îndrăgostit de estul Europei din poveștile fratelui său, care a vizitat și România acum câțiva ani. Ca să-l mai laud un pic pe Declan, de vreun an face parte din board-ul editurii irlandeze Dalkey Archive, care a publicat autori români și urmează să mai publice. Declan visa cu ochii deschiși să ajungă pe urmele lui Dennis, dar și ale lui Andrzej Stasiuk, cu al său ”Călătorind spre Babadag” - iar acesta a fost și unul din motivele pentru care ne-am împrietenit pe Goodreads. Înainte de a veni, mă întreba dacă putem bea o cafea într-un local evreiesc pe care și-l imagina prăfuit și semi-întunecos, dar i-am spus, cu părere de rău, că așa ceva nu mai există în București.

Cadoul de la Declan
(poate voi citi și eu o poezie pe zi, cum mi-am propus) 

Ei, și iată că visul i s-a împlinit și a ajuns la București, unde l-am plimbat de dimineața până seara pe străzile mai puțin umblate ale orașului, aceleași de care îi povesteam prin primăvară. Foarte calm și gânditor, Declan a luat fiecare experiență fără cuvinte de protest, fără disperarea de a vedea cât mai multe - așa cum aș fi pățit eu, care umblu în toate direcțiile până cad lată, și tot nu sunt mulțumită de cât am văzut. L-am dus la Matache, pe Popa Tatu, în speranța că vom surprinde cetele de țigani adunate în fața locuințelor insalubre - dar, deși era destul de cald și atunci, n-am avut parte de spectacolul din timpul verii, cu muzică, dansuri și semințe. I-am povestit despre clădirile care se aflau cu puțină vreme în urmă pe Buzești și care au fost demolate pentru a lărgi bulevardul, într-o continuă dezasamblare a orașului vechi. Tot aici i-am reamintit de scena bătăliei dintre ștefaniști și sataniști pe care am citit-o împreună în romanul lui Bogdan Suceavă, Venea din timpul diez (despre roman am mai vorbit și la poalele Mitropoliei, unde personajul Vespasian era cât pe ce să fie crucificat). 

L-am dus și la Casa Poporului, că nu se putea altfel (iar eu nu fusesem niciodată), iar acolo ne-am rătăcit de grupul organizat (mai mult voit, de ce să nu recunoaștem) și am văzut câteva săli și holuri care nu erau în program. I-am prezentat și bambușii imenși de lângă Parcul Ioanid, despre care am aflat, cu stupoare, că sunt cât se poate de reali (tulpina părea făcută din plastic, așa că eram sigură că sunt falși). A, și am intrat prin efracție în curtea uneia dintre cele mai vechi case din București (pe Șerban Vodă, la numărul 33), unde se putea pătrunde neașteptat de ușor prin curtea comună a clădirii din spate. 

Ajunși, prin efracție, în pridvorul
vechii case de târgoveț de pe Șerban Vodă

M-am simțit și eu ca un turist în propria țară: am descoperit locuri noi pe unde nu mai umblasem niciodată, le-am privit cu alți ochi pe cele vechi, am intrat în vorbă cu tot felul de oameni (inclusiv cu preotul foarte amabil de la biserica de pe Monetăriei, care ne-a vorbit vreo jumătate de oră în franceză, deși doar eu înțelegeam ce spunea), ne-am împrietenit cu un australian care participase la turul de la Casa Poporului și pe care l-am regăsit prin oraș, când încerca fără succes să intre în clădirea CEC de pe Victoriei (dar i-am pus eu o vorbă bună, în românește, la nenea de la intrare). Declan mi-a lăsat o misiune la plecare - aceea de a documenta cât mai fidel clădirile vechi, pentru a păstra măcar în fotografii orașul de odinioară. Ce-i drept, cam lăsasem de izbeliște aparatul de fotografiat...

Satele românești l-au fermecat pe Declan
- aici, la Moeciu de Sus


27 de comentarii

  1. Da, bine ca citesti Pianista si nu citesti Etajul XXII. :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai degrabă pomeneai Cimitirul, cred că era mai potrivită comparația (am tras cu ochiul la comentarii și am văzut la ce trebuie să mă aștept). :) Pianista am citit-o acum un an, iar Etajul XXII e salvat în bookmarks, pentru când îmi fac curaj. Sunt abia la 45%, trebuie să mai adun, dar voi citi și textul tău, cu lămâie alături. :)

      Ștergere
    2. Stiu cand ai citit Pianista. Doar ti-am lasat comentariu si atunci. Da, pentru textele mele iti trebuie lamaie, Pianista probabil ai savurat-o cu o cafea cu frisca alaturi :p

      Ștergere
    3. Da, chiar așa, cu multă frișcă, pentru că mi se strepezeau dinții imaginându-mi fâșâitul lamei de ras pe piele sau împunsăturile boldurilor. Aș pune un smile, dar nu prea e de râs!

      Ștergere
  2. Ce stil ciudat de a citi are tipa. Ma intreb cum procedeaza cu autorii mai noi, asteapta sa scrie citeva carti, ca s-o aleaga pe cea mai buna sau citeste direct debutul :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, și mie mi s-a părut ciudat, mai ales că nu m-aș putea abține să nu citesc toate romanele unui scriitor care-mi place mult. În ce-i privește pe autorii debutanți, cred că le citește cărțile în cazul în care au recenzii favorabile - dar poate mă înșel.

      Ștergere
  3. Wow ce experienta placuta. E frumos cand vezi ce prietenii se leaga intre cititori. E adevarata ideea ca cititorii sunt empatici si simpatici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, n-aș fi crezut că îi voi întâlni în carne și oase pe oamenii din spatele poreclelor. :) Dar Goodreads este un altfel de site de socializare - și totul datorită cărților. Prin SUA sunt cititori care se întâlnesc frecvent, depășind granițele interacțiunii virtuale. Probabil că unii dintre ei au și alte intenții, dar alții o fac pentru a vorbi și mai mult despre cărți. :))

      Ștergere
  4. Uau, niște experiențe extrem de interesante. În decursul acelor zile în care nu ai avut timp să citești practic ai dat viață unei cărți, căci toate aceste detalii, precum și cele care n-au mai încăput aici, ar putea constitui firul narativ al unui roman savuros, cred eu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce drăguță ești, Andreea! Și ai ținut minte și perioada în care nu am citit nicio pagină, de te-ai mirat tu cum se putea întâmpla așa ceva! :) Ce-i drept, am tăiat cam jumătate din textul inițial, scrisesem prea mult, ca de obicei. Mă bucur că ți-a plăcut ce am scris aici - dar ar fi cale lungă până la a deveni o poveste bună...
      Oricum, Declan scrie un eseu despre vizita în România, pe care s-ar putea să îl publice, așa că m-am apucat și eu, în joacă, să scriu versiunea mea cu privire la acele zile. Să vedem ce iese. :)

      Ștergere
  5. Este extraordinar sa ai atat timp pentru citit si mai mult, pentru transformat asta intr-un stil de viata. Eu ma rezum la cateva pagini in functie de timpul disponibil. E si asta un trade-off, renunti la TV si la calculator pentru putina lectura.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hai că și tu citești destul de mult, ba chiar romane voluminoase! :) Mai degrabă sunt de admirat oamenii care reușesc să citească în ciuda puținului timp liber pe care îl au la dispoziție (cum sunt și Andreea, Roșu vertical, Fructiza și mulți alții pe care nu-i cunosc pentru că nu au blog). Dacă aș avea un job full-time, nu știu cum m-aș descurca cu blogul - de citit aș citi oricum, dar mi-ar fi mai greu să scriu recenziile astea kilometrice. :))
      Nu știu dacă este neapărat un stil de viață (de exemplu, nu am mers până acum la lansări de carte), dar iată că unele lucruri s-au legat și am ajuns în acest punct. Și da, am renunțat de tot la televizor, filme nu prea mai văd, iar internetul încerc să-l folosesc cât mai puțin. :)

      Ștergere
  6. Ha ha! Ce simpatic! Se pare că întâlnirile booktopicilor nu sunt la fel de dinamice ca cele cu goodreaderii. :D Poate le mai diversificăm și noi un pic. :p

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ha, nu prea putem compara aceste întâlniri, dar mie-mi plac și cele cu booktopicii. Cred că nu a fost întâlnire la care să nu râdem cu gura până la urechi. :)

      Ștergere
  7. A fost o idee buna sa inlocuiesti timpul de pe Goodreads si Fb cu blogul tau :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Totul a pornit de la o recenzie pe care am scris-o în română pe Goodreads, pentru că romanul respectiv (”Provizorat” de Gabriela Adameșteanu) nu era tradus în engleză, așa că nu avea rost să scriu o recenzie în acea limbă. În acel moment am avut o revelație - oau, dar parcă mă exprim mult mai bine în limba mea maternă! Ia uite cum curg frazele! :)) Mă rog, era normal să fie așa, dar până atunci scrisesem numai în engleză, pentru că utilizatorii activi erau aproape numai cititori din afară (cred că cei români sunt prea acaparați de Fb pentru a mai avea timp și pentru Gr, hihi).
      Și uite așa, încet-încet, mi-a venit ideea de a scrie pe un blog personal, deși habar n-aveam cum se folosește un blog. Am avut o perioadă scurtă în care am publicat recenzii bilingve pe Goodreads, dar asta îmi lua o grămadă de timp, așa că am renunțat repede. Mi-am dat seama că nu pot face și una și alta, așa că am ales blogul, deși mi-e dor uneori de interacțiunea de pe Goodreads... Chiar am cunoscut oameni faini acolo.

      Ștergere
  8. Ideea ar fi, poate, sa iti construiesti o comunitate aici care sa o inlocuiasca cu succes pe cea de pe Goodreads, nu? Eu cel putin asta ma straduiesc sa fac cu blogul meu: sa gasesc oameni cu care imi face placere sa stau de vorba :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ai dreptate, cam aceasta ar fi ideea - și chiar s-a întâmplat acest lucru într-o oarecare măsură, dar parcă tot cititorii din comunitatea Goodreads sunt mai dornici de discuții pe marginea cărților. Nu îmi explic de ce, dar românii comentează mai mult pe Fb decât pe bloguri (depinde și de blog, desigur). Ca să-ți faci o idee, poți arunca un ochi pe recenzia la ”Provizorat” de pe Gr, la care câteva cititoare din India s-au chinuit cu Google translate. Desigur, sinceritatea nu poate fi măsurată pe internet. :)

      Ștergere
  9. Oricum, tot bantuind pe aici prin barlogul tau virtual, ma gandesc ca ar fi cazul, acum ca va am pe tine si Razvan, sa imi fac si eu o lista de bloguri pe care le citesc. Na, vezi, uite asa ii vin idei omului. Duminica faina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ha, sper să îți vină și alte idei bune astăzi.:) Te-am trecut și eu în blogroll, nu știam că ai și blog.

      Ștergere
    2. Multumesc pentru adaugare!

      Da, mi-a mai venit o idee tot bantuind pe aici, multumim din nou! Numai ca trebuie acum sa gasesc solutia pentru Wordpress :-)

      Ștergere
  10. Da, e intotdeauna o experienta interesanta sa intalnesti lumea pe care o cunosti doar online. Desi nu mi-am format (inca?) pe GR prietenii de acest fel, am avut o experienta asemanatoare cu membrii unui forum pe care il frecventasem de mult timp. Interesant totusi, ca ai invitat o persoana (pe care de altfel nu o prea agreeai - daca bine am inteles) la cafea. Eu nu cred ca m-as fi gandit veci la asa ceva...

    Ce-mi place ca ai facut pe ghidul prin Bucuresti. Si eu tot invit lumea in RO, dar daca ar fi sa ma gandesc unde sa ii duc, cred ca as cam ramane in pana de idei dupa 2-3 obiective. :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Wow, ai fost foarte rapidă și ai găsit cea mai potrivită postare! :))
      Nu pot să explic foarte clar de ce, dar am multe curiozități legate de cititorii de pe Goodreads - aș vrea să-i cunosc pe cât mai mulți dintre ei, chiar și pe cei care par mai ciudați. Așa se face că am vrut s-o întâlnesc și pe Knig, care m-a intrigat cu unele chestii (e mult spus că nu o agream, dar părea o persoană cam incomodă). Din păcate, ei ajung mai greu în fundătura asta numită România - nu toți sunt așa de curajoși și de pasionați ca Declan. :)
      Hihi, a face pe ghidul este o pasiune mai veche, așa că l-am plimbat pe Declan pe o mulțime de străduțe dosnice, nu doar la obiectivele principale. Păcat că nu stau așa de bine cu istoria și arhitectura, altfel aș fi fost un ghid mult mai bun, ba chiar puteam să mă apuc de tururi ghidate. :))

      Ștergere
  11. It may seem strange to some people, but I would prefer to go to Bucharest than to New York. I've never been to N.Y., but now I can say I've been to Bucharest! If the city was a novel it would be one of those long "baggy monsters" that I like, full of rambling details with no particular purpose, unresolved arguments and non sequiturs but with many moments of revelation when hard-won beauty suddenly emerges, as unexpected as it is transcendent. Ema, you were the perfect guide to those unique, and memorable, moments. I could never thank you enough for the time you gave to show me your city, and I mean your city: your personal vision of the city. New York can go to hell! It's too damn sure about itself! I'll be back to Bucharest. Craetagus (Declan).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha, I'm so glad you've made an appearance, Declan! And, wow, your description of Bucharest is so beautiful and accurate, I've never pictured it from this angle. I am sure that your perception of the city was different than mine - you were so thoughtful and mesmerized all the time, absorbing what you saw on the streets, so it's redundant to say that I am looking forward to your version of the story.
      Ha, you surely remember how I was always interrupting our talks to show you a particular detail, like a pillar, a sculpture or a cat. I did my best so you wouldn't miss anything on our walks, although there were plenty of other sites, both important and obscure, that you didn't have the time to see. It's obvious that you need to return to Bucharest! :)
      Ha, your nickname Craetagus puzzled me, I thought it's connected to Greece, but no, it's the name of a shrub!

      Ștergere
  12. waw, misto ideea cu intalnirea:) ce mi se pare mie ciudat e ca nu stiu alte bloggeri din tara asta care sa se intalmeasca cu altii. poate nu stiu eu. pentru mine ar fi o bucurie mare sa ne vedem la un moment dat, macar vara la o cafea, suc, cico, ceva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi hai, te invit la o cafea dacă ajungi prin București! :)
      Eu sunt mai nouă în lumea asta a bloggerilor, așa că nu sunt la curent cu tot ce se întâmplă pe aici. Probabil că unii dintre ei se întâlnesc măcar la evenimente, dacă nu la o bere - până la urmă, este vorba și de afinități. Pe Goodreads lucrurile stau altfel decât pe bloguri, se pune mai mult preț pe interacțiune, schimb de păreri, recomandări, iar discuțiile deviază și în alte domenii. Dar pentru asta trebuie timp, ce-i drept.

      Ștergere

Un produs Blogger.