Wool Omnibus (Silozul) - Hugh Howey

Cu cartea asta imensă (pe care am citit-o în engleză) am petrecut noaptea dintre 2012 și 2013. Mi-a fost așa de rău în seara de Revelion (după ce mâncasem aproape jumătate de kilogram de ciuperci pleurotus la grătar), încât am fost nevoită să anulez planurile pe care le aveam. Chiar dacă am urmărit artificiile din balcon și m-am cam bosumflat, am avut mare noroc cu seria Wool a lui Hugh Howey (volum tradus și la Nemira în 2014, sub numele de Silozul), care m-a captivat atât de mult, încât m-a făcut să uit de faptul că nu mă distram alături de prieteni. Am stins luminile din casă, lăsând aprinse numai beculețele din pomul de Crăciun, am pornit lampa de la Kindle și m-am scufundat în lumea fascinantă a Silozului și a locuitorilor săi. Până la urmă, a fost o experiență tare faină.

Evenimentele acestui roman se petrec într-un viitor post-apocaliptic, când supraviețuitorii unei catastrofe necunoscute trăiesc sub pământ, într-un siloz ce se extinde la peste o sută de nivele în subteran. Această comunitate este bine organizată și autosuficientă: în interior există ferme, parcele cu legume, creșe și grădinițe, silozul are un primar și un șerif, precum și departamente de IT și aprovizionare. Însă locuitorii aceste lumi închise sunt menținuți într-un climat de ignoranță cu privire la trecutul și scopul lor. În Siloz nu există lifturi, ci doar o scară în spirală care urcă dinspre adâncurile pământului - unde se află secțiunea mașinilor - spre nivelul cel mai de sus, unde ferestrele dezvăluie lumea sumbră, pustie și toxică de afară. Există reguli și tabuuri (de exemplu, sunt interzise discuțiile despre ceea ce se află în exterior), iar cei care gândesc pe cont propriu sau se revoltă sunt supuși pedepsei ultime: îmbrăcați într-un costum de protecție și cu oxigen suficient doar pentru o scurtă perioadă de timp, ei sunt trimiși afară pentru a curăța lentilele camerelor situate în exteriorul Silozului. Nici unul dintre acești oameni nu s-a mai întors, dar, cu toate acestea, fiecare continuă să își îndeplinească sarcina, care este urmată de moarte - un act bizar pe care cei rămași în interior nu îl înțeleg.

Prima parte îl are în centru pe șeriful Holston, care se supune acestui "curățat" (cleaning, în original) din proprie inițiativă, pășind astfel pe urmele soției sale dispărute, care luase aceeași decizie stranie în urmă cu trei ani. Ceea ce găsește în afara Silozului nu este așa cum și-a imaginat, iar misterul se adâncește. A doua parte o urmărește pe Jahns, femeia-primar, în lungul ei drum către cel mai adânc nivel, unde se află secțiunea mașinilor. Această parte a fost cam plictisitoare, însă are rolul ei în construirea imaginii de ansamblu, dezvăluind structura Silozului și rolul atribuit fiecărui nivel. A treia parte o urmărește pe Juliette (care din acest moment devine personajul central), tânăra inteligentă și muncitoare care este aleasă de primar pentru a-l înlocui pe șeriful Holston. Este o decizie cel puțin bizară: până în acel moment, Juliette, absorbită de meseria de mecanic, nu fusese interesată de lumea toxică de afară și nici de ceea ce se întâmpla la nivelele superioare. Situația se schimbă după ce tânăra descoperă neconcordanțe în administrația Silozului, devenind implicată într-o serie de evenimente ce vor conduce la descoperiri teribile.

Hugh Howey și-a publicat cărțile independent: a început în 2011 cu Wool, o povestire de sine stătătoare, iar succesul de care s-a bucurat aceasta l-a determinat să continue seria, publicând alte patru părți. Cu excepția primei cărți, care poate fi citită ca o poveste separată, celelalte sunt legate între ele; dacă optați pentru lectura în engleză, varianta Omnibus este cea mai bună alegere. Se pare că va apărea în curând și un film în regia lui Ridley Scott - eu una de-abia aștept să îl văd, pentru că lumea stranie imaginată de Hugh Howey m-a bântuit pentru multă vreme. 

Ed. Nemira, 2014, 792 pag.,
trad. Ana-Veronica Mircea

Nu am o experiență vastă în materie de literatură science-fiction, astfel că nu-mi dau seama cât de inedită sau valoroasă este această carte pentru cunoscătorii genului. Privită în afara contextului SF, povestea mi s-a părut închegată și credibilă, iar personajele bine construite. Sunt și puncte slabe, momente de lâncezeală și de plictiseală (în mod clar, nu este vreo capodoperă), dar întotdeauna a urmat ceva neașteptat, care m-a aruncat din nou în iureșul evenimentelor. Cartea se citește repede, în ciuda numărului imens de pagini, și este plină de acțiune, care devine uneori atât de intensă, încât m-am trezit efectiv pe marginea scaunului. De fapt, câteva secvențe m-au rupt de lumea înconjurătoare cum puține cărți au reușit să o facă. Finalul a fost mulțumitor, deși cam abrupt, iar povestea pare să aibă o continuare, pentru că unele fire narative au rămas deschise.

PS: Entuziasmată de Wool Omnibus, am citit și First Shift: Legacy - un prequel care explică cum s-a ajuns la situația descrisă în Wool - însă m-a plictisit teribil și nu am mai continuat seria Shift (publicată și la Nemira sub numele de Silozul. Începuturile). Titlurile în engleză sunt tare confuze și descâlcirea lor (pe Goodreads) e îngreunată de faptul că autorul a publicat cărțile și separat, dar am dedus că a apărut între timp un sequel intitulat Dust, pe care aș vrea să îl citesc la un moment dat.