O listă cu cărți la finalul anului (2015)

luni, 28 decembrie 2015




Pentru că am făcut o listă cu cărți la jumătatea anului, m-am hotărât să închid cercul și să alcătuiesc o listă și cu cele mai faine cărți pe care le-am citit din iulie încoace. Statistica pentru 2015 vine mai încolo, pe la începutul lui ianuarie, după ce am închis și ultima carte citită anul acesta. Cine știe ce minunăție mai apare pe ultima sută de metri? :D Haha, sunt chiar optimistă, având în vedere că au mai rămas doar patru zile până la finalul anului, iar widget-ul de pe Goodreads mă anunță că sunt în urmă cu 17 cărți (oare pe ce mai pot da vina pentru această situație?). Mda, 17, exact cât îmi mai lipsește pentru a atinge challenge-ul de 82 de cărți la care visam prin ianuarie (și care mi se părea ușor de realizat, ha!). Acum o lună m-am gândit să trișez un pic și să citesc doar cărți scurte până la finalul anului, dar mi-am dat seama repede că e o prostie: pe lângă faptul că nu am când să scriu despre ele, subiectele și personajele se amestecă, iar lectura se transformă într-un maraton aberant. Așa că o să respir adânc, o să mă împac cu situația și o să citesc în continuare lent și cu plăcere, când am timpul și dispoziția necesare.

Iată, așadar, lista cu cele mai faine zece cărți din ultimele șase luni, în ordinea inversă în care le-am citit (ar mai fi vreo două-trei titluri de adăugat, dar e singura ocazie când mă pot limita la doar zece :D):



O carte de memorii care m-a impresionat profund și m-a scuturat zdravăn, cu toate micile mele probleme închipuite. Lena Constante, artistă plastică și folcloristă, condamnată pe nedrept într-un fals proces stalinist, povestește despre viața în penitenciarul politic de femei Miercurea-Ciuc, unde a fost închisă între anii 1957 și 1961. Deși sunt destule episoade dure și triste, cartea nu este de nesuportat - din contră, eu nu m-am mai putut opri din lectură, posedată de un amestec de fascinație și oroare, iar uneori chiar am avut senzația că citesc un roman de aventuri, plin cu tot felul de întâmplări incredibile.



Apărut de curând la Pandora M, primul volum din Tetralogia Napolitană este genul de carte de care nu te mai dezlipești până când nu o termini. Scrisă într-un stil lejer, dar pătrunzător, cu o mulțime de personaje și întâmplări pitorești, cartea are în centru prietenia complexă dintre Lila și Lenù, două fete care copilăresc împreună la marginea orașului Napoli în anii 1950, într-o mahala sufocată de animozități, sărăcie și violență. Este o poveste memorabilă despre maturizare, prietenie, educație și depășirea granițelor unei lumi meschine. Aveți grijă, pentru că romanul dă dependență - eu de-abia aștept să trec la al doilea volum!



Povestea este relatată din perspectiva Emmei, o fetiță orfană care ajunge în casa unei bunici pe care nu o cunoscuse niciodată. O lume cu valențe misterioase și fantastice, episoade scurte din viața cotidiană, povestite cu candoare, un personaj fascinant - bunica înconjurată de secrete și ritualuri magice -, un substrat grav și un ritm impresionant, aproape hipnotic, dozat cu măiestrie. M-au cucerit sensibilitatea, imaginația și scriitura excelentă a lui György Dragomán, precum și felul autentic în care un autor adult a reușit să privească lumea prin ochii unei copile de treisprezece ani.



O carte de memorii incredibil de puternică și emoționantă, care a intrat rapid pe lista cărților mele favorite. Printre episoade memorabile și portrete savuroase, scriitorul reconstituie povestea tatălui său, medicul Héctor Abad Gómez, care a luptat, cu prețul vieții sale, împotriva violenței și corupției din Columbia anilor 1980. Héctor Abad Faciolince extrage ineditul din cotidian, condensează esențialul și emoționează fără a manipula afectiv, mânuind extraordinar cuvântul scris; dacă nu mă credeți pe mine, atunci poate vă convinge Mario Vargas Llosa, un fan declarat al acestei cărți.



Am fost cucerită imediat de scriitura lui Dan Coman și de ritmul minunat pe care îl au frazele lui, dar și de atmosfera ușor bizară și fantastică a acestui scurt roman ce uneori aduce a poem. Este un amestec interesant de stranietate, sensibilitate, cruzime, umor (de multe ori absurd), sexualitate și poezie. Naratorul este un fiu de preot, un tânăr naiv și imatur, care povestește scurte secvențe din viața familiei și a satului, cândva în perioada comunistă - despre fratele înapoiat mintal, tatăl microbist sau Ninia cea șchioapă, însoțită pretutindeni de animalele ei fantastice, care miros a pufuleți.


Trilogia New-York-ului - Paul Auster

Nu eram prea convinsă de abilitățile scriitoricești ale lui Paul Auster, însă Trilogia mi-a plăcut foarte mult - mai mult decât Invizibil sau Mr. Vertigo - , deși am fost adeseori cuprinsă de confuzie citind aceste proze cu un aer misterios și un puternic accent postmodernist. Sunt trei povești stranii, subtil legate între ele, trei studii despre identitate, realitate și relația autor-personaj: un scriitor care este atras într-o investigație ciudată, după ce este confundat cu detectivul Paul Auster; un detectiv pe nume Blue, care supraveghează un bărbat pe nume Black, a cărui viață începe să-l obsedeze; un scriitor de mâna a doua care este absorbit în viața unui prieten dispărut fără urmă. 



Un roman scurt, dar foarte dens și profund, care reușește să cuprindă o mulțime de idei, semnificații și istorii interesante în numai 160 de pagini. Cartea a primit Premiul Pulitzer în 1928, însă rămâne la fel de proaspătă și astăzi, atingând subiecte și dileme universale, care rezistă trecerii timpului. Autorul ne poartă în Peru pe la începutul anilor 1700, când un pod se rupe în mod misterios, aruncând cinci călători în abis. Un călugăr franciscan vede în accident un autentic act divin și investighează trecutul acestor oameni, încercând să descopere misteriosul plan latent din viața fiecăruia și motivul morții lor subite.



Romanul, ale cărui evenimente se întind pe aproape un secol, traversează istoria complicată a Rusiei din vremea țarilor până la revoluție, comunism și Perestroika, dar abia dacă am simțit această călătorie îndelungată care trece iute ca gândul. Cartea este scrisă într-un stil minunat, cu niște povești așa de bine ticluite încât îți dau lacrimile sau te pufnește râsul, dar indiferent n-ai cum să rămâi. Evreul Lazăr Lindt, un geniu veritabil destinat să ajungă pe cele mai înalte culmi ale științei sovietice, este firul trainic al cărții, în jurul căruia se țes tot felul de povești extraordinare, mai cu seamă despre femeile importante din viața sa. 



În stilul său inconfundabil, cu paragrafe interminabile care sfidează regulile gramaticale și sintaxa de manual, Saramago își imaginează ce s-ar întâmpla într-o țară în care moartea și-a luat vacanță pe nepusă masă. Nu este vorba despre descoperirea vreunui elixir al tinereții veșnice, ci doar de faptul că moartea a încetat pur și simplu să mai ucidă - un dar al nemuririi cu consecințe neprevăzute. Panică, planuri, previziuni, măsuri și compromisuri umilitoare - toate acestea sunt urmărite cu ironie și umor de Saramago, care nu se zgârcește când vine vorba de satirizarea tribulațiilor guvernului sau ale Bisericii Catolice.



V., un rus stabilit la Paris, se îmbarcă într-o misiune complicată: aceea de a scrie o biografie cât mai veridică a scriitorului Sebastian Knight, fratele său vitreg care i-a fost mai degrabă un străin. Romanul lui Nabokov m-a entuziasmat, m-a amuzat, m-a pus pe gânduri, m-a și emoționat un pic, pentru că a avut de toate: o scriitură excelentă, cu pasaje relaxate care au alternat cu unele dificile, axate pe idei și reflecții, un subiect interesant și o poveste tensionată de un ușor mister care m-a ținut în priză până la final, accente lirice dar și umor, plus o ambiguitate care înzestrează narațiunea cu mai multe înțelesuri.



*Și a unsprezecea carte, la categoria fantasy/adolescenți:



Sabriel, o adolescentă care poate pătrunde cu ușurință pe tărâmul morții, pornește într-o lungă călătorie plină de pericole pentru a-și salva tatăl, necromantul Abhorsen. N-am mai citit o carte fantasy atât de captivantă și cu o lume imaginară atât de bine construită de la Harry Potter încoace. Lumea romanului este destul de întunecată și violentă, fiind saturată de moarte, personaje de coșmar și evenimente înspăimântătoare - dar, în cazul meu, tocmai această tușă sumbră a fost cea care mi-a sporit fascinația, făcându-mă aproape dependentă de poveste, care este plină de surprize și răsturnări de situație.




37 de comentarii

  1. Din lista asta am citit doar Intermitenţele morţii fiindcă am fost îndrăgostită de Saramago :) De ceva vreme mă aşteaptă pe raftul bibliotecii Trilogia New-York-ului de Paul Auster tocmai fiindcă nu ştiam despre ce e vorba. Din succinta descriere de mai sus îmi dau seama că subiectul e pe gustul meu. Spor la citit!
    p.s. Vreo listă de lecturi pentru 2016?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi propusesem să mai citesc încă o carte de Saramago până la finalul anului, dar n-am reușit. Măcar una pe an și tot ar fi bine, până la urmă le termin eu! Și mie-mi place foarte mult Saramago.
      Cartea lui Auster a fost o surpriză foarte plăcută, mai ales că nu aveam așteptări prea mari de la autor. Este mai ciudată, sper să fie pe gustul tău.

      Hmm, nu știu dacă mai fac o listă cu planuri de lectură pentru 2016, căci nu m-am ținut nici de cea din 2015, spre marea mea dezamăgire. De fapt, nu zic bine: am un plan de lectură, dar cu titluri care nu s-au tradus la noi și pe care le-am trimis la fundul teancului de când am blogul. Voi face un articol cu aceste titluri prin ianuarie. În rest, încerc să citesc cărțile din lista pentru 2015, până o dau gata. :))

      Ștergere
  2. Trilogia New York-ului o am și eu și am de gând s-o citesc zilele astea. Cartea de Saramago pare interesantă, îmi place mult cum scrie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că îți place cum scrie Saramago. Spor la citit!

      Ștergere
  3. Eu am pus punct listei de citit pe 2015. Am citit tot atatea carti ca si anul trecut si pentru ca imi place sa incep o carte fix la cumpana dintre ani, pana la sfarsitul anuluu 2015 voi citi o nuvela.

    Astept cu nerabdare sa vad daca-ti iei inima in dinti si vei spune : "Cartea anului este.....".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai ales deja cartea pe care o vei începe de revelion? :D Nu de alta, dar sunt tare curioasă ce anume ai ales și de ce. Eu aș mai avea timp de un roman foarte scurt, dar pe de altă parte sunt în urmă cu recenziile, așa că aș prefera să scriu în loc să citesc, dacă văd că am inspirație.

      Ar fi foarte simplu să spun: Cartea anului este (pentru mine)... „Nostalgia” de Cărtărescu. Probabil toată lumea va fi de acord, căci, deh, Cărtărescu. Dar, pentru mine, cărțile anului au fost mai multe, cel puțin încă trei. Nu pot alege doar una dintre ele pentru locul I, căci toate mi-au plăcut foarte mult - însă tu pur și simplu nu vrei să înțelegi asta. :))

      Ștergere
    2. Da. M-am gandit ce carte incep. Si vei citi la momentul respectiv despre ce este vorba, bineinteles!

      In rest? Unde petreci Revelionul?

      Ștergere
    3. Câtă secretomanie! Probabil voi afla când vei scrie despre ea, pentru că tu nu îți treci pe blog cartea pe care o citești într-un moment sau altul. Ce-i drept, nici eu nu actualizez mereu poza cu cartea. Că veni vorba, e cazul să o schimb.
      Unde îl petrec? Dincolo de granița casei. :)

      Ștergere
    4. Eu il petrec dincolo de granita necunoscutului, adica acasa.
      Sa povestesti pentru blog ce ai servit la masa de revelion. (pai ce? tu esti ospatar?)

      Ștergere
    5. Nu povestesc nici măcar prietenilor despre ce am mâncat de revelion, e un subiect prea puțin important, din punctul meu de vedere. :)

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. Ha, probabil va fi ceva de genul: locul I - patru titluri, locul II - șase titluri, locul III - 10 de titluri ș.a.m.d. :))

      Ștergere
    2. Daca pe locul 1 sunt 4 titluri, nu se mai acorda locurile 2,3,4....urmeaza direct 5. Asta sa fim intelesi!

      Ștergere
    3. Astea or fi regulile tale, dar la mine se aplică alte reguli. :)

      Ștergere
    4. Pai cum poate fi o carte pe locul 2 daca inaintea ei sunt 4 carti mai bune?

      Ștergere
    5. Păi nu sunt mai bune, sunt toate la fel de bune! E așa de greu de înțeles? :D

      Ștergere
  5. si mie mi-a placut "trilogia new york-ului", auster really messed with my brain :))
    acum ma chinui sa citesc sticletele... e scrisa ft bine, dar cred ca pur si simplu nu ma pot atasa de theo, nu stiu de ce. e urat sa nu-mi fie mila de un copil orfan, fie el si fictiv?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda, chiar mă întrebam dacă aș mai fi în stare acum să scriu o recenzie despre Trilogia New-York-ului, pentru că n-am avut timp după ce am terminat-o de citit (am plecat în vacanță), iar între timp impresiile au devenit și mai încâlcite. Chiar dacă am subliniat jumătate din carte, nu sunt prea sigură că voi fi capabilă să transmit și să deslușesc ce a vrut să spună Auster. :))

      A, spor la citit, văd că închei anul cu o carte imensă! Nu, nu ești de condamnat, eu m-am atașat mai mult de Hobie, de exemplu. Nici Theo nu mi-a fost indiferent, însă ar fi putut să-mi pese mai mult de soarta lui, ce-i drept.

      Ștergere
    2. Și eu mi-am petrecut sfârșitul de an citind Sticletele (nu am vrut sa încep anul cu o carte neterminata,așa ca am citit la ea pana pe 31).

      Catalina, sunt curioasa cum ți s-a părut Sticletele. Eu o sa comentez de ea pe pagina recenziei ei.

      Ștergere
    3. eu am ramas un pic blocata :( asa ca, dupa jumatate din "sticletele", am facut pauza si am inceput "fetitele. rude sarmane" de ludmila ulitkaia.
      sper totusi s-o termin pana de ziua mea (pe 22 ianuarie) :D
      apropo, happy new year :)

      Ștergere
    4. Așteptăm părerile tale după ce termini Sticletele. Dacă n-o reiei în curând, s-ar putea să o tot amâni. :))
      Ha, parcă „Fetițele. Rude sărmane” era singura carte de Ulițkaia care rămăsese necitită? Sau mai era și Medeea? Țin minte că ai citit cam tot ce s-a publicat la noi de Ulițkaia. Am găsit o altă carte de ea, în engleză („The Big Green Tent”), care nu a fost tradusă în românește (oare ți-am mai zis asta?), dar parcă nu m-aș grăbi să o citesc, probabil va apărea și la noi - și, oricum, mai am câteva necitite, vreo trei (romanele mari + o carte de povestiri).

      Ștergere
  6. Bineinteles ca am venit repede sa vad retrospectiva ta dupa ce m-ai "certat" ca n-am scris-o pe a mea - si constat ca n-am citit nici macar una dintre cartile care ti-au placut tie, desi am cel putin patru dintre ele in lista mea "de citit". Mi-ai trezit cheful sa fac si eu un top - cred ca primul pe lista o sa fie The Buried Giant. Da asta in ianuarie, cind o sa-mi mai trag sufletul dupa atitea sarbatori :D :D :D

    Happy New Year, Ema!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, asta-i retrospectiva pentru ultimele șase luni (mai sunt încă 10 titluri faine în celălalt articol). Statistica pentru 2015 o voi publica în ianuarie, probabil luni - mai am o carte de terminat până diseară. :)

      Tare mă bucur că ți-am trezit cheful să faci un top pentru 2015! Oai, The Buried Giant pe locul I?! Cred că multă lume va fi revoltată de această alegere, să știi că suntem în minoritate când vine vorba de aprecierea cărții lui Ishiguro. :))

      La mulți ani în care să ai parte de tot ce e mai bun, Stela!

      Ștergere
    2. Ma enervati cu Ishiguro, ma simt pe dinafara. Ma apuc de el cind ajung acasa!

      Ștergere
    3. Pune mâna și citește, vedem dup-aia dacă ești cu noi sau cu ceilalți. :))

      Ștergere
  7. Cred ca o sa incerc si eu Intermitentele mortii, mai ales ca imi place stilul lui Saramago. Ma bate gandul sa vad si care-i treaba cu Dan Coman asta, ca tot l-am auzit pomenit pe mai multe bloguri. La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „Intermitențele morții” are și părți mai slabe (de fapt, totul depinde de reacția pe care o vei avea la o anumită întorsătură de situație), dar rămâne o carte bună, care te pune pe gânduri. Da, da, neapărat să citești ceva de Dan Coman (deocamdată nu-ți pot recomanda decât „Parohia”, restul nu știu cum sunt).
      La mulți ani și un an nou excelent!

      Ștergere
    2. Adevărul ca întorsătura de situație m-a făcut sa rămân o_O și cred ca din cauza aia mi-a cam scăzut interesul pentru carte și n-am mai apreciat-o așa de tare ca pana atunci.

      Ștergere
    3. Mda, nici eu nu am fost prea încântată de acea întorsătură de situație, dar, per total, a meritat să citesc cartea, căci mi-a pus mintea la treabă.

      Ștergere

  8. Paul Auster - Winter Journal. Poate e mai ilustrativa pentru capacitatile sale scriitoricesti :). Am iubit cartea aceea si am stat un weekend citind-o si mancand cirese, intr-un iulie ploios. A fost magic. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A, mulțumesc pentru recomandare, nu auzisem de această carte de Auster. „Mr. Vertigo” mi-a plăcut, dar cu „Invizibil” nu prea am rezonat, așa că nu aveam cine știe ce așteptări când m-am apucat de „Trilogia New-York-ului”. Mă bucur însă că i-am mai dat o șansă lui Auster, acum sunt curioasă să citesc și alte cărți scrise de el.

      Ștergere
  9. Fain, da' nu e nicio carte pufoasă pentru mine, aici:-(
    Am încercat să citesc Sabriel, dar nu am reușit. Mă mir de entuziasmul tăi vizavi de ea. Am să-i mai dau o șansă :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Of, tu și cărțile tale pufoase! Când ai de gând să crești și să citești literatură „serioasă”? :P Hai că Stoner ți-a plăcut, sigur mai intră și o altă carte pentru adulți. :))
      Poate că nu ți-a plăcut Sabriel pentru că are o atmosferă destul de sumbră și creepy - pe mine tocmai asta m-a fascinat. Nu știu dacă o a doua încercare va avea mai mult succes...

      Ștergere
  10. “I was wise enough never to grow up, while fooling people into believing I had.”
    ― Margaret Mead - Na, că am găsit-o până la urmă, am adăugat-o și pe Goodreads - mi se potrivește de minune :-)

    Îți spun dacă încercarea a doua a reușit, au ba. Da, Stoner mi-a plăcut mult. Btw, acum citesc mai mult cărți pentru oameni mari decât pentru copii :-(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, frumos spus. Îmi place să cred că mi se potrivește și mie. :))
      Ok, dar numai dacă ești tare curios. Sunt sigură că ai o listă foarte mare de cărți faine care își așteaptă rândul.
      M-am lămurit între timp că citești și literatură pentru oameni mari, dar nu m-am lămurit de ce cărțile de mai sus nu sunt pentru tine. Unele sunt faine, să știi. :D

      Ștergere
  11. Ca de obicei, gasesc cu placere in listele tale carti despre care nu am auzit si pe care ma faci sa vreau sa le citesc, dar si carti care se aflau pe lista mea de lectura insa nu existase un imbold suficient de puternic pentru a ma face sa le citesc inaintea altor carti din biblioteca. "Prietena mea geniala" de Elena Ferrante suna foarte bine, auzim de ea de la cititorii din afara, chiar nu stiam ca s-a tradus si la noi inainte sa aflu de la tine :) O voi citi cat de curand.

    Am facut si eu un mic bilant al lecturilor din 2015 si mi-am ales favoritele. Daca esti curioasa, te invit sa vezi lista aici: http://cristinaposircaru.blogspot.ro/2016/02/top-7-carti-preferate-in-2015.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cristina, mă bucur că listele mele ți-au fost de folos într-un fel sau altul. :) Și mie îmi plac listele, mai ales bilanțurile de final de an, așa că îți voi face cu siguranță o vizită.

      Ștergere

Un produs Blogger.