O listă cu cărți la finalul anului (2015)

Pentru că am făcut o listă cu cărți la jumătatea anului, m-am hotărât să închid cercul și să alcătuiesc o listă și cu cele mai faine cărți pe care le-am citit din iulie încoace. Statistica pentru 2015 vine mai încolo, pe la începutul lui ianuarie, după ce am închis și ultima carte citită anul acesta. Cine știe ce minunăție mai apare pe ultima sută de metri? :D Haha, sunt chiar optimistă, având în vedere că au mai rămas doar patru zile până la finalul anului, iar widget-ul de pe Goodreads mă anunță că sunt în urmă cu 17 cărți (oare pe ce mai pot da vina pentru această situație?). Mda, 17, exact cât îmi mai lipsește pentru a atinge challenge-ul de 82 de cărți la care visam prin ianuarie (și care mi se părea ușor de realizat, ha!). Acum o lună m-am gândit să trișez un pic și să citesc doar cărți scurte până la finalul anului, dar mi-am dat seama repede că e o prostie: pe lângă faptul că nu am când să scriu despre ele, subiectele și personajele se amestecă, iar lectura se transformă într-un maraton aberant. Așa că o să respir adânc, o să mă împac cu situația și o să citesc în continuare lent și cu plăcere, când am timpul și dispoziția necesare.

Iată, așadar, lista cu cele mai faine zece cărți din ultimele șase luni, în ordinea inversă în care le-am citit (ar mai fi vreo două-trei titluri de adăugat, dar e singura ocazie când mă pot limita la doar zece :D):

Evadarea imposibilă - Lena Constante

O carte de memorii care m-a impresionat profund și m-a scuturat zdravăn, cu toate micile mele probleme închipuite. Lena Constante, artistă plastică și folcloristă, condamnată pe nedrept într-un fals proces stalinist, povestește despre viața în penitenciarul politic de femei Miercurea-Ciuc, unde a fost închisă între anii 1957 și 1961. Deși sunt destule episoade dure și triste, cartea nu este de nesuportat - din contră, eu nu m-am mai putut opri din lectură, posedată de un amestec de fascinație și oroare, iar uneori chiar am avut senzația că citesc un roman de aventuri, plin cu tot felul de întâmplări incredibile.

Prietena mea genială - Elena Ferrante

Apărut de curând la Pandora M, primul volum din Tetralogia Napolitană este genul de carte de care nu te mai dezlipești până când nu o termini. Scrisă într-un stil lejer, dar pătrunzător, cu o mulțime de personaje și întâmplări pitorești, cartea are în centru prietenia complexă dintre Lila și Lenù, două fete care copilăresc împreună la marginea orașului Napoli în anii 1950, într-o mahala sufocată de animozități, sărăcie și violență. Este o poveste memorabilă despre maturizare, prietenie, educație și depășirea granițelor unei lumi meschine. Aveți grijă, pentru că romanul dă dependență - eu de-abia aștept să trec la al doilea volum!

Rugul - György Dragomán

Povestea este relatată din perspectiva Emmei, o fetiță orfană care ajunge în casa unei bunici pe care nu o cunoscuse niciodată. O lume cu valențe misterioase și fantastice, episoade scurte din viața cotidiană, povestite cu candoare, un personaj fascinant - bunica înconjurată de secrete și ritualuri magice -, un substrat grav și un ritm impresionant, aproape hipnotic, dozat cu măiestrie. M-au cucerit sensibilitatea, imaginația și scriitura excelentă a lui György Dragomán, precum și felul autentic în care un autor adult a reușit să privească lumea prin ochii unei copile de treisprezece ani.

Suntem deja uitarea ce vom fi - Héctor Abad Faciolince

O carte de memorii incredibil de puternică și emoționantă, care a intrat rapid pe lista cărților mele favorite. Printre episoade memorabile și portrete savuroase, scriitorul reconstituie povestea tatălui său, medicul Héctor Abad Gómez, care a luptat, cu prețul vieții sale, împotriva violenței și corupției din Columbia anilor 1980. Héctor Abad Faciolince extrage ineditul din cotidian, condensează esențialul și emoționează fără a manipula afectiv, mânuind extraordinar cuvântul scris; dacă nu mă credeți pe mine, atunci poate vă convinge Mario Vargas Llosa, un fan declarat al acestei cărți.

Parohia - Dan Coman

Am fost cucerită imediat de scriitura lui Dan Coman și de ritmul minunat pe care îl au frazele lui, dar și de atmosfera ușor bizară și fantastică a acestui scurt roman ce uneori aduce a poem. Este un amestec interesant de stranietate, sensibilitate, cruzime, umor (de multe ori absurd), sexualitate și poezie. Naratorul este un fiu de preot, un tânăr naiv și imatur, care povestește scurte secvențe din viața familiei și a satului, cândva în perioada comunistă - despre fratele înapoiat mintal, tatăl microbist sau Ninia cea șchioapă, însoțită pretutindeni de animalele ei fantastice, care miros a pufuleți.

Trilogia New-York-ului - Paul Auster

Nu eram prea convinsă de abilitățile scriitoricești ale lui Paul Auster, însă Trilogia mi-a plăcut foarte mult - mai mult decât Invizibil sau Mr. Vertigo - , deși am fost adeseori cuprinsă de confuzie citind aceste proze cu un aer misterios și un puternic accent postmodernist. Sunt trei povești stranii, subtil legate între ele, trei studii despre identitate, realitate și relația autor-personaj: un scriitor care este atras într-o investigație ciudată, după ce este confundat cu detectivul Paul Auster; un detectiv pe nume Blue, care supraveghează un bărbat pe nume Black, a cărui viață începe să-l obsedeze; un scriitor de mâna a doua care este absorbit în viața unui prieten dispărut fără urmă. 

Puntea Sfântul Ludovic - Thornton Wilder

Un roman scurt, dar foarte dens și profund, care reușește să cuprindă o mulțime de idei, semnificații și istorii interesante în numai 160 de pagini. Cartea a primit Premiul Pulitzer în 1928, însă rămâne la fel de proaspătă și astăzi, atingând subiecte și dileme universale, care rezistă trecerii timpului. Autorul ne poartă în Peru pe la începutul anilor 1700, când un pod se rupe în mod misterios, aruncând cinci călători în abis. Un călugăr franciscan vede în accident un autentic act divin și investighează trecutul acestor oameni, încercând să descopere misteriosul plan latent din viața fiecăruia și motivul morții lor subite.

Femeile lui Lazăr - Marina Stepnova

Romanul, ale cărui evenimente se întind pe aproape un secol, traversează istoria complicată a Rusiei din vremea țarilor până la revoluție, comunism și Perestroika, dar abia dacă am simțit această călătorie îndelungată care trece iute ca gândul. Cartea este scrisă într-un stil minunat, cu niște povești așa de bine ticluite încât îți dau lacrimile sau te pufnește râsul, dar indiferent n-ai cum să rămâi. Evreul Lazăr Lindt, un geniu veritabil destinat să ajungă pe cele mai înalte culmi ale științei sovietice, este firul trainic al cărții, în jurul căruia se țes tot felul de povești extraordinare, mai cu seamă despre femeile importante din viața sa. 

Intermitențele morții - José Saramago

În stilul său inconfundabil, cu paragrafe interminabile care sfidează regulile gramaticale și sintaxa de manual, Saramago își imaginează ce s-ar întâmpla într-o țară în care moartea și-a luat vacanță pe nepusă masă. Nu este vorba despre descoperirea vreunui elixir al tinereții veșnice, ci doar de faptul că moartea a încetat pur și simplu să mai ucidă - un dar al nemuririi cu consecințe neprevăzute. Panică, planuri, previziuni, măsuri și compromisuri umilitoare - toate acestea sunt urmărite cu ironie și umor de Saramago, care nu se zgârcește când vine vorba de satirizarea tribulațiilor guvernului sau ale Bisericii Catolice.

Adevărata viață a lui Sebastian Knight - Vladimir Nabokov

V., un rus stabilit la Paris, se îmbarcă într-o misiune complicată: aceea de a scrie o biografie cât mai veridică a scriitorului Sebastian Knight, fratele său vitreg care i-a fost mai degrabă un străin. Romanul lui Nabokov m-a entuziasmat, m-a amuzat, m-a pus pe gânduri, m-a și emoționat un pic, pentru că a avut de toate: o scriitură excelentă, cu pasaje relaxate care au alternat cu unele dificile, axate pe idei și reflecții, un subiect interesant și o poveste tensionată de un ușor mister care m-a ținut în priză până la final, accente lirice dar și umor, plus o ambiguitate care înzestrează narațiunea cu mai multe înțelesuri.

*Și a unsprezecea carte, la categoria fantasy/adolescenți:

Sabriel - Garth Nix

Sabriel, o adolescentă care poate pătrunde cu ușurință pe tărâmul morții, pornește într-o lungă călătorie plină de pericole pentru a-și salva tatăl, necromantul Abhorsen. N-am mai citit o carte fantasy atât de captivantă și cu o lume imaginară atât de bine construită de la Harry Potter încoace. Lumea romanului este destul de întunecată și violentă, fiind saturată de moarte, personaje de coșmar și evenimente înspăimântătoare - dar, în cazul meu, tocmai această tușă sumbră a fost cea care mi-a sporit fascinația, făcându-mă aproape dependentă de poveste, care este plină de surprize și răsturnări de situație.