duminică, 13 decembrie 2015

Sabriel - Garth Nix



Oau! N-am mai citit o carte fantasy atât de captivantă și cu o lume imaginară atât de bine construită de la Harry Potter încoace. Sabriel de Garth Nix - primul volum din seria Vechiul Regat (sau Abhorsen, cum este cunoscută în afară) - m-a ajutat să trec de o perioadă mai proastă, în care am început zeci de cărți, dar nimic nu mi-a fost pe plac. Mie una mi-ar fi de folos o listă cu titluri care au efect garantat în astfel de situații, deși îmi dau seama că fiecare cititor are un mod propriu de a reacționa la subiecte sau scriitură. Din acest motiv, mă aștept ca Sabriel să nu fie pe gustul tuturor, nici măcar al celor care citesc în mod regulat literatură fantasy și pentru adolescenți (apropo, mă miră faptul că această serie nu se bucură de o mai mare popularitate printre fanii genului). 

Lumea romanului este destul de întunecată și violentă, fiind saturată de moarte, personaje de coșmar și evenimente înspăimântătoare - dar, în cazul meu, tocmai această tușă sumbră a fost cea care mi-a sporit fascinația, făcându-mă aproape dependentă de poveste. Ce mai, pur și simplu am devorat-o, pentru că universul fantastic este construit cu minuțiozitate și multă imaginație, iar surprizele și răsturnările de situație se țin lanț. Până spre ultima treime a cărții am fost într-un permanent suspans, fără să știu ce mă așteaptă după fiecare cotitură a narațiunii, ce informații și indicii noi mai ies la iveală sau care va fi deznodământul poveștii. 

Garth Nix ne conduce într-o lume străveche, cu originile învăluite în mister, cunoscută drept Vechiul Regat. Este un tărâm al magiei și al necromanției unde se duce o bătălie continuă între bine și rău, după ce, în urmă cu două secole, un eveniment nefast a deschis o breșă în sistemul magic ce protejează locuitorii regatului de spiritele periculoase din Lumea de Dincolo. Un zid fermecat desparte Vechiul Regat de ținutul Ancelstierre - un loc relativ obișnuit, unde magia are efect doar într-o zonă restrânsă din apropierea Zidului, iar în rest viața decurge normal, ignorând prezența supranaturalului și a spiritelor din regatul vecin. Până și anotimpurile sunt diferite de o parte și de alta a Zidului, ca și cum un cuțit uriaș ar fi retezat în două cerul și pământul, iar trecerea dintr-o țară în alta se face cu dificultate - mai puțin pentru ființele magice care pot lua înfățișări omenești sau pot deveni invizibile. 

The Wall itself looked normal enough, past the wasteland of wire and trenches. Just like any other medieval remnant. It was stone and old, about forty feet high and crenellated. Nothing remarkable, until the realization set in that it was in a perfect state of preservation. And for those with the sight, the very stones crawled with Charter marks—marks in constant motion, twisting and turning, sliding and rearranging themselves under a skin of stone.
The Perimeter was much more successful at keeping people from Ancelstierre out of the Old Kingdom, than it was at preventing things from the Old Kingdom going the other way. Anything powerful enough to cross the Wall usually retained enough magic to assume the shape of a soldier; or to become invisible and simply go where it willed, regardless of barbed wire, bullets, hand grenades and mortar bombs—which often didn’t work at all, particularly when the wind was blowing from the North, out of the Old Kingdom.

Sabriel este o adolescentă de optisprezece ani care tocmai își încheie studiile la un colegiu din Ancelstierre, unde a fost inițiată în ritualurile magiei Charter - magia întemeietorilor Vechiului Regat, diferită de Magia Liberă care ține mai degrabă de practici malefice. Tatăl lui Sabriel, un necromant pe nume Abhorsen, trăiește dincolo de Zid, în Vechiul Regat, unde, folosindu-se de magie și de uneltele meseriei sale, are grijă ca spiritele celor morți să rămână în Lumea de Dincolo, de preferat după a noua poartă, de unde întoarcerea în lumea celor vii este practic imposibilă. Necromantul Abhorsen poate pătrunde cu ușurință pe tărâmul morții - un loc cenușiu, învăluit în cețuri, străbătut de un râu rece ca gheața, unde pericolele pândesc la fiecare pas. Sabriel, ca și tatăl ei, poate călători peste granița dintre viață și moarte, având chiar puterea de a reînvia spiritele ce nu au trecut încă de prima poartă - însă nu aceasta este menirea necromanților din familia Abhorsen, care s-au aflat întotdeauna în slujba binelui.

The river flowed around her legs, cold as always. The light, grey and without warmth, still stretched to an entirely flat horizon. In the distance, she could hear the roar of the First Gate. She could see the creature’s true shape clearly now, not wrapped in the aura of death which it carried to the living world. It was an Old Kingdom denizen, vaguely humanoid, but more like an ape than a man and obviously only semi-intelligent. But there was more to it than that, and Sabriel felt the clutch of fear as she saw the black thread that came from the creature’s back and ran into the river. Somewhere, beyond the First Gate, or even further, that umbilical rested in the hands of an Adept. As long as the thread existed the creature would be totally under the control of its master, who could use its senses and spirit as it saw fit.

Într-o seară în care aștepta vizita tatălui, Sabriel află, în schimb, că spiritul acestuia este captiv în Lumea de Dincolo, iar un mesager bizar îi aduce sabia și clopotele sale - uneltele meseriei de necromant. Adolescenta pornește într-o lungă călătorie dincolo de Zid pentru a găsi trupul lui Abhorsen și a-i salva spiritul de la moarte, iar prima țintă este casa tatălui, a cărei locație este un secret bine păzit. Însă nu doar tatăl ei este în pericol, ci și Vechiul Regat, care, lipsit de conducerea familiei regale de mai bine de două secole, s-a scufundat treptat în anarhie, iar granița dintre viață și moarte a devenit tot mai vulnerabilă și mai neclară. Satele și orașele au fost invadate de cohorte de spirite cărora le cad victime locuitorii obișnuiți, dar în spatele acestor întâmplări se află un plan diabolic ce urmărește reîntoarcerea la viață a unui dușman puternic, nemesisul mai multor generații de Abhorsen. 

Deși tatăl a inițiat-o în arta necromanției, iar Sabriel este familiarizată cu tărâmul de dincolo și cu temuta Carte a Morților, adolescenta este departe de a fi pregătită pentru toate încercările care o așteaptă, mai ales că sunt multe lucruri pe care Abhorsen nu i le-a povestit niciodată. Sabriel nu cunoaște aproape nimic despre istoria familiei sale și a Vechiului Regat, despre evenimentele care au dus la situația înfricoșătoare din prezent, despre misterioșii întemeietori ai regatului sau despre cei care au făurit sabia și clopotele fermecate cu care luptă împotriva spiritelor monstruoase. Chiar dacă dă dovadă de curaj, puteri supranaturale și o rezistență ieșită din comun, Sabriel este o eroină imperfectă, iar toate slăbiciunile sale - ignoranța, neputința, lipsa de îndemânare, frica - o umanizează și o apropie de lumea pământeană cunoscută de cititor, conferindu-i o notă de credibilitate. 

If she was now Abhorsen, who was her father? Had he too once had a name that was lost in the responsibility of being Abhorsen? Everything that had seemed so certain and solid in her life a few days ago was crumbling. She didn’t even know who she was really, and trouble seemed to beset her from all sides.

În călătoria ei plină de aventuri și pericole, care o poartă prin caverne, tunele, sate părăsite și o capitală infestată de morți-vii, prin porțile Lumii de Dincolo și în zbor cu un aparat fermecat, prin vrăji de tot felul și confruntări înfiorătoare care-ți taie răsuflarea, Sabriel află mai multe despre importanța și menirea familiei sale, dar și faptul că Abhorsen nu este doar tatăl ei, ci înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți, având un rol cheie în păstrarea echilibrului dintre cele două lumi. Lui Sabriel i se alătură un motan alb care nu este chiar motan, ci ascunde o forță străveche cu manifestări nebănuite, iar mai târziu și un tânăr cu trecutul învăluit în mister, care are un rol aproape la fel de important în destinul Vechiului Regat.

RAO, 2007, 416 pag.,
trad. Maura Cotfas
Conform DEX, necromanția este o practică ocultă care constă în invocarea sufletelor morților pentru aflarea viitorului, însă Garth Nix dă termenului un sens mult mai complex, imaginând o meserie-identitate cu elemente foarte interesante: pielea de un alb nefiresc, sabia și clopotele, fiecare cu un rol bine definit, abilitatea de a călători prin cele nouă porți ale morții și multe altele. Spre deosebire de alți necromanți din Vechiul Regat, care își folosesc puterile pentru a-i readuce la viață pe cei morți sau pentru a crea tot soiul de ființe monstruoase, Abhorsen duce o luptă continuă pentru ca spiritele să rămână în Lumea de Dincolo, fiind singurul care îmbină Magia Liberă și Magia Charter - în principiu, două practici incompatibile.  

Garth Nix scrie excelent pentru publicul adolescent, povestea lui Sabriel este bine construită, fără puncte slabe, clișee deranjante sau momente ușor previzibile, finalul închide aproape toate firele narative, iar umorul presărat ici și colo detensionează nervii întinși ai cititorului. Am fost fascinată de lumea complexă imaginată de scriitorul australian, însă nu toate aspectele sunt explicate în amănunțime, astfel că am rămas cu numeroase curiozități privind Vechiul Regat și de-abia aștept să citesc următoarele cărți ale seriei Abhorsen. Al doilea volum, Lirael, nu o mai are în centru pe eroina Sabriel - care, din câte am constatat, nu mai revine nici în următoarele volume (Abhorsen și Clariel) -, așa că mă așteaptă o nouă poveste într-un cadru deja familiar, care va căpăta, probabil, și mai multe dimensiuni interesante. 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...