luni, 7 decembrie 2015

Elena Ferrante - Prietena mea genială (My Brilliant Friend)



A fost de ajuns să citesc primele pagini din Prietena mea genială - volumul întâi din Tetralogia Napolitană - pentru a fi absorbită în lumea celor două prietene, Lila și Lenù, care trăiesc la marginea orașului Napoli în anii 1950, într-un cartier sărac unde violența și limbajul obscen sunt la ordinea zilei.

Cu o scriitură limpede și nepretențioasă, dar intensă și pătrunzătoare prin profunzimea emoțională pe care o conține, Elena Ferrante reușește să restituie prin cuvinte o întreagă lume, cu străzi, case și oameni care capătă formă și consistență, pășind din tărâmul ficțional în cel real. Multitudinea de personaje și întâmplări pitorești însuflețesc o lume deopotrivă familiară și străină, care, prin farmecul și naturalețea limbajului, capătă o aură de spectaculos.

Dar ceea ce străluceşte cu adevărat în această carte este prietenia uimitoare și complexă dintre Lila și Lenù, redată în cele mai mărunte și inefabile detalii, pe parcursul maturizării lor și pe fundalul unei competiții subtile. Mi se pare o abilitate rară aceea de a găsi cuvintele potrivite, care să insufle viață obiectelor, personajelor și întâmplărilor, care să articuleze clar și firesc emoții și trăiri pe care cei mai mulți dintre noi nu le pot conștientiza, și cu atât mai puțin exprima. Elena Ferrante pare să fi găsit rețeta miraculoasă, căci lumea cuprinsă în paginile cărții ei este una vie, fremătătoare, traversată de o analiză minuțioasă a celor mai mărunte sentimente și senzații, cu o intensitate care uneori devine copleșitoare.

Would I know how to imagine those things without her? Would I know how to give life to every object, let it bend in unison with mine? [...] Lila was able to speak through writing; unlike me when I wrote, unlike even many writers I had read and was reading, she expressed herself in sentences that were well constructed, and without error. I read and I saw her, I heard her. The voice set in the writing overwhelmed me, enthralled me even more than when we talked face to face: it was completely cleansed of the dross of speech, of the confusion of the oral. [...] Only as I listened did I realize what I had tried to do in those months whenever I had to write: to free myself from my artificial tones, from sentences that were too rigid; to try for a fluid and engaging style like Lila’s in the Ischia letter. 

Elena Greco, Lenù - personajul care împrumută prenumele scriitoarei - se îmbarcă într-o lungă călătorie pe firul memoriei, după ce Rafaella Cerulo, Lila, prietena ei de o viață, a înlăturat sistematic orice probă materială a trecerii ei prin lume și a dispărut fără urmă la șaizeci și șase de ani. Însă Rafaella nu se poate sustrage și din amintirile celor apropiați, astfel că Elena - care cunoaște motivele din spatele acestui gest radical - o reconstituie fragment cu fragment, amintire cu amintire, începând cu momentul în care cele două au devenit prietene.

O recuperare a ființei dragi din brațele disoluției, o continuare a unei tradiții nescrise care le-a traversat viața - aceea de a se provoca și înfrunta reciproc, într-o competiție deopotrivă tandră și înverșunată, prin care cele două s-au ridicat, la început instinctiv, apoi conștient, deasupra granițelor strâmte ale lumii lor meschine - o lume sufocată de animozități, sărăcie și violență.

Cu înțelegerea și privirea pătrunzătoare a unui adult, Elena se reîntoarce în perioada copilăriei, pentru care mărturisește că nu simte nicio nostalgie; deși pe atunci nu i se părea că duce o viață neapărat rea, mai târziu a înțeles că acei ani au fost marcați de violență și ignoranță, de frici și angoase, pe care le respira în aerul cartierului înainte de a le cunoaște semnificația. Pentru un copil, totul era deopotrivă frumos și înfricoșător, iar viața decurgea într-un prezent continuu, într-un acum neatins de sensul pe care adulții îl confereau zilei de ieri sau de mâine.

Născută într-o familie săracă și simplă, cu o mamă șchioapă și sașie, brutală și nefericită, și un tată care-și bate regulat soția și copiii, Elena găsește un refugiu în orele petrecute la școală, unde învață cu sârg și face tot posibilul să fie pe placul profesorilor. Însă ea este urmărită permanent de teama că va eșua la învățătură și, prin urmare, va fi nevoită să muncească, devenind asemenea părinților - dar mai cu seamă asemenea mamei, care îi provoacă silă și ură prin trupul și firea ei respingătoare. 

At home I was my father’s favorite, and my brothers and sister, too, loved me. The problem was my mother; with her things never took the right course. It seemed to me that, though I was barely six, she did her best to make me understand that I was superfluous in her life. I wasn’t agreeable to her nor was she to me. Her body repulsed me, something she probably intuited. She was a dark blonde, blue-eyed, voluptuous. But you never knew where her right eye was looking. Nor did her right leg work properly—she called it the damaged leg. She limped, and her step agitated me, especially at night, when she couldn’t sleep and walked along the hall to the kitchen, returned, started again. Sometimes I heard her angrily crushing with her heel the cockroaches that came through the front door, and I imagined her with furious eyes, as when she got mad at me.

Lila, colega ei de clasă, strălucește asemenea unui far în universul întunecat și abrutizat al cartierului, iar Elena este atrasă de ea ca un fluture dornic să evadeze spre lumină. Lila - slăbănoagă, mereu murdară și plină de zgârieturi, răutăcioasă și cu o gură spurcată, dar uimitor de inteligentă și curajoasă - face totul fără ezitare și fără milă, ignorând barierele și forțând limitele. Fascinată de personalitatea Lilei încă din prima zi de școală, Elena o urmează îndeaproape, convinsă că în prezența fetei cu miros de sălbăticiune va deveni și ea strălucitoare; însă rămâne întotdeauna cu un pas în urma ei, căci Lila, aflată dincolo de orice competiție, emană o energie formidabilă căreia nimic nu îi poate sta în cale.

Lila, care conferă sens și o aură irezistibilă lucrurilor și activităților, Lila care știe să povestească astfel încât realitatea se intensifică, iar faptele se umplu de semnificații; Lila, care citește mult și e însetată de cunoaștere, privind dincolo de aparențe și înțelegând lumea mult mai bine; Lila, care este măcinată din interior de un fel de foame și suferință, Lila care nu cedează și vorbește cu convingere despre pasiunile și visele sale.

I became convinced that nothing could stop her, and that every disobedient act contained breathtaking opportunities. [...] I felt as if she had everything in her head ordered in such a way that the world around us would never be able to create disorder. [...] I knew—perhaps I hoped—that no form could ever contain Lila, and that sooner or later she would break everything again. [...] I was afraid of what was happening to her, good or bad, in my absence. It was an old fear, a fear that has never left me: the fear that, in losing pieces of her life, mine lost intensity and importance.

Cu o privire judicioasă, care scotocește până în adâncul celor mai inexprimabile sentimente și percepții, scoțându-le apoi la lumină în fraze minunate, de o aparentă simplitate, Elena Ferrante face o radiografie complexă și minuțioasă a relației dintre Lila și Lenù: micile răutăți și izbucnirile de afecțiune, nesiguranța și invidia, dependența și schimbările de comportament, conversațiile în limbajul cărților și obsesia de a deveni bogate, dar mai ales competiția mai mult sau mai puțin subtilă prin care fetele se provoacă reciproc, încercând să scape de limitările mediului în care trăiesc. Lenù cântărește cu meticulozitate toate aspectele vieții lor, de la actele de curaj și notele primite la școală, la transformările prin care trec la pubertate, la declarațiile de iubire și băieții care le curtează, urmărită de teama că Lila, ce pare să locuiască într-un ținut fermecat unde nu are nevoie de nimeni și nimic, o va îndepărta mai devreme sau mai târziu. 

I soon had to admit that what I did by myself couldn’t excite me, only what Lila touched became important. If she withdrew, if her voice withdrew from things, the things got dirty, dusty. Middle school, Latin, the teachers, the books, the language of books seemed less evocative than the finish of a pair of shoes, and that depressed me. 

Elena - drăguță și delicată, cu cârlionți blonzi și ochi albaștri; Lila - răutăcioasă și băiețoasă, cu ochi întunecați și păr negru. Elena - dependentă, nehotărâtă, influențabilă; Lila - nepăsătoare, autosuficientă și fermă. Precum yin și yang, cele două forțe aparent opuse, care, de fapt, sunt complementare și interdependente, Lila și Lenù formează o dualitate, fiind jumătăți ale unui întreg care este mai puternic decât fiecare în parte; ele se potențează și se completează reciproc, într-o coeziune intensă care scoate la iveală tot ceea ce au mai bun. Uneori, însă, rolurile se inversează, personalitățile se substituie, slăbiciunile sau abilitățile migrează de la una la alta, creând tensiuni în ierarhia asumată drept definitivă. Unite parcă de o vrajă, viețile celor două fete converg și diverg, într-un dans al sorții care le apropie și le îndepărtează, fără a desface însă legătura puternică și inexplicabilă dintre ele. 

Pe fundalul acestei prietenii remarcabile se află cartierul, cu străzile prăfuite și casele de un alb murdar, cu familiile sărace și găștile de prieteni, cu conflictele și animozitățile care par să întrețină o luptă perpetuă, ce culminează în bătălia artificiilor de Anul Nou. Universul cartierului, reînviat în cele mai mici detalii prin cuvintele Elenei, apare deopotrivă pitoresc și sumbru, fascinant și șocant - un loc pe care îl simți și îl cunoști treptat și fragmentar, prin ochii unui copil care descoperă și înțelege mai multe despre lumea din jur. 

Este o lume plină de cuvinte care mutilează sau ucid, o lume saturată de furie, înjurături, blesteme oribile și obscenități; o lume în care a provoca durere este o boală, de care suferă în primul rând mamele, bunicile, surorile, care se ceartă și se lovesc mai abitir decât bărbații, posedate de o furie care nu pare să se stingă vreodată. Este o lume mutilată de sărăcie, în care doar o mână de oameni - membri ai Camorrei sau traficanți pe piața neagră - duc o viață prosperă, iar pentru ceilalți banii nu ajung niciodată, făcându-i prizonieri într-un lanț vicios al datoriilor, jocurilor de noroc, bețiilor și bătăilor. O lume în care părinții își înjură și își lovesc copiii, iar învățătura este privită ca ceva inutil; o lume infiltrată de evenimentele din trecut, pe care oamenii le ignoră, cum ignoră și injustețea, opresiunea și exploatarea. O lume care se schimbă subtil, zi de zi, dar regulile nescrise rămân aceleași, căci dreptatea se face aici prin violență, iar a apăra onoarea surorilor sau a fiicelor este o datorie imuabilă. O lume ca un vârtej, în care binele și răul sunt amestecate, și din care orice încercare de a scăpa are consistența unei iluzii. 

She gave concrete motives, ordinary faces to the air of abstract apprehension that as children we had breathed in the neighborhood. Fascism, Nazism, the war, the Allies, the monarchy, the republic—she turned them into streets, houses, faces. [...] People thought that what had happened before was past and, in order to live quietly, they placed a stone on top of it, and so, without knowing it, they continued it, they were immersed in the things of before, and we kept them inside us, too. 

Cine este prietena genială? Regăsim cuvintele din titlu destul de târziu, aproape de final, dar povestea este departe de a fi încheiată. Primul volum al tetralogiei se oprește într-un punct instabil, balansându-se periculos pe marginea unui eveniment important, iar singurul lucru care m-a oprit să încep imediat volumul al doilea (The Story of a New Name) a fost senzația copleșitoare pe care mi-a lăsat-o lectura. Vârtejul de sentimente adeseori contradictorii și minuțiozitatea cu care Elena își analizează emoțiile și trăirile devin la un moment dat apăsătoare, aproape de nesuportat, așa că am simțit nevoia unei pauze înainte de a pătrunde din nou în lumea turbulentă și imprevizibilă a celor două prietene, Lila și Lenù. Însă o voi face în curând, pentru că Prietena mea genială mi-a plăcut foarte, foarte mult.


Pandora M, 2015, 336 pag.,
trad. Cerasela Barbone
Într-o lume avidă de publicitate, în care personalitatea autorului este uneori strâns legată de succesul cărților sale, Elena Ferrante - care scrie sub pseudonim - se ține departe de mass-media, nu participă la lansări și oferă puține interviuri - și acelea în scris. Adevărata identitate a autoarei este învăluită în mister și nu se cunosc prea multe lucruri despre viața ei - doar că a crescut în Napoli și că Tetralogia Napolitană este inspirată de o prietenie lungă și dificilă din copilărie, că este mamă și în prezent nu este măritată. Cu toate acestea, Elena Ferrante este considerată cea mai importantă scriitoare italiană din generația ei, iar Tetralogia Napolitană a devenit o adevărată senzație în lumea literară. Iată ce spunea autoarea într-o scrisoare adresată editurii:

I believe that books, once they are written, have no need of their authors. If they have something to say, they will sooner or later find readers; if not, they won’t. [...] I very much love those mysterious volumes, both ancient and modern, that have no definite author but have had and continue to have an intense life of their own. They seem to me a sort of nighttime miracle, like the gifts of the Befana, which I waited for as a child. [...] True miracles are the ones whose makers will never be known. [...] Besides, isn’t it true that promotion is expensive? I will be the least expensive author of the publishing house. I’ll spare you even my presence.



35 de comentarii:

  1. dap, e o carte despre carte auzisem numai de bine si se pare ca succesul e justificat. mi-o fac cadou de Craciun!:) imi place mult ultimul paragraf, cel in care spui ca Elena Ferrante e retrasa si da doar interviuri scrise. admir persoanele discrete si care nu fac mare tapaj de succesul lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, chiar e justificat succesul cărții, merită să ți-o faci cadou de Crăciun. Dacă o începi, n-o mai lași din mână, așa că ai grijă când te apuci de ea. :)) Eu o aveam de multă vreme în engleză, dar am tot amânat-o, noroc că a citit-o Lavinia și mi-a dat impulsul necesar pentru a mă apuca de ea în sfârșit.
      E de admirat Ferrante, sunt extrem de puțini scriitori care au ales anonimatul. Zicea într-un interviu că nu are de gând să facă mai mult pentru cărțile ei, pentru că deja a făcut tot ce se putea: le-a scris. :) Un alt scriitor a cărui identitate nu este cunoascută este Torsten Krol, autorul romanului „Oamenii delfin” (am citit-o și pe asta și mi-a plăcut). Sunt tare curioasă dacă Ferrante va ieși până la urmă la iveală. Unii spun că asta se va întâmpla doar dacă va primi Nobelul. :D

      Ștergere
  2. Abia astept s-o citesc si eu. Foarte frumoasa recenzie, Ema!

    RăspundețiȘtergere
  3. Am vazut ca ai pus si coperta în limba româna - te-ai uitat putin cum e traducerea?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că vrei să o citești, Stela - și îți mulțumesc. :) O să-ți placă cu siguranță (hihi, sper să nu mă înșel).
      Am vrut să frunzăresc un pic cartea la Gaudeamus, însă toate exemplarele erau sigilate, așa că nu știu cum este traducerea. Chiar am stat în cumpănă dacă să cumpăr sau nu ediția românească, pentru că s-ar putea să sune mult mai bine în română, având în vedere că originalul e în italiană (apropo, mai degrabă o citești în original). Oricum, traducerea în engleză e foarte bună, toată lumea a lăudat-o. Și totuși... :)

      Ștergere
    2. O am deja în engleza de la o prietena miloasa :D - voiam s-o citesc în italiana, da' scorurile de pe Amazon îs cam mari :(

      Ștergere
    3. Mda, îmi imaginez...
      Uite, tocmai mi-a spus cineva pe pagina de Fb că a frunzărit ediția românească și nu prea i-a plăcut cum sună frazele. M-am mirat, așa că la următoarea vizită într-o librărie o să citesc câteva fragmente.

      Ștergere
  4. imi venea sa arunc cartea pe geam cand am terminat-o. pentru ca nu aveam continuarea, logic. (si probabil va mai dura pana le traduc pe urmatoarele) ma atasasem foarte tare de lenu si lila si m-a lasat in suspans mai ceva ca un thriller :))
    mi-a placut mult scriitura elenei ferrante, napoli prinde viata in fata ochilor tai in timp ce citesti si asta nu-i putin lucru.
    abia astept partea a doua! (pot oare sa indraznesc sa ti-o cer cu imprumut?)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, am înțeles ce ziceai tu acum o săptămână-două când am ajuns și eu la final și am constatat că povestea se încheie brusc, într-un moment cheie - ah, ce frustrant! :)) Am citit un pic din volumul al doilea, dar acțiunea nu se continuă fix din același punct. Cum spuneam, pe mine chiar m-a copleșit, așa că am simțit nevoia unei pauze între volume.
      Da, cum să nu! Scrie-mi un mail pe adresa lecturile.emei@gmail.com. :)

      Ștergere
    2. Am gasit intreaga trilogie in limba spaniola si m-am apucat sa o citesc, fara sa stiu ca voi deveni dependent de aceasta poveste extrem de emotionanta, care se desfasoara cu aceeasi viteza cu a unui film foarte bun, la astepti nerabdator continuarea. Partea a doua vine in continuarea primei parti, reia actiunea fix de unde ramane la sfarsitul primeia(in spaniola prima carte se mai numeste si "Copilaria", a doua si "Tineretea"), astfel incat ai impresia ca e doar un capitol in continuarea altuia.
      Daca prima carte este citita cu sufletul la gura pentru a vedea prin ce aventuri trec cele doua prietene, a doua iti taie rasuflarea si te face cu adevarat dependent de intreaga poveste, astfel ca viteza cu care citesti creste si Elena Ferrante iti devine membru al familiei. O iubesti la fel de mult ca pe Lenu si Lila. Nu vreau sa va dezvalui nimic din continuarea povestii, insa asteptati-va ca Lila sa va provoace un amalgam de emotii contradictorii.

      Ștergere
    3. Ah, uite că nu am trecut încă la al doilea volum, ar trebui să o fac în curând! Adibal, îți mulțumesc pentru comentariu, vorbești cu un entuziasm contagios despre seria Elenei Ferrante! :D Acum realizez cât de intensă a fost lectura primului volum, pentru că întâmplările mi-au rămas proaspete în minte, ca și cum aș fi terminat cartea în urmă cu câteva zile. Ar trebui totuși să reiau povestea cât de curând, mai ales că sunt foarte curioasă ce se mai întâmplă cu Lila și Lenu.
      Spor la lectură în continuare! Sper să-ți placă la fel de mult și următoarele volume. :)

      Ștergere
    4. Ei, draga Ema, am terminat seria de ceva timp, inadins pastrand tacerea, sa vad daca odata zilele trecute, imi piere si entuziasmul. Mai ales ca al treilea volum(nu si ultimul, mai e si al patrulea) a iesit cumva din tiparele cu care eram obisnuiti, fiind dezbatute aspecte sociale si politice mai mult decat pana atunci(ei, dar este condimentata si cu aventuri din genul pe care il cunoastem, deci merita).
      Ce sa zic, astept cu nerabdare ca aceasta misterioasa(sau misterios) scriitor/scriitoare sa mai produca ceva carti, la fel de intense si remarcabile.
      Sa ai spor! Si la citit si la dezvaluit! Eu te citesc si imi placi!

      Ștergere
    5. Să înțeleg că ai citit toate cele patru volume? Oau, foarte tare! :D Și care e concluzia, a dispărut sau nu entuziasmul? :)
      Eu n-am trecut nici măcar la al doilea volum, dar o să-i vină rândul, după ce mai termin din cărțile care s-au aglomerat pe lista foarte, foarte scurtă.
      Elena Ferrante a mai scris câteva cărți (The Days of Abandonment, The Lost Daughter, Troubling Love), dar nu știu dacă sunt la fel de bune ca această serie. Mie mi-ar fi un pic teamă să încerc și altceva, recunosc - dacă nu se ridică la înălțimea tetralogiei? Oricum, măcar să termin cele patru volume, tot e ceva.
      Îți mulțumesc tare mult, Adibal! M-ai făcut să zâmbesc. :)

      Ștergere
  5. I think you'll get a laugh from the comment in the first Fiction listing here Ema:
    http://www.versobooks.com/blogs/2386-staff-picks-books-of-the-year-2015-chosen-by-verso .

    Do you think the comparison with Knausgaard is valid or lazy?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. You are referring to the Vanity Fair interview, aren't you? I read it prior to writing my review and I too was puzzled by the comparison between Ferrante's and Knausgaard's series. I mean, it is not exactly a comparison, but the two series are brought together, allegedly, by a conflict between fans (is this conflict even true? It seems way too silly). I admit I don't understand why they would quarrel or even fight over their favorite series - maybe because they are the most notorious at this moment (apart from R.R. Martin's Game of Thrones, which is different) and because they have a common ground - detailed depictions of the main character's life (there are rumours that Ferrante's books are also semi-autobiographical). Yet, the writing style, the subject matter, the atmosphere couldn't be more different.

      Ștergere
    2. I haven't read the interview but I saw you mention the fact that the two authors had been compared. That you say " Yet, the writing style, the subject matter, the atmosphere couldn't be more different" encourages me to try Elena Ferrante!

      Ștergere
    3. Oh, I'm glad you want to give this book a try (I hope you'll find one with a nice cover eventually). I am almost sure that you'll like it. Don't worry, it's totally different from My Struggle! :)

      Ștergere
  6. Ce coperta urata au ales pentru traducerea in romana... Parerea mea e ca si coperta este foarte importanta... nu stiu cum se face dar cartile din US si UK sunt atat de atractive.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ooooh, mie îmi place mult mai mult coperta ediției românești decât cea a ediției de limbă engleză, care mi se pare tare urâtă. Imaginea de fundal e faină (mă refer la ediția românească), însă e drept că machetarea lasă de dorit - practic, totul e acoperit de titlu.

      Ștergere
    2. Vai mie coperta americana (care e si cea italiana btw) mi se pare super kitchoasa, DAR surprinde perfect spiritul cartii si atmosfera de mahala napoletana. Deci, in concluzie, din motivul asta, imi place.
      Copertele spaniole sint mai faine, in sensul ca-s niste portrete de femei ab/negru. Cred ca preferata mea e editia franceza de la Gallimard.

      Ștergere
    3. Lavinia, văd că ai făcut research în privința copertelor. :)) Am căutat acum ediția franceză, într-adevăr e faină coperta. Am mai găsit și una spaniolă cu o imagine interesantă, diferită de cea cu portretele de femei.
      Eu recunosc că nu prea analizez copertele și le remarc doar dacă sunt foarte faine sau foarte urâte. Coperta românească, ce-i drept, nu are nicio legătură cu subiectul, pe când coperta italiană/americană (așa kitschoasă, cum bine zici), surprinde un moment important din carte - însă tot urâtă rămâne pentru mine. Celelalte volume au coperte mai ok, chiar dacă la fel de banale - dar măcar lipsesc materialele sclipicioase. :))

      Ștergere
    4. Nici eu nu prea dau atentie copertilor, iar acu' m-ati facut sa le studiez. N-are-a face, the jury's still out pîna citesc cartea :D :D

      PS Daca asta nu e un exemplu (din partea mea, desigur) de batut apa-n piua, nu stiu care e :D

      Ștergere
    5. I think the English-language covers are horrible and indicate a completely different type of book (romance, marriage, happy (n)ever after). When they are reissued in new covers I will read them!

      Ștergere
    6. You are right, Declan, the cover of the English-language edition can be quite misleading, putting off some readers who might think the story is as kitschy and dull as the cover. But it ain't, so I hope you'll read it eventually. There is
      another edition by Penguin Australia with a different cover you might like. :)
      Ah, searching Google for `My Brilliant Friend` brings out some scary results - full pages of the same image, over and over again. :))

      Stela, nu mai bate apa-n piuă! :D Traducerea în engleză e foarte bună și nu cred că povestea își pierde din farmec. :)

      Ștergere
    7. You're right Ema, the Australian cover is much more to my liking. It is a much simpler image which doesn't direct our expectations. I checked for it at the Book Depository and they have it listed, but it is currently unavailable, so I asked them to let me know when they can supply it again.

      Have you seen the other Europa covers? They are either as bad as the one above , or worse: this one

      Ștergere
    8. Hmm, maybe you could find a used copy somewhere on a website, like Amazon or awesomebooks.com (though I've checked this one and it's not on sale there). They have really good prices at Awesome Books, but they don't ship to Romania, unfortunately. Romania is not on their Europe map, it seems. :))
      Huh, the cover you linked to (of the fourth volume) is from the same series of covers, which have a common theme. As roșu vertical says, they are the same covers used for the Italian editions. Maybe they wanted to prove that a good book would sell and become a sensation regardless of its appearance!

      Ștergere
  7. Buna Ema! Eu am citit The Days of Abandonment, Troubling Love si The Lost Daughter. Stilul in care au fost scrise este diferit de cel din Prietena mea geniala. Fac parte din genul weird, gen care am observat ca iti place, asadar vor fi pe gustul tau. Eu personal am fost cucerita de ele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oau, dar ai citit o mulțime de cărți ale Elenei Ferrante! Înseamnă că stilul autoarei îți place foarte mult. Mulțumesc pentru precizări, chiar nu știam nimic despre aceste romane, însă dacă spui că sunt mai ciudate, sunt șanse mari să mă atragă. :)
      Deocamdată aș vrea să termin tetralogia, care habar n-am cât îmi va lua, având în vedere că n-am trecut încă la al doilea volum. Mă întreb dacă toate patru sunt la fel de faine - e posibil să mă plictisesc pe parcurs și să încerc și altceva de Ferrante.

      Ștergere
    2. Imi place stilul lejer si nepretentios al autoarei. Acum citesc The Story of a New Name si imi place la fel de mult ca Prietena mea geniala. Nu am intentionat sa o citesc acum, dar am observat ca lipsesc din biblioteca din oras si am facut cerere sa achizitioneze cartile 2 si 3 din teatrologie. Asadar trebuie sa le citesc acum. :))
      Cartile sunt mici si nu iti va lua mult timp, mai ales ca sunt o lectura interesanta si alerta. Cu placere!

      Ștergere
    3. Dap, și pe mine m-a cucerit stilul nepretențios în combinație cu talentul narativ, plus întâmplările în sine, care m-au ținut cu sufletul la gură.
      Hihi, ce fain că cerea ta chiar a avut efect! Nu știu dacă la bibliotecile din București poți depune cerere pentru a achiziționa anumite cărți, dar mă îndoiesc. Oricum, n-am mai dat pe la biblioteca municipală de multă vreme, pentru că încerc să mai citesc din cărțile pe care le am deja în casă. :)

      Ștergere
    4. Englezii au un sistem nemaipomenit pe la noi, acela de ati ajuta aproapele :)). Nu am avut cunostinta de faptul ca pot sa fac cerere pentru un titlu, pana un angajat a sugerat ca pot sa trimit un mesaj bibliotecii si ei vor achizitiona titlul pentru mine. Incerc si eu sa citesc ce am in casa, dar ispita este asa de mare sa imprumut carti.

      Ștergere
    5. Cred că e vorba și de fonduri aici - probabil că bibliotecile din Anglia stau mult mai bine la acest capitol. :)
      O, da, și pentru mine este uriașă ispita de a împrumuta cărți (în special de la prieteni), am și acum un teanc imens de cărți împrumutate pe care, evident, nu l-am putut da gata. Trebuie să iau măsuri, în sensul că ori le citesc, ori le restitui. :)) La biblioteca publică trebuie să le înapoiezi la termen, dar cu prietenii mă lălăi într-un mare fel...

      Ștergere
  8. Buna! am citit Prietena mea geniala fara rasuflare. sunt iremediabil indragostita si nu stiu cum sa gasesc si celelalte trei volume. ma puteti ajuta sa il gasesc macar pe cel de-al doilea si in engleza ar fi perfect).
    multumesc frumos.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...