Mici bucurii și planuri de lectură pentru vremuri grele

Teancurile de supraviețuire pentru următoarele luni

Pe voi ce vă face să zâmbiți? Care sunt micile bucurii care vă țin pe linia de plutire zilele astea? Ieri (de fapt, alaltăieri, dar până public eu articolul...) am descoperit într-un volum de Antonio Tabucchi un semn de carte din Portugalia, de care uitasem cu desăvârșire – nu cred că mai deschisesem „Nocturnă indiană. Susține Pereira” de trei ani, de la călătoria la Lisabona. M-am entuziasmat de parcă cineva îmi oferise un cadou, iar acum mă întreb ce alte bucurii posibile s-or mai ascunde prin cărțile din bibliotecă. N-o să le caut, aștept să apară ele când vor considera de cuviință. M-am hotărât: după eliberare, o să-mi cumpăr multe semne de carte, pe care le voi împrăștia aleatoriu prin volume, inclusiv în cele deja citite, pentru a-mi pregăti niște surprize peste cinci-șase ani.

Unul din lucrurile care mă bucură pe mine în perioada asta e gândul că seara voi relua lectura cărții începute, iar pe la ora douăjdouă îmi voi deschide o bere; dacă C. are chef de vorbă, vorbim, dacă vrea să se uite la un film, eu continui lectura. Am raționalizat consumul la o sticlă pe seară, iar acum îmi dau seama că ăsta-i singurul meu tabiet, în afară de cafeaua de dimineață. Momentan citesc „The Memory Police”, de Yōko Ogawa, singura carte care a reușit să mă captiveze în ultima vreme și continuă să mă țină în priză, păcat că e relativ scurtă și se va termina în curând. Cum glumeam cu o cititoare pe Fb zilele trecute, acum e momentul cărților groase – dacă te fură povestea, partea bună e că durează multă vreme și nu te mai întrebi la două-trei zile: „Oare ce să mai citesc?”.

Semnul de carte cumpărat în urmă cu trei ani din Lisabona,
uitat între paginile unei cărți de Tabucchi.

Pentru a reuși să mă desprind de realitate, am nevoie acum de anumite cărți – nu orice poveste are puterea de a pune un paravan între mine și lume. Nu mai pot citi cărți foarte complicate sau aride, pentru că gândurile îmi zboară aiurea; cred că singura șansă de a termina „Swann” ar fi să strecor câte o oră de lectură în timpul zilei, când mă concentrez ceva mai bine. Mă feresc și de dramele care mă sensibilizează prea tare, fiindcă e suficient dramatism în lumea de afară. Pe de altă parte, nu am dispoziție decât pentru povești bine scrise și concepute aproape fără cusur – e o misiune destul de grea, așadar, să găsesc lecturi capabile să mă salveze de furtuna emoțională care-mi bate la geam zi după zi.

Se pare că am devenit și mai pretențioasă în perioada asta: caut nod în papură cărților pe care le încep și observ mai repede chestiile care nu merg, cum ar fi o scriitură slabă, fisuri în logica narațiunii sau artificii narative care mă râcâie pe creier. Dau un exemplu: am citit câteva pagini dintr-o carte promițătoare, „Imperiul fără de sfârșit”, de Yi In-hwa, care e comparată cu „Numele trandafirului”. Până să ajung la crima menționată pe coperta a patra, am devenit din ce în ce mai reticentă: protagonistul își pune enșpe mii de întrebări, apoi se apucă să relateze pe larg un vis în care apare soția lui (actuala sau fosta, nu mi-a fost prea clar), moment în care mi-am pierdut și ultima fărâmă de interes. Poate că romanul devine mai captivant pe parcurs – dacă l-ați citit și credeți că merită să-l continui, vă rog să-mi dați de veste.

Ca să nu mă prindă seara fără o carte începută și să-mi stric bruma de tihnă căutând în van o lectură potrivită, m-am hotărât să-mi fac temele dinainte și, după prospecțiuni minuțioase, să adun un teanc de supraviețuire pentru următoarele luni. Ieri (deci alaltăieri) am scos mai multe volume din bibliotecă și am citit din ele aleatoriu, împărțindu-le în câteva categorii: 1) Cărți cu foarte mari șanse; 2) Cărți cu șanse medii; 3) Cărți cu șanse minime – nu pentru că n-ar fi fost valoroase, altele au fost criteriile acum; 4) Cărți care mă atrag puțin spre deloc, la care ar fi cazul să renunț după eliberare. Selecția s-a desfășurat pe un colț de pat, lângă sobă (același din poza de la începutul articolului, făcută mai târziu, spre seară), unde Năsuc a venit să mă supravegheze, instalându-se pe unul din teancuri.

Năsuc, care e cam zuzu, contribuie cum o duce capul la buna mea dispoziție în aceste zile.

Cărților fizice li se adaugă cele din biblioteca invizibilă, de unde am selectat în principal romane SF, fantastice, pentru copii & adolescenți, dar și câteva ficțiuni realiste. M-a absorbit atât de mult căutarea prin rafturile de pe Goodreads, încât preț de câteva ore am uitat complet să mai verific știrile, însă în cele din urmă am obosit. Cred că sunt de ajuns titlurile pe care am reușit să le selectez – oricum, n-am muncit degeaba, lista asta o să-mi fie de ajutor și mai târziu, dar sper să vă inspire și pe voi. Acum îmi dau seama că a trecut ceva vreme de când am citit un fantasy bun, care să mă țină cu sufletul la gură, și chiar aș avea nevoie de așa ceva acum – dacă aveți recomandări, mi-ar fi de mare ajutor (ceva în stilul lui Zafón sau Philip Pullman ar fi grozav).

►Cărți cu șanse mari

●The Hitchhiker's Guide to the Galaxy, de Douglas Adams (cică e foarte amuzantă)

●Conjurația imbecililor, de John Kennedy Toole (de recitit, nu mai țin minte nimic, nici măcar faptul că are umor)

● The Lie Tree, de Frances Hardinge

● Assassin's Apprentice, de Robin Hobb

● The Bear and the Nightingale, de Katherine Arden (recomandată de Mădălina)

● Ender's Game, de Orson Scott Card

● The Woman in White, de Wilkie Collins

● Jonathan Strange & Mr Norrell, de Susanna Clarke

● From the Mixed-Up Files of Mrs. Basil E. Frankweiler, de E.L. Konigsburg

● 84, Charing Cross Road, de Helene Hanff

►Cărți cu șanse medii

● Killing Commendatore, de Haruki Murakami

●In the Country of Last Things, de Paul Auster (care pare să aibă aceeași premisă ca „The Memory Police” a lui Ogawa, hmm)

● Station Eleven, de Emily St. John Mandel

● Fingersmith, de Sarah Waters

● Middlesex, de Jeffrey Eugenides

● Anansi Boys, de Neil Gaiman

● Little, Big, de John Crowley

● City of Stairs, de Robert Jackson Bennett 

● The Name of the Wind, de Patrick Rothfuss

● The Fifth Season, de N.K. Jemisin

●Four Meals (The Loves of Judith), de Meir Shalev (sau My Russian Grandmother and Her American Vacuum Cleaner: A Family Memoir)
● The Problim Children, de Natalie Lloyd

● Naked, de David Sedaris (am tot auzit că Sedaris ar fi amuzant, dar până acum l-am cam ocolit, am oareșice rețineri)

● The Color of Magic, de Terry Pratchett (am încercat mai demult să citesc unul din volumele din seria Discworld, dar nu prea am rezonat cu umorul lui Pratchett, poate de data asta am mai mult noroc)

● O carte sau două din seria San-Antonio, despre care am aflat recent că e o sursă inepuizabilă de hăhăială (titlurile, cel puțin, sunt de-a dreptul trăsnite – am pus un colaj pe Fb)

Închei cu volumele selectate din biblioteca fizică, pe care n-are sens să le mai scriu aici, sper că puteți desluși titlurile din fotografii. Cât de salvatoare sunt de fapt cărțile astea voi afla doar în momentul în care le voi citi pagină cu pagină – pentru echilibrul meu mintal, sper totuși să le fi nimerit pe cele potrivite. Pentru mai multe idei, citiți și ancheta din Dilema Veche realizată de Ana Maria Sandu. Începusem să fac și eu o listă cu cărți pe care le-am citit și care cred că s-ar potrivi în această perioadă pentru cei care nu prea au chef de citit – dar până o termin, sunt șanse să se încheie starea de urgență.

Cărțile din bibliotecă care au mari șanse să mă captiveze - vom citi și vom vedea.

Cărțile din linia a doua