Mici bucurii și planuri de lectură pentru vremuri grele

vineri, 27 martie 2020

pisica carti de citit
Teancurile de supraviețuire pentru următoarele luni

Pe voi ce vă face să zâmbiți? Care sunt micile bucurii care vă țin pe linia de plutire zilele astea? Ieri (de fapt, alaltăieri, dar până public eu articolul...) am descoperit într-un volum de Antonio Tabucchi un semn de carte din Portugalia, de care uitasem cu desăvârșire – nu cred că mai deschisesem „Nocturnă indiană. Susține Pereira” de trei ani, de la călătoria la Lisabona. M-am entuziasmat de parcă cineva îmi oferise un cadou, iar acum mă întreb ce alte bucurii posibile s-or mai ascunde prin cărțile din bibliotecă. N-o să le caut, aștept să apară ele când vor considera de cuviință. M-am hotărât: după eliberare, o să-mi cumpăr multe semne de carte, pe care le voi împrăștia aleatoriu prin volume, inclusiv în cele deja citite, pentru a-mi pregăti niște surprize peste cinci-șase ani.

Unul din lucrurile care mă bucură pe mine în perioada asta e gândul că seara voi relua lectura cărții începute, iar pe la ora douăjdouă îmi voi deschide o bere; dacă C. are chef de vorbă, vorbim, dacă vrea să se uite la un film, eu continui lectura. Am raționalizat consumul la o sticlă pe seară, iar acum îmi dau seama că ăsta-i singurul meu tabiet, în afară de cafeaua de dimineață. Momentan citesc „The Memory Police”, de Yōko Ogawa, singura carte care a reușit să mă captiveze în ultima vreme și continuă să mă țină în priză, păcat că e relativ scurtă și se va termina în curând. Cum glumeam cu o cititoare pe Fb zilele trecute, acum e momentul cărților groase – dacă te fură povestea, partea bună e că durează multă vreme și nu te mai întrebi la două-trei zile: „Oare ce să mai citesc?”.

semn de carte
Semnul de carte cumpărat în urmă cu trei ani din Lisabona,
uitat între paginile unei cărți de Tabucchi.

Pentru a reuși să mă desprind de realitate, am nevoie acum de anumite cărți – nu orice poveste are puterea de a pune un paravan între mine și lume. Nu mai pot citi cărți foarte complicate sau aride, pentru că gândurile îmi zboară aiurea; cred că singura șansă de a termina „Swann” ar fi să strecor câte o oră de lectură în timpul zilei, când mă concentrez ceva mai bine. Mă feresc și de dramele care mă sensibilizează prea tare, fiindcă e suficient dramatism în lumea de afară. Pe de altă parte, nu am dispoziție decât pentru povești bine scrise și concepute aproape fără cusur – e o misiune destul de grea, așadar, să găsesc lecturi capabile să mă salveze de furtuna emoțională care-mi bate la geam zi după zi.

Se pare că am devenit și mai pretențioasă în perioada asta: caut nod în papură cărților pe care le încep și observ mai repede chestiile care nu merg, cum ar fi o scriitură slabă, fisuri în logica narațiunii sau artificii narative care mă râcâie pe creier. Dau un exemplu: am citit câteva pagini dintr-o carte promițătoare, „Imperiul fără de sfârșit”, de Yi In-hwa, care e comparată cu „Numele trandafirului”. Până să ajung la crima menționată pe coperta a patra, am devenit din ce în ce mai reticentă: protagonistul își pune enșpe mii de întrebări, apoi se apucă să relateze pe larg un vis în care apare soția lui (actuala sau fosta, nu mi-a fost prea clar), moment în care mi-am pierdut și ultima fărâmă de interes. Poate că romanul devine mai captivant pe parcurs – dacă l-ați citit și credeți că merită să-l continui, vă rog să-mi dați de veste.

Ca să nu mă prindă seara fără o carte începută și să-mi stric bruma de tihnă căutând în van o lectură potrivită, m-am hotărât să-mi fac temele dinainte și, după prospecțiuni minuțioase, să adun un teanc de supraviețuire pentru următoarele luni. Ieri (deci alaltăieri) am scos mai multe volume din bibliotecă și am citit din ele aleatoriu, împărțindu-le în câteva categorii: 1) Cărți cu foarte mari șanse; 2) Cărți cu șanse medii; 3) Cărți cu șanse minime – nu pentru că n-ar fi fost valoroase, altele au fost criteriile acum; 4) Cărți care mă atrag puțin spre deloc, la care ar fi cazul să renunț după eliberare. Selecția s-a desfășurat pe un colț de pat, lângă sobă (același din poza de la începutul articolului, făcută mai târziu, spre seară), unde Năsuc a venit să mă supravegheze, instalându-se pe unul din teancuri.

pisica pe cărți
Năsuc, care e cam zuzu, contribuie cum o duce capul la buna mea dispoziție în aceste zile.

Cărților fizice li se adaugă cele din biblioteca invizibilă, de unde am selectat în principal romane SF, fantastice, pentru copii & adolescenți, dar și câteva ficțiuni realiste. M-a absorbit atât de mult căutarea prin rafturile de pe Goodreads, încât preț de câteva ore am uitat complet să mai verific știrile, însă în cele din urmă am obosit. Cred că sunt de ajuns titlurile pe care am reușit să le selectez – oricum, n-am muncit degeaba, lista asta o să-mi fie de ajutor și mai târziu, dar sper să vă inspire și pe voi. Acum îmi dau seama că a trecut ceva vreme de când am citit un fantasy bun, care să mă țină cu sufletul la gură, și chiar aș avea nevoie de așa ceva acum – dacă aveți recomandări, mi-ar fi de mare ajutor (ceva în stilul lui Zafón sau Philip Pullman ar fi grozav).

►Cărți cu șanse mari

●The Hitchhiker's Guide to the Galaxy, de Douglas Adams (cică e foarte amuzantă)
●Conjurația imbecililor, de John Kennedy Toole (de recitit, nu mai țin minte nimic, nici măcar faptul că are umor)
● The Lie Tree, de Frances Hardinge
● Assassin's Apprentice, de Robin Hobb
● The Bear and the Nightingale, de Katherine Arden (recomandată de Mădălina)
● Ender's Game, de Orson Scott Card
● The Woman in White, de Wilkie Collins
● Jonathan Strange & Mr Norrell, de Susanna Clarke
● From the Mixed-Up Files of Mrs. Basil E. Frankweiler, de E.L. Konigsburg
● 84, Charing Cross Road, de Helene Hanff

►Cărți cu șanse medii

● Killing Commendatore, de Haruki Murakami
●In the Country of Last Things, de Paul Auster (care pare să aibă aceeași premisă ca „The Memory Police” a lui Ogawa, hmm)
● Station Eleven, de Emily St. John Mandel
● Fingersmith, de Sarah Waters
● Middlesex, de Jeffrey Eugenides
● Anansi Boys, de Neil Gaiman
● Little, Big, de John Crowley
● City of Stairs, de Robert Jackson Bennett 
● The Name of the Wind, de Patrick Rothfuss
● The Fifth Season, de N.K. Jemisin
●Four Meals (The Loves of Judith), de Meir Shalev (sau My Russian Grandmother and Her American Vacuum Cleaner: A Family Memoir)
● The Problim Children, de Natalie Lloyd
● Naked, de David Sedaris (am tot auzit că Sedaris ar fi amuzant, dar până acum l-am cam ocolit, am oareșice rețineri)
● The Color of Magic, de Terry Pratchett (am încercat mai demult să citesc unul din volumele din seria Discworld, dar nu prea am rezonat cu umorul lui Pratchett, poate de data asta am mai mult noroc)
● O carte sau două din seria San-Antonio, despre care am aflat recent că e o sursă inepuizabilă de hăhăială (titlurile, cel puțin, sunt de-a dreptul trăsnite – am pus un colaj pe Fb)

Închei cu volumele selectate din biblioteca fizică, pe care n-are sens să le mai scriu aici, sper că puteți desluși titlurile din fotografii. Cât de salvatoare sunt de fapt cărțile astea voi afla doar în momentul în care le voi citi pagină cu pagină – pentru echilibrul meu mintal, sper totuși să le fi nimerit pe cele potrivite. Pentru mai multe idei, citiți și ancheta din Dilema Veche realizată de Ana Maria Sandu. Începusem să fac și eu o listă cu cărți pe care le-am citit și care cred că s-ar potrivi în această perioadă pentru cei care nu prea au chef de citit – dar până o termin, sunt șanse să se încheie starea de urgență.

listă cu cărți de citit in vremuri dificile
Cărțile din bibliotecă care au mari șanse să mă captiveze - vom citi și vom vedea.

listă cu cărți de citit
Cărțile din linia a doua

36 de comentarii

  1. pai da, cismigiu @ c-ie, am citit-o inca inainte de a deveni elevul liceului lazar si de multe ori apoi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fain, o s-o citesc și eu. E altceva când te leagă amintiri de un anumit loc. :)
      Aș citi și „Băieții din strada Pál”, de Molnár Ferenc.

      Ștergere
  2. Cartea recenta a Doinei Rusti-Homeric-contine un semn de carte tot atat de original ca si cartile ei;grozav mi-ar placea o recenzie,pe mine m-a aruncat alternativ pe culmi de entuziasm si in prapastii de enervare.Din grupajele de mai sus mi-au placut mult Zuleiha deschide ochii,Hanul lui Manuc, Casa spiritelor,Cele sapte vieti ale lui Felix K,in ordine descrescatoare.Am o reteta buna de citit, dar folosesc o sursa de carti frantuzesti descarcate pe e reeder.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, păi, nu ne dezvălui și nouă rețeta ta de citit? (Nu mă refer la sursa de cărți franțuzești.) Orice abordare e binevenită acum, chiar dacă nu are același efect în cazul tuturor. :)
      Dap, chiar e original semnul de carte pe care l-am descoperit în volumul „Homeric”, păcat că nu am fost la fel de entuziasmată și de carte. Unele aspecte mi-au plăcut foarte mult, dar nu prea am rezonat cu personajele, iar de la jumătate încolo mi-am cam pierdut și interesul pentru poveste. Am citit-o anul trecut, mi-ar fi mai greu acum să scriu o recenzie pertinentă – ar trebui să reiau pasajele subliniate și să-mi reîmprospătez impresiile.
      Mulțumesc pentru recomandări, Ella! :)

      Ștergere
  3. Mulțumesc de liste..am frunzărit pe Amazon descrieri ale cărților invizibile recomandate. Dupa termince cartea de acum o sa incerc ''84 Charing Cross" si "Kiss Kiss" de Roald Dahl. Usurele usurele, dar nici eu nu ma pot concentra in in vremurile astea. Iar din cartile de hârtie pe lista avem in comun Hanul lui Manuc, cartea.Humanitas despre Felix K, O Odisee, Scara lui Iakov, Doina Rusti. Ai incercat Fantoma din moara? Logodnica? Ambele Doina Rusti. O carte care m- a prins bine in trecut este " Timpul ce ni s- a dat, Annie Bentoiu, 2volume. Si Inocentii, Ioana Pârvulescu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că ai găsit măcar două titluri care ți-au trezit interesul. :) Sunt multe romane SF & fantasy în lista mea (citesc destul de amestecat, mă atrag mai multe genuri literare), dar m-am lămurit că nu toată lumea le gustă. La prima întâlnire a clubului de carte i-am întrebat pe oameni ce genuri ocolesc, și mai bine de două treimi au răspuns: science-fiction. :)
      Am mai multe cărți de Doina Ruști în bibliotecă, inclusiv „Fantoma din moară” și „Logodnica” - cel mai mult mă atrage prima, dar nu-s foarte sigură că o să mă prindă în perioada asta (aș putea totuși să încerc). Nu am volumele de Annie Bentoiu (mulțumesc pentru recomandare!), dar am citit „Inocenții” și e, într-adevăr, o carte minunată.
      Sper să găsești câteva lecturi care să te captiveze și să-ți redea cheful de lectură!

      Ștergere
    2. Buna, Ema. Revin cu răspunsuri: ai dreptate, eu sunt printre cei care nu gusta nici carti politiste,n SF..Am terminat Hanul lui Manuc si mi se pare foarte buna, cartea anului pentru mine până acum ( am citit doar 6 carti din păcate). E bine construita, bine documentata, m-a transportat ușor in alta epoca, e groasa adica perfecta pe vremea asta asa încât as fi vrut sa nu se mai termine. Ti-am mai scris, dar revin pentru ca mi-a plăcut mult. Urmează Kiss Kiss sau Zogru pentru mine.

      Ștergere
    3. Îți mulțumesc că ai revenit cu impresii, Michelle! Și mă bucur că ți-a plăcut „Hanul lui Manuc”. De Simona Antonescu am citit doar „Darul lui Serafim” – cartea a fost pe gustul meu și sper că Hanul o să fie și mai fain. :)

      Ștergere
    4. Buna Ema..că sa continuam discuția. Mulțumesc de recomandare: Kiss Kiss de Roald Dahl este o carte geniala care îmi place foarte mult, potrivită cu perioada asta. M- a prins bine. In același timp îi citesc fiului meu cartea despre Charlie, tot a lui Dahl. Merci. PS pe mine Zogru nu m- a prins, deocamdată am renunțat. Nu pot sa citesc orice acum. In Courrier International (revista franceza) a apărut recent u articol despre motivele pentru care nu putem citi acum in criza asta orice carte. Aștept revista acasă și poate îți trimit un scaun. Pe curând.

      Ștergere
    5. Din nou, mă bucur că ai revenit cu impresii, Michelle! Și îți mulțumesc, chiar te rog să îmi trimiți un scan (hihi, am observat acel typo abia când am citit a doua oară comentariul și m-a amuzat ideea că mi-ai putea trimite un scaun :D), sunt curioasă ce scrie în acel articol.
      Eu am început o carte foarte faină, „Arta bucătăriei sovietice” (carte de memorii și rețete din URSS, un amestec inedit), însă după 20-30 de pagini am constatat că informațiile foarte diverse, care în alte circumstanțe m-ar fi încântat teribil, mă împiedică de fapt să mă concentrez. Așa că algoritmul care stabilește dacă o carte mă va captiva sau nu în perioada asta se dovedește a fi unul foarte complicat și imprevizibil. Cu „Țoc țoc”, în schimb, n-am avut nicio problemă, poveștile lui Dahl m-au absorbit cu totul, și-ți dai seama ce mult mă bucur să aud că îți plac și ție! Ultima povestire din volum stă la baza cărții „Danny, campionul lumii”, dar cartea mi-a plăcut de zece ori mai mult. :)

      Ștergere
  4. Exact asa am reactionat si eu la Homeric [librareasa mea pune accentul pe i,sa mori de ras.]Metoda mea:sa dau cititului o valenta apasata de studiu,ex. am gasit carti de calatorii de prin locuri pe care le-am vazut,dar care cuprind alte obiective;caut locatia pe harta,caut operele de arta sau istoria locurilor pe net,apoi impartasesc la telefon cu prietena mea si reciproca.Imi plac romanele istorice,nu le parcurg decat dupa ce verific pe net daca respecta adevarul istoric.Sau:categoria de literatura de popularizare stiintifica,intr-o minunata si clara forma literara,ex.Bill Bryson Despre toate pe scurt,Leonard Mlodinow Odiseea umana,Michio Kaku Viitorul mintii umane si multe altele,dupa care simt ca am devenit corp comun cu universul si ma simt confortabil in capul meu chiar si in vremuri critice.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha, Homeríc, un fel de Homer mai mic. :D
      Mulțumesc că ai revenit cu detalii – e grozav dacă poți citi acum cărți de non-ficțiune, eu am nevoie de povești cu o intrigă care să mă țină acolo, altfel îmi cam zboară gândurile în păpușoi. Începusem o carte de memorii foarte interesantă („Iepurele cu ochi de chihlimbar”, de Edmund de Waal), însă n-a reușit să mă absoarbă cu totul. O voi relua mai târziu.
      Oricum, e fain că ai găsit metoda asta care te ține conectată la lectură, plus că vine cu beneficiul unor noi cunoștințe generale. Cred că aș putea s-o aplic și eu la studiul limbii franceze. În fiecare an îmi propun să citesc cărți în franceză, dar mai mult de un volum pe an nu reușesc – de data asta aș putea să iau provocarea asta în serios și s-o fac cum trebuie, adică să salvez într-un document cuvintele necunoscute și să le repet zilnic, cum făceam în adolescență, când studiam engleza. :)

      Ștergere
  5. Recomand Hanul lui Manuc, un roman fascinant si o monografie excelent documentata, dar si Portretul unei familii turcesti (l-am citit cu ani în urma, inainte sa ma fi familiarizat cu contextul istoric surprins, dar imi amintesc ca m-a marcat povestea; sper ca, la un moment dat, sa il recitesc). Umanii lui Matt Haig a fost o surpriza placuta, o lectura usoara, dar FRUMOASA!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru recomandări, Cosmin!
      Am citit, pe sărite, câteva fragmente din „Portretul unei familii turcești” și părea foarte interesantă. Am și o ediție în limba engleză, pe care am luat-o dintr-un anticariat din Frankfurt. În interior am găsit un bilet de intrare la Topkapi Sarayi din 2005. :) Ediția asta are și patru fotografii – nu e prima dată când constat că din edițiile românești lipsesc imaginile, am mai pățit-o cu memoriile lui Gregor von Rezzori.

      Ștergere
  6. Vassili Grossman - Viata si destin:
    https://www.goodreads.com/book/show/13537157-via-i-destin

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pare destul de sumbră cartea lui Vasili Grossman, nu m-aș apuca de ea în perioada asta, dar păstrez recomandarea ta pentru mai târziu.

      Ștergere
  7. Răspunsuri
    1. Mă bucur să aud asta, am destule așteptări de la cartea lui Mendelsohn. :) Desigur, n-am împărțit cărțile în funcție de cât de valoroase mi s-au părut, ci după șansele pe care cred eu că le-ar avea de a mă captiva în perioada asta, când mă concentrez destul de greu la lectură.

      Ștergere
  8. Nu vei regreta daca reiei Iepurele...soarta unei colectii poate fi la fel de inedita ca a unui om;dupa ce am citit cartea am aflat ca se pot vedea netsuke la Muzeul Colectiilor,la una din cele doua colectii Avachian-mi-am convocat prietena si ne-am dus.Apropo de colectii-exista un album carte Viata ca o pasiune de Vasile Parizescu-care se citeste pe nerasuflate,poate se mai gaseste la anticariate;toate astea sunt sugestii pt "dupa"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O s-o reiau, mi-a plăcut ce am citit până acum. :) Până una-alta, am rămas în minte cu imaginea unchiului care locuia în Japonia – de fapt, acum mă întreb dacă ediția românească are fotografii, căci după experiențele anterioare (von Rezzori, Bruno Schulz, Irfan Orga) tind să cred că n-are.
      Ce fain, mulțumesc pentru informație! Încă n-am ajuns la Muzeul Colecțiilor de Artă, dar voi merge neapărat după „eliberare”, să văd acele netsuke din colecția Avachian. Nu auzisem de cartea lui Vasile Parizescu, mulțumesc și pentru această recomandare!

      Ștergere
  9. Nici nu stiu cu ce sa incep :)
    Ce dragut e semnul de carte. Eu am o mica obsesie pentru semnele de carte si dupa ce imi aleg cartea pe care sa o citesc, trebuie sa imi aleg si un semn de carte potrivit. Nu ma intreba cum il aleg, cred ca e mai mult dupa feeling (dar si dupa marimea cartii, am unele semne de carte mici, pentru carti gen BPT din copilaria noastra si semne de dimensiune "normala"). Mi se pare atat de dragut sa gasesti diverse "semne" (de carte sau bilete de intrare, etc) in carti.

    Legat de lista ta, wow, ce mare e! Am ramas surprinsa sa vad in lista si cateva carti pe care le-am citit si eu si care mi-au placut (spun ca am ramas surprinsa pentru ca mi se pare ca ai niste gusturi mai elitiste - nu o zic asta cu vreo intentie anume - si ca nu ti-ar placea ce imi place mie).

    - David Sedaris imi place la nebunie. Am citit deja 4 carti de el si mi-am mai luat doua de la biblioteca. Mi-au placut mult si traducerile in romana (desi cred ca tu o sa citesti Naked in engleza).
    - Cismigiu&Comp. mi-a placut foarte mult. Am citit-o de doua ori (cred ca e singura carte pe care am citit-o de doua ori) si cred ca e genul de carte pe care poti sa o citesti si de 100 ca tot o sa-ti placa la fel de mult ca prima data. Chiar ieri citeam pe Facebook de Baietii din strada Pal, Adina Rosetti spunea ca baiatul ei n-a mai iesit din camera de cateva zile, ca tot citeste la cartea asta. Pe mine m-au atras intotdeauna povestile cu adolescenti.
    - Simion Liftnicul mi-a placut (nu over the top) si cu ocazia asta mi-am amintit ca are si continuare.
    - Si eu am pe lista Femeia in Alb (am citit intamplator despre ea si mi s-a parut super interesant subiectul) si de mult tot vreau sa o citesc, dar m-a tinut in loc faptul ca are multe pagini :D.
    - Si Middlesex mi s-a parut o carte buna.

    Ma gandeam ca poate ti-ar placea Istoria Secreta, de Donna Tartt. Eu mai am putin si o termin si ma gandeam sa iti zic de ea, am un feeling ca poate te-ar interesa. Vad ca are parte de un "comeback" pentru ca tocmai ce a fost lansata o noua editie a cartii (la o alta editura, de data asta). Nu mai tin minte, tu ai citit The Goldfinch?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A, foarte simpatic, nu știam de ritualul tău legat de semnele de carte. :D În afara cărților pe care le strâng obsesiv, am cam renunțat să colecționez alte obiecte, deși am o mare slăbiciune pentru căni – mult mai mare decât cea pentru semnele de carte. Dar cănile stau la vedere, pe când semnele de carte duc o viață mai misterioasă, hihi.

      Am pus mai multe cărți pe listă, ca să am de unde alege. Nu mă prinde una, trec la următoarea. :) Aseară am început „Țoc țoc” de Roald Dahl și e ce-mi trebuie mie, pe asta am nimerit-o (e mai ciudățică, deh). Poate că peste un timp o să fac un update la articolul ăsta, să menționez ce cărți am citit și dacă au reușit într-adevăr să mă captiveze.

      Ah, dar știi că am mai vorbit și altădată de treaba asta, după ce ai aflat că am citit „Jocurile foamei” și n-ai fi crezut că m-aș fi apropiat vreodată de seria asta. :)) Ei, ce-aș mai vrea acum să citesc o distopie asemănătoare cu prima carte din trilogia lui Suzanne Collins! Celelalte volume mi s-au părut mai slabe, dar pe primul l-am citit cu sufletul la gură. N-o să-i zic nici măcar „guilty pleasure”, fiindcă intră în categoria lecturilor lejere, de relaxare, de care tot omul are nevoie din când în când (evident, cu excepția snobilor literari).

      Sunt curioasă dacă o să rezonez cu umorul lui Sedaris – dacă citesc „Naked”, sper să revin cu impresii. A, ia uite, nu știam că ți-a plăcut atât de mult Cișmigiu & Comp. :) Și eu am o slăbiciune pentru poveștile cu copii, dar trebuie să fie bine scrise (de-asta am fost atât de încântată de „Spuneți-i Zsofiei”, ce păcat că nu se găsește cartea Magdei Szabo, ar fi fost o lectură grozavă în perioada asta). Mai am „O vară mișto”, de Wolfgang Herrndorf, care pare foarte promițătoare, dar am simțit nevoia s-o las pentru la vară. De „Femeia în alb” am devenit interesată când am fost în vizită la părinți – am găsit ediția veche în bibliotecă și mi-am dat seama că eu n-am citit până acum cartea asta. Dacă te prinde povestea, nu cred că o să mai conteze cât de mare e cartea. :D

      Hihi, să știi că am contemplat „Istoria secretă” și m-am întrebat dacă să o pun pe listă – am chiar ediția nouă, apărută la Litera. Am însă ceva rețineri, fiindcă am observat că nu rezonez prea bine cu un anumit tip de literatură americană. The Secret History pare să fie diferită de The Goldfinch, care a fost o experiență amestecată pentru mine: unele bucăți mi-au plăcut foarte mult, altele puțin spre deloc, iar scriitura a fost pe alocuri prea pompoasă pentru gustul meu. Sunt totuși curioasă să citesc The Secret History și nici n-aș vrea să rămân cu idei preconcepute – poate că romanul ăsta chiar o să-mi placă cap-coadă.

      Ștergere
    2. Of, am pierdut mesajul si trebuie s-o iau din nou :( (de obicei dau copy la mesaj inainte tocmai ca sa nu-l pierd, dar tocmai de data asta n-am facut-o).

      Ma bucur ca in jurul blogului s-a creat o mica comunitate si imi place sa citesc comentariile de fiecare data cand intru. De la toata lumea aflu cate ceva, o idee, o recomandare. Am pus pe lista O vara misto si Baietii din strada Pal. Apropo de carti cu adolescenti, mi-a placut si Muzici si Faze, acum mi-am amintit de ea.

      Da, imi amintesc surprinderea mea cand mi-ai zis de Jocurile Foamei, apropo de trilogie, tocmai ce s-a lansat o noua carte din serie, un prequel la poveste.

      Intre timp am terminat Istoria Secreta, mi s-a parut mai interesanta decat Goldfinch. De fapt, nu pot sa le compar. Mi-a placut Goldfinch, dar finalul mi s-a parut prea hollywoodian.

      Ștergere
    3. Uf, îmi pare rău că s-a pierdut primul comentariu, știu cât e de frustrant. :( Și eu m-am obișnuit să copiez textul înainte de a-l publica.
      Daaa, a fost faină și „Muzici și faze” - m-am gândit dacă s-o includ în lista pe care tocmai am publicat-o, dar îmi aminteam (vag, e drept) că a fost o lectură mai lentă. Oricum, sunt deja o grămadă de titluri în lista aia. :))
      M-ai făcut curioasă să citesc și eu „Istoria secretă” - pare-mi-se că ai spor la lectură, mă bucur! :)

      Ștergere
  10. Draga Ema,

    "O vara misto" e minunata, noi am citit-o cu mic, cu mare, si ne-am mai uitat pe urma si la film. Ne-a placut tuturor.
    Foarte mult mi-a placut si "O odisee", în special partea de exegeza. Îti face mare pofta sa-l citesti pe Homer.
    Si-am citit în urma cu câtiva ani si cartea lui Sasa Stanisic si tin minte ca-mi lasase impresia unui covor cu gauri arse. Erau parti care-mi placusera mult si altele care-mi placusera mai putin, dar pâna la urma am ajuns la concluzia ca forma ilustreaza la alt nivel efectele razboiului. Îmi pare rau ca n-am cartea la îndemâna, ca sa pot fi mai specifica, tin doar minte ca ma preocupase mult.

    Cum nu cumpar prea des carti, ci ma bazez în primul rând pe biblioteca, mi-i cam greu acum. Dar am descoperit ca libraria de pe colt deschide conspirativ dupa-masa de la 3 la 7. Cartile se comanda prin telefon si se pot prelua dintr-o ladita, unde se depun si banii. Asa ca mi-am comandat "Cruci rosii" de Sasa Filipenko. Sunt curioasa - si de tranzactie, si de carte.
    Zile senine si spor la citit!
    E.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai revenit, E., mă bucur că sunteți bine, sănătoși!
      Nu știam că există și un film bazat pe cartea lui Herrndorf, dar mă bucur să aud că v-a plăcut „O vară mișto” – poate o iau la citit înainte să vină vara. :)
      Romanul lui Stanisic zace în bibliotecă de mulți ani, deși l-am cumpărat cu mare entuziasm. În fine, în situația asta se află multe dintre cărțile mele. Dacă înainte mă simțeam un pic vinovată că am strâns atâtea, acum am ajuns să mă bucur că am o bibliotecă atât de mare. :))
      Mda, un cititor din Ro spunea cam același lucru, că se baza tot pe împrumuturile de la bibliotecă și că nu are cărți necitite în casă – fapt care mi se pare de-a dreptul uimitor.
      Hihi, m-a distrat povestea cu librăria care „deschide conspirativ”. :D N-am auzit de acest autor, văd că nu a fost tradus nici în engleză, nici în română. Tu cum ai auzit de cartea asta? Sper să fie pe gustul tău – titlul nu prevestește o poveste prea veselă, hmm.

      Ștergere
  11. Sper si eu, ca alta n-o sa am degraba - cel mult daca reusesc sa organizez un book-swap cu vecinele.

    Am descoperit cartea în revista librariilor, pe care o luasem cu mine cu ocazia ultimei vizite oficiale :-) Si am ales cartea lui Filipenko tocmai pentru ca nu e prea cunoscuta si astfel sansele de a o gasi la biblioteca sunt minime. Si de asemenea pentru c-am terminat de curând Ultima dragoste a babei Dunia de Alina Bronsky si-mi doream o poveste asemanatoare.

    În rest studiez si transpun în practica The Thrifty Forager de Alys Fowler, cel putin atâta timp cât mai e frumos afara si avem voie sa iesim la padure.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă E.,
      mi-a plăcut tare mult Ultima dragoste a babei Dunia și sînt foarte încîntată să văd că o mai citesc și alții. :)

      Ștergere
    2. Vai, m-ai făcut tare curioasă cu „The Thrifty Forager” – habar n-aveam că cineva a venit cu astfel de idei (din câte înțeleg, e vorba despre căutarea fructelor și a ierburilor comestibile prin cartier, hihi) și chiar mi-ar plăcea să aflu ce are de spus Alys Fowler pe tema asta. De fapt, cam asta făceam cu tata în copilărie: culegeam ciuperci, alune și mure din pădurea aflată la zece minute de mers pe jos de blocul nostru, frunze de păpădie și măceșe din jurul blocului, cătină, soc și plante medicinale de pe pantele dealului (cartierul în care am copilărit e așezat pe un deal). Și urzici, bineînțeles. :)

      A, ce bine că mi-ați amintit de Alina Bronsky, mi-a plăcut mult „The Hottest Dishes of the Tartar Cuisine” și cred că „Baba Dunja's Last Love” are șanse mari să mă prindă în perioada asta. Am ediția digitală în engleză, dar îți mulțumesc mult, E., pentru ideea atât de generoasă de a o traduce din germană. :D

      Ștergere
    3. Draga Ema
      mie-mi place tare mult de Alys Fowler, am citit cu încântare si Garden Everywhere, dar balconul nostru da spre nord si mai stam si într-un canal de vânt, asa c-acolo chiar numai urzici si mure pot cultiva. The Thrifty Forager e însa o minunata sursa de inspiratie atât pentru gradinarit urban, cât si pentru iesiri în natura. Am tot cautat ceva similar în româna (maghiara sau germana :-), ca sa nu trebuiasca sa tot identific plantele pornind de la denumirea în latina, dar n-am gasit carti, doar site-ul "ierburi uitate".

      Ștergere
    4. Ha, presimt că m-ar pasiona și pe mine activitatea asta – pe la 14, 15 ani mă gândeam să dau la Biologie, eram fascinată de plantele găsite prin pădure și am făcut un ierbar a-ntâia. :) Deocamdată mă abțin să caut mai multe informații, fiindcă numai de o diversiune n-am nevoie acum, când abia reușesc să mă ocup de activitățile curente (lucru foarte misterios, având în vedere că, teoretic, am mai mult timp).

      Am aflat că tipa care scrie pe blogul Ierburi uitate s-a ocupat și de Grădina Istorică amenajată în Grădina Botanică – nu auzisem de blogul ei, dar am vizitat grădina anul trecut. Am dat și de un interviu cu ea pe Scena 9, pe-ăsta chiar o să-l citesc cap-coadă. Aha, deci din cauza regimului comunist nu avem noi acum sparanghel...

      Am impresia că în română se găsesc mai mult cărți despre plantele medicinale, cu rețete de tincturi și alifii. :D Am căutat de curiozitate pe net și am găsit așa:
      Cultura plantelor sălbatice comestibile (Rene Auburn, Didier Magnan)
      Enciclopedia plantelor medicinale (Larousse)
      Ghidul culegătorului de ciuperci (Locsmándi Csaba, Vasas Gizella)
      Ghidul plantelor medicinale și aromatice (Ovidiu Bojor)

      Ștergere
  12. Ma bucur, Vio! Pornim un proiect de traducere colaborativa? Câte un capitol fiecare si le oferim Emei pt. lectorat?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Baba Dunia e tradusă în engleză... ;) (am uitat asta cînd am comentat mai devreme, dar am prietene care au citit-o deja în traducere.)

      Ștergere
  13. Hihi, ar fi frumos, dar din păcate nu mă prea văd acum în stare. Poate mai tîrziu. :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Ha! Fain că ai Planeta de Jad pe listă, sper să reușești să o citești anul ăsta :-).
    Despre Terry Pratchett se zice că ori îl iubești ori îl urăști, pe la mijloc nu se poate. M-am învârtit multă vreme în jurul cărților lui pentru adulți, dar am decis să încep să le citesc abia după ce am văzut The Color of Magic filmul. Na, în cazul ăsta a fost invers, întâi filmul și apoi cartea, deși de regulă e fix invers. Amândouă sunt faine în felul lor, atât cartea cât și filmul, le recomand cu mare căldură. Dacă vrei să începi cu o altă carte, aș zice Mort, a fost cea mai amuzantă dintre toate, am râs cu lacrimi, ceea ce nu mi se întâmplă des :-).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dap, mi-am propus s-o citesc anul ăsta, stă de prea multă vreme în bibliotecă. 😂
      Habar n-aveam că există și un film după cartea The Color of Magic - și eu prefer să citesc cartea înainte să văd ecranizarea, cu excepția cărților comerciale (Before I Go to Sleep ar fi un exemplu), pe care nu-s curioasă să le citesc.
      Mulțumesc pentru recomandare, poate încep cu Mort, dacă spui că te-a făcut să râzi cu lacrimi. :D

      Ștergere

Un produs Blogger.