Trilogia gemenilor - Ágota Kristof

duminică, 9 februarie 2014


Trilogia gemenilor: Marele caiet. Dovada. A treia minciună

Dacă cineva mi-ar cere o recomandare literară, dar numai una, aş alege, fără urmă de şovăială, Trilogia gemenilor. De ce tocmai această carte? Pentru că este aproape necunoscută la noi și o consider o carte unică, scrisă într-o manieră aparte, singulară (mai ales în Marele caiet), care te antrenează într-o avalanşă de senzaţii şi sentimente puternice, din care este foarte greu să te desprinzi. Ei, aceasta este problema, că nu mai vrei să ieşi din această lume hipnotică, în ciuda unor întâmplări care te zguduie sau te scârbesc. Puterea covârşitoare a lecturii te ţine prizonier, iar cartea se derulează cu impactul unui film, astfel încât, de multe ori, m-am trezit cu mâna acoperindu-mi gura, de şoc sau surpriză, ca şi cum m-aş fi întrupat acolo, în lumea stranie a gemenilor, trăind alături de ei ororile războiului, dar şi dezumanizarea lor progresivă.

Şi asta nu este totul - fiecare dintre cele trei părţi ne prezintă o nouă variantă a adevărului, care ne zdruncină convingerile de mai înainte, dar gustăm din plin toate aceste îndoieli şi confuzii, căci ele se adaugă plăcerii şi groazei care ne încearcă pe rând. Cartea Ágotei Kristof este ca o vrajă, una de care este imposibil să ne desprindem, să fugim, să ne ascundem, căci vrem să aflăm totul despre Claus şi Lucas. Este o fascinaţie inexplicabilă care ne transformă în spectatori muţi, imuni şi impasibili - şi totuşi nu, ne mai rămâne o urmă de milă şi compasiune în suflet, care este împuns şi sfârtecat, și totuși rămânem acolo, în acea lume dezarticulată, sub imperiul căreia mintea este brusc amorţită, şi numai inima mai poate răspunde prin empatie. Chiar dacă unele lucruri par exagerate şi greu de crezut, naraţiunea reuşeste să fie întotdeauna convingătoare.

Când eram copil, aveam un vis recurent despre o lume pe care nu am trăit-o în realitate - mă regăseam într-un oraş străin, aflat sub bombardament. Mă ascundeam într-o casă, cu un zgomot asurzitor în jurul meu; prin ferestre puteam zări avioanele, iar în urechi îmi zbârnâiau exploziile. Nu îmi explic ce anume a declanşat aceste vise, căci nu am cunoscut un război şi nici senzaţiile încercate în timpul unui bombardament. Dar, cu toate acestea, visele mele aveau o autenticitate covârşitoare - trăiam intens într-o dimensiune necunoscută care se afla în război, puteam simţi groaza și neputinţa. Ar putea fi realitatea mea dintr-o altă viaţă, dacă aş crede în reîncarnare. Sau ar putea fi realitatea din nemărginitul tărâm al viselor, unde totul este posibil, iar mintea continuă să existe, fără a fi urmată de trup.

Ágota Kristof a trăit un război, dar îşi scrie romanele ca şi cum ar fi desprinse din vise - nu suntem niciodată siguri ce este real și ce este imaginat, nu ne putem da seama unde se sfârşeşte adevărul şi unde încep mistificările. Claus şi Lucas sunt gemeni cu o singură voce, cu o viaţă comună - ar putea fi, la fel de bine, o unică fiinţă care visează sau trăiește în imaginar, un suflet solitar, traumatizat, covârşit de singurătate şi suferinţă. În Trilogia gemenilor cunoaştem trei versiuni ale aceleiaşi poveşti, trei versiuni ale adevărului. Poate că vom reuşi, în final, să pătrundem prin vălul minciunilor, întrezărind un crâmpei de adevăr - dar nu vom şti dacă ne aflăm în dimensiunea corectă, în cea a visului sau în lumea reală; căci ceea ce este perceput ca adevăr într-o lume poate fi, de fapt, o mistificare în cealaltă. 

Stilul în care este scris Marele caiet este unul care atrage de la primele paragrafe. Cu un ton rece, impersonal, autoarea ne introduce în lumea gemenilor Claus şi Lucas, lăsați de mamă în grija bunicii pe care abia o cunosc - o femeie zgârcită, răutăcioasă şi neîngrijită, dar absolut fascinantă, unul dintre cele mai interesante personaje pe care le-am întâlnit în literatură. Gemenii fac totul împreună, iar vocea lor este una singură. Inteligenţi şi pragmatici, ei observă şi acceptă fiecare experienţă fără uimire, nu judecă niciodată, însă recurg la răzbunare atunci când o consideră necesară. Cei doi au propriul cod moral, legea lor este legea Vechiului Testament. Treptat, prin exerciţii care ne dau fiori, ei află ce înseamnă să fii orb sau surd, învaţă să facă faţă foamei, durerii și nedreptăţii, ajung să tolereze cruzimea şi moartea. 

Ed. Trei, 2007, 504 pag.,
trad. Aliza Ardeleanu
Nu există aproape nimic frumos în această lume care, în curând, se trezeşte prinsă într-un război nenumit, pe care îl percepem prin ochii gemenilor. Soldaţii străini, deportarea evreilor, atrocităţile comise sunt prezentate sub forme alegorice, incerte. Lumea gemenilor devine un nou Babel, în care prevalează legile supravieţuirii; o lume diformă, de o urâţenie, cruzime şi depravare distorsionate până în punctul în care totul devine absurd, iraţional, grotesc, provocând teamă şi dezgust. Gemenii aleg calea barbariei şi a promiscuităţii - sau este, oare, calea de regres înspre origini, înspre existenţa primitivă şi natura umană primordială? Sunt ei, oare, nişte sociopaţi sau reprezintă omul nou, produsul unei societăţi pervertite de război?

Trilogia gemenilor este una dintre cărţile cele mai şocante şi fascinante pe care le-am citit până acum. Dar cea mai tristă carte nu poate fi niciodată mai tristă decât viaţa, spune Kristof. Cât de mult poate o fiinţă să îndure? Dacă te afli în căutarea unui sens al vieţii, nu există niciunul - afirmă scriitoarea. Dar cum rămâne cu dragostea, justificare universală a existenței? Gemenii exclud noţiunea de iubire din vieţile lor, înlătură acest sentiment din structura lor sufletească. Dar ce reprezintă legătura dintre ei, dacă nu este dragoste? Exerciţiile lor neagă sentimentele umane şi slăbiciunile, dar ei merg chiar mai departe - încearcă experimentul suprem, acela de a rupe legătura dintre ei, de a diviza o singură fiinţă în două jumătăţi. Nu mai poate fi vorba de fericire, căci întrebarea mai importantă este: pot cele două fiinţe să trăiască separat, pot ele să supravieţuiască?

***

(sursa foto)
Ágota Kristof a fost o scriitoare de origine ungară, care şi-a părăsit ţara la vârsta de 21 de ani, în timpul revoluţiei anti-comuniste înăbuşite de armata sovietică. Împreună cu soţul ei (fostul profesor de istorie) s-a stabilit în Elveţia unde, după cinci ani, a început să studieze franceza şi să scrie în această limbă. Primul său roman, Le grand cahier (Marele caiet) a apărut în 1986 (ulterior, acesta a câştigat Premiul European pentru Literatură Franceză). Peste doi ani publică urmarea, La preuve (Dovada), pentru ca ultima parte a trilogiei, Le Troisième Mensonge (A treia minciună) să apară în 1991. Am citit între timp și memoriile scriitoarei, L'analphabète: récit autobiographique, despre care am scris aici.

Ágota Kristof este o scriitoare mai puţin cunoscută, astfel că am fost uimită să descopăr că trilogia a fost tradusă şi la noi, la Editura Trei - dar, nu ştiu de ce, am senzaţia că a trecut aproape neobservată. Ar fi, însă, un fapt inexplicabil, pentru că aceste trei romane sunt printre cele mai bune pe care le-am citit vreodată şi, cu siguranţă, lectura lor nu poate lăsa pe nimeni indiferent. Mai rămâne, desigur, aspectul traducerii româneşti, pe care nu îl cunosc - eu am citit această carte în limba engleză, într-o traducere excepţională, pe care o recomand (The Notebook, The Proof, The Third Lie: Three Novels)


15 comentarii

  1. M-ai facut tare curioasa sa citesc cartea, chiar daca sunt cam reticenta ca stiu ca e foarte trista. Problema e ca nu o mai gasesc de cumparat :( Dar o sa fac eu rost de ea pana la urma.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, e super tare trilogia, trebuie neaparat sa o citesti! Intr-adevar, nu se mai gaseste nicaieri (poate doar la biblioteca), dar am dat de ea intr-un anticariat (sincer, nu mi-a venit sa cred) si am facut-o cadou unei prietene. Nu ma intreba cum de am putut sa o daruiesc, pentru ca primul impuls a fost sa o tin pentru mine, chiar daca o citisem deja in engleza! :)

    Uite ca m-ai facut curioasa si am cautat-o mai serios pe net, am gasit-o aici (oare chiar o mai au?!): http://www.librariaonline.ro/product_info.php?products_id=10002092

    RăspundețiȘtergere
  3. 7 lei! Wow! Trebuie sa o iau, dar mai intai sa "rasfoiesc" mai bine site-ul, poate mai gasesc csi altceva interesant. Multumesc mult pentru link.

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca o iei, mai pune una in cos si pentru mine. :) Macar sa fie pe stoc! O prietena a cautat-o prin intermediul celor de la Carturesti si nu au gasit-o nicaieri, prin niciun depozit din tara...

    RăspundețiȘtergere
  5. Răspunsuri
    1. se gaseste la biblioteca metropolitana
      http://aleph20.bmms.ro:8991/F/QSYKVJ6N3CD3NS93JV95TCL1PEAFM65J2BB9AV7LUX853PEHTM-08818?func=full-set-set&set_number=030478&set_entry=000001&format=999

      Ștergere
    2. Este bine de știut, Anonimule! Oricum, ne-am luat-o amândouă deja. :)

      Ștergere
  6. Ahhh, deci aceasta este cartea care a inspirat filmul maghiar Marele caiet, care mi-a plăcut atât de mult la TIFF-ul de anul trecut!

    Sper să o găsesc și eu pe undeva :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Dap, filmul a fost realizat după prima parte a trilogiei, Marele caiet. Este, oricum, cea mai bună parte din cele trei. Este o carte uluitoare. Neapărat de căutat și de citit. :)
      Eu n-am vrut să mă uit la film, pentru că ar fi fost nevoie de un regizor genial și de o distribuție pe măsură pentru a transmite fidel senzațiile cărții. În plus, impactul scriiturii ar fi destul de greu de redat. Mă bucur totuși dacă ți-a plăcut. Un prieten a văzut filmul după ce i-am împrumutat trilogia și a fost dezamăgit. Dar fără a citi cartea, s-ar putea să fie un film bun.

      Ștergere
  7. Mi-am luat-o, în sfîrșit. Mă simt împlinită (dar, probabil, nu așa de împlinită ca atunci cînd o voi citi). :D Livrarea în străinezia a fost doar 5,5 lei pe libhumanitas, sper că n-am spart un zăgaz și că n-o să m-apuc să-mi comand miliarde de cărți acum.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A, ce tare, mă bucur că ai reușit să o cumperi! De-abia aștept să-ți citesc impresiile, sper ca trilogia să fie pe gustul tău. Și wow, e uimitor cât de puțin a costat livrarea în străinătate! Te înțeleg, cred că îți va fi tare greu să reziști următoarei comenzi. :D

      Ștergere
    2. Mulțumesc, Ema, mă gîndesc c-o să-mi placă din ce ai scris tu despre ea. :)

      Dar va trebui să aștepte o săptămînă, două, căci postarea ta cu SF (și Mîna stîngă a întunericului pe care am citit-o în uichend) m-a impulsionat să cer împrumut niște cărți de Philip K. Dick. :D

      De cînd te citesc vreau o grămadă de cărți, și, ce ghinion pe mine!, nu scrii niciodată despre cele pe care le am deja. :D

      Ștergere
    3. Ah, mi-ai amintit la ce postare mai sunt comentarii la care nu am apucat să răspund. :D
      Hihi, listele mele sunt uriașe, așa că sigur intenționez să citesc și cărți din biblioteca ta, doar că nu am ajuns încă la ele. :)) Putem afla asta dacă ai cont pe Goodreads - am înregistrat acolo cam tot ce am în bibliotecă, deși în ultima vreme am cam uitat să adaug noile achiziții.
      Și eu vreau să citesc ceva de Ursula K. Le Guin de multă vreme, dar uite că nici anul ăsta n-am reușit. La ce ritm de melc am avut cu lecturile în ultimele luni, nici nu mă mai mir.
      Sper să îți placă Philip K. Dick. Ubik mi s-a părut mai faină decât Timpul dezarticulat, dar poate că ai împrumutat cu totul altceva. :)

      Ștergere
    4. Am gudridț și te urmăresc acolo, deci am obs că ai trecut Mîna sting a întunericului ca to read. :) O să-ți cer prietenia ca să mă revelez în toată splendoarea mea cititoristică. :D

      Ștergere
    5. Super! Când am un pic de timp voi scormoni prin rafturile tale, chiar sunt curioasă. :D

      Ștergere

Un produs Blogger.