vineri, 26 decembrie 2014

Domnul Ibrahim şi florile din Coran - Eric-Emmanuel Schmitt



Eric-Emmanuel Schmitt, un scriitor cu dublă cetățenie (franceză și belgiană), a crescut într-o familie de atei, dar ulterior a devenit creștin. Religia este prezentă și în Domnul Ibrahim şi florile din Coran, o carte foarte scurtă în care sunt atinse subiecte precum diversitatea religioasă, prejudecățile sau toleranța. 

Domnul Ibrahim, privit drept arabul de pe strada evreiască, este de fapt un musulman sufit născut în Turcia, care deține de mulți ani o băcănie într-un cartier din Franța. Lumea consideră că este înțelept, pentru că bătrânul zâmbește mult, vorbește puțin și toată ziua stă nemișcat pe taburetul din prăvălie. Dar nu el se află în prim-planul poveștii, ci Moise zis Momo, un copil evreu de unsprezece ani, care fură din când în când conserve din magazinul domnului Ibrahim. 

Momo trăiește cu tatăl său deprimat într-un apartament întunecos și trist; băiatul spală, gătește și trebuie să se descurce cu puținii bani primiți de la tatăl care îl neglijează. Mama a plecat la scurtă vreme după nașterea lui Momo, luându-l cu ea pe băiatul mai mare, Popol, pe care tatăl ursuz îl evocă adeseori cu regret și afecțiune. Bănuit pe nedrept că sustrage bani, Momo se răzbună chiar la începutul poveștii, spărgând pușculița și cheltuind economiile pe o curvă de pe Rue Paradis. Însă inițierea în viața de bărbat nu înseamnă că Momo se maturizează și înțelege viața. El are multe de învățat și multe de schimbat în mentalitatea deprinsă de la tată, care nu mai crede în Dumnezeu și privește oamenii cu îndoială și dispreț. 

Apropierea de domnul Ibrahim are efecte miraculoase: Momo descoperă puterea pe care zâmbetul o are asupra celor din jur, învață modalități ingenioase prin care strânge bani din puținul oferit de tată, află că lentoarea este secretul fericirii și că dacă vrei să înveți ceva, nu citești într-o carte, ci vorbești cu cineva. Cu blândețe și înțelepciune, domnul Ibrahim se ocupă de Momo asemenea unui tată, cumpărându-i pantofi noi (pentru că un bărbat își petrece viața în numai două locuri: fie în pat, fie în pantofi), dezvățându-l să mai șterpelească (Momo, dacă furi, măcar vino și fură de la mine), oferindu-i importante lecții de viață, multe desprinse din Coranul pe care îl pomenește adeseori (ceea ce oferi rămâne la tine mereu, pe când ceea ce păstrezi este pierdut pentru totdeauna). 

În zilele care au urmat, domnul Ibrahim mi-a vândut tot felul de ponturi ca să sustrag bani de la tata fără să se prindă: să îi dau la masă pâine cumpărată cu o zi sau două înainte, după ce o încălzisem la cuptor; să îndoi cafeaua cu cicoare; să refolosesc pliculețele de ceai; să lungesc beauolais-ul lui obișnuit cu vin de trei franci și, ideea genială, care dovedea că domnul Ibrahim este tartor, să înlocuiesc pateul obișnuit cu cel pentru câini. (pag. 17)

Domnul Ibrahim şi florile din Coran este o poveste simpatică care trece iute ca gândul, pentru că cele 96 de pagini sunt de fapt 76, cu un font mare şi un spaţiu generos lăsat în toate direcţiile. Este mai degrabă o povestire, care mergea pusă la pachet cu alte scrieri ale lui Schmitt, la fel de scurte ca aceasta. Eu am împrumutat cartea și recunosc că nu aș fi dat banii pe ea, deși este printre cele mai „ieftine” apariții de la Humanitas. Extrem de scurtă, dar foarte concentrată, povestea se citește ușor și cu plăcere, smulgând și câteva zâmbete pe parcurs. E drept, nu prea sunt adepta pastilelor de înțelepciune azvârlite cu generozitate printre rânduri, nu-mi plac nici lucrurile mură-n gură și pe repede înainte, dar lectura a fost totuși una simpatică, taman bună pentru a descreți fruntea după o zi dificilă.

***

Pentru că am citit recent Ai toată viaţa înainte de Romain Gary (Émile Ajar), asemănarea dintre cele două cărți nu a trecut neobservată. Momo din povestea lui Gary este diminutivul lui Mohamed, un copil musulman care trăiește într-un cartier al Parisului și se împrietenește cu nenea Hamil, un bătrân arab înțelept. Momo locuiește cu madam Rosa, o fostă prostituată evreică, iar accentul este pus pe relația celor doi, mai degrabă decât pe cea cu nenea Hamil. Dar asemănarea merge mai departe: [spoiler] Momo al lui Gary este căutat la un moment dat de tatăl său, iar el se dă drept Moise, un copil evreu. Momo al lui Schmitt este căutat de mamă, iar el se preface a fi Mohamed, un prieten musulman al lui Moise. [spoiler] Schmitt inversează numele și religia protagoniștilor, dar cu siguranță alegerea sa nu este întâmplătoare, ci face o trimitere clară la romanul lui Gary-Ajar.

scenă din film (sursa)
Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran a fost ecranizat în 2003, cu Omar Sharif în rolul domnului Ibrahim; el a primit și un Premiu César în 2004, pentru cel mai bun actor. Cred că este unul din puținele cazuri în care lectura cărții durează la fel de mult ca vizionarea filmului. 

Domnul Ibrahim şi florile din Coran a fost scrisă inițial sub forma unei piese de teatru, inspirată de viața unui prieten al lui Schmitt, Bruno Abraham Kremer (căruia îi este dedicată cartea). În această versiune, personajul Momo își povestește copilăria la Paris și relația cu bunicul Abraham. Ulterior, piesa a fost rescrisă sub forma unui scurt roman, al doilea din seria cu temă religioasă Ciclul invizibilului, care curpinde șase cărți. Prima este Milarepa, iar a treia Oscar și tanti Roz, la care voi ajunge și eu în curând, că prea este lăudată de toată lumea. Deocamdată, cel mai mult mi-a plăcut Pe când eram o operă de artă, care are un subiect foarte interesant și este suficient de lungă pentru a satisface pofta de citit. 


Editura: Humanitas, 2013 (ed. a II-a)
Titlu original: Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran, 2001
Traducere: Simona Brînzaru
Număr de pagini: 76


13 comentarii:

  1. Dragut, zilele acestea si eu tot E.E.Schmitt am ales- volumul de 5 povestiri ce poarta denumirea primei dintre ele- visatoarea din ostende. Initial trebuia sa intru in preferata ta- pe cand eram o opera de arta, dar vizita la un prieten a facut sa dau peste acest volum in biblioteca lui si sa ii acord prioritate din motive de returnare :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ha, înțeleg prea bine cum vine treaba cu bibliotecile prietenilor - la un moment dat citeam mai mult ce găseam prin ele, decât cărți din propria bibliotecă. :))
      Cum ți s-a părut colecția de povestiri (dacă ai terminat-o)? Eu știam doar de ”Cea mai frumoasă carte din lume”, nu credeam că mai există și o altă carte cu proză scurtă de Schmitt (dar micro-romanele lui chiar lasă senzația unor povestiri, hmm).
      Mulțumesc pentru comentariu și pentru urări, Alexandra. Îți doresc și ție sărbători fericite și cât mai multe lecturi faine!

      Ștergere
    2. Nu am un termen de comparatie cu alte scrieri ale autorului, dar la prima incercare pot spune ca au fost foarte pe gustul meu, la limita dintre realitate si imaginatia personajului, cu mult tumult interior, dar fara concluzii de tip moralizator; genul de povestiri care te pot insoti in cotidian cu o putere incredibila sau pe care le poti uita usor, in functie de personalitatea si deschiderea disponibile.

      Ștergere
    3. Frumos sintetizat, Alexandra. M-ai făcut curioasă. O să încerc și eu niște povestiri de Schmitt, dar mai întâi citesc ”Oscar și Tanti Roz”, că-s foarte curioasă ce e cu cartea asta de e așa de populară.

      Ștergere
  2. *primeia.
    Ps: sarbatori fericite si multumim pt recenziile pe care le imparti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Povestit asa suna chiar dragut... desi sunt destul de suspicioasa cand vine vorba de povesti cu morala gen "salvare prin credinta".
    Pe de alta parte, e intr-adevar o carte foarte subtirica, asa ca are sanse sa fie lecturata in acest an.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Of, scuze că te-am indus în eroare, Vera. Trebuia să menționez că, deși religia este prezentă, nu joacă un rol masiv în poveste (adică nu vei simți ceva gen "salvare prin credință"). O să adaug o frază legată de treaba asta. Habar n-am ce scrie în Coran, dar vorbele înțelepte ale lui Ibrahim par legate mai degrabă de experiența de viață decât de religie (el chiar zice la un moment dat că „dacă vrei să înveți ceva, nu citești într-o carte, ci vorbești cu cineva”). Păcat că a fost așa de scurtă povestea, unele idei puteau fi dezvoltate mai mult.

      Ștergere
    2. Nu m-ai indus in eroare de loc. Am avut experiente destul de neplacute legate de religie in copilarie, si acum "suflu si-n iaurt".

      In "Life of Pi" de exemplu, chiar mi-a placut cum tanarul Pi ajunge sa fie adeptul a trei religii diferite: mai ales scena in care cei 3 preoti (sau erau invatatori?) se intalnesc cu el si cu parintii lui.

      Ștergere
    3. Adevărul e că și eu cam strâmb din nas la chestii religioase, spirituale și înălțătoare. Cartea asta e un pic la limită, în sensul că autorul strecoară niște „înțelepciuni” pe repede înainte, de parcă ar fi Coelho. Dar povestea e simpatică. Sunt tare curioasă cum ți se va părea.

      Ha, îmi amintesc că mie nu mi-a plăcut partea legată de religie în ”Viața lui Pi” (m-a plictisit, mai bine zis), dar întâlnirea celor trei predicatori de rituri diferite a fost într-adevăr amuzantă. Și a fost faină ideea de bază, că Pi a luat ce i-a plăcut din fiecare religie.

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru urări, Coffee!
      Îți doresc și ție un an cât mai bun și spor la scris pe blog!

      Ștergere
  5. eu te astept cu topul pe 2014:) pana atunci, stau in stand by si-ti doresc sarbatori fericite si La multi ani de 2015 ori!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha, cred că abia în ianuarie mă apuc de compilat un top pentru 2014. Iubesc listele la nebunie, deși nu s-ar zice, așa că o să fie o mare plăcere să lucrez la top. Poate le mai aranjez și pe cele pentru anii anteriori. Timp să fie.
      Of, și eu sunt cam în stand by (mă refer la vizitele pe blogurile pe care le urmăresc de obicei), dar am văzut ceva cu coada ochiului și sper să am un pic de timp ca să „aprofundez” până-n revelion. :)
      Mulțumesc pentru urări, fructiza-roberts, să fie un an foarte bun și pentru tine, cu lecturi grozave, oameni faini și multă sănătate. Și, desigur, activitate intensă pe blog. :)

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...