marți, 2 decembrie 2014

Viața mea printre cărți (VI)


Luna trecută am cam neglijat activitatea pe blog, pentru că m-am mutat dintr-o casă în alta. Mă obișnuisem atât de mult cu rutina de a citi și de a scrie la intervale regulate, încât am resimțit foarte tare schimbarea. Trebuie să înțeleg, însă, că în lumea reală (departe de a fi una ideală) nu pot avea întotdeauna timp pentru citit și pentru scris, dar și că a face o pauză pe blog nu este în niciun caz vreo tragedie. I'm working on that. :)

Pereții nu-mi plac deloc, îi schimbăm la vară
(cine naiba o fi muncit la calciul ăsta,
e inclusiv pe tavan!)
Evident, cel mai greu de cărat au fost cărțile. Le-am împachetat oribil în materiale publicitare de la Kaufland - și tot așa se găsesc și în momentul de față. Cum noua casă nu prea are mobilă (iar alta n-am cumpărat deocamdată), biblioteca temporară este o fostă vitrină de bibelouri, pentru care un unchi binevoitor mi-a meșterit niște rafturi zdravene. Tot ce mai trebuie să fac este să le dau cu lac pentru a deveni maronii precum „nobila” mobilă, dar nici măcar de asta n-am avut timp - iar acum a venit și zăpada. Sper ca măcar de Crăciun să am și eu o bibliotecă ca tot omul - cu cărți, nu cu promoții de la Kaufland. (Pentru cei care mi-au împrumutat cărți: stați liniștiți, cărțile voastre sunt în siguranță. Le-am pus într-un pachet special, pe care l-am păzit cu prețul vieții în timpul mutării.)

Colțul de citit îl amenajez sub geamuri
(și perdelele astea trebuie să dispară)
Acum trebuie să îmi amenajez un nou loc de citit. Mă bucur că am scăpat de cel vechi, care-mi dădea numai dureri de spate, pentru că seara mă obișnuisem să citesc pe scaun, cu picioarele urcate pe birou (urât, știu, și nici măcar nu era comod). Gata, acum îmi cumpăr un fotoliu și un lampadar, pentru a-mi schimba cu totul obiceiurile de lectură. Cel mai mult și mai mult mi-aș dori un reading nook (parcă adaugă câteva grade la bucuria lecturii), dar noua casă nu are vreun pervaz generos și nici ferestre până la podea, așa că deocamdată mă mulțumesc cu fotoliul. Mai lipsește o pisică. Câinele este același, mai lipicios decât un scaiete de când ne-am mutat (probabil că suntem singurii care îi amintesc de vechea locuință).

***

În altă ordine de idei, am trăit minunata experiență de a-mi găsi două texte reformulate sau de-a dreptul copiate pe un alt blog de carte. Nu le-aș fi descoperit dacă nu mă lovea curiozitatea de a vedea cine a mai citit Blestem curgerea timpului de Per Petterson. Am găsit o postare, am citit un pic și mi s-a părut că sună foarte familiar. Am mai citit un pic și mi-am dat seama că este chiar textul meu, reșapat și recondiționat (uneori de-a dreptul jalnic): 


Câteva paragrafe mai jos, „autorul” s-a plictisit de reformulări și a dat pur și simplu copy-paste: 


După primul atac de nervi, am revenit pe blogul acestui individ original pentru a mai cotrobăi prin „recenziile” dumnealui. N-a durat mult și am mai recunoscut niște idei pe pagina despre cartea lui Alice Munro, Dragă viață. Aici a preluat mai puțin, dar, deh, fiind la prima încercare probabil, a fost mai cumpătat: 


Nu înțeleg de ce ar face cineva asta, adică de ce ar fura munca altui om. Nu este vorba despre lucrări școlare (care, prin natura lor, nu prea îndeamnă la creație proprie), iar blogurile de carte nu îți asigură celebritate sau bani în cont, așa că pur și simplu nu-mi dau seama ce foloase poate trage individul din acest furt. Se laudă că primește cărți de la edituri, dar mă întreb dacă le și citește, că nu s-ar zice. Editurile astea ar face bine să nu-i mai dea nicio carte, pentru că nu le merită - pe lângă faptul că, oferindu-i cărți, ar susține pe cineva care nu e în stare să-și scrie propriile texte. Este chiar ironic faptul că el alege calea ușoară (cărți căpătate, texte furate), pe când eu îmi cheltui banii și timpul - iar asta pentru a ajunge amândoi la același rezultat, ha! 

Voi ce ați face în locul meu? Mă tot gândesc dacă merită sau nu să îi scriu un comentariu. Dacă nesimțirea individului e în tavan, nu prea cred că își va șterge postările, ci își va vedea în continuare de plagiate. În cazul în care scrieți despre cărți, nu strică să aruncați un ochi peste blogul acestui original și inteligent membru al rasei umane, poate vă regăsiți munca pe acolo. 


50 de comentarii:

  1. Am mai auzit de cazuri de furt de pe diverse bloguri. Autorii lor au cerut socoteală hoților, ceea ce te sfătuiesc și pe tine. Poți să-l pârăști și la Univers. Ar fi bun un soft de avertizare în astfel de cazuri sau care să împiedice copierea textelor, precum și legislație în domeniu. Nu știu dacă există. Rămâne să ne interesăm. Cert e că respectivul o să aibă ditamai traficul acum. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, voi scrie un comentariu la postarea lui, dar mai întâi am vrut să îi atenționez pe cei de la Editura Univers, în cazul în care este într-adevăr pe lista lor de primit cărți. Asta ar fi singura chestie care l-ar putea atinge într-un fel.
      Mda, hai să inventăm un astfel de software! :)) Chiar dacă există legislația aferentă, e destul de greu să ajungi la cineva care are un blog - de fapt, e ușor, dar nu își bate nimeni capul cu o chestie așa măruntă. Măruntă în contextul general, dar uite că pentru mine e importantă, pentru că este vorba de munca mea.

      Ștergere
  2. Ha! Tipul ăsta îmi cerea ajutorul într-un comentariu pentru promovarea blogului său. N-am știut că se ocupă cu furturi intelectuale. Așa că mă bucur că nu l-am ajutat.
    Recent, mi-a trimis și mie cineva un link cu recenzie furată de pe blog, cu foarte mici modificări. Am ripostat într-un comentariu și admin-ul site-ului s-a scuzat spunând că recenzia a fost primită din partea unei biblioteci și a adăugat textului link către articolul meu original.
    Enervată de descoperire, am mai găsit pe alt blog o recenzie de a mea. Acolo n-am primit niciun răspuns.
    Acum, dacă ai descoperit tu, voi intra și eu. Și dacă vrei, sesizez problema și celor de la UNIVERS, să știe cu cine au de-a face.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Serios?! Oau, tu chiar ai avut un contact direct cu individul!
      Hmm, deci și tu ai pățit-o, bine că în primul caz au pus link către recenzia ta.
      Ar trebui să vorbești despre al doilea blog unde ți-ai găsit textele, măcar să știe lumea că e cazul să le evite sau chiar să le boicoteze. Da, boicotarea prin comentarii ar fi o soluție temporară! :)
      Le-am scris celor de la Univers, mi-a răspuns Oana Purice - mulțumesc încă o dată pentru sugestie, Andreea. Sunt curioasă dacă individul este într-adevăr pe lista lor, dar asta nu cred că voi afla. Sper să nu îți găsești și tu vreo recenzie reșapată pe blogul lui...

      Ștergere
    2. N-am găsit deocamdată, am căutat după ce am scris aici.

      Cât despre cel de-al doilea blog, iată
      http://cititulnudoare.ro/sunt-o-baba-comunista/
      (Se pare că totuși doare.)
      Și iată textul meu, pentru comparație. Mici modificări, în rest....
      http://andreeaiuliatoma.blogspot.ro/2011/11/sint-o-baba-comunista.html

      Ștergere
    3. Andreea, am intrat acum pe link-ul de mai sus și văd că este un comentariu nou, dar nu știu dacă acel Dorel a răspuns la mișto sau chiar este autorul blogului. Tind să cred că e la mișto. :)
      Mda, e clar textul tău... Dar stai, văd că blogul are afiliată o pagină de Fb cu 5,632 de like-uri! Ar trebui să facem o campanie de comentarii acolo!

      Ștergere
    4. ema, sunteti foarte isteata!

      Ștergere
    5. Vai, sper că nu a ajuns pe blogul meu chiar plagiatorul în persoană, căci în cazul ăsta am încurcat-o! Dorel, ești cumva Romica și Al Bano? Că atunci m-am liniștit! :)
      A, dar stai, că acum încep să mă întreb dacă nu cumva Falsul Ionescu, Romica, Dorel și alții asemenea nu sunt cumva personalități multiple ale celui pe care îl cunoaștem drept Gabriel! Mda, o adevărată teorie a conspirației aici...

      Ștergere
    6. Acum, că m-am gândit mai bine, îmi dau seama că e foarte practic să ai personalitate multiplă. Nu rămâi niciodată fără comentarii la postările de pe blog, cineva te poate lăuda și încuraja când ai avut o zi groaznică, eventual poți fixa și o întâlnire la cafea, când ceilalți prieteni nu sunt disponibili. Plus, dacă ai vreun concurs, te poți înscrie și, cine știe, poate rămâi chiar tu cu premiul și mai faci un concurs. Hmm, sună chiar bine!
      (Este o glumă, nu îl atac în niciun fel pe Gabriel - și nici pe Dorel & co. :))

      Ștergere
  3. OMG! Eu nu pot să cred că sunt o grămadă care citesc ce scrie acest puști... M-am uitat aici http://falled.blogspot.ro/2014/11/blestem-curgerea-timpului-de-per.html și mai că-mi vine să-i scriu eu vreo două tânărului Anndrei cel isteț! Poate „se merită”, după cum crede chiar el! Jesus Christ! :O

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și cireașa de pe tort : „Unwritten words” - that made my day! :D

      Ștergere
    2. Haha, tu ai observat alte chestii, Violeta! Da, „Unwritten words” merge de minune! :))
      Unul din motivele pentru care nu am comentat încă a fost și acela că nu am vrut ca acest puști (căci da, probabil că este un puști) să își șteargă cumva postarea înainte de a afla lumea cu ce se ocupă. E tare ciudat să îți contruiești o imagine pe baza unor idei și fraze furate. Lumea comentează și te apreciază, dar cât de bine te poți simți în propria piele știind că doar o mică parte din ceea ce ai scris îți aparține? Este dincolo de puterea mea de înțelegere...

      Ștergere
  4. Mi s-a intamplat si mie pe vremea cand scriam ptr bookblog. Prima si ultima fraza erau ale lui/ei, restul era copy/paste. Eu unul ii lasasem un comentariu sarcastic (pe care mi s-a sters daca tin bine minte), nu era treaba mea sa ma ocup de politie.


    Ce mi se pare trist la tine e ca agariciul ala are saptispemii de sponsori, primeste carti de la edituri, le da la concursuri, scoate trafic. Vad ca are si wishlist pe edituri, e adorabil. Eu as trimite mail la toti sponsorii aia din dreapta sa-l laud pe-asta mic cu ce se ocupa.

    Avantajul de a avea un blog necitit ca al meu este ca nu intra pe el indivizi din-astia, altfel probabil m-as (re)gasi si prin alte bloguri. Mi-e teama sa ii comentez aluia ceva, mi-e ca incepe sa ia si de la mine :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai vazut ce pagina de profil are? Cica "Ochi albaștri-verzui, deschis persoanelor care merită, cu simțul umorului, iubitor de frumos, ador cărțile, îmi place să cunosc oameni noi, îmi rezerv multe drepturi' (cu textele altora).
      Cartea preferata - the book thief. Este ca-i adorabil?

      Ștergere
    2. Hahaha, unde ai găsit profilul ăsta? Eu n-am săpat mai adânc, m-am limitat la postările de pe blog. The book thief - asta-i foarte tare! :)) Și e atât de adorabil că încep să regret că nu l-am lăsat să își facă meandrele.... Ăăă, nu, nu regret!

      Acum nu știu ce efect va avea asupra lui, dar Oana Purice de la Univers mi-a transmis că l-a contactat și i-a cerut să dea jos postarea. Îi mulțumesc foarte mult pentru promptitudine. Da, ai dreptate, ar trebui să le scriu tututor editurilor pe care le are drept sponsori.

      Eh, nu e trist, căci dacă mă duceam și eu cu jalba-n băț la edituri, poate că îmi dădeau și mie cărți - dar nu m-am dus. Am prea multe de citit deocamdată (inclusiv împrumutate, hehe), iar dacă aș primi cărți, m-aș simți cumva obligată să le iau la citit mai repede - iar programul meu de lectură se schimbă foarte mult după cum mi-e cheful. Însă e drept că niște concursuri mi-ar prinde tare bine pentru trafic pe blog. :))

      Că veni vorba, pot spune că singura editură care m-a contactat a fost Meteor Press - am o carte de la ei pe care o voi citi în curând, pentru că e scurtă și pare chiar interesantă. Iar recent am primit o carte de la Nemira (cineva de acolo care mă știa cât de cât a văzut o recenzie și i-a plăcut șamd), dar pe-asta o mai amân ceva vreme.

      Da măi, așa să faci, nu cumva să-i scrii vreun comentariu acelui individ! :)) Deși cred că te-ai pricepe mult mai bine decât mine să îi zici vreo două. Tu scrii chiar mișto despre cărți și mă enervezi că nu te-ai mai ținut de blog - cu riscul de a-ți găsi postările copiate! :))

      Ștergere
  5. Răspunsuri
    1. Mda, nici eu nu cred că e prea deștept!
      Cineva mi-a spus că o postare a fost ștearsă deja (la Petterson), dar la mine încă merge acel link - poate are de-a face cu acel misterios cache. :)

      Ștergere
  6. Bine ca s-au sezizat repede cei de la Univers.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dap, au răspuns imediat și chiar s-au implicat, ceea ce este de apreciat.

      Ștergere
  7. Ma faceti sa încep si eu sa sap dupa plagiatori!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stela, dar ce te faci, că tu trebuie să sapi și pe blogurile în engleză, italiană și franceză?! :)) Mai bine îți petreci timpul citind, în felul ăsta scapi și de durerile de cap! :)

      Ștergere
    2. Hi, hi, m-am prins si eu intre timp - m-am plictisit repede de sapat - ma luase valul de indignare si voiam sa-l alimentez si eu cu experientele mele :))))))).

      Ștergere
  8. Felicitari pentru casa noua! Coltul ala de citit arata grozav, aproape ca-mi vine sa-ti spun sa nu schimbi peretii ci sa construiesti tu pe linga ei ceva ce sa se potriveasca cu atmosfera.
    Adevarat, cel mai oribil lucru la mutat sint cartile. Eu le-am dus mereu cu sacii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ha, mulțumesc! Se pare că arată mai bine în poze decât în realitate, dar în mod clar are mai multă personalitate decât vechea locuință. E un loc mai boem și mai pe gustul meu. :)
      Dacă la capitolul haine și pantofi am triat la greu, renunțând la vreo patru saci mari, în cazul cărților n-am vrut să las niciuna în urmă!

      Ștergere
  9. Salutare!
    Mulțumesc, înainte de toate, că mi-ați deschis ochii. Nu o voi face pe nevinovatul, pentru că nu sunt, nu voi căuta scuze, pentru că nu le merit. Pentru că aveți dreptate. Într-adevăr, Răzvan, am copiat o parte din recenzia la „Dragă viață” a lui Munro de la tine, pentru că aceea a fost prima mea recenzie. Îți poți da seama, cred, cât de entuziasmat am fost când am făcut acest lucru, întrucât îmi doream foarte mult să-mi iasă cum trebuie, să iasă bine și să placă și celorlalți. Ți-am explicat. Îmi pare rău, chiar dacă e prea târziu. Am șters-o!

    Ema, de asemenea, mulțumesc. Același lucru, cu mii de scuze pentru că ți-am furat din munca depusă. Am șters-o. Oricum, restul recenziilor sunt făcute de mine, cu tot timpul meu pe care nu-l am. Acum mă simt foarte aiurea pentru ce am făcut, însă o merit cu vârf și îndesat, pentru că nu voi mai face acest lucru. Voi acorda mai mult respect muncii pe care ați făcut-o și pe care o fac. Nu știu cât mă înțelegeți, dar sper că o faceți.

    Vă mulțumesc și, chiar dacă nu mă credeți, părerile mele de rău sunt sincere!
    Anndrei

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru a nu lăsa loc de ambiguități: eram foarte entuziasmat când am făcut recenzia, nu când am copiat. Încă nu îmi vine să cred de ce am fost în stare să fac, însă tind să cred că îmi pierdusem simțul rațiunii. Citesc cărțile primite cu poftă mare, abia așteptând să le fac recenziile și să le mulțumesc celor care mi le-au trimis, tot respectul pentru ei. Însă nu știu ce-a fost în capul meu. N-am să caut alți vinovați, pentru că sunt vinovat și merit tot ce se întâmplă. Asta este, sper doar să-mi puteți accepta părerile de rău.

      Ștergere
    2. Dragă Anndrei,
      Originală semnătură. Dacă scriai Andrei, ar fi fost plagiat?
      Îmi cer scuze că intervin, dar îmi place să cred că îmi pot spune și eu părerea, mai ales că nu e copiată de nicăieri.
      Așadar, lucrul cel mai potrivit pentru tine este să ștergi blogul. Cu toată munca de doi lei căreia spui că i-ai acordat timp. Și când sparg unii un magazin tot timp consumat e. Așa că, șterge-l, șterge-o, eventual reinventează-te în altă parte, dar nu mai profita de bunătatea unor oameni finuți, pentru care drumul la tribunal înseamnă timp rupt din cel pentru cărți.
      Amical,
      C.P.

      Ștergere
    3. Eu zic să nu îl pedepsim pe Andrei pentru toți plagiatorii din lumea asta largă, că sunt destui și mult mai nesimțiți, pentru că ignoră complet atenționările oamenilor de la care au furat. Nu putem arunca cu pietre la nesfârșit, dacă omul și-a recunoscut vina aici, pe blogul lui și pe pagina de Fb. Din punctul meu de vedere, își poate vedea de blogul lui în continuare - fără a mai copia nimic, evident. Eu sper doar că a învățat ceva din situația asta, în cazul în care a fost într-adevăr sincer și a făcut totul din ignoranță; nu vreau să mă gândesc că a procedat cu bună știință, pentru că asta ar însemna că și scuzele sunt apă de ploaie.
      A, iar numele Anndrei cred că include și numele surorii lui - uneori mai există și alte explicații pentru niște lucruri ce par jalnice la prima vedere. Nu îl apăr, încerc doar să fiu obiectivă acum. Eu una nu pot trăi cu ranchiuna la nesfârșit, prefer să iert dacă pot face asta.

      Ștergere
    4. Îmi mențin părerea. În astfel de cazuri, după tot ce s-a mai vorbit în România cu referire la plagiat, un astfel de caz nu ține de scuze. Ține de lipsa de bun simț, care nu-i deloc tangentă cu scuzele. Unicul mod în care ar putea arăta că îi pasă este să își șteargă blogul și dacă este pasionat și bun, să înceapă altul, curat. Altfel, comentăm la infinit și el își va tot cere scuze. Astea sunt sclifoseli. Dacă ar avea caracter, ar accepta să are nevoie de un nou moment zero. Dacă ar avea. Așa, pe virtual, poți să-ți ceri scuze la infinit. Nu te costă nimic, nu te știe nimeni, ești un nickname. Arăți că-ți pasă de greșeală dacă faci un act consistent - o iei de la capăt în altă parte.
      Îmi amintesc de un moment asemănător legat de un ziarist sportiv, dovedit plagiator: a fost dat afară. Așa că...

      Ștergere
  10. Chiar ma intrebam in care din paragrafe o sa vii cu acompaniament de vioara trista si o sa ne spui ca tu ai fost bine intentionat si ai copiat de la altii doar pentru ca nu ai timp, fiindca ai de hranit acasa trei copii si un pechinez nesatul, dar ca te-ai simtit inspirat de niste recenzii atat de reusite si, nu-i asa, ca ai vrut sa imparti si altora bucuria pe care ai avut-o lecturand recenziile lor; iar celelalte recenzii ale caror autori nu s-au sesiz...adica pe care le-ai facut cu tot timpul pe care nu-l ai sunt un testament al respectului pe care-l arati fata de activitatea de recenzent si mai ales fata de cei care iti intra pe blog si iti citesc 'operele' cu buna credinta.

    Apropo, simtul ratiunii e fumat. Eu zic sa dai vina pe incalzirea globala, pe situatia geopolitica, pe Vadim sau pe vecinul de la patru pentru ca ii tot scartaie scaunul de fiecare data cand se aseaza pe el. Suna mai cool asa. Apropo, vreau sa profit de aceasta ocazie si sa multumesc editurii Univers pentru cartile primite !$!!

    Si te cred ca parerile de rau pentru traficul pe care l-ai acumulat in ultimele 24 de ore sunt sincere.

    RăspundețiȘtergere
  11. Îmi pare rău că ești atât de împotriva mea, nu ți-am greșit, mi-am cerut scuze, deși știu că, uneori, n-ajută cu nimic... Asta dacă nu-s sincere. Nu-i cazul să sari cu ironiile vieții, să știi, plus că stau la casă și n-am niciun vecin „la patru”. Hai să nu aruncăm cu pietre că așa ne place nouă, să-i dăm în cap celui care a greșit și să îl atacăm cu ironii și sarcasm ca lama tocită de cuțit, că toți suntem oameni și greșim, unii mai mult decât alții. Dar învățăm, nu? Că suntem oameni. Mersi mult că mă înțelegi. Doar aceste două recenzii sunt plagiate, în mare parte, restul sunt făcute de către mine, cu toate ideile mele. Mulțumesc.

    RăspundețiȘtergere
  12. Spui ca iti pare rau, dar te simti deranjat ca ti-a aratat cineva 'ironiile vietii' in acelasi loc in care tu ti-ai pus cenusa in cap (eu am vecini la patru, sa stii ca astea nu-s pietre aruncate, multi suntem asa, daca stai la casa esti un privilegiat).
    Imi pare rau daca sunt reticent atunci cand vad ca cineva afirma ca a facut o greseala ca simpla explicatie. O greseala poate fi constienta sau involuntara. Daca era involuntara inseamna ca nu ti-ai dat seama ca a lua texte de pe alte bloguri si a le rearanja un pic nu se face pentru ca nu e frumos? Ori daca constientizai existenta greselii atunci cand ai facut-o, sa intelegem ca ai avut procese de constiinta pana cand ai fost descoperit?

    Ai dreptate, nu mi-ai gresit cu nimic personal, dar nici nu mi-as dori sa ma regasesc la tine sau pe la altcineva pe blog (decat eventual cu nume si referinta la final).

    Acum eu nu pot sa vorbesc in numele altora, si cu atat mai putin a celor pe care i-ai copiat, insa as fi inclinat sa cred ca esti cu adevarat sincer daca ti-ai pune singur mare pe blog, undeva sa poata vedea toti cititorii tai, (de exemplu intr-un text widget cu font mare inainte de poza ta cu pagina de facebook), ceva de genul "Am copiat doua recenzii de pe alte bloguri si am fost prins. A fost o greseala si mi-o recunosc. Acum ca stiti asta despre mine sunteti liberi sa imi cititi in continuare sau nu recenziile." Sau ca iti pare rau. Whatever. You decide.

    RăspundețiȘtergere
  13. Andrei, nu este deloc în regulă ceea ce ai făcut. Nu știu dacă te-ai obișnuit din timpul școlii să îți scrii referatele inspirându-te din textele altora, dar nu poți continua cu practica asta la nesfârșit. Nici măcar nu te ajută să capeți încredere în tine și în ceea ce poți să faci. Iar dacă observi că nu ești bun la ceva, păi atunci mai bine te lași de activitatea respectivă și încerci altceva, decât să iei munca altora și să o prezinți drept a ta. Puteai măcar să specifici că ai preluat textul de pe blogul x sau y, deși nici asta nu este ok, pentru că beneficiezi indirect de munca altui om. Și crede-mă, chiar sunt multe ore de muncă în spatele acestui blog, în condițiile în care nu îmi aduce niciun venit și trebuie să muncesc multe alte ore pentru a avea, printre altele, și banii pentru cărțile pe care tu le primești pe gratis. Faptul că nu ai avut timp nu este o scuză - dacă nu ai timp, nu are rost să începi un proiect! Nu este mai bine să te ocupi de el când ai timpul și știința necesară, decât să se ajungă la astfel de situații?

    Faptul că ți-ai cerut scuze aici și pe blogul tău este în regulă. Observ însă că ai lăsat în textul tău despre „Dragă viață” câteva idei preluate de la mine. Sunt cele subliniate în imaginea de mai sus, plus alte câteva pe care nu le-am mai arătat aici - și crede-mă că cineva care a scris propriul text își recunoaște imediat ideile și cuvintele folosite, chiar dacă sunt întoarse pe dos și reformulate. Eu înțelesesem că ai șters postarea la „Dragă viață”, dar văd că este încă pe blogul tău. Aștept să elimini din text ideile pe care le-ai preluat (ca să nu mai zic „furat”) de la mine și - dacă nu ai făcut-o deja - de la Răzvan. Și sper că ai învățat ceva din toată tărășenia asta.

    RăspundețiȘtergere
  14. Mai, e bine ca omul si-a recunoscut vina. Asta nu il scuza oricum. Oare cate situatii ori fi de genul asta? S-o putea face reclamatie la Google, macar sa ramana fara trafic de cautare?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, așa am considerat și eu, e chiar ok că și-a recunoscut vina. Alți plagiatori nici măcar nu răspund la somațiile oamenilor de la care au copiat, darămite să își șteargă postările... Aceia sunt adevărații infractori, nu acest puști care se prea poate să fi făcut ce a făcut din prostie și ignoranță. Așa că, în cazul meu și al lui Răzvan, se poate spune că am avut o rezolvare pozitivă a situației.
      Nu știu dacă se poate face reclamație la Google, o să mă interesez. Ar fi singura metodă prin care s-ar putea face ceva împotriva celor care ignoră complet somațiile „păgubiților” (cum este cazul Andreei, dar și al altei fete pe care o cunosc și care a pățit-o mult mai rău).

      Ștergere
  15. Ema, am înțeles întocmai ce vrei să spui. Am șters recenziile cu pricina, se poate verifica chiar din lista de recenzii a blogului, dar probabil tu intri în pagina respectivă folosind un link din istoric. Cele două recenzii nu mai există pe blog și nici alte recenzii a cărui autor 100% (dacă pot spune așa) nu sunt eu. Îmi pare rău, încă o dată, am dat dovadă de o prostie glorioasă, sper să-mi acceptați scuzele. Am învățat foarte multe, credeți-mă, și nu voi mai comite niciodată un asemenea act de furt, de plagiat. Mi-e așa de greu să spun că „am furat”, dar chiar ăsta este adevărul: asta am făcut, asta am ajuns să fac.
    Vă rog, Ema, Răzvan, să-mi acceptați scuzele și părerile de rău, tot respectul pentru munca depusă și, în același timp, vă mulțumesc pentru picior dat. Am meditat mai bine asupra-mi, voi revizui tot ce-am stricat.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ok, îți accept scuzele. Nu este deloc ok ce s-a întâmplat (tu chiar nu te-ai gândit măcar o secundă că e o mare prostie, ba chiar o ilegalitate, să copiezi textele și ideile de pe alte bloguri?!), dar faptul că ți-ai recunoscut greșeala mă face să cred că nu ești chiar persoana josnică pe care mi-am imaginat-o inițial. Sper că ești sincer, că îți pare rău cu adevărat și că nu vei mai copia niciodată munca altcuiva. Din punctul meu de vedere, problema este încheiată. Prefer să cred că ești sincer și că ai făcut ce ai făcut din prostie și ignoranță, decât să țin cu dinții de părerea că ai procedat cu bună știință.

      Ștergere
    2. Si mie mi s-a parut ca gestul lui Anndrei de a-si cere scuze este onorabil - macar arata ca îi pasa. Pîna la urma, mai grava decît greseala este perseverenta în greseala! Cum spuneai si tu, Ema, sa nu uitam ca altii nu recunosc nici cu dovada în fata ca au furat!

      Ștergere
    3. Da, Stela, e mai bine să gândim așa, mai pacifist - măcar nu ne otrăvim cu ură la nesfârșit. :) Nu am de unde să știu (și nici nu vreau să alimentez noi scenarii) dacă Andrei și-a cerut scuze pentru că regretă într-adevăr ce a făcut sau pentru că a vrut să își poată continua activitatea pe blog cu toate parteneriatele pe care le are cu editurile. Eu prefer să cred prima variantă și am lăsat deja povestea în spate.

      Ștergere
  16. "Singurul lucru stabil este ... schimbarea ! "

    RăspundețiȘtergere
  17. Iti inteleg complet atasamentul fata de carti. Si eu am facut exact la fel cand m-am mutat de la parinti, mai putin partea cu impachetatul... sunt mai lenesa. Cu alte cuvinte: ce mobila? Ce haine? CARTI! Am petrecut 3 zile doar alegand ce sa imi duc in noua locuinta.

    Poate n-ar trebui sa ma deconspir, dar mie chiar imi plac "colturile" din casa pe care le-ai fotografiat. Ii dau un aer misterios, ca din filmele vechi... poate chiar romantic. Desigur, poate ca dimensiunea pozelor mai "distorsioneaza" realitatea un pic. :P

    Legat de recenzia copiata:
    Pe de o parte, sunt adepta ideii "scrie-ti propriul continut", pe de alta parte "imitation is the sincerest form of flattery" zice englezul. Ai incercat sa il/o intrebi despre aceasta asemanare? Cine stie, poate daca e pus(a) in fata faptului implinit "le va da jos".

    Si eu am patit ceva asemanator, dar pe Goodreads, unde am putut "para" userul, si dupa vre-o 2 saptamani fost stearsa recenzia. A fost "destep" tipul, pentru ca imi plagiase o recenzie pe care am scris-o pentru o carte diferita. A inlocuit autorul si titlul, dar in rest: copy-paste. Ghinionul lui ca am o memorie de elefant, si am gasit imediat originalul.

    A fost "ilar" schimbul de comment-uri:
    - Mi se pare mie, sau te-ai cam inspirat dintr-o recenzie pe care am scris-o.
    - Ah probabil am avut-o in minte cand am scris :)
    - Te rog sa pui un link spre recenzia originala.

    Dupa care m-a blocat. Ceea ce nu a insemnat foarte mult, pentru ca oricum are profilul public, deci daca intram de pe alt browser fara sa ma loghez puteam vedea recenzia.
    Dupa ce am vazut recenzia stearsa m-am simtit evident razbunata... timp de vre-o 5 minute, dupa care am inceput sa ma gandesc ce rost a avut toata treaba. Mai ales ca nici una din recenzii nu avea like-uri sau comment-uri. Dar deh, mandria bat-o vina.

    TL;DR nu stiu cum ar trebui sa procedezi. Eu am fost "paracioasa" si am avut castig de cauza, dar poate nu merita efortul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vera, m-am bucurat să găsesc din nou un comentariu de la tine! Profit de ocazie ca să-ți urez un Crăciun fericit și un an nou și mai fericit! :)

      Chiar astăzi se pare că mergem să luăm un fotoliu și un lampadar pentru colțul de citit - momentan mă chinui pe unul din scaunele din imagine, care nu este prea comod. :) Am încercat și pe canapea, dar acolo mă asediază cățelul, care-mi dă cartea la o parte pentru a-l mângâia încontinuu (uneori mai și adoarme peste mine și sforăie, minunat!).
      Da, ai perceput bine fotografiile, casa chiar are un aer mai romantic - e și veche, de pe la 1930. M-am obișnuit cu ea și îmi place, dar calciul trebuie măcar dat cu var alb la vară, că de dat jos cred că ar fi o muncă titanică. :))

      Oau, nu mă așteptam să pățești așa ceva pe Goodreads! Ce ciudat! Dar ce recenzie era, mă întreb, dacă s-a potrivit pentru altă carte?! Foarte bine că l-ai urmărit pe furăcios, nu e vorba de mândrie aici, ci de munca ta care a fost furată. Mă bucur că ai avut câștig de cauză, indivizii ăștia sunt de obicei foarte nesimțiți. În cazul meu, tipul cu blogul a șters recenzia la ”Blestem curgerea timpului”, așa că s-a terminat cu bine în această privință. Și a promis că nu mai copiază munca altcuiva (vezi comentariile de mai sus). Să sperăm că se va ține de cuvânt, deși eu una n-o să stau să-l monitorizez. :))

      Ștergere
    2. Multumesc Ema, esti tare draguta. :) Sarbatori fericite si tie!
      Si eu ma simt aiurea ca in ultima vreme n-am prea comentat, scris recenzii. De abia astept recenzia ta pentru "Domnul Ibrahim si florile din Coran". Am cumparat-o si eu recent in romana, dupa ce am vazut multe comentarii favorabile pe Goodreads.

      Fotoliu si lampadar... imi lasa gura apa deja. Suna foarte bine. Sa nu uiti sa postezi poze cu noul colt de citit.

      "Furăciosul" (haios cuvant! :D ) copiase primele doua paragrafe din recenzia pentru "Kafka pe malul marii", si le-a folosit pentru "Guards! Guards!" de Terry Pratchett.

      Da, am citit comentariile de abia dupa ce l-am scris pe al meu. :P Oricum ma bucur ca si povestea ta s-a rezolvat cu bine.

      Ștergere
    3. Mulțumesc, Vera! Nici eu nu stau deloc bine cu timpul, dar încerc să mai citesc câteva pagini și să mai scriu ceva pentru blog când am o oră-două la dispoziție. Din păcate, am cam neglijat blogurile pe care le vizitam de obicei. Asta e, cred că abia în ianuarie voi avea timp liber pe săturate, sau cel puțin așa îmi imaginez acum. :))

      E și păcat de colțul de citit pe care l-am amenajat chiar în ajunul Crăciunului, că stă mai mult gol, deși cățelul se cam uită insistent la fotoliu - dar acolo chiar nu are voie! :)) O să fac niște poze și le postez în episodul 7, căci am reușit să aranjez și biblioteca - numai să găsesc un pic de timp (acum, de exemplu, trebuie să fac o mămăligă pentru sarmalele primite în dar, că eu una n-am gătit niciodată așa ceva, deși-mi plac foarte mult).

      Am terminat de scris despre Domnul Ibrahim, este o lectură plăcută și pe alocuri amuzantă, păcat că e o carte atât de scurtă. Nu cred că o să-ți pară rău de achiziție. :)

      Ștergere
  18. Pentru ca maine e deja ianuarie, si 2015, va doresc o viata printre carti cat mai rodnica, e o misiune tare frumoasa aceea de a crea punti intre carti si cititori, in fond, intre oameni si culturi.
    LA MULTI ANI! cu sanatate, lecturi interesante, bucurii si impliniri pe toate... fronturile. Cu drag, GB.,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă mulțumesc mult pentru urări, dar mai ales pentru că ați fost alături de mine în acest an, primul în care am început să scriu pe acest blog. Sper ca 2015 să fie un an excelent și pentru dumneavoastră, cu multe proiecte duse la final și satisfacții pe măsura energiei și pasiunii pe care le aveți. Și vă mai doresc multă sănătate și inspirație, că fără ele nu se poate face nimic! :)

      Ștergere
  19. Ema, tare mi-e teamă că Andrei nu a învățat de fapt nimic. Azi am descoperit și eu o recenzie inspirată de la mine, am postat pe fb print screenurile. Între timp mi-a cerut scuze și a șters postarea, motivând că înainte să facă recenzii citește alte bloguri pentru a oferi pe blogul lui păreri obiective și variate, nu doar părerea lui că nu i se pare corect față de cititori să fie subiectiv... În fine, eu l-am sfătuit să rămână la părerile proprii și să citească apoi ce au scris alții.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vaaai, nu pot să cred! :((

      Eu chiar speram că, după cele întâmplate, Andrei a înțeles că nu e nici corect, nici moral să se inspire din textele scrise de alții - ba, mai mult, să le copieze de-a dreptul. M-am uitat pe print-screen-urie tale și observ că a făcut eforturi mai mari de a „ascunde” textul din care s-a inspirat. Dar, văleu, ce fraze de doi lei... Pornind de la ideile tale, a făcut ditamai paragrafele umflate la refuz de vorbărie goală. Băiatul ăsta cred că nu e în stare, pur și simplu, să aibă o părere proprie, dar mai ciudat este că el continuă să scrie și că există, probabil, niște oameni care îl citesc. Cum adică să se justifice prin faptul că vrea să ofere păreri variate pe blogul lui? Păi în cazul ăsta ar putea include citate din diverse recenzii, specificând sursa, desigur, cu tot cu link, că doar se folosește de munca altora. Dar față de tine a fost corect?

      Mda, uite cum tineri precum Andrei, care își cer scuze doar așa, de ochii lumii, iar apoi fac tot ce știu ei mai bine - în cazul lui, să fure textele altora - îți cam zdruncină încrederea în astfel de păreri de rău, cu care te cam ștergi la fund, privind retrospectiv. Acum nu pot decât să recunosc că atitudinea lui Constantin Piștea, care a comentat mai sus destul de vehement, a fost cea corectă - a știut el ce a știut, spunând că Andrei a dovedit că nu are caracter și că ar trebui să își șteargă blogul și să pornească de la zero... Eu nu am putut să fiu atât de categorică, am preferat să cred în sinceritatea băiatului, dar se pare că m-am înșelat. L-a potolit până și pe Van Firescul, care-i tare rău de gură. Îi voi spune și lui ce s-a întâmplat. Și ar fi cazul să le spunem și editurilor cu care colaborează Andrei. Editura Univers chiar a luat atitudine când a aflat ce s-a întâmplat.

      Ștergere
  20. Ești sigură că editura Univers a luat atitudine? Eu văd că are în continuare bannerul editurii ca și sponsor al blogului. Sau poate doar l-a păstrat, deși editura nu-i mai trimite cărți.
    În articolul inspirat de la mine scria că a primit cartea de la Diverta, mă gândeam eventual să-i atenționez pe ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dap, cât timp a fost Oana Purice la Univers, Andrei nu a mai primit cărți de la editură (din câte îmi aduc aminte, a trebuit să scoată și banner-ul de pe blog). Oana a plecat între timp de acolo, așa că probabil Andrei s-a întors cu jalba-n băț și a solicitat din nou cărți, altfel nu îmi explic situația.

      Am observat și eu lucrul ăsta azi-noapte, când am intrat un pic pe blogul lui Andrei. N-am avut răbdare să citesc mai mult de câteva paragrafe, pentru că sunt atât de bombastice încât te apucă instantaneu durerea de măsele. Oricum, de la mine nu cred că s-a mai inspirat, doar e pățit. Înseamnă că a trecut la alți bloggeri, printre care te-ai nimerit și tu. N-ar strica să te uiți și la alte recenzii pe care le aveți în comun.

      Nu prea cred că cei de la Diverta vor lua atitudine, dar ai putea să le scrii, menționând că există și un precendent. Au început o campanie de promovare prin intermediul blogurilor (sigur ai primit și tu propunerea) și presupun că vor să țină cu dinții de cei care au acceptat colaborarea cu ei. Sper totuși să mă înșel - deși în afaceri nu prea există noțiunea de moralitate.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...