miercuri, 17 decembrie 2014

Înmormântare veselă - Ludmila Ulițkaia



Ludmila Ulițkaia, ale cărei scrieri le-am cunoscut abia anul acesta, a devenit repede o scriitoare preferată. Cred că va primi Nobelul la un moment dat, am eu o presimțire (de obicei mă înșel, dar sper să am dreptate în cazul ei). Dacă n-ați citit nimic de ea, e musai să o faceți; puteți alege orice, încep să cred că tot ce a scris este excelent. Până acum, am dat gata două volume de povestiri (Fetiţele. Rude sărmane și Cei dintâi și cei de pe urmă) - lucru rar întâlnit la mine, căci nu mă dau în vânt după proză scurtă. Dar, pentru cei ca mine, care ocolesc genul ăsta literar, povestirile Ludmilei Ulițkaia fac minuni, la fel ca cele ale lui Alice Munro. Serios! 

Din momentul în care am aflat că Ulițkaia are un roman intitulat ”Înmormântare veselă”, mi s-a pus pata, trebuia să fac rost de el - dar nu l-am mai găsit decât la bibliotecă. Îmi imaginam deja o poveste cu mult umor negru, cu un amestec de cinism, vulgaritate și melancolie, infuzată de pitoreștile tradiții rusești pe care autoarea le pune atât de bine în valoare. Cam așa a și fost, iar cartea mi-a plăcut foarte mult. Ce mai, n-ai cum să nu iubești Rusia din poveștile Ludmilei Ulițkaia, oricâte lucuri rele ai auzit despre țara asta până acum.

Toate personajele din Înmormântare veselă au părăsit pământul natal în căutarea unei vieți mai bune în America. Fuga asta este ceea ce le unește, în ciuda diferențelor de opinii și de caracter. Însă le mai unește ceva: un om aflat pe patul de moarte. Pictorul Alik se stinge încet, în urma unei boli misterioase care i-a paralizat întregul corp. Doar ochii mai sunt vii în trupul uscat, de vorbit vorbește din ce în ce mai greu, însă farmecul lui extraordinar - care i-a atras dintotdeauna pe oameni - continuă să își exercite puterea. Depozitul-atelier în care trăiește cu soția Nina este plin în fiecare zi de prieteni: cu pahare de băutură în mână, ei roiesc în jurul lui Alik ca fluturii atrași de lumină, mai cu seamă femeile pe care le-a iubit, și care continuă să-i fie devotate. 

Este, mai degrabă, o atmosferă de vernisaj sau de petrecere, decât una potrivită pentru un muribund. Însă exact asta a iubit mai mult Alik în viață: petrecerile alături pe prietenii săi, o adunătură pestriță de oameni feluriți pe care el i-a strâns laolaltă. Acum toți îl ajută cum pot, plătindu-i datoriile, spălându-l, hrănindu-l, falsificând acte pentru a-l interna în spital. Oameni necunoscuți ajung în acest sanctuar rusesc din mijlocul New York-ului și se lipesc de el - de om, dar mai ales de ceea ce reprezintă el: spiritul viu al unei țări renegate și uitate, care continuă totuși să mocnească adânc în sufletul fiecărui emigrant.

Majoritatea emigraseră legal, câțiva nu se mai întoseseră, iar cei mai îndrăzneți fugiseră peste graniță. Tocmai asta îi apropiase. Oricât de diferite ar fi fost opiniile lor, oricum și-ar fi aranjat fiecare viața în emigrație, aveau ceva în comun, ceva ce nu putea fi infirmat: au trecut granița, au tăiat în două linia încurcată a vieții, s-au smuls din vechile rădăcini și le-au crescut altele noi, în alt pământ, cu altă alcătuire, cu altă culoare și alt miros. (pag. 109)

Romanul începe cu o scenă memorabilă: în loftul sufocat de căldura unui New York canicular, câțiva oameni se plimbă goi-pușcă în jurul muribundului Alik. Doar voluptoasa Valentina poartă sutien, pentru că altfel s-ar irita sub sânii imenși. Ea l-a cunoscut pe Alik în America, iar iubirea lor s-a consumat noaptea, de la trei la opt, când niciunul din ei nu avea somn. Irina, fostă acrobată de circ devenită avocată, a fost iubita din tinerețe a lui Alik, pe care l-a reîntâlnit apoi la New York. Soția Ninka, capricioasă și cam labilă psihic, acceptă prezența fostelor iubite cu o dezinvoltură izvorâtă ori dintr-o iubire prea mare, ori din nebunia care o însoțește de multă vreme. 

Pentru Maika, fiica ciudată a Irinei, Alik este singurul adult normal cu care poate să comunice, căci restul i se par o adunătură de idioți. Dar Alik, văzut de Irina, este un om iresponsabil, egoist, superficial. Atunci de unde vine această uriașă putere de atracție? Alik le-a arătat tuturor cum să iubească viața și, în același timp, a recreat Rusia în jurul lui, păstrând viu atașamentul romantic pentru o țară plină de pericole, cu un popor de apucați. El a trăit liber și fără griji, neîncorsetat de legi, acte, naționalitate sau planuri de viitor, fiind de părere că viața începe de lunea viitoare, iar ceea ce s-a petrecut înainte poate fi șters cu buretele. 

Valentina îi puse degetul între buzele uscate, el îl atinse cu limba și și-o plimbă de-a lungul lui. Atâta îi mai rămăsese, s-o atingă în felul ăsta. Pesemne că era ultima lor noapte de dragoste. La asta se gândeau amândoi. El spuse încet:
- O să mor soț infidel... (pag. 91)

Fiecare femeie și fiecare bărbat din jurul lui Alik are povestea sa, pe care o aflăm la momentul potrivit, într-un puzzle de istorii personale care se întregește treptat. Sunt vieți pline de neprevăzut, cu zile la limita subzistenței, cu reușite și frustrări, dar și cu descoperiri uluitoare într-o țară nouă și ofertantă, în care emigranții încearcă să stoarcă cât mai multe pomeni și beneficii de la stat. Cu o finețe extraordinară și cu o atenție la detalii care uimește, Ludmila Ulitkaia a reușit să surprindă extrem de bine mentalitatea de emigrant îmbinată cu specificul rusesc, construind diverse tipologii umane interesante: medicul Fima, care nu și-a dat examenele în America și se consideră un ratat; prietenul lui, medicul Berman, care se bucură de succes; Maria, baba doftoroaie care a adus cu ea leacurile din ierburi și muncește ilegal; masiva Faika, care testează toate lucrurile americănești care-i cad pe mână; Libin, care preferă femeile urâte cu fruntea înaltă și gura cât mai mică; preotul Viktor, care iubește femeile și are o gândire liberală.

Cei mai mulți ajunseseră aici cu bagaje de douăzeci de kilograme și, în plus, cu douăzeci de cuvinte englezești, iar în vederea acestei deplasări provocaseră sute de rupturi, mari și mici: se rupseseră de părinți, de profesie, de stradă și de curte, de aer și de apă, și, în sfârșit, de ceva mult mai greu de sesizat decât toate celelalte - limba maternă, care devenise cu trecerea timpului mai mult un simplu instrument. (pag. 27)

Ludmila Ulițkaia scrie extrem de bine, iar subiectele interesante pe care le abordează mai urcă câteva nivele pe scara valorică cu ajutorul condimentelor rusești folosite din plin (dar cu cap) de scriitoare. Ea extrage din pământul rusesc tot ce e mai pitoresc, mai ciudat, mai grotesc, mai uluitor, plămădind din coca asta pestriță tot felul de personaje și situații, care mai de care mai memorabile. Dar Ulițkaia mai are ceva: o inteligență și o finețe admirabile, cu care pătrunde mai adânc, dincolo de noutatea și ineditul istoriilor sale. O scriitoare care trebuie citită neapărat.


Editura: Humanitas, 2004
Traducere: Gabriela Russo
Număr de pagini: 184


14 comentarii:

  1. En, eu sint una dintre cei care n-au citit nimic de doamna asta. Sa recuperez, deci, ca oricum sint fan Munro si nu zic nu prozei scurte. La anul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce mă bucur! Cred că o să-ți placă povestirile lui Ulițkaia, oricum sunt altceva, au atâtea lucruri inedite în ele (și fain spuse) că nici n-ai timp să te plictisești, ba vrei mai mult (cel puțin așa mi s-a întâmplat mie, care nu sar imediat la povestiri, deși acum am devenit mai îndrăzneață - dar pentru Lydia Davis tot n-am curaj, hehe). Aștept părerile tale, când o fi să le citești (sper să aibă ăștia ebook-uri).

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Hihi, din nou motiv de bucurie! :) Păcat că multe cărți de Ulițkaia apărute la noi sunt deja epuizate, iar ăștia de la Humanitas n-au și ei un Top 10 ca să publice din nou edițiile mai vechi... Nici nu știu dacă intenționează, deși au niște titluri foarte bune care nu se mai găsesc (nu doar Ulițkaia). Eu mă bazez acum pe stocul de la Biblioteca Metropolitană, dar nici ei nu au toate titlurile pe care le caut.

      Ștergere
  3. trebuie sa ma imprietenesc si eu cu aceasta autoare, deocamdata doar citesc ce cred alti cititori despre povestirile si romanele ei! in 2015 sigur voi face primul pas!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Fructitza, mă gândeam și la tine când am recomandat povestirile lui Ulițkaia (dar nici pe Munro să nu o ocolești, te rog eu). E de bine că ai scris 2015. Pentru mine, „anul viitor” reprezintă întotdeauna un spațiu laaarg, ofertant și nebulos în care simt că pot citi tot ce am lăsat deoparte până acum. :))

      Ștergere
  4. Recomand "Al dumneavoastra sincer, Surik" si "Copiii Medeei" - doua romane fabuloase, duioase, memorabile. Si, da, tot ea m-a facut si pe mine sa caut proza scurta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă mulțumesc pentru recomandări! M-ați ajutat să mă decid ce să aleg mai întâi dintre ”Daniel Stein, traducător” și ”Al dumneavoastra sincer, Șurik”. :) Ați citit deja noua apariție, ”Medeea şi copiii ei”? Eu nu mi-am luat-o încă.

      Ștergere
  5. Mai gasesc cartea in magazinele online? Am cautat pe mai multe site-uri dar peste tot este indisponibila.
    Si felicitari pentru recenzie...abia azi ti-am descoperit blogul, dar de acum il voi urmari.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hei, bine ai venit, Iulian! Mă bucur că ai de gând să-mi urmărești blogul, sper să găsești ceva interesant pe aici. :) Și Sărbători fericite, dacă tot suntem în sezon. :)

      Hmm, îmi pare rău că nu ai găsit cartea pe la magazinele și anticariatele online, înseamnă că nu prea o vinde nimeni (că prin bibliotecile personale trebuie să existe). Poate o găsești la biblioteca publică, ai încercat?
      A, dar stai, că am făcut și eu o căutare. Am găsit-o aici, la 3 lei, deși este menționat „la comandă”: http://www.librarie-carti.ro/afisare.php?magazin=virtual&vanzari=&id=8496
      Înseamnă că sunt șanse slabe să o aibă pe stoc. În rest, da, nu pare să fie disponibilă pe niciun site. Eu sper că se va reedita, e păcat de roman, că e foarte fain.

      Ștergere
  6. Cat ma bucur ca-ti place Ulitkaia! E-n top 5 scriitoare la mine - cred ti-am mai zis asta de cel putin 100 de ori :P

    Eu le-am citit pe toate pana la Stein. Ah, abia astept sa pun mana pe restul si sa ma bucur din nou de sensibilitatea, umorul si scriitura ei.

    Dintr-o bucata Ulitkaia - nu doar ca stie sa scrie, dar stie aproape perfect cum sa se lase citita si sa se faca placuta :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vezi c-o zici mai bine uneori? :)) Eu nu m-as fi gandit la Ulitkaia ca fiind "dintr-o bucata", dar chiar asa este! Si mie-mi place foarte mult, e clar o scriitoare preferata (eu le pun la gramada cu barbatii, acum realizez) si o sa tot citesc cartile ei pana le dovedesc pe cele traduse.
      Acum, ca tot ai pomenit din nou de top 5 scriitoare, m-ai facut curioasa care sunt celelalte patru. Oare e si Munro printre ele? Woolf, poate?

      Ștergere
  7. Munro a intrat in locul Tatianei Tolstaia. Woolf nu apare pentru ca am citit-o acum foarte mult timp si nu mai tin minte ce impresie mi-a lasat (oricum nu ma pot baza pe Razvan de atunci pentru ca era cam extremist :D ).

    Topul suna asa:

    1 - Margaret Atwood
    2 - Alice Munro
    3 - Ludmila Ulitkaia
    4 - Joyce Carol Oates
    5 - Pearl S. Buck

    Topul e subiectiv cat se poate si ordinea este aleatorie. Desi Atwood isi merita primul loc, trebuie sa admit. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A, ce surpriză, nu mă așteptam s-o regăsesc pe Atwood în topul unui cititor bărbat (cumva, mi se pare că are mai mult succes la femei). Mie mi-au plăcut scrierile ei SF mai mult decât Asasinul orb, singura non-SF pe care am citit-o. Dar vreau să mai încerc și alte romane de-ale ei. O, da, mi-a plăcut foarte mult Zâtul (de fapt cred că o voi reciti în curând), dar nu-mi vine să pun în top o scriitoare cu o singură carte citită (mi-am luat însă de la Londra o colecție de proză scurtă de Tolstaia, uite că n-am citit-o încă). De Oates și Pearl S. Buck n-am citit nimic.

      Hmm, m-ai inspirat să mă gândec la un top al meu. :) Ar arăta cam așa, tot în ordine aleatorie: Ludmila Ulițkaia, Agota Kristof, Alice Munro, Yōko Ogawa, și cred că poate intra și Atwood aici. :)

      Mi-au plăcut și alte scriitoare (Gabriela Adameșteanu, Hanne Ørstavik, Nicole Krauss, Carson McCullers, Jhumpa Lahiri, Flannery O'Connor, Jeanette Winterson, Magda Szabó, Angela Carter, Banana Yoshimoto), dar trebuie să mai citesc câteva cărți de-ale lor pentru a mă lămuri. Ei, uite cum îmi dai idei bune: cred că la anul voi mai citi câte o carte de la fiecare autoare. Mersi de ideea prin ricoșeu! :))

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...