 |
| Curtea Veche, 2009, 232 pag., trad. Roxana Rîbu |
Tăiţei chinezeşti - Ma Jian
Mi-a plăcut surprinzător de mult cartea scriitorului chinez Ma Jian (publicată în 1991), care conține zece capitole-povestiri legate între ele prin același cadru spațio-temporal și câteva personaje comune. Unele istorii au o puternică amprentă suprarealistă, iar majoritatea sunt absurde, cu un umor negru pătrunzător. Nu știu cum de am uitat de cartea aceasta când am alcătuit lista cărților bizare, însă o voi include cu siguranță în partea a doua a listei.
O satiră a societății chineze din perioada politicii porților deschise - instituită de Deng Xiaoping în 1978 -, Tăiţei chinezeşti cuprinde o colecție interesantă de personaje: scriitorul ratat care visează la marele său roman, dar, în schimb, este nevoit să scrie despre așa-zișii eroi ai societății comuniste; donatorul de sânge profesionist, care s-a îmbogățit profitând de beneficiile ocupației sale; actrița geloasă care vrea să se răzbune pe iubitul ei prin înscenarea unui suicid dintre cele mai bizare; tânăra femeie pe care nimeni nu o mai consideră virgină din cauza sânilor ei uriași; un câine vorbitor și filozof, care încearcă să îi demonstreze unui interlocutor uman că specia canină este superioară oamenilor.
Povestirea care mi-a plăcut cel mai mult - una extrem de ciudată, dar excelentă - este cea a unui bărbat de vârstă mijlocie care încă locuiește cu mama, ocupându-se împreună cu ea de afacerea personală: un crematoriu pe nume „Delectarea”. Fiul are o întreagă filozofie legată de alegerea muzicii potrivite pentru cei decedați, în funcție de statutul lor în timpul vieții și de taxa pe care rudele sunt dispuse să o plătească.
Am întâlnit și o menționare a lui Nicolae Ceaușescu, într-un context amuzant: în anul când dictatorul român urma să viziteze un oraș din China, primăria a decis să ascundă cele mai urâte clădiri de pe bulevardele principale în spatele unor panouri de lemn, pictate în prealabil pentru a semăna cu un șir de case arătoase. Mașina lui Ceaușescu trecea oricum în viteză, așa că cea care conta era impresia generală. Nu știu dacă acest episod s-a întâmplat în realitate sau este doar un soi de legendă urbană - poate chiar o invenție a scriitorului -, însă pe mine m-a amuzat teribil.
 |
| Ma Jian (1953-) - sursa foto |
După cum am aflat de pe Wikipedia, cărțile lui Ma Jian - un critic virulent al regimului comunist chinez - au fost interzise în China în ultimii 25 de ani, iar scriitorului nu i se mai permite accesul în țară din 2011. Membru al unor grupări artistice clandestine, Ma Jian a fost închis în 1983, după ce picturile sale au fost denunțate. În 1997 s-a mutat în Germania, unde a început să lucreze la romanul Beijing Coma, despre masacrul din Piața Tiananmen și represaliile politice din următorul deceniu. Din 1999 trăiește la Londra, împreună cu traducătoarea Flora Drew (cea care îi traduce cărțile în engleză). Înainte de a i se interzice accesul în țara natală, Ma Jian a călătorit prin regiuni izolate din interiorul Chinei, documentându-se pentru cel mai recent roman al său, The Dark Road, care are ca subiect politica copilului unic (sper că va fi tradus și în română). La noi a mai apărut o altă colecție de proză scurtă din 1987, Stick Out Your Tongue (Scoate limba!), interzisă în China pe motiv că este o carte vulgară și obscenă, care denigrează imaginea Tibetului.
***
 |
| Humanitas, 2006, 170 pag., trad. Liliana Donose Samuelsson |
Doctor Glas - Hjalmar Söderberg
Acest scurt roman este un ghid melancolic al Stockholmului; o colecție de gânduri și reflecții asupra vieții din perspectiva unui personaj aparte; o poveste despre alienare și iubire neîmpărtășită. Și, totodată, este povestea unei crime premeditate.
Tyko Gabriel Glas, protagonistul romanului, este un tânăr doctor care trăiește în Suedia secolului 19. Glas este un bărbat inteligent și înstărit, însă concepțiile cinice pe care le are despre viață l-au transformat într-un om solitar. El își petrece serile de unul singur, plimbându-se pe străzile orașului și scriind în jurnal. Natura lui este aceea de spectator, căci Glas preferă să observe oamenii de la distanță, decât să își petreacă timpul în compania lor. Pe de altă parte, el nu are o părere prea bună nici despre propria persoană.
Glas are prostul obicei de a se îndrăgosti de femei care iubesc deja pe altcineva, căci doar acestea par să îi trezească interesul. Însă bărbatul este conștient că nicio femeie nu va reuși să îl cunoască cu adevărat și să îl accepte. Când frumoasa soție a pastorului Gregorius - un cleric corupt pe care Glas îl disprețuiește - îi cere ajutorul într-o problemă delicată, doctorul își abandonează poziția rezervată și decide să intervină. Dar cât de departe este dispus să meargă pentru femeia care devine treptat obiectul afecțiunii sale - el, care obișnuiește să se ascundă după paravanul răspunderii atunci când este confruntat cu posibilitatea de a încălca legea?
 |
| Hjalmar Söderberg (1869–1941) - sursa |
Deși a împlinit deja un secol (mai precis, 110 ani), acest roman pare la fel de proaspăt ca și cum ar fi fost scris alaltăieri și, din punctul meu de vedere, nu și-a pierdut deloc farmecul și valoarea literară. Singurele indicii care-i trădează vârsta sunt descrieri ale unor locuri din Stockholm care nu mai există și o seamă de dezbateri pe teme desuete, dar, în rest, limbajul nu pare deloc demodat, iar ideile atinse rămân unele universale.
Nu este greu de înțeles de ce romanul a stârnit controverse în 1905 (anul publicării sale), atrăgând chiar și o campanie de denigrare a autorului în cercurile literare suedeze. Hjalmar Söderberg atinge câteva subiecte sensibile pentru acele vremuri, precum avortul și sinuciderea asistată (scriitorul preconizează că acestea vor face parte dintre drepturile omului în viitor), eugenia, sexualitatea, moralitatea și religia. Doctor Glas a reintrat în atenția publicului de limbă engleză în 2002, când a fost reeditat după patruzeci de ani de la prima traducere, cu o prefață de Margaret Atwood - o fană declarată a romanului. La noi, prima ediție a apărut abia în 2006.
*Cele două cărți au fost citite în 2012 și, respectiv, 2013. Ambele mi-au plăcut foarte mult și au intrat pe lista cărților de recitit.
ma atrage "doctor glas" teribil de tare, dupa ce-ai scris despre ea. o s-o vanez pe la anticariat. nu stiu de ce, in ultima vreme citesc mult mai multa literatura nordica si imi place de mor. credeam ca doar rusii ma inteleg :))
RăspundețiȘtergereapropo, acuma-s cu "lupta mea. cartea intai: moartea unui tata" de karl ove knausgaard in brate si, eu personal, ma simt cucerita fara drept de apel. e atata poezie si atata sinceritate si brutalitate in literatura lor...
multam de recomandare!
Cătălina, tu ești acea Cătălina? După lipsa majusculelor, înclin să cred că da. :P Și după menționarea rușilor. :D Deși cred că lipsește un ”cu” pe undeva. :))
ȘtergereMă bucur tare că ți-am trezit interesul în privința lui „Doctor Glas”. :) Cred că o mai poți găsi pe undeva, poate chiar la editură. Eu sper să o mai citesc o dată, mi-a plăcut mult starea meditativă a personajului. Am observat că și pe mine mă atrage literatura nordică (lăsându-i la o parte pe islandezi, pentru care am oricum o feblețe). Am citit câteva cărți care m-au bântuit pentru multă vreme, se pare că e ceva în scriitura nordicilor cu care rezonez foarte bine. „Palatul de gheață” de Tarjei Vesaas, „Iubire” de Hanne Ørstavik sau „La furat de cai” de Per Petterson sunt primele care îmi vin în minte acum (culmea, toți autorii sunt norvegieni). Asta îmi amintește că mai am vreo trei cărți de Vesaas în bibliotecă (una în română și două în engleză), ar fi cazul să citesc măcar una dintre ele în curând. :))
Ce fain că te-ai apucat de cartea lui Knausgaard! Și eu vreau să o citesc, întrebarea e când! :)) Eh, sper că voi avea mai mult spor la citit iarna aceasta, căci chef am din plin. Era să-ți spun să mă ții la curent cu părerile despre carte, dar presimt că va fi faină până la final (-ul primului volum, căci sunt nu mai puțin de șase cărți! Oare vor fi traduse toate în română?).
da, eu sunt, nu stiu prin ce minune google a inceput sa-mi accepte comentariile si sa-mi dea si numele complet :))
Ștergereeu sper sincer sa fie traduse toate; in acest caz, cred ca le ridic o statuie celor de la litera, cu toate ca formatul cartii e obositor.
stiu, nu scriu cu diacritice si cu majuscule, am ramas cu un obicei prost din liceu cand asta era "marca" mea. acum, parca nu prea mai ies in evidenta :))
eu am mult de recuperat la capitolul scriitori nordici, dar abia astept ;) am observat si eu ca multi din cei care ma atrag sunt norvegieni, dar la cum fac ei rocade intre tari (exemplu: kim leine este considerat danez, desi s-a nascut in norvegia si a trait acolo pana la 9 ani, parca), nu prea mai are importanta tara, spiritul conteaza ;)
avand in vedere ca primele 350 de pagini din 500 m-au tinut lipita de carte, eu cred ca am mari sanse sa-mi placa pana la "final". ce nebunie, sa scrii 3500 de pagini despre viata ta si sa fie literatura de calitate!
ps. "cu" pare a lipsi, dar eu ii consider pe rusi prietenii mei si chiar cred ca au scris pentru mine :))
Ce haioasă ești *cu* rușii tăi! :)) Oricum, e fain că ai descoperit o altă literatură care te atrage, dintr-un spațiu geografic diferit. Și eu am de gând să citesc mai multe cărți nordice - iar acum ai reușit să-mi stârnești o poftă grozavă să mă apuc de cartea lui Knausgaard! :D
ȘtergereDap, și pentru mine contează mai mult cartea în sine decât țara de origine a autorului - era doar o observație. Întâmplarea a făcut să citesc mai mulți norvegieni (și islandezi), dar de acum încolo voi alege conștient scriitori din alte țări nordice. Observ că din Danemarca am citit doar o carte (”Smilla's Sense of Snow” de Peter Høeg), la fel și din Finlanda („Morarul care urla la lună” de Arto Paasilinna), iar din Suedia - trilogia lui Stieg Larsson și „Doctor Glas” (Camilla Läckberg nu se pune, mi s-a părut foarte slabă cartea citită). Cred că aș putea alcătui o listă cu autori nordici. :))
Totuși, nu m-aș mira să constat la un moment dat că Norvegia are scriitori mai buni (și mai mulți?) decât restul țărilor nordice - și Knut Hamsun, și Knausgaard sunt tot de acolo. Îi mai am pe listă pe norvegienii Lars Saabye Christensen, Erlend Loe, Jo Nesbø - plus Hamsun, pe care încă nu l-am citit.
uite, am uitat sa mentionez ca am citit "pan.victoria" de knut hamsun in concediu. reactia mea a fost: meh... poate si din cauza ca am citit "profetii din fiordul vesniciei" inainte si eram prea impresionata, plus ca aveam niste asteptari mari cat china. oricum, "victoria" a avut cateva momente in care m-a emotionat destul de mult si mi-a placut si mai mult povestea, pe cand "pan" m-a plictisit crunt. iti dai seama cat mi-am dorit sa-mi placa hamsun, din moment ce am continuat totusi lectura.
Ștergeresper, totusi, sa ajung sa citesc "foamea" cat de curand, doar ca teancurile "in asteptare" cresc pe zi ce trece :)) dupa knausgaard ma asteapta, in sfarsit, "maestrul si margareta". mi-e rusine ca n-am citit-o pana acum.
Eu am pe listă, deocamdată, doar „Foamea”, pe care mă chinui să o încep de vreun an jumate, dar tot dau înapoi de teamă că voi întâlni niște scene greu de suportat. Eh, la un moment dat îmi voi lua inima în dinți și o voi citi. Legat de Hamsun, am pățit mai demult ceva ciudat (și funny): am cumpărat de la anticariat o carte de-a lui, ferm convinsă că este scrisă de Tarjei Vesaas (creierul meu a văzut ce-a vrut el, se pare, căci îmi doream de multă vreme respectiva carte de Vesaas - „Marele ciclu”). Abia acasă am constatat eroarea, plus că aveam deja cartea lui Hamsun, „Ultimul capitol”. :))
ȘtergereAh, păi dacă ție îți este rușine, eu ce să mai zic... Ar trebui să-mi vâr capul în nisip, că n-am citit nici Dostoievski, nici Tostoi, nici Gogol, și lista poate continua! Mă consolez cu gândul că voi recupera încet-încet și, sper eu, voi înțelege un pic mai bine cărțile lor dacă le voi citi de acum încolo. :)
In urma recenziei tale de pe GR pentru "Taietei Chinezesti" am si cumparat cartea, si de abia astept sa ma apuc de ea. Ramane doar sa ma abtin de la rearanjatul ordinii cartilor din lista de-citit :P
RăspundețiȘtergereI-auzi! Mă bucur. :D Sper să fie pe gustul tău cartea lui Ma Jian, căci e destul de ciudată. Dacă reușești să te apuci de ea (știu prea bine cum e cu migrația imprevizibilă a cărților pe lista de citit :P), îți aștept cu interes părerile. :)
Ștergere