vineri, 25 septembrie 2015

Câteva romane SF



Omul demolat - Alfred Bester


Omul demolat, publicat în 1952, a fost primul roman science-fiction care a primit Premiul Hugo, în 1953. Fără să fiu o fană a genului SF, cartea lui Alfred Bester mi-a plăcut foarte mult, pentru că e plină de acțiune și răsturnări de situație, fiind mult mai captivantă decât un roman polițist. Ceea ce mi-a plăcut mai puțin au fost unele dialoguri care mi s-au părut superficiale și simpliste, nepotrivite unui roman care, în cea mai mare parte, a fost inteligent și plin de imaginație. Evenimentele au loc într-un viitor în care nu a mai fost comisă nicio crimă premeditată de șaptezeci de ani, căci gândurile oamenilor, ba chiar și lucrurile care sunt ascunse adânc în subconștient, pot fi citite de către Telepați (ideea de bază a cărții mi-a amintit de filmul The Minority Report).

Ben Reich, un bogat om de afaceri, este bântuit în visele sale de o apariție de coșmar, Omul fără Chip. Convins că acesta este o personificare a rivalului său, D'Courtney, Reich se hotărăște să îl ucidă - însă va trebui să conceapă planul perfect, evitând să fie prins de către telepați. Crima este investigată de Lincoln Powell, care nu se poate baza doar pe abilitățile sale de telepat, care-i oferă acces în mintea lui Ben Reich, pentru că astfel de dovezi nu sunt admise în sala de judecată. El trebuie să descopere motivul, ocazia și arma crimei pentru a-l putea condamna pe Reich. În decursul investigației sale, Powell va afla cine este acel Om fără Chip, dar mai ales faptul că omenirea se află într-un mare pericol. Titlul se referă la procesul de demolare la care este supusă o persoană care a comis o crimă - dar să nu credeți că ați înțeles despre ce este vorba, căci veți avea parte de o surpriză la finalul romanului. 

***


The Steam-Driven Boy and Other Strangers - John Sladek 


Povestirile lui John Sladek, publicate în 1973, sunt ca o cursă nebunească: nu poți ghici ce urmează să se întâmple, căci autorul scoate permanent trucuri din pălărie, ca un magician trecut pe pilot automat sau transformat, brusc, într-un automaton defect. Partea proastă e că uneori plouă cu trucuri în același timp, iar povestea devine atât de absurdă, încât mai degrabă stârnește iritare și confuzie decât încântare. Magicianul s-ar putea să își deschidă burta, iar din interior să apară o tipă trăznet, dar stai, de fapt tipa este un robot, care a fost odinioară un om ce trăia în viitor, dar s-a întors în trecut cu o bicicletă a timpului, iar acum s-a scindat în trei sau patru euri care pot fi spioni, târfe sau oameni de știință. Și așteptați numai să vedeți ce se află în interiorul iepurelui! 

Cam așa se simt multe dintre povestirile lui Sladek: un talmeș-balmeș de personaje și întâmplări care nu au neapărat legătură unele cu altele, ba de multe ori nici măcar nu au vreun sens (sau nu l-am dibuit eu). Lipsa experienței în materie de literatură SF m-a împiedicat să recunosc multiplele referințe pe care le face Sladek, iar cel mai bun exemplu sunt parodiile din acest volum, complet irosite în ceea ce mă privește - căci nu m-am prins ce cărți SF celebre parodiază autorul. În mod clar, The Steam-Driven Boy and Other Strangers ar trebui citită mai degrabă de fanii genului. Eu am avut cu totul alte așteptări, bazate pe titlu și pe părerile entuziaste de pe Goodreads. 

Totuși, experiența nu a fost întru totul dezastruoasă: multe povești au fost amuzante, în ciuda absurdului ridicat la cote alarmante - sau poate tocmai de aceea. Povestirile cuprind un amestec de suprarealism, umor și science-fiction, care uneori atinge proporția potrivită (ca în The Secret of the Old Custard, A Report on the Migrations of Educational Materials, The Happy Breed, The Transcendental Sandwich, The Momster, 1937 A.D.!). Pe altele (Secret Identity, The Best-Seller, Solar Shoe-Salesman) pur şi simplu nu le-am înţeles deloc. Pentru a vă face o idee despre senzația lăsată de povestirile lui Sladek, puteți urmări scurt-metrajul Breakfast, realizat de artistul suprarealist Jan Švankmajer (mai sunt și Lunch și Dinner, dacă primul v-a trezit interesul). Iată și câteva citate:

Jenny and Peter came home from school, demanding a ‘snack’. Agnes gave them Hungarian goulash, bread and butter, coffee and apple pie. They paid 95 cents each, and each tipped her 15 cents. They were gruff, dour eight-year-olds who talked little while they ate. Agnes was a little afraid of them. After their snack, they belted on guns and went out to hunt other children, before it grew too dark to see them.

I truly felt like weeping with him, but, for various reasons, my tear ducts had been removed.

There was money all over the floor, and lucky charms, but it was electrified. I tore along on my scooter, whose headlamp seemed to show darkness instead of light. I had to hurry, before the bureau closed, but the hands on my watch were wrong, no matter how I turned it to look at it.

De-a lungul cărții am întâlnit tot felul de jocuri de cuvinte, adevărate ghicitori lingvistice mai mult sau mai puțin încâlcite, cărora am încercat să le dau de capăt; unele s-au dovedit a fi relativ ușoare, însă pe altele nu le-am putut înțelege. Ori este un limbaj inventat lipsit de orice sens, ori engleza mea nu era atât de bună pentru a le descâlci (am citit cartea în 2013). Sunt, totuși, curioasă dacă această carte vine la pachet cu explicații în eventualitatea unei traduceri.

‘ELBANIMOBA SI NOITIDOC NAMUH EHT!’
‘HE CUAE IONDTION AN TBOMABLS!
‘TH HMN CNDTN S BMNBL!’
‘HET MUNAH NOCDTINOI SI BONIMAABEL!’
([spoiler] Toate înseamnă The human condition is abominable. [spoiler])


***


Timpul dezarticulat (Time Out of Joint) a fost prima mea întâlnire cu Philip K. Dick, autor despre care nu știam mare lucru. În lipsă de altceva de citit, am extras cartea din vechea colecție SF a fratelui meu, și nu am regretat. La început, lectura se prefigura a fi una cam plicticoasă, din cauza unor scene domestice care păreau să se întindă la nesfârșit, fără a duce nicăieri; însă răbdarea mi-a fost răsplătită după ce adevăratul subiect a fost dezvăluit - iar de atunci am stat lipită de carte până la final. Ragle Gumm este un personaj foarte important, fără ca el să o știe; nici măcar oamenii din jurul lui nu sunt conștienți de acest fapt, cu câteva excepții. Lucrurile din jur și viața sa de zi cu zi, aparent banală - care constă în rezolvarea jocului „Unde-l găsim pe omulețul verde?” - nu sunt de fapt așa cum le percepe Gumm. După ce o serie de discrepanțe, contradicții și amintiri bizare încep să se insinueze în realitatea anului 1959, protagonistul se îndreaptă spre câteva descoperiri incredibile - însă nu fără a avea parte de tot felul de piedici și întâmplări extrem de confuze. După toate aparențele, un film foarte cunoscut a preluat ideea care stă la baza cărții lui Philip K. Dick - [spoiler] este vorba despre The Truman Show [spoiler].


Ubik de Philip K. Dick s-a dovedit a fi o lectură destul de dificilă, căci a trebuit să recitesc o sumedenie de paragrafe pentru a mă familiariza cu lumea fantezistă imaginată de autor. Bucuria n-a durat mult, căci pe la mijlocul cărții m-a lovit din nou frustrarea, în momentul în care n-am mai înțeles în ruptul capului ce se întâmplă. La final, când în sfârșit eram convinsă că am înțeles totul, Philip K. Dick mi-a dat o nouă lovitură de maestru, dărâmând toate ideile și concluziile la care ajunsesem între timp. Poate tocmai de aceea criticul Lev Grossman spune că romanul este „ca un coșmar din care nu ești sigur că te vei trezi”. Nu am fost dezamăgită, din contră, căci Ubik mi-a plăcut atât de mult, încât am citit cartea într-o singură zi, cu totul absorbită de poveste. 

Joe Chip, angajatul unei companii care lucrează cu anti-telepați (oameni cu abilitatea de a bloca puterile psihice ale telepaților), este trimis într-o misiune pe Lună alături de alți unsprezece agenți. Odată ajunși la baza magnatului care i-a angajat, evenimentele scapă de sub control, iar misiunea pare a fi o capcană. După întoarcerea pe Pământ, realitatea începe să se deterioreze, luând forme de-a dreptul bizare și proiectându-i pe membrii grupului înapoi în timp. Singurul lucru care îi poate ajuta este Ubik, un produs misterios care apare pe diverse panouri publicitare. A fost interesant să-i reîntâlnesc aici pe telepații lui Alfred Bester, ca și cum Omul demolat și Ubik se petrec în aceeași lume imaginară a viitorului. 


9 comentarii:

  1. Foarte interesante sugestii, am si adaugat Omul Demolat pe lista de citit, de abia astept.

    "The steam driven boy and other strange stories" - eu sincer te admir ca ai descalcit anagrama de la sfarsit. Pentru mine doar a doua fraza parea usor de "rezolvat", si asta dupa ce mi-ai spus rezolvarea.

    De Philip K Dick am auzit multe pareri bune, dar in mod interesant nu stiam pana acuma ca scrie romane sf. Poate ii voi da o sansa.

    Ma tot uitam zilele trecute pe denumirea rafturilor de pe GR, si conform "cloud"-ului cele mai multe din cartile de pe lista mea sunt sf. Dar dintre cele clasice am citit extrem de putine, majoritatea din universul Fundatiei a lui Asimov.
    Tot am incercat sa ma apuc si de altele prin liceu, dar parca prea mi s-au parut scrise in stilul tratatelor stiintifice.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eram convinsă că la articolul ăsta nu voi avea nici un comentariu. :)) Am adunat laolaltă câteva texte scrise pentru Goodreads - așadar unele foarte scurte și insuficiente :P - pentru că voiam să am și câteva romane SF pe blog, dacă tot le-am citit (apropo, abia după ce am publicat postarea mi-am dat seama că titlul este greșit, căci cartea lui John Sladek e un volum de proză scurtă; am lăsat corectura pentru întoarcere, dacă se poate corecta fără a strica ceva prin părțile esențiale).

      Îmi propusesem să citesc mai mult SF, în 2013 chiar am reușit și m-am mirat cât de faine (și pe înțelesul tuturor) sunt cărțile clasice, dar poate că nu am nimerit eu unele cu tehnologie în exces și informații științifice greu de digerat. Am uitat să menționez că am citit o a doua carte de Alfred Bester, ”The Stars My Destination”, dar nu mi-a plăcut atât de mult ca ”The Demolished Man”. Nu știu exact de ce, dar am impresia că sunt cu totul neinițiată în materie de literatură SF și că nu pot aprecia cu adevărat o carte de acest gen fără a avea un background mai solid - deși toți pricepuții în ale SF-ului au început și ei de la același nivel, doar că au făcut-o cel mai probabil în adolescență. :)

      Hihi, pentru mine a fost mai greu de rezolvat fraza a doua, mi se pare că am dedus-o după ce am dibuit sensul celorlalte fraze. Lipsa vocalelor și cititul de la dreapta la stânga au fost soluții mai la îndemână, ba chiar m-au inspirat să scriu și eu fraze similare:
      Tenalp yawaraf a morf emoc I, stnatibahni htrae olleh. D NT WHSH T DSTR U, JST GV U KNWLDG. CWN WWW WNDWRSTWND MW? :))

      Ștergere
  2. Eu am citi recent și mi-a plăcut „Zei americani” de Neil Gaiman - măcar că romanul ăsta nu e doar SF: „a primit numeroase premii, printre care Nebula și Hugo (pentru genul SF), Bram Stoker (pentru genul horror) și Locus (pentru genul fantasy)”, se amuza Neil Gaiman într-o introducere la ediția aniversară - dar am rămas la aceeași concluzie, că genul ăsta nu e pentru mine.

    Totuși, au rămas pe listă: Richard Morgan, „Omul negru”; Stanisław Lem, „Solaris”; Philip Pullman, „Materiile întunecate”; Madeleine L’Engle, „O buclă în timp”; Ray Bradbury, „Fahrenheit 45”; Daniel Keyes, „Flori pentru algermon”. Iar acum am trecut și „Omul demolat” al lui Alfred Beter - Mulțumesc! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cel puțin de vreo 9-10 ani vreau sa citesc American Gods, am romanul si numai nu il incep.

      Ștergere
    2. Nici eu nu eram sigură că aș gusta o carte science-fiction (am testat târziu acest gen literar), așa că surpriza a fost cu atât mai mare când am citit câteva cărți care mi-au plăcut. Am ajuns la concluzia că, dacă nu cuprind informații tehnice și științifice în exces, sunt niște cărți accesibile tuturor. Însă n-aș putea să fac diferența între variantele genului SF, cum ar fi cyber-punk, steam-punk, space opera șamd. și nici măcar să definesc ce înseamnă o carte science-fiction autentică.
      Totuși, aș trece trilogia lui Philip Pullman la categoria fantasy, la fel ca romanul lui Madeleine L’Engle și cel al lui Daniel Keyes. Și eu vreau să le citesc pe ultimele două - trilogia mi-a plăcut foarte mult, sper să fie pe gustul tău dacă reușești să ajungi la ea. Deși sunt curioasă cum e American Gods, e o carte destul de lungă și nu cred că o voi citi prea curând. Dar sper să nu amân prea mult Fahrenheit 451, care se află pe lista scurtă.

      Ștergere
  3. Soarta a decis că eu voi citit în acest weekend un volum de povestiri și A Scanner Darkly de Philip K. Dick. :)

    Ema, și Doris Lessing a scris ceva SF. Am citit prima carte din Canopus in Argos și acum mă gîndesc dacă chiar e cazul să-mi măresc colecția de cărți necitite cu restul din pentalogie. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am auzit lucruri bune despre A Scanner Darkly, sper să îți placă (și sper să scrii despre carte, ca să-ți citesc părerile). :) N-am citit nimic de Doris Lessing, nici n-am o carte anume cu care mi-aș dori să încep, deci e cam neclară situația în ce o privește.

      Acum realizez că aș fi putut scrie un articol mai detaliat, cu mai multe titluri SF, căci am mai citit și trei cărți de Margaret Atwood (The Handmaid's Tale, Oryx and Crake, The Year of the Flood), Brave New World de Huxley, Drumul de McCarthy, Silozul de Hug Howey, plus câteva care s-ar încadra la distopii: Zâtul de Tolstaya, Orbirea de Saramago, Lord of the Flies de Golding, Never Let Me Go de Ishiguro, 1984 de Orwell, Under the Skin de Michel Faber. Nu prea fac diferența nici între SF și distopii, deși îmi dau seama că ultimele se ocupă cu povești nu neapărat științifice, cât sociologice, într-o lume care a supraviețuit unei apocalipse/ catastrofe. Oricum, nu-mi bat capul cu categorisirile, deși mă cam încurcă când vreau să aplic un label corect. :))

      Ștergere
    2. Da, da, baga postare cu distopii, ca eu sint curioasa. Fiind o persoana cu doar citeva la activ, dar interesata sa mai citesc.

      Ștergere
    3. Mulțumesc pentru încurajare, Lavinia! :D Mă pun pe treabă, voi face lista asta la un moment dat. Partea proastă e că unele distopii sunt citite acum câțiva ani și am cam uitat subiectul, calitățile și defectele. :P

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...