 |
| (sursa foto) |
Aseară, Dana de la Bookish Style m-a anunțat că și-a recunoscut câteva idei și fraze într-un text de pe blogul lui Andrei Cioată. Dana a scris despre asta pe Facebook, dar sper că va scrie un articol și pe blogul ei. Cred că vă mai amintiți de acest tânăr de nădejde al blogosferei, dacă ați citit episodul 6 din „Viața mea printre cărți”, unde s-a stârnit o întreagă discuție despre textele furate. Acum sunt surprinsă și dezamăgită, pentru că băiatul părea să regrete sincer cele întâmplate, ba și-a cerut scuze chiar pe blogul personal, cu promisiunea că nu va mai face așa ceva în vecii vecilor. Ei, iată că a recidivat.
Să fim surprinși au ba? Atitudinea lui Constantin Piștea, care mie mi s-a părut prea dură la momentul respectiv, s-a dovedit a fi cea corectă în astfel de situații: dacă ar fi avut caracter, Andrei Cioată ar fi luat-o de la zero pe un blog nou, și-ar fi învățat lecția și cu siguranță nu ar fi recurs la aceleași metode pe viitor. Cum bine a zis Stela atunci, „mai gravă decît greșeala este perseverența în greșeală”, așa că de data aceasta Andrei nu mai are nicio scuză (ne putem șterge la fund și cu scuzele dinainte).
Ce e de făcut? Andrei scrie și plagiază în continuare – putem spune că a evoluat la rangul de recidivist. Este citit în continuare de o mână de oameni, care cred că ideile îi aparțin (nu știu cum reușesc ei să-i digere textele, dar totul este posibil pe lumea asta). Poate că uneori chiar extrage câteva fraze din mintea lui, nu elimin această posibilitate, însă este destul de evident că are nevoie de ajutor – și ce soluție putea fi mai la îndemână decât munca și ideile altor oameni? Numai că, de data asta, tânărul se străduiește să fie mai discret, ascunzând ideile furate în paragrafe pritocite de el. Și o va face din nou, acum nu mai am niciun dubiu. N-ar strica să aruncați un ochi pe blogul lui, poate vă recunoașteți ideile și frazele. De la mine nu cred că s-a mai inspirat, doar e pățit, dar iată că s-a aciuat pe la alte case.
De aici răsare întrebarea inevitabilă: editurile din România chiar nu îi selectează pe cei cu care colaborează? Oamenii lor chiar nu se uită pe textele concepute de cei cărora le oferă cărți? Să mă ierte Dumnezeu, dar e de ajuns să citiți câteva texte scrise de Andrei pentru a vă lămuri cum stă treaba; până și ideile bune preluate de la alții devin cu totul necomestibile, ambalate în paragrafe bombastice, umflate artificial prin cuvinte lipsite de substanță (și uneori, chiar de logică). Și o altă întrebare: vor lua atitudine editurile și vor înceta colaborarea cu Andrei (și cu alții ca el), sau nu cumva moralitatea nu-și are locul într-o afacere, fie și una bazată pe cărți – care, în mod ironic, ar trebui să fie investite cu puterea de a ne face mai buni, mai sinceri și mai înțelepți?
Să enumerăm, așadar: Andrei primește cărți de la Târgul cărții, Printre cărți, Editura Art, Arthur și Paladin, Librex, Magazinul de carte, Corint, Leda, Curtea Veche, Books Express, Libris, Cărți anticariat (hmm, este foarte ciudat, dar aseară era trecută și Editura Univers, parcă și Litera, dar între timp au dispărut – asta nu poate însemna decât că Andrei urmărește ce se întâmplă și operează din umbră :P). O recoltă impresionantă, nu-i așa? Aseară era și mai mare. Dana de la Bookish Style își cumpără cărțile, chiar dacă scrie de o mie de ori mai bine decât Andrei. Doar că el a fost mai îndrăzneț – iar oamenii lipsiți de scrupule se pricep să iasă în față, până li se înfundă și lor.
***
Însă recidiva lui Andrei nu este decât jumătate de poveste (adevărată). Diana de la Țara mea inventată a venit cu un articol foarte interesant și util, despre cinci feluri în care poți descoperi dacă textele tale au fost preluate de alte site-uri. Am încercat într-o doară Copyscape, verificând recenzia la Dragă viață, pe care știam că mi-o plagiase Andrei. A apărut într-adevăr un rezultat, dar am crezut inițial că este vorba despre blogul băiatului. Diana îmi spune: „vezi că e alt blog!” și, uluită, m-am lămurit că o parte din textul meu a fost preluat de o anume Laura Serafincean, care publică pe blogul colectiv Shattering Words. Aflu de acolo că Laura nu mai este o puștoaică, are chiar 40 de ani, așadar ar trebui să cunoască mai multe lucruri despre ce este bine și ce este rău pe lumea asta. Însă unele adevăruri nu se relevă anumitor oameni nici măcar în ceasul al paișpelea. Nu vreau să comentez nimic despre felul în care își educă copiii, dar se subînțelege.
Și uite cum îmi petrec eu frumusețe de după-amiază duminicală scriind despre oamenii ăștia, în loc să ies la plimbare. Așadar, să mai facem niște print-screen-uri, în caz că articolul dispare între timp. Copyscape subliniază paragrafele copiate, însă nu îți oferă toate rezultatele posibile – pentru asta trebuie să plătești, iar eu, una, nu am de gând s-o fac, că doar n-o să fiu și furată, și cu banii luați. Aș putea să caut până diseară alte posibile cazuri, dar îmi ajunge o singură descoperire pe ziua de azi.
 |
| Captura 1 |
 |
| Captura 2 |
Ceea ce putem face este să vorbim despre asta (nu mai are niciun sens să ne purtăm cu mănuși, finețea și indulgența nu-și mai au rostul acum), poate vorbele noastre ajung și la urechile celor care urmăresc aceste bloguri (dacă au urechi să audă și neuroni să proceseze) și să le atragem atenția editurilor care îl sponsorizează. Eu, una, nu mi-aș dori să continui colaborarea cu o editură care sprijină cu nonșalanță un plagiator. Este foarte ușor să închizi ochii sau să te uiți în altă parte, pentru a te bucura de niște avantaje – dar eu am niște convingeri morale de protejat.
Nu în ultimul rând, am observat că în blogosferă mai există un alt fel de „furt”, extrem de subtil și foarte greu de sesizat de către oamenii care nu sunt direct implicați: preluarea unor idei și lecturi, fără a menționa sursa inspirației, și prezentarea lor drept o găselniță personală. Există un cod nescris al bunului simț, cu care, probabil, trebuie să te naști sau să îl dobândești prin educație: puterea de a recunoaște că nu știi chiar totul pe lumea asta și curtoazia față de persoana care ți-a lărgit un pic mai mult cunoașterea prin ideile sau recomandările sale de lectură. Te doare mâna să-l menționezi pe cel de la care ai aflat despre o carte sau o idee? Nu te doare, dar vrei să pari mai bun decât ești. Cine are urechi, să audă și să bage la cap, deși, hmm, de când scriu pe blog m-am cam lămurit că lipsa bunului simț e, de cele mai multe ori, un scut foarte rezistent. Și, totodată, m-am lămurit că literatura nu te face mai bun, mai onest și mai înțelept – e doar o iluzie împachetată frumos de oamenii de la marketing.
Later edit:
Articolul Danei, cu capturi de ecran care vizează blogul lui Andrei Cioată, se află aici.
Pentru ca dosarul să fie complet, adaug și mesajul primit pe Facebook de la Laura Serafincean, care este un pic diferit de comentariul lăsat pe blog.
Dragă Ema,
RăspundețiȘtergerenu ştiu (?) cum e să îţi fure cineva ideile/textele, dar îmi imaginez frustrarea ta şi eu m-am enervat teribil citind postul tău, fără să fiu în pielea ta. Încă mi se pare că, deşi ai spus lucrurilor pe nume, tot ţi-ai cîntărit foarte elegant cuvintele, ceea ce eu n-aş fi putut probabil să fac şi aş fi folosit nişte termeni de care poate mi-ar fi fost un pic ruşine după ce m-aş mai fi calmat. Asta aşa, ca introducere...
Dacă tot ai menţionat editurile, în locul tău le-aş trimite tuturor celor cu care colaborezi un mail cu postul ăsta, eventual ca text, nu ca link sau şi ca link. Şi dacă editurile nu ar lua atitudine în ceea ce-i priveşte pe dragii de ei plagiatorii, aş renunţa eu la colaborarea cu ei (poate deja ai făcut asta.) Îmi şi imaginez de ce Andrei e un client aşa grozav şi blogul lui are spre 4000 de urmăritori pe fb, are concursuri, poţi cîştiga cărţi la el pe blog, ce fain, hai să dăm cu laicu'. :-s
Scuze, cam sar de la o idee la alta.
Faptul că la o primă strigare ai dat şi de Laura şi mai cum o cheamă, draga de ea mamă cu trei copii... mă întreb dacă felul ăsta de comportament - plagiatul - nu e parte din "moştenirea" noastră din gimnaziu, unde ştiu că ne-am luptat cu comentariile la română la Sara pe deal sau mai ştiu eu ce şi era o practică de-a dreptul universal acceptată să trînteşti pe masă toate cărţile de comentarii pe care le aveai prin casă, plus caietele vecinilor şi ale verişorilor şi să copiezi de acolo cu încredere, o frază de aici şi una de colea cît să dea bine şi să aibă şi puţină originalitate, că doar nu era chiar tot dictat de acelaşi profesor. Cel puţin în generaţia mea, la Iaşi, se practicacu încredere treaba asta. Am făcut-o şi eu, nu mi-e ruşine, mi-e ruşine de Laura asta, care continuă aşa, deşi acum teoretic (!!!) scrie de plăcere, nu pentru a trece clasa. Andrei cred că e mai tînăr, nu am idee cum mai funcţionează orele de română acum, nu m-aş mira să fie la fel "ca pe vremea noastră", dar dacă nu sînt, "geniul" lui i-a arătat această variantă? Bravo. NU.
Mi se pare foarte trist că se întîmplă ce se întîmplă, sper să nu te descurajezi, e păcat că tot din timpul tău trebuie să iei ca îi găseşti pe plagiatori şi să scrii că scuzele lui Andrei au fost degeaba.
Probabil că vei mai avea surprize de genul ăsta, dacă te mai poţi amuza în vreun fel pe tema asta: (scuze de linkul imposibil) https://www.google.de/search?q=imitation+is+the+sincerest+form+of+flattery&rlz=1C1CHFX_deDE471DE471&es_sm=93&biw=1680&bih=935&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0CAYQ_AUoAWoVChMIy5fi87v0xwIVR7oUCh0ckAV7
Şi scuze pentru comentariul exagerat de lung şi care nu spune cine ştie ce multe. :) Sper ca cititorii tăi să vină să savureze recenziile tale direct de la sursă. :D
Prima oară a fost mai greu, a doua oară nu am mai fost atât de șocată. :)) Serios, chiar așa s-a petrecut: când am descoperit frazele mele pe alt blog, nici măcar n-am putut dormi (coceam planuri de atac, îți dai seama). Pur și simplu nu înțelegeam cum poate cineva să facă una ca asta (e clar, m-am născut ieri). Acum voi dormi liniștită, deja am trecut prin această experiență mirobolantă și m-am consumat destul prima dată. Tu ești foarte empatică, ai grijă. :))
ȘtergereHmm, le voi scrie mâine editurilor - sau mai bine o aștept pe Dana să își termine articolul pentru blog, căci de ea ține a doua parte a poveștii cu Andrei. Nici editurile nu cred că vor să își asocieze numele cu un blogger plagiator, sau cel puțin așa ar fi normal să gândească. Păi tocmai asta spuneam și eu, că aș renunța la colaborarea cu o editură care nu ar lua atitudine. Nu cred că are rost să le scriu tuturor, din moment ce nu îl sponsorizează. În cazul Laurei Serafincean e mai alambicată situația, pentru că scrie pe un blog colectiv. Le voi scrie și lor pentru a vedea cum reacționează (oricum, am salvat deja pagina cu recenzia copiată).
Să știi că și eu m-am gândit la același lucru când s-a întâmplat povestea cu Andrei. Fiind atât de tânăr (dar nu și inocent, se pare), mi-am explicat faptul că a copiat prin metehnele căpătate la școală. Cu siguranță am făcut și eu același lucru, era ceva normal pe atunci să te inspiri din cărţile de comentarii (și, la fel cum face Andrei, să reformulezi ideile, încercând să ascunzi sursa - hihi, minte de copil, probabil profesorii își dădeau seama imediat). De copiat nu prea am copiat, dar o făceau alții de la mine. :)) Însă mentalitatea asta ar trebui să rămână în urmă odată ce ai terminat școala și înțelegi că ar fi cazul să te exprimi prin propriile cuvinte, să ai propriile idei și păreri. De-asta nu o pot înțelege în ruptul capului pe Laura, adultă cu trei copii acasă.
Haha, ce m-au amuzat pozele din link! Iar chestia asta cu imitarea/copierea se aplică tare bine ultimului paragraf pe care l-am scris, de la lucruri mărunte pe care nu poți să nu le remarci, pentru că îți dai seama imediat că au fost preluate de la tine sau de la alți oameni care ți-au spus ce au pățit la rândul lor, la lucruri mai importante precum fraze întregi copiate fără nicio remușcare.
Nu mă descurajez, stai liniștită - dar îți mulțumesc foarte mult pentru încurajări. :D Iar comentariul tău nu a fost prea lung, puteai să mai scrii încă pe atât. :))
Mie mi-e teama sa verific o recenzie ca poate o gasesc pe nu stiu unde. Nu as sti ce sa fac, cum sa reactionez, ce masuri sa iau.
RăspundețiȘtergereMa intristeaza sa iti spun ca probabil nimic nu se va schimba si-atunci o lupta a parerilor personale va fi fara rezultate.
Ba eu cred că se poate schimba ceva, dacă noi nu ascundem sub preș treaba asta. Andrei deja a șters sau a modificat recenziile cu pricina. Poate că de acum încolo se va abține în sfârșit și nu va mai prelua ideile altora (căci mă îndoiesc că ar avea tăria de caracter de a-și șterge blogul și de a porni de la zero). Iar majoritatea bloggerilor au măcar o colaborare cu o editură, așa că au ceva de pierdut.
ȘtergereNu este vorba de nicio luptă, doar n-o să înceapă plagiatorul să afirme că frazele îi aparțin. Iar altceva nu ar putea spune, decât să își ceară scuze, dar m-am lămurit deja care-i treaba cu părerile de rău.
Din păcate, văd că s-a întâmplat exact ce mi-a fost teamă că se va întâmpla. Îmi pot face o idee legată de cât de mult munceşti pentru o recenzie (deşi cred că nu sunt nici măcar pe-aproape) şi cred că este o lovitură puternică să vezi că ea îţi este furată.
ȘtergereEu am luat atitudine, mi-am spus părerea, am comentat, am distribuit pe Facebook şi am găsit oameni de acord cu mine, dar cei care plagiază nu cred că vor schimba ceva. Vor deveni mai buni la plagiat, atât. Nu am speranţe.
Da, din păcate s-a întâmplat chiar lucrul pe care nu îl credeam posibil aseară: plagiatorul a afirmat că nu a greșit cu nimic. Îmi vine să râd acum, parcă asistăm la o piesă de teatru absurdă.
ȘtergereTotuși, cred în continuare că se poate schimba ceva, chiar dacă plagiatorii vor răsări ca ciupercile după ploaie. Pentru plagiatorii încăpățânați există Google Webmaster Tools, care are efecte destul de nocive asupra siteului sau blogului prins cu plagiatul. În privința celor care plagiază discret, da, cu ei va fi mai greu.
Cand m-ai intrebat daca m-am uitat si eu la baiatul asta dupa texte de la mine, chiar ma gandeam ce chin ar fi sa il iau iar la puricat. N-am mai citit asa recenzii stufoase din generala. ;))
RăspundețiȘtergereReferitor la ultima parte a articolului tau, mi se pare foarte, foarte greu cu identificarea furtului de idei. Imi amintesc de o situatie in care am folosit intr-un articol o sintagma pe care o citisem chiar la Dana. Cand mi-a atras atentia si m-am dus la textul ei am observat ca intradevar asa era si ca nici macar nu imi trecuse prin minte ca am citit chestia aia undeva pana sa-mi spuna ea. De fapt, nici acum nu stiu daca ne-am gandit amandoua la acelasi lucru (ceea ce nu e exclus avand in vedere ca avem gusturi comune in materie de carti si respectivul volum chiar avea un final hollywoodian cum am considerat amandoua) sau ca eu, citind articolul ei, mi-am insusit respectiva expresie fara sa-mi dau seama. E posibil asadar ca un astfel de "transfer" de idei sa nu fie musai rauvoitor ci mai degraba inevitabil intr-un cerc atat de restrans ca al nostru (sau al meu cel putin, ca eu nu citesc foarte multe bloguri literare). Si atunci cum faci diferenta?
Cat despre preluarea lecturilor si prezentarea lor ca descoperire personala...asta chiar mi se pare hilar. N-am mai auzit asa ceva, unde ai vazut? De parca ai putea sa descoperi cu adevarat o carte!! Poate doar daca ti-o da autorul spre citire tie si numai tie inaintea tuturor.
Drept să spun, am încercat să lecturez recenzia la ”Femeia de hârtie” de pe blogul lui Andrei, dar am renunțat, pentru că nu puteam ține pasul cu exprimările bombastice. Mi-am spus că, cel mai probabil, nu s-a mai inspirat de la mine - dar m-am gândit că poate îți recunoști tu ideile și cuvintele pe acolo!
ȘtergereMda, cred că cea mai bună soluție pentru cazuri de genul acesta este să nu mai citești nicio recenzie înainte de a o scrie pe a ta. Dar de multe ori tocmai o recenzie citită la altcineva te convinge să iei și tu cartea la lecturat. Nu știi niciodată cum unele cuvinte rămân acolo, într-un ungher al memoriei, și apoi răsar când ai nevoie de ele, fără să-ți amintești că le-ai mai întâlnit înainte. Dacă sunt deja mai multe cuvinte sau idei, cum a pățit Dana cu Andrei, e de-a dreptul dubios. Eu am o altă metodă: după ce scriu recenzia mea, mai citesc și părerile altora (nu mereu, mai ales în cazul cărților dificile), iar dacă, doamne ferește, întâlnesc o idee spusă aproximativ cu aceleași cuvinte, o reformulez pe a mea sau chiar renunț la ea. :))
Măi, nu râde, chiar poți descoperi o carte! :D Pe Goodreads există The Buried Book Club, cu oameni care au gusturi excelente și „dezgroapă” cărți bune și uitate, pe care le pun din nou în circulație. Sunt prietenă cu câțiva dintre ei și văd că au luat ocupația asta foarte în serios. „Stoner” a fost un asemenea caz de carte redescoperită (nu de ei, dar de cineva ca ei). Mai sunt și cărți mai recente despre care nu a auzit mai nimeni - și despre ele poți spune că au fost descoperite, pentru că cineva le-a citit prima dată (într-un mediu micro sau macro și chiar într-o anumită generație), iar apoi au ajuns la mai multă lume. Cum am aflat eu, de exemplu, despre „Un cerc în iarbă” al lui Oek de Jong de la scriitorul Liviu G. Stan. Foarte puțină lume a citit cartea asta, așa că se poate spune că Liviu a (re)descoperit-o, a vorbit despre ea și i-a mai convins și pe alții să o citească.
Diana, îmi amintesc textul cu pricina, era vorba de "Jurnalul ascuns", dar oricum nu se compară situaţia. A fost vorba doar de o singura frază "la fel" şi era oricum pusă într-un context diferit, nu m-am gândit nicio clipă atunci că te-ai fi inspirat din recenzia mea :P M-am bucurat să văd că am găsit o părere comună cu a mea.
ȘtergereE normal până la urmă să împrumuţi inconştient idei auzite în altă parte, dar nu la modul cum le-a împrumutat Andrei sau, mai nou, tipa asta Laura. Din cauza asta încerc, pe cât posibil, ca pentru cărţile citite la club să fac recenzia înainte de a avea întâlnirea cu fetele să fiu sigură că păstrez în text doar ideile mele şi nu le preiau şi pe a celorlalte. Cred că se poate totuşi discerne destul de bine între a te inspira fără voie şi a te inspira intenţionat.
Ugh, ce urât! :( habar n-aveam că se practică așa ceva în blogosfera literară românească... sau la nivelul ăsta. Sunt de acord că e posibil uneori să citești alte recenzii sau alte texte despre o carte anume, iar atunci când vine rândul tău, să împrumuți fără să vrei, inconștient, anumite expresii, dar niciodată așa ceva, cuvânt cu cuvânt, paragrafe întregi. Habar n-ai cât mă întristează furtul intelectual... E foarte bine că ai scris despre subiectul ăsta, că ai dat nume și că „militezi” pentru purificarea blogosferei de hoți de idei. Salut și susțin demersul tău!
RăspundețiȘtergereDa, din păcate se practică, și cred că nu știm nici măcar o zecime din lucrurile care se întâmplă. Cele mai multe sunt descoperite din întâmplare, cum a pățit și Dana. Sunt destule bloguri de carte, dar nu atât de multe încât să nu afli unele lucruri mai devreme sau mai târziu. Eu chiar nu sunt dispusă să îmi pierd vremea scotocind blogosfera după plagiatori, așa că mă bazez pe hazard, care observ că îmi oferă câte o surpriză măcar o dată pe an.
ȘtergereMulțumesc pentru susținere, Loredana! Eu una nu mai sunt surprinsă, m-am lămurit că nici măcar de la oamenii care citesc și scriu despre cărți nu te poți aștepta să fie morali și altruiști. Sunt și excepții, din fericire, iar pe acestea sper să le pot ține aproape. :)
1. Eu sunt alta Laura, nu cea din articol :) si nu plagiez. Daca imi place mult articolul cuiva, cer permisiunea de redare pe blogul meu, cu semnatura si link catre sursa - am vreo 2-3 astfel de articole pe blog.
Ștergere2. citind acest post, ma intreb ce-ar fi de facut la nivel macro? Poate, mai multi bloggeri care colaboreaza cu aceleasi edituri ca si "faptuitorul" s-ar putea uni sa scrie o "petitie" comuna catre acele edituri?
3. oare chiar nu exista un motor veritabil si gratuit pentru depistarea plagiatului?! Candva am cautat, dar n-am avut rabdare sa le incerc pe toate...
Ar mai fi de spus, dar ma opresc ca e tarziu si maine e luni...:)
Scuze pentru răspunsul întârziat, Laura, cea care nu plagiază. :)
ȘtergereNu-mi dau seama dacă bloggerii de carte ar fi dispuși să scrie o astfel de petiție comună. În teorie, sună bine și ar fi un act de solidaritate, însă propunerea ar trebui să vină din partea altcuiva. Dacă ar veni de la mine, ar părea că vreau să atrag atenția asupra mea, și nu vreau asta. Acum am ales să vorbesc despre chestiile care mi s-au întâmplat pentru că nu puteam să tac, dar în general prefer să fiu mai discretă.
Articolul pe care l-a găsit Diana oferă câteva variante de depistare a plagiatului, încă nu le-am încercat pe toate. Copyscape s-a dovedit destul de eficient, însă nu îți oferă decât un număr limitat de căutări gratuite pe zi. Poate există și alte site-uri similare (și eficiente), o să mai caut și eu.
Nu stiu daca ai pe undeva, acum nu-mi sare in ochi, dar nu ti-ar strica (si Danei, si altora care scriu recenzii serioase - nu ca mine trei rinduri) un avertisment de genul: textele de pe acest site sint proprietatea lui cutarescu si nu pot fi preluate decit in conditiile nu stiu care etc etc, stii tu, iti compui o poezie despre modul in care accepti sau nu ca parti din textele tale sa fie preluate de altcineva si in ce conditii.
RăspundețiȘtergereP.S. Bai Andrei, nesimtit mai esti!
Ha, s-a enervat roșu vertical! :D Eu chiar aș vrea să te văd într-o desfășurare furtunoasă de nervi și cuvinte urâte, deși nu mi te pot închipui astfel. Poate doar dacă cineva îți fură textele, așa scurte cum sunt ele. :))
ȘtergereMda, ai dreptate, va trebui să concep un text mai clar și mai elaborat (eventual cu amenințări :P) legat de preluarea abuzivă a textelor. Chiar dacă asta ar trebui să fie ceva de la sine înțeles. Dar poate că unii oameni nici măcar nu au habar că nu au voie să copieze textele altora, mai știi?
Există o atenționare de copyright în partea de jos a paginii, dar abia acum observ că nu se mai vede, probabil după ce am schimbat poza de fundal (iar până mâine nici nu mai acces la calculator pentru a opera modificări). Nu că asta i-ar împiedica pe cei ca Andrei, dar poate că unii se vor gândi totuși de două ori înainte de a copia texte care nu le aparțin.
Primul meu comentariu a aterizat in alt loc, e vina mea, apas butoanele cum imi vine...nu-i bai!
RăspundețiȘtergerePatanie similara cu plagiatul, ba ceva mai grav:
Lucrand ca scriitor de continut, in iarna ma cauta un potential client, ma intreaba pretul pe articol si imi da un test - de scris un advertorial. Il scriu, il trimit, il accepta si-mi ofera 20% din pretul solicitat de mine. Eu zic "pas" si gata. Dupa cateva luni, absolut intamplator dau peste advertorialul meu publicat identic pe vreo 2 site-uri/bloguri. Las comment pe acele site-uri cu titlul FURT! si scriu un mail acelui fost-viitor-client. Si ii spun doar atat: ca ii voi face firma de tot balciul pe toate site-urile pe care le voi accesa in urmatorii 5 ani.
In secunda 2 advertorialul a fost sters si in secunda 3 mi-a platit articolul la pretul cerut initial de mine. Deci, se poate!
Nu-ți face probleme cu localizarea comentariilor, oricum le văd. :)
ȘtergereOf, experiența prin care ai trecut a fost destul de urâtă... Mă bucur totuși că ai avut câștig de cauză în final. Îmi închipui câți nervi ți-ai făcut văzând că munca ta a fost furată. Noroc că ai descoperit advertorialul, poate s-ar fi aflat și acum pe undeva, fără ca tu să ai habar de asta.
Buna. Sunt Laura Serafincean despre care ai scris in articol. Imi pare rau sa te dezamagesc dar nu am facut asa ceva. Pot sa iti spun doar ca am avut un inceput in blogosfera si mi-a fost mai greu, la inceput sa imi dau seama cum si ce se scrie intr-o recenzie. Am citit, mai multe articole din diferite bloguri dar nu ca sa fur ideile nimanui. Doar pentru ca sa imi dau seama cum se face o recenzie corecta si frumoasa. Dar nu am copiat nimic de la nimeni.
RăspundețiȘtergereCum, nu ai copiat nimic de la nimeni? Dacă nu ai copiat, poate ai furat, șparlit, șutit, ciordit, șmanglit, sau, mai bine zis, ai plagiat! Dacă nu ai copiat, cum justifici faptul că frazele mele, pe care m-am străduit să le scriu cu mintea mea, fără să mă inspir de la alții, au aterizat în recenzia ta, publicată pe 8 mai 2014, la o lună jumătate după recenzia mea? Nu cumva m-am inspirat eu din recenzia ta?
ȘtergereDe ce te-ai mai apucat de scris recenzii dacă habar n-aveai cum se face treaba asta și a trebuit să apelezi la munca altora pentru a le scrie pe ale tale? Oare este chiar atât de greu să spui cu propriile cuvinte ce părere ai avut despre o carte? Este onestitatea o valoare deja perimată și nu m-am prins eu?
Dragă doamnă, care ai trăit degeaba 40 de ani, fără să înveți ce e aceea moralitate și onestitate, chiar mă dezamăgești, căci îmi arăți câtă prostie, răutate și ipocrizie există în lumea asta. Până și tânărul Andrei a avut mai mult curaj și a recunoscut că a greșit. Dar, cum spuneam mai sus, m-am lămurit că lipsa bunului simț e un scut foarte rezistent.
Bună ziua Ema, ți-am citit postarea şi ţi-am înțeles punctul de vedere. Tu susții ideea cu argumente şi poze şi acuzarea ta este foarte solidă, dar trebuie şi apărarea (Laura) să-şi spună părerea şi să ajungeți la un consens poate. Dar faptul că înainte să scrii un post în care să afirmi cum îți imaginezi că-şi educă ea copii este foarte supărător. Din întreaga ta postarea afirmația aceea m-a deranjat enorm! Nu ai dreptul să afirmi o asemenea chestiune despre un om pe care nu-l cunoşti! Are o vârstă şi îți poate fi mamă! În loc să faci afirmații nefondate despre ceva ce nu ai de unde să ştii (aici mă refer la părerea ta despre educația copiilor ei) puteai să o confrunți printr-un mesaj la postarea respectivă! Printr-un mesaj pe facebook! Puteai înainte să acuzi să vezi şi părerea ei! Să-i dai şansa să se apere nu să o pui la zid una două! Dacă îi dădeai şansa la o discuţie puteai folosi spusele ei în acest post ca să laşi oamenii care citesc postul să decidă dacă a plagiat sau nu! Sper măcar să porți o discuție cu Laura măcar acum după ce ți-ai scris oful în cuvinte.
RăspundețiȘtergere(Doamna? Domnișoara?) Simona Ioana, administrator al blogului colectiv Shattering Words, părerea Laurei ar fi trebuit să se rezume doar la a-și cere scuze pentru faptul că mi-a folosit frazele în textul ei, cu o eventuală promisiune că nu va mai face așa ceva pe viitor. Din câte se vede mai sus, Laura nu se consideră vinovată cu nimic. Nu a copiat, nu a furat, nu a plagiat, chiar dacă dovezile sunt mai mult decât elocvente. Poți oare să porți o discuție cu o asemenea persoană, care îți spune că ața-i neagră, când tu vezi că e albă?
ȘtergereEu una mă întristez gândindu-mă ce educație le poate oferi copiilor săi o mamă lipsită de curaj, onestitate, înțelepciune și bun simț. Tu nu te întristezi măcar un pic? Ar fi cam greu să-mi fie mamă, doar dacă nu cumva m-a conceput pe când studia în clasele I-VIII.
După cum vezi, discuția se petrece chiar acum, Laura și-a spus părerea ei - doar nu ți-ai închipuit că aveam de gând să o cenzurez - iar oamenii care ajung aici pot judeca și singuri cum stă treaba.
Și, hmm, ca administrator al blogului pe care am găsit plagiatul, atitudinea corectă ar fi fost să vă mustrați colaboratoarea și să luați măsuri, eliminând recenzia cu pricina, nu să moderați o eventuală dispută, care, din start, nu ar trebui să aibă loc. Recenzia există și în acest moment pe blogul Shattering Words, ceea ce îmi arată faptul că susțineți părerea Laurei Serafincean, despre care orice om cu scaun la cap și-ar da seama că este de un tupeu fantastic. Vi se pare că plagiatul este ceva ce poate fi trecut cu vederea, ba chiar apărat?
ȘtergereClar nu poți schimba părerea oamenilor! Fiecare e liber să facă şi să creadă ce doreşte. Dacă ție nu-ți poate fi mamā uite că unora ne poate fii. Singurul lucru care mă deranjează în continuare la spusele tale sunt referirile la educația copiilor ei. Îmi doresc ca într-o zi să fiu mamă şi nu vreau să-mi închipui cum voi reacționa dacă cineva străin o să-mi critici educația pe care eu le-o ofer lor! Nu are nimeni dreptul ăsta! Cum probabil nu eşti mamă nu poți înțelege asta cum nici eu acum nu pot decât să empatizez cu o mamă care primeşte referiri jignitoare asupra educației copiilor ei! Fiecars are dreptul la opinie clar! Dar nu ai nici un fundament pe care-ți bazezi acuzațiile cu privire la familia ei! La educația pe care ea le-o dă copiilor! Sunt oamenii care beau şi au copii exemplari, sunt oameni care omoară şi au copii nemaipomenit de sufletişti!
ȘtergereȚi-am răspus într-un comentariu ulterior măsurile! Şi nu am de gând să şterg nimic fiecare dintre noi avem recenziile noastre faptul că sunt admin nu mă face stăpână peste nimeni dacă Laura vrea să o şteargă este strict alegerea ei! Oamenii pot intra, citi şi ajunge la o concluzie dacă e sau nu plagiat. Este decizia Laurei ce doreşte să facă.
ȘtergereEu doar mă întristez, atâta tot, și cred că se mai întristează și alții care pot înțelege despre ce este vorba aici, dar să trecem la ceea ce este cu adevărat important: nu aveți de gând să luați atitudine în privința plagiatului descoperit pe blogul pe care îl administrați? Prin faptul că ocoliți întrebarea, trebuie să înțeleg că nu veți lua nicio măsură, în ciuda dovezilor elocvente?
ȘtergereAha, am înțeles punctul de vedere. Mulțumesc.
ȘtergereDa răspunsesem într-un comentariu anterior cred că am apăsat greşit şi nu s-a postat. Voi discuta cu celelalte colege din echipă. Laura nu o să fie dată afară! Dar putem discuta de o suspendare a cotelor de cărți primite spre recenzie de fiecare dintre noi. Asta ține strict de echipă şi voi vedea şi părerea colegelor mele.
Ștergereaha, deci pe sistemul de mai sus, orice persoana care vrea sa contribuie pe site-ul de 'recenzii' shattering words poate sa posteze texte preluate cam de pe oriunde? nu conteaza, important e sa fie trafic! yay! booksies, and words, and stuff!
Ștergere"Oamenii pot intra, citi şi ajunge la o concluzie dacă e sau nu plagiat." Si saracii oameni cum isi dau seama daca e plagiat atunci cand intra doar la voi pe site? Aveti un sticker la anumite recenzii pe care scrie "Acest articol s-ar putea sau nu sa fie plagiat. Decideti voi singuri" ?
nu m-am prins, atunci pentru ce mai esti admin, mai bine iti dai demisia, daca iti aperi recenziile de pe site pana in panzele albe fara sa te intereseze si continutul lor.
Alin, cred că te angajez purtător de cuvânt când am nevoie de replici sarcastice și acide. Sau poate dai meditații, că eu nu prea mă pricep la asta. :))
ȘtergereNu mai am mare lucru de adăugat, poate doar faptul că nu am putut înțelege la ce s-a referit administratoarea prin "Oamenii pot intra, citi şi ajunge la o concluzie dacă e sau nu plagiat." S-a referit la articolul meu? La articolele lor? Capturile de ecran au fost puse degeaba? Mă depășește logica acestei fraze.
Oricum, eu sunt curioasă care va fi rația de cărți pe care o va primi Laura Serafincean de acum înainte. Doar n-o să stea degeaba, fără cărți de recenzat, mai ales după ce a învățat cum se fac recenziile.
Loliță. Citeam acum comentariile de acum aproape un an scrise de Laba-Trista ala si cum isi cerea el milioane de scuze (dar in acelasi timp dadea replica la orice ironie lansata de raii aia care faceau misto de el la tine pe blog). Pai ce sa mai discuti cu un alde din-asta?
RăspundețiȘtergereIn aceeasi ordine de idei, eu scriu ceva despre o carte si vine un maimutoi care a descoperit functia copy-paste, iar el primeste carti gratis de peste tot si eu nici macar nu ma aleg cu recenzia citita (decat la el pe blog)? Mai bine nu mai scriu deloc ( :P ), poate intr-o zi or sa se copieze unii pe altii bloggerasii astia care nu stiu sa lege doua fraze, sa vezi atunci distractie.
Apropo, eu mi-as schimba subtitlul de la blog, in loc de "Cărți cunoscute, cărți neștiute și lucruri interesante pe care le descopăr în paginile lor" as scrie ceva de genul "Don't steal this shit or i'll kill you."
Ei, uite că tânărul Andrei măcar și-a putut recunoaște greșeala și și-a cerut scuze - dar, din păcate, a recidivat, ceva mai discret de data aceasta (să fie oare un tânăr viclean care a înțeles destul de repede puterea scuzelor?). Dar asta tot îl aduce cu un pas înaintea doamnei de 40 de ani care, deși pusă în fața dovezilor, tot nu își recunoaște faptele.
ȘtergereMda, voi pune un anunț pe blog, poate unii oameni chiar trebuie să vadă scris negru pe alb că nu au voie să se folosească de textele care nu le aparțin.
Nu exista dubiu referitor la plagiatul Laurei. Sa nu ne imbarligam in cuvinte acum. Nu are ce parere sa isi spuna, nici altii nu au ce sa decida. Adevarul este mai mult decat clar! Acum e vremea asumarii consecintelor si atat!
RăspundețiȘtergereMda, tocmai când ziceam că nimic nu mă mai poate surprinde, uite că vine ceva de necrezut, adică replica Laurei. Presupun că este foarte greu să dai dovadă de curaj și să recunoști ceea ce ai făcut, așa că hai să ne mai ascundem un pic în spatele cuvintelor. Doar că aceste cuvinte nu fac decât să dezvăluie adevărul... Chiar două adevăruri, căci am aflat cu această ocazie ce fel de persoană este Laura Serafincean. Oameni de felul acesta le vorbesc altora despre cărți?
ȘtergereComentariul am vrut sa-l scriu ca raspuns la reactia Simonei. Dar uite ca da, evitarea subiectului principal al discutiei poate fi tot o metoda de aparare. Tardiva si jalnica dupa parerea mea. Urat.
ȘtergerePentru Wordpress, există un plugin (WP Content Copy Protection) care împiedică orice tentativă de copiere, adică nu permite copy-paste, text selection, print screen etc. Vezi dacă găsești ceva asemănător și pentru blogspot. Acuma, dacă cineva ține morțiș să copieze, poate s-o facă, dar măcar se chinuie să rescrie totul de mână. :D Și poate se descurajează așa. :D
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru sugestie, sper să existe un plug-in similar și pentru blogspot. Chiar dacă nu previne cu adevărat furtul, măcar îl încetinește. :D Am mai avut discuția asta cu Diana, după pățania cu Andrei, dar uite că nu am făcut nimic în acest sens. Oricum, nu mi-ar fi folosit în cazul Laurei Serafincean, pentru că recenzia a fost copiată cu destul timp în urmă, în primăvara lui 2014. Plagiatul ei e chiar mai vechi decât cel al lui Andrei!
ȘtergereArunca cu pietre, arunca cu cuvinte, spune ceea ce simti dar te rog frumos sa nu mai spui nimic despre felul in care imi cresc eu copiii. Este doar treaba mea, nu ai de unde sa stii cum este sa ai grija de 3 copii. Am sa sterg recenzia, daca asta te nemultumeste. Am spus ca nu am stiut la inceput cum se scrie o recenzie. M-am apucat din placere(asta ca sa iti raspund la intrebare). Ceea ce nu inteleg este de ce ma acuzi de felul in care imi cresc copiii?? Chiar crezi ca sti ce am eu in familie? Am inteles, nu-mi dai dreptul la replica. Am inteles de ce sunt acuzata dar nu stiu daca este frumos sa ma jignesti in halul asta.
RăspundețiȘtergereJignire este furtul tau, lipsa de respect fata de munca Emei! Tu stii ce inseamna sa scrii o recenzie la nivelul si calitatea textelor Emei? Vorbim de ore de munca. Si daca stii, iti pasa? Putin probabil. Nu te mai da ranita si asuma-ti faptele. Ce relevanta are faptul ca te-ai apucat sa scrii de placere? Ce placere e asta sa copiezi si sa muti texte dintr-un loc in altul? Nu ai stiut cum se scrie o recenzie? In ce parte a lumii asteia mari asa ceva se invata prin furt? Sau exista ceva care se invata prin furt?
ȘtergereDrept la replica primeste cineva intr-o situatie ambigua...nu este nici o ambiguitate aici! Furtul e furt, dovezile sunt clare.
Diana, adevăr grăiești și îți mulțumesc pentru asta. Am avut altele de rezolvat între timp, mi se făcuse și lehamite de discuția asta absurdă, dar am și eu câteva lucruri să îi spun Laurei Serafincean:
Ștergere1. Nu te poți aștepta să fii tratată cu respect când tu îți bați joc de munca mea și alegi să minți cu bună știință. Ai mai putea respecta un om care nu doar că te-a furat, dar îți mai și spune cu nerușinare că tu ești cel care minte?
2. Eviți adevărata problemă: faptul că ai copiat/furat/plagiat și, în ciuda dovezilor elocvente, nu ai bunul simț de a recunoaște acest lucru. Dar eu cred că, de fapt, nu ai înțeles nimic. Nici ce înseamnă să muncești ore întregi la textele pe care le scrii, nici ce simți atunci când descoperi că altcineva a profitat de munca ta. Mă minți pe mine, pe cititorii tăi, te minți mai ales pe tine. Ar fi trebuit să îți bagi capul în nisip de rușine.
3. Chiar tu aduci în discuție statutul de mamă în mesajul pe care mi l-ai trimis pe Facebook, atașat mai sus: „Sunt mama, am 40 de ani, poti sa spui si sa faci ce crezi de cuvinta dar nu am furat si nu fur ideile nimanui”; „Chiar nu am facut nimic gresit.” A fi mamă te exonerează de acuzația de plagiat? Sau furtul de idei și paragrafe întregi devine legal după ce ai născut?
4. Copiii nu au nimic de-a face cu plagiatul, problema este mama, așa că nu te mai ascunde în spatele acestor cuvinte spumoase. Tu ești exemplul lor - și după cum reiese din atitudinea ta, dai dovadă de ipocrizie, lașitate și lipsă de bun simț. Iar faptul că ai șters în sfârșit recenzia nu schimbă cu nimic toate acestea.
5. Până acum ai tot dat replici, nu te-a împiedicat și nu te-a cenzurat nimeni.
Laura S., stii ce e ala drept la replica? Faptul ca scrii aici, acum, se numeste drept la replica. Ca "n-ai stiut" cum se scrie o recenzie nu te absolva de vina de-a fi FURAT ideile cuiva. De fapt a copia paragrafe intregi din munca unei alte persoane este cea mai abjecta forma de furt intelectual.
ȘtergereDaca ai fi fost intr-o scoala, ai fi fost exmatriculata DEFINITIV.
Pricepi? Restul sunt bla,bla,bla-uri de doi lei ale tale si ale celeilalte care incearca sa te acopere. Si lasa tonul de "victima", ca nu esti victima. Esti o plagiatoare trista.
Ma mir ca ai atata tupeu sa vii sa scrii sapte comentarii, dar sa nu-ti ceri scuze in nici unul, ba sa fii si indignata.
Ar trebui sa intri in pamant de rusine.
Hai ca m-am enervat.
PS-cred ca abject n-are grade de comparatie, nu? La ce m-am gandit eu in timpul a 3 ore de curs. :)
Ștergere:)) Cora, tu chiar te-ai enervat! Sper că nu ți-am stricat și ție ziua...
ȘtergereAi pus punctul pe i, doamna Serafincean nu și-a cerut scuze și nu a arătat că recunoaște și regretă ceea ce a făcut în niciuna dintre replicile sale. De unde trag concluzia că nu a învățat nimic din pățania asta și probabil se consideră neprihănită în continuare. Deci cuvintele noastre îi trec pe lângă urechi. Sper doar că se va abține de la a mai copia frazele și ideile altora pe viitor. Și mai sper că, dacă are cumva și alte recenzii concepute în felul acesta - din perioada sa de început, când a pornit la drum într-un fel atât de promițător -, va face un pustiu de bine și le va șterge sau le va rescrie cu propriile cuvinte. Îmi vine greu să cred că recenzia mea la „Dragă viață” e singura din care s-a inspirat pe atunci.
Oricum, îți mulțumesc și ție, Cora, și celorlalți care și-au spus punctul de vedere - mai puțin fetelor de la Shattering Words, cărora nu le pot mulțumi decât pentru faptul că mi-au mai deschis un pic ochii asupra felului în care merg lucrurile în lumea asta.
Bravo, Ema pentru articol, sa nu-ti para rau nici un pic de dupa-amiaza pierduta, cineva tre' sa ia atitudine ca nu mai sîntem în evul mediu în care nu exista constiinta auctoriala! :)
RăspundețiȘtergereCît despre reactiile indignate ale plagiatorilor, de ce sa ne miram cînd persoane importante, nu spui cine, le servesc de model?! De ce s-ar rusina Laurele si Andreii, pardon Anndreii lumii virtuale cînd sînt zdravan proptiti de admini si edituri? Atitudinea administratoarei blogului ala cu nume englez (mi-e lene sa scrolez sa caut titlul) e tipica: deviem discutia de la punctul fierbinte si o canalizam, cu sfînta indignare, pe detalii, perorînd despre valori morale ca si cînd unele dintre ele ar fi mai importante decît altele, insinuînd, cum s-ar spune, ca poti fi partial moral, în sensul ca în unele aspecte (d.e. educatia copiilor) da, iar în altele (d.e. plagiatul) nu.
Chiar mă gândeam la tine, Stela, doar ai luat parte la episodul întâi și nu se putea să lipsești la al doilea. :))
ȘtergereMda, tot cu acest articol s-a dus și ziua de ieri, dar nu îmi pare rău. Chiar dacă replicile plagiatoarei & co. m-au lăsat cu gura căscată în fața absurdității situației, am primit în schimb câteva mesaje de încurajare, plus comentariile voastre, care au contat foarte mult. Mă bucur că există și oameni inimoși și corecți, care nu închid ochii în fața nedreptăților doar pentru că „așa e lumea, n-ai ce să faci”. Ai ce să faci, te poți revolta de fiecare dată - știu că e obositor și oarecum zadarnic, dar faptul că ajungi să te uiți în altă parte înseamnă că ai acceptat situația. Deși, hmm, asta îmi amintește de cartea lui Florin Bican pe care tocmai am citit-o: personajele de basm, voinicii și Feți-Frumoșii (o fi corect pluralul?) care au luptat cu zmeii și cu răutatea din lume, se retrag în pustietate pentru că s-au săturat de oameni și au înțeles că răul nu are capăt. :))
Am uitat sa-ti spun ca ma simt onorata ca m-ai citat în articol, multumesc!
ȘtergereÎn alta ordine de idei, este îmbucurator sa vezi cîta lume ia atitudine - great Ema!
Hihi, încerc pe cât posibil să fiu corectă și să menționez sursa de unde am preluat anumite cuvinte, idei sau fraze. :))
ȘtergereDap, mă bucur că sunt oameni care iau atitudine, dar încep să mă lămuresc că asta o fac mai mult cei care nu prea au nimic de pierdut.
Am trimis mailuri la edituri și, pe lângă două răspunsuri pozitive, am primit și unul care m-a surprins neplăcut. Cel cu care am vorbit consideră că vreau să pun presiune și să mă folosesc de editură pentru a mă răzbuna, afirmând totodată că nu sunt responsabili pentru deciziile luate de bloggerii cu care colaborează. Andrei a primit o mustrare din partea lor, dar înțeleg că doar la asta se vor limita măsurile luate de ei. Și chiar îi spuneam cuiva că nu răzbunare caut eu, ci dreptate - o valoare perimată, ce-i drept, căreia i s-a cam pierdut sensul.
Sa-ti spui drept nu ma mira nici un pic! E România, unde etica se muleaza pe interes, ce vrei! Aici, din prima zi cînd am pasit la facultate ni s-a atras atentia cu plagiatul, ba o profa povestind de cineva pe care l-a prins cu mîta în sac a cautat sa-l scuze (a posteriori, ca oricum i-a refuzat lucrarea) punîndu-i gestul pe seama… diferentelor culturale - adica sînt tari unde plagiatul nu e considerat o infractiune - banuiesc ca se numara si a noastra printre ele:))))
ȘtergereHa, ce poveste interesantă... Nu m-aş fi gândit că plagiatul poate fi justificat prin diferențele culturale, dar așa e, în România deprinzi această meteahnă chiar din timpul școlii, iar unora (multora?) li se pare ceva normal. Cu siguranță nu suntem singura țară în care se întâmplă asta (oare de unde era studentul respectiv?).
ȘtergereImi pare rau sa aud ca ai patit treaba asta inca o data. Stiu foarte bine cat muncesti pentru o recenzie si e normal sa fii suparata cand cineva iti fura ideile si mai are si de castigat din asta.
RăspundețiȘtergereMa amuza, dar ma si intristeaza comentariile celor doua de la blogul cu pricina, mai ales ca se poate vedea clar captura cu paragrafele furate.
Cred ca ai mare dreptate in ceea ce zici in incheierea articolului... si eu traiam cu impresia ca oamenii care au aceasta pasiune, cititul, sunt oameni de o anumita factura, dar uite ca nu e chiar asa. Pacat.
Roxie, îți mulțumesc pentru încurajări!
ȘtergereExistă și reversul, mă pot simți totodată flatată de treaba asta, mai ales că observ cât succes a avut la plagiatori recenzia la „Dragă viață”. :)) Ironia situației e că eu nici măcar nu mai sunt mulțumită de cum am scris-o, pentru că acum n-aș mai lua fiecare povestire la rând pentru a face un rezumat al subiectului. :))
Dap, nici nu știi dacă să râzi sau să plângi când găsești o asemenea atitudine la un om matur. E doar o situație dintr-un lung șir de experiențe care mi-au arătat că respectul pe care îl solicită sfidător oamenii în vârstă e de multe ori cu totul nemeritat. Mulți au trăit degeaba atâția zeci de ani, pentru că nu au devenit mai înțelepți și mai buni. Mai degrabă am găsit dovezi de înțelepciune și bun simț la cei tineri, decât la oamenii bătrâni. Sunt și destule excepții, din fericire. Dar respectul este ceva ce ar trebui câștigat, nu ceva inoculat prin constrângerile educației.
Total de acord cu ceea ce zici despre respect, despre oamenii in varsta care sustin sus si tare ca trebuie respectati pentru varsta lor, dar ei, la randul lor, nu sunt respectuosi si da, respectul nu trebuie sa fie ceva inculat prin constrangerile educatiei. Perfect adevarrat.
ȘtergereLegat de recidivare ce sa zic: nesimtirea e in floare. Am inteles ca destul de multi revieweri de pe GR populari au patit astfel de lucruri, si inca relativ recent.
RăspundețiȘtergereInitial voiam sa pun si eu o intrebare retoria gen "acuma ca a terminat cu scoala ce ar mai putea castiga"? Dar se pare ca intr-adevar ar putea primi "recompense" materiale. Cred ca sansa ta cea mai buna ar fi sa scrii un e-mail catre Blogger, legat de situatie.
Acum vre-o 5-6 ani, pe cand inca eram destul de activa pe scena blogging-ului, faceam parte dintr-un grup de fete care scriau tutoriale de programare. Unii intelegeau din asta ca le-ar fi permis sa copieze codul site-ului nostru personal linie cu linie.
Cand erau luate la intrebari, de obicei raspundeau intr-una din urmatoarele feluri:
- n-am stiut, n-am crezut ar fi problema
- am doar X ani, si tu ma iei la "bataie" (metaforic vorbind)
- tu esti un adult, cu n ani experienta, de ce te legi de mine care nu stiu nimic
Au devenit atat de frecvente episoadele, ca am recurs si la crearea unui "bingo". Nu ti se par cunoscute replicile de pe foaie?
Si stii ce e cel mai trist? Persoanele care se miorlaiau cu ele aveau cam 13-14 ani.
In concluzie: ce mai conteaza ca are 40 de ani si 3 copii, daca tot la fel de imatur se comporta ca una de 13 ani?
P.S. m-a terminat faza cu lipsa la replica. :)))
Mda, cărțile gratis primite de la edituri sunt un fel de recompensă, la fel și mândria de a fi citit de o mână de oameni (deși, hm, nu-mi dau seama pe ce se bazează mândria dacă ideile și cuvintele nu-ți aparțin). Pot să înțeleg oarecum un tânăr precum Andrei, și eu m-aș bucura în locul lui de faptul că primesc cărți - și, până la urmă, e vorba de cărți, băiatul citește, putem să-i recunoaștem măcar atâta lucru -, dar pe doamna Laura nu o pot înțelege în ruptul capului.
ȘtergereHihi, tu ai creat acel „bingo”? Și se bazează pe răspunsurile primite de la tinerele fete? Mda, unele replici sunt foarte familiare (însă și eu am făcut-o pe Laura ipocrită, oare o fi o dovadă de imaturitate din partea mea? :P Deși asta este realitatea). Ce aiurea că școala românească îți inoculează niște metehne și obiceiuri de care scapi foarte greu - sau nici măcar la maturitate, după cum se dovedește în cazul Laurei. Însă nu e doar școala de vină, ci și societatea (și, uneori, chiar familia), care nu te încurajează să fii original, creativ, onest și muncitor. E mult mai simplu să te urci pe spinarea altuia.
Bravo, Ema! Name and shame, ai tot dreptul. Un blog ar trebui să fie un loc unde lumea să scrie din pasiune despre ceva ce o interesează și în care crede, e penibil să vezi că unii nu sunt în stare să aibă nici măcar păreri personale despre propriile lor hobby-uri.
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru încurajare, Pageturner! :)
ȘtergereCam ăsta ar trebui să fie rostul unui blog, într-adevăr. Blogul este locul în care împărtășești lumii gândurile și părerile tale, indiferent că este vorba despre cărți, filme sau viața pesonală. E ca un jurnal la vedere, în care prezinți lumii o parte din tine. Că ascunzi unele lucruri, asta este normal. Dar dacă apelezi la minciuni și la idei furate, înseamnă că îi înșeli nu doar pe cititorii tăi, ci mai ales pe tine. Se poate ajunge la un bovarism în toată regula.
Până și atunci când notezi într-un caiet citate dintr-o carte, treci alături și numele autorului și al cărții. Nu vreau să spun că ceea ce scriu eu în recenziile mele este ceva original - nici nu este, pentru că am pornit de la ideile altcuiva. Însă am vorbit despre o carte într-un mod personal, cu cuvintele mele. Faptul că frazele mele nu au o importanță mondială nu le face să-mi aparțină într-o măsură mai mică. Dar uite că alții au considerat că pot fi și ale lor.
Ema, imi pare rau sa vad ca te confrunti inca o data cu plagiatorii. Tu esti o inspiratie in lumea cititorilor si din pacate ideile iti sunt asimilate si folosite intr-un mod josnic. Ai intrebat un avocat ori un notar daca se aplica si la tine dreptul de autor?
RăspundețiȘtergereIti urez o saptamana plina de lecturi frumoase si lipsita de grija!
Nu am prieteni sau cunoștințe în domeniul juridic, așa că va trebui să studiez de una singură problema, când voi avea un pic de timp liber, pentru a afla dacă și conținutul on-line este protejat de drepturi de autor. Oricum, nu cred că aș apela la ajutor juridic într-o situație de acest gen, ar fi cam absurd. Dacă ar avea măcar un pic de bun simț, oamenii ar trebui să înțeleagă singuri că nu e ok să se folosească de munca altcuiva, cel puțin nu fără să menționeze sursa.
ȘtergereMulțumesc pentru urări și încurajări, Eugenia! Îți doresc și ție o săptămână faină. :)
Iti multumesc cu ocazia asta pentru recenziile postate pentru cartile pe care le-ai citit si care m-au ajutat in a gasi autori care m-au incantat cu cartile lor. Am intrat de multe ori pe blogul tau, am citit postarile si am citit cartile care mi-au placut. Sunt foarte timida si imi este foarte greu sa comunic cu oamenii pe care nu i-am cunoscut personal.
RăspundețiȘtergereÎți mulțumesc tare mult pentru mesajele tale, Eugenia! Și mă bucur că ți-ai învins timiditatea pentru a-mi scrie. :) O vorbă bună contează foarte mult, și parcă atârnă mai greu în balanță decât una răuvoitoare. Prin asta nu vreau să dau de înțeles că nu accept o critică pertinentă, din contră, consider că întotdeauna am ceva de învățat. :D
ȘtergereEu îmi propusesem să nu influențez pe nimeni cu părerile mele despre cărți, pentru că nu întotdeauna se vor potrivi gusturile mele cu ale altor cititori, dar, dacă am ajutat pe cineva să găsească o carte care i-a plăcut, mă bucur foarte mult.
Atât cât voi avea timp pentru blog, voi continua să scriu despre cărțile pe care le citesc. Eu sper că voi avea timp și de acum încolo, iar întâmplări de genul acesta nu au, din fericire, nicio influență asupra dorinței mele de a scrie pe blog. Mi-aș dori eu o lume ideală, doar cu oameni faini și altruiști, dar îmi dau seama că nu este posibil așa ceva. Însă pot măcar să-mi construiesc o astfel de lume în jurul meu, prin prietenii „reali” și cei din on-line care, prin caracterul lor, dovedesc că binele și moralitatea încă sunt prezente în lume.
Dau si eu cu parul: poate exersau procedeul colajului. Chiar si Herta Muller il foloseste in roman.
RăspundețiȘtergere:)
Pardon, in poezii, am dat tare cu parul...
ȘtergereDa, mai știi? Poate că sunt artiști adevărați și, desigur, neînțeleși, iar în loc să îi apreciem, noi alegem să îi terfelim!
ȘtergereBună seara!
RăspundețiȘtergerePentru că şi pe mine mă deranjează plagiatul şi scuzele lor patetice, îţi recomand (mai ales că persoanele respective scriu pe blogspot) să le faci DMCA ( https://support.google.com/legal/contact/lr_dmca?&product=blogger&vid=null ), pentru că în scurt timp pagina/paginile (şi Doamne ajută, chiar tot blogul) vor fi şterse.
De fiecare dată când am raportat conţinut copiat, acesta a fost şters. La fel şi pe Facebook, Wordpress, Scribd, Wattpad etc.
Mulțumesc pentru sugestie, FărăMiere (și scuze pentru răspunsul întârziat). Am aflat și eu de acest DMCA, dar nu știam pe nimeni care l-a folosit, pentru a afla dacă este eficient sau nu. E bine de știut că funcționează. Oricum, l-aș folosi doar în cazul în care cei care au copiat refuză să șteargă postarea.
ȘtergereDoamne, nu-mi vine sa cred ca se întâmpla asa ceva. Nu îmi vine sa cred ca urmăream blogul acelei tipe, care minte "privindu-te" în fata. UNFOLLOWED. Cred ca trăiesc eu într-o bula magica, dar unii oameni chiar fac chestia asta :O Nu mai e nevoie sa-mi scriu admirația și cata munca depui pentru o recenzie, unul din cele mai documentate bloguri. Pe mine ma enervează când ii arați cuiva ca a greșit și nu recunoaște =)), iar aici e chiar evident. Daca nu ma pricep la ceva mai bine nu fac, sau învăț sa fac pe puterile mele. Al doilea tip de "furt" treacă meargă(toti am aflat de ceva de undeva), dar sa copiezi recenzii cuvânt cu cuvânt sau sa le brodești crezând ca nu se observa e chiar inacceptabil. Of cate ar mai fi de zis, dar poate s-au spus destule.
RăspundețiȘtergereIar Andrei.. chiar nu mai știu ce sa spun. Eu ii lăsam coment-uri, blabla iar acum aflu ca totul e o iluzie. Hmm, daca sapi adânc se găsesc detaliile..
Nu pot decât sa iți urez succes în continuare, sa ne lărgești granițele literare și fără situații de genul.
Dean, îmi pare rău că ți-am dat niște vești proaste. Sper totuși ca Andrei să nu mai apeleze la cuvintele și ideile altora pentru a-și scrie recenziile. Oricum, nu pot înțelege de ce a făcut același lucru a doua oară. Ori nu are încredere că poate scrie ceva interesant cu propriile cuvinte, ori nu consideră că a făcut ceva greșit.
ȘtergereÎți mulțumesc pentru apreciere și îmi cer scuze pentru răspunsul întârziat. Am plecat în vacanță și am încercat să mă desprind de această poveste, care m-a afectat mai mult decât ar fi fost cazul. Nu știu cum voi reacționa data viitoare, dar sper că voi fi mult mai detașată.