Viața mea printre cărți (X)

Când toată lumea s-a întors din concediu, noi abia ne-am urnit. A fost o plecare în pripă, cu bagaje făcute pe la 11 noaptea, cu informații adunate doar pe jumătate, cu puține ore de somn și câteva drumuri rătăcite până am ajuns la destinație - insula Zakynthos. Am încercat să las în urmă povestea cu plagiatorii și editurile, care mi-a dat peste cap tot programul și m-a consumat mai mult decât ar fi fost cazul. Prima ocazie de a mă desprinde de viața din București mă aștepta chiar lângă ușa camerei de la pensiune: niște teancuri generoase de cărți, majoritatea în limba engleză, aruncate în dezordine într-un ungher al curții, de parcă așteptau să fie duse la reciclat. Pentru moment, chiar am crezut că sunt cărți care urmează să fie aruncate și deja mă vedeam cu portbagajul plin ochi la întoarcere, dar apoi am aflat că acel colț e un soi de bibliotecă pentru oaspeți, cel mai probabil volume uitate sau lăsate în urmă de alți turiști.

Surpriza a fost atât de mare (n-am mai văzut în viața mea o asemenea „bibliotecă” de pensiune) încât, deși eram ruptă de oboseală, am început să scormonesc prin mormanele de cărți - însă abia ieri dimineață mi-am satisfăcut curiozitatea până la capăt. În cea mai mare parte, cărțile s-au dovedit a fi romantice, chick-lit, erotica și thrillere (cu o mulțime de autori de care n-am auzit până acum), dar, după o cercetare amănunțită, au ieșit la iveală și câteva titluri bune. Pe acestea le-am pus deoparte, poate mai trece pe aici vreun cititor cu gusturi asemănătoare cu ale mele - deși, din câte am observat, nici măcar celelalte cărți nu se bucură de vreo atenție.

Dar nu despre lucrurile de mai sus voiam eu să vă povestesc când, în urmă cu o lună, începusem deja să scriu această postare. M-am gândit atunci să fac un „recensământ” al cărților citite în vacanța de vară - care, în ultimii șase ani, a avut loc în diverse părți ale Greciei. Aproape toate aceste cărți au ceva în comun, în afară de faptul că le-am citit ziua pe plajă și seara pe balcon (asediată de țânțari): finalul - și, uneori, chiar a doua jumătate - nu a fost pe măsura începutului. Nu știu cum de le-am nimerit așa, dar, într-un fel, coincidența e chiar amuzantă. 

2010, Thassos: Dale Cooper: Viața mea, benzile mele de Scott Frost. Sunt o fană a serialului Twin Peaks, pe care l-am văzut de două ori (de-abia aștept continuarea, confirmată recent de David Lynch); cartea care-l are pe Kyle MacLachlan pe copertă nu a fost nemaipomenită, dar nici n-am avut mare lucru să-i reproșez.

2011, Halkidiki: Loving Frank de Nancy Horan. O ficțiune istorică despre viața lui Frank Lloyd Wright (unul dintre cei mai importanți arhitecți americani), relatată din perspectiva amantei, Mamah Borthwick Cheney. Povestea are loc pe la începutul anilor 1900, când Mamah își părăsește soțul și copiii pentru a trăi împreună cu Frank, înfruntând oprobriul contemporanilor. 

2012, Corfu: The Thirteenth Tale de Diane Setterfield. La început a fost o lectură foarte captivantă, cam în genul cărților lui Zafon, dar spre final nu am mai fost așa de încântată. Margaret Lea, biograf și cititoare pasionată care preferă compania cărților, ba chiar trăiește deasupra unui anticariat, este contactată de autoarea Vida Winter pentru a-i scrie biografia. Pe măsură ce îi ascultă povestea vieții, tot felul de secrete din trecutul Videi Winter ies la iveală, iar Margaret se trezește implicată într-o istorie stranie; însă ea are și propria fantomă pe care trebuie să o confrunte. 

2013, Creta: The Poisonwood Bible de Barbara Kingsolver. O ficțiune istorică despre viața lui Nathan Price, un predicator baptist care se mută cu soția și cele patru fete în Congoul belgian, prin anii 1960, cu scopul de a converti africanii la creștinism. Însă planurile de acasă nu se potrivesc cu ceea ce familia găsește la fața locului, iar povestea celor șase se transformă destul de repede într-o dramă cu consecințe tragice. În prima parte, cartea a fost interesantă, însă a reușit să mă plictisească în a doua jumătate (și mai este și foarte lungă). 

2014, Thassos: Lumea ce va să vină de Dara Horn (despre pictorul Chagall și scriitorul idiș Der Nister - am scris mai multe aici) și, începută dar neterminată, Când Dumnezeu era iepure de Sarah Winman (foarte simpatică, nu înțeleg de ce nu am continuat-o la întoarcere).

2015, Zakhyntos: Încă este un mister. Dacă stau să mă gândesc bine, lectura cea mai potrivită pentru insula Zakhyntos - renumită pentru țestoasele Caretta - ar fi fost Turtle Diary de Russell Hoban, o carte pe care intenționez să o citesc de ceva vreme. 

Mai este o carte, citită prin 2009, în prima vacanță în Corfu, care mi s-a șters complet din memorie. Țin minte perfect piscina lângă care am citit în multe seri, culoarea cărții (albastră) și editura (Polirom), dar în rest am uitat tot: și subiectul, și titlul, și autorul. Mi se pare că era o colecție de proză scurtă, dar cartea era împrumutată și pe atunci nu aveam Goodreads, pentru a o înregistra imediat după lectură. Am o vagă bănuială că este vorba de „Nocturne. Cinci povești despre muzică si amurg” de Kazuo Ishiguro, dar va trebui să o citesc (din nou?) pentru a vedea dacă mi se trezesc niscaiva amintiri.

Eu una m-am îndrăgostit de insulele grecești: pentru un preț mai mult decât rezonabil, avem parte de apă verde-albastră, plaje minunate de toate formele și mărimile, sate de munte pitorești, mici orașe cu situri arheologice și arhitectură interesantă, oameni calzi, bere rece și mâncare bună (pe locul întâi se află pastitio). Mi se pare mixul ideal, pentru că ziua ne relaxăm la malul mării, iar după-masa și seara continuăm programul de relaxare într-un sătuc sau orășel, de preferință în compania mai multor beri (anul acesta, berea oficială a vacanței se prefigurează a fi Pils Hellas). De obicei, vacanța trece repede și nu apuc să citesc nici măcar o carte mai groasă. 

Anul acesta am luat pentru prima oară mașina, și, chiar dacă aș fi putut căra cu mine jumătate de bibliotecă, m-am limitat doar la patru cărți. Înainte de plecare am selectat în grabă câteva romane mai ușoare (cele din poza de mai jos), însă presimt că mă voi întoarce cu ele necitite. Recunosc că mă atrag mai mult cele găsite la fața locului, deși nu am ales încă nimic - și parcă văd că trece vacanța până reușesc să mă decid. Am citit un pic din „The Girl on the Train” de Paula Hawkins, dar nu m-a atras cine știe cât. Oricum, simt nevoia unei lecturi ușoare, care să intre direct în subiect, cu multă acțiune și suspans (cu alte cuvinte, o carte care să mă spele pe creier).