Viața mea printre cărți (I)

De la o vreme, am simțit nevoia să scriu și altceva în afară de recenzii. Nu am de gând să vă plictisesc cu viața mea personală, iar la categoria știri nu mă bag deocamdată, așa că tot despre cărți am să vă povestesc. O iau cronologic, de la începutul lui 2014, când m-am și apucat de scris pe acest blog.

Eu am primit Mishima, Zweig, Fukazawa, 

Winman, Donțova și Carageani

Mi-am început anul foarte bine, cu un teanc de cărți, adică. Am participat la un concurs organizat de Booktopia și-am câștigat 12 cărți împreună cu o fată despre care nu știu absolut nimic, nici măcar cum arată (pentru a participa la concurs, ne-am trimis reciproc o carte-surpriză, prin poștă - lamentabilă experiență). Fiecare a primit câte șase cărți, urmând ca ulterior să le schimbăm între noi, dar după entuziasmul de la început s-a așternut liniștea. Nu știu ce-a făcut ea cu cărțile, dar pe ale mele s-a așezat praful în bibliotecă, așa că va trebui să iau măsuri cât de curând. Ba nu, mint, am citit povestirea care dă titlul volumului lui Shichirō Fukazawa, Balada de la Narayama, care este senzațională (am scris despre ea aici).

Acum se vând pantofi
în locul curiozităților 

În Londra n-am reușit să dau nici de Teleșpan, nici de motanul Bob, dar nici nu i-am căutat cu convingere, recunosc. În schimb, am avut parte de propriul meu prieten gay (atât de frumușel că este o adevărată pierdere pentru tagma femeiască), la care am stat câteva nopți. N-am participat nici la tururile literare care se organizau prin oraș pentru vreo 10 lire, unde aș fi putut vizita barurile în care au scris ori s-au făcut criță celebri scriitori britanici. În schimb am găsit, cu totul întâmplător, micuța casă - veche de vreo 400 de ani - care apare în povestirea The Old Curiosity Shop a lui Charles Dickens (sau cel puțin așa pretind proprietarii). La anticariate am renunțat destul de repede, după ce am vizitat câteva în care prețurile erau de la 4 lire în sus, iar picioarele mele obosite au refuzat să se preumble printre rafturi la asemenea prețuri. Am luat doar trei cărți: Gould's Book of Fish de Richard Flanagan (tradusă și la noi la Paralela 45), o carte cu povestiri de Tatiana Tolstaia (Zâtul ei mi-a plăcut la nebunie) și un roman al britanicei Angela Carter, Wise Children (pe care am început-o în aeroportul în care am făcut o noapte albă la întoarcere, dar nu am terminat-o nici până în ziua de azi). 

Mda, am ce citi, nu că înainte
n-aș fi avut

A urmat Bookfest, unde am ratat schimbul de la standul Univers, și nici nu mi-am rupt picioarele în cursa pentru cine aduce primul Globus cu nr. 366 (apropo, cum o fi fost? A ieșit cu păruială sau nu? De fapt, care este titlul care se ascunde sub acest misterios număr? Postarea de aici nu a dus la niciun rezultat). N-am rămas cu mulți bani după escapada la Londra, așa că m-am limitat doar la trei cărți cu preț redus. În schimb, am mai plecat cu două, primite de la Cartepedia și BookSelfie și, mândră nevoie mare, cu un prețios cadou care se ascunde în poza de alături. 

Mesajele moderne se transmit
posterității în plastic

Și-apoi a fost Street Delivery, unde mi s-au scurs ochii după niște cărți aranjate frumos pe un covor, pe care-aș fi putut să le iau acasă dacă aveam ceva de dat la schimb - dar, ce ghinion, nu aveam nicio carte de prisos prin geantă. Am poposit un pic și la standul Booktopia, unde se scriau de zor mesaje de pus în sticlă pentru anul 2024. Nu știu câți dintre voi folosesc acest site de socializare, un (alt)fel de Goodreads românesc, care deocamdată - deși mai sunt și discuții interesante - e invadat de poze cu cărți și pisicuțe, cărți și ceșcuțe, înțelegeți. Mai sunt și cititori „serioși” cu care, hihi, mă întâlnesc lunar la o bere (mă rog, mai multe), la o glumă și la un schimb de cărți (nu vă arăt o poză cu cele împrumutate de mine, pentru că nu vreau să vă sperii). Revenind la Booktopia, fetele care se ocupă de site sunt foarte drăguțe și inimoase, pline de idei bune, așa că le doresc succes și tot binele din lume.