Roman rusesc de Meir Shalev a devenit una dintre cărțile mele preferate, nu doar la nivelul acestui an, ci de când m-am apucat eu de citit. Stilul autorului mi s-a potrivit ca o mănușă, iar acest lucru se întâmplă mai rar. Spuneam în recenzia cărții că „Roman rusesc” a fost tipul acela rar de poveste care ar fi putut continua mult și bine, pe mii de pagini, iar eu aș fi citit din ea până la adânci bătrâneți, fără a mă plictisi de umorul, imaginația și scriitura lui Meir Shalev. Am recitit acum citatele alese pentru recenzie și am fost învăluită de aceeași plăcere pe care am trăit-o pe tot parcursul lecturii.
„Roman rusesc” a apărut la Editura Univers în 2015, în traducerea lui Gheorghe Miletineanu. Iată și descrierea „oficială” a romanului pe pagina Editurii Univers:
La începutul secolului trecut, trei tineri de curând emigraţi din Ucraina şi stabiliţi în Palestina iubesc aceeaşi femeie. Împreună, cei patru întemeiază o comunitate, iar în jurul lor încep să se adune oameni şi poveşti, iubiri şi trădări. O iubită aşteptată jumătate de secol, un copac miraculos care dă fructe de soiuri diferite, un taur purtat pe umeri, un cimitir plin cu ambiţioşi, un aspirator primit din America, un măgar fermecat şi multe altele. Încetul cu încetul, se naşte o naţiune.
Plină de imaginaţie, umor şi înţelegere a condiţiei umane, această poveste întinsă pe câteva generaţii respectă amănuntele istorice, adaugă o briză de fantezie, forfoteşte de personaje colorate, pline de hachiţe şi defecte, pune în discuţie idealuri sociale şi conflicte regionale, captivează, instruieşte, farmecă.
Meir Shalev este unul dintre cei mai iubiţi scriitori în ţara lui, iar „Roman rusesc” face parte din topul celor mai vândute cinci cărţi în Israel. Titlul este un omagiu adus tradiţiei literare de la care se revendică autorul.
Ei, acum vreau să vă ofer un exemplar al acestui roman, cu ajutorul Editurii Univers. „Roman rusesc” este o carte minunată, iar eu sper să ajungă la cititorul sau cititoarea care o va gusta din plin. Am decis să premiez răspunsul cel mai inspirat și mai pasionat pe care îl voi primi la următoarea întrebare-cerință: Povestiți-mi despre o carte care s-a potrivit atât de bine cu personalitatea voastră încât ați fi vrut să continue la nesfârșit.
Concursul se adresează celor cu domiciliul în România și se încheie la finalul zilei de 23 martie. Dacă sunt mai multe răspunsuri faine și nu mă pot decide, voi alege unul dintre ele prin Random.org. Pe 24 martie anunț câștigătorul sau câștigătoarea, pe care îl/o rog să mă contacteze la adresa lecturile.emei@gmail.com sau într-un mesaj pe pagina de Facebook a blogului. Premiul va fi expediat de Editura Univers. Mult succes tuturor! :)
UPDATE: Vă mulțumesc tuturor pentru comentarii! Am presimțit eu că nu mă voi putea decide la finalul concursului și chiar așa a fost, astfel că am apelat la Random.org pentru a alege câștigătoarea, după ce am selectat câteva răspunsuri care mi-au plăcut. La ora 11 (ora României), sorții au ales-o pe Diana B.. Felicitări, Diana! Aștept să îmi comunici adresa la care Editura Univers îți va expedia premiul.
În cazul în care câștigătoarea nu mă contactează într-o săptămână, voi face o nouă extragere.
e simplu. nu există o carte care să-mi fi dorit să nu să termineze. totul trebă sa aivă 1 cap. alfel, ce facem? de unde ştim cum să terminează dacă nu are final? cum mai citim şi altele dacă o singură carte ne ocupează toată vieaţa?
RăspundețiȘtergerethank you very much.
Tocmai asta e, că la unele cărți nu prea contează finalul, cum a fost și cazul Romanului rusesc (cel puțin în ceea ce mă privește). Unele cărți (puține, ce-i drept) sunt atât de faine încât n-ai vrea să se termine prea curând. Doar graba noastră de a citi cât mai multe titluri e responsabilă pentru dorința (sau nerăbdarea) de a termina o carte și a începe alta.
ȘtergereDuh, poate trebuia să specific că cerința mea nu trebuie luată ad litteram. :)
Imi este foarte greu sa aleg o singura carte, intotdeauna mi-a fost. Daca inchid ochii, imi trec prin minte zeci, poate sute de carti, care nu ar fi trebuit sa aiba un sfarsit. Nu am sa pot alege niciodata una singura, cu toate astea pot arunca niste nume care mi-au fost definitorii, care "m-au chinuit" si m-au plasmat, pe care el consider fundamentale si reprezentative: "Un veac de singuratate" de Gabriel Garcia Marquez, " Die dunkle Seite der Liebe" (Fata obscura a iubirii) de Rafik Schami , "Razboiul sfarsitului lumii" a lui Mario Vargas Llosa si lista poate continua la nesfarsit, adaugand alte titluri, alti autori.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcum câțiva ani mi se potrivea foarte mult Sylvia Plath din Jurnalele sale în care încearcă să explice depresia şi neputinţa în faţa multiplelor posibilităţi pe care viaţa ţi le oferă. Aș fi vrut să nu aibă final pentru că mi-ar fi plăcut să văd cum iese la liman din propriile tenebre.
RăspundețiȘtergereAm scris un comentariu dar nu stiu daca s-a publicat.
RăspundețiȘtergereCartea care m-a marcat si nu as vrea sa se termine este: "Drumul spre casa" de Rose Tremain. Alte carti ce m-au impresionat au fost cele scrise de Emil Cioran, autor pe care mi l-as dori sa il fi intalnit si in realitate. E greu de spus ce carte vrei sa nu se termine deoarece chiar si cea mai proasta carte reuseste sa te faca sa simti emotiile personajelor si sa inveti ceva in urma ei. Ca sa inchei, voi spune ca doresc sa nuse termine niciodata cartile deoarece nu voi mai avea sansa sa simt emotiile pe care mi le aduce o carte.
RăspundețiȘtergereDeși poate părea o alegere infantilă, întotdeauna mi-am dorit și voi continua să-mi doresc să fac parte - direct sau prin intermediul simplei întoarcere a paginilor - din universul Harry Potter. După mine, seria de aventuri s-ar putea prelungi la nesfârșit, fie cu episoade din viața personajelor pe drumul spre maturitate, fie cu experiențele urmașilor acestora, sau chiar cu un ”prequel” care să ne prezinte și personajele deja mature în seria de cărți, așa cum erau în tinerețea petrecută la Hogwarts.
RăspundețiȘtergereNu ştiu dacă aş fi vrut sau nu să se termine, cert e că nu am reuşit câteva zile să încep o altă carte după ce am citit Stoner al lui John Williams (la recomandarea lui Răzvan van Firescu, mulţumesc). M-a marcat profund şi mă bucur din suflet că am citit-o. (Deşi probabil nu e nici locul şi nici momentul aş vrea să vă mulţumesc vouă, celor care faceţi recenzii şi le împărţiţi cu noi. Citesc mult, tot ce-mi pică în mână şi de mult - hi, hi, hi - dar abia acum simt că, datorită pasiunii şi muncii voastre, primesc o "educaţie" în ale cititului. Mulţumesc.) Revenind, o carte pe care aş citi-o la nesfârşit este Mândrie şi prejudecată, Jane Austen. Carmen Galdea
RăspundețiȘtergereCartea mea de suflet este si probabil va ramane pentru totdeauna, Alice in Tara minunilor. Iubesc atat de mult aceasta poveste incat mi-e greu sa ma imaginez pe mine insami fara ea. Uneori am strania impresie ca-mi regasesc viata acolo sau ca traiesc urmand pasi pe care i-am invatat din carte. E imposibil de spus de cate ori am citit-o, de cate ori si in cate feluri am interpretat-o. Cred ca, dintr-un anume punct de vedere, Alice e magica pentru mine si in ea imi gasesc toate raspunsurile. Ma intreb adesea cum s-a intamplat sa ma atasez atat de mult de ea dar nu exista raspuns. E ca o poveste de dragoste...nu stii niciodata cu adevarat de ce-o iubesti, doar ca o iubesti si trebuie sa fiti impreuna. :)
RăspundețiȘtergereRecomand tuturor celor îndrăgostiţi de poezie şi scriituri de stare mica bijuterie semnată de Marguerite Duras - “Maladia morţii” (publicată tot de Editura Univers în anul 2009, cu o traducere excelentă realizată din limba franceză de către Irina Mavrodin).
RăspundețiȘtergerehttp://www.edituraunivers.ro/fără-colecție/76-maladia-morţii.html?search_query=duras&results=1
Este o poveste tristă şi stranie despre prea puţină iubire poate şi o moarte care vine mereu, care te transportă către acea stare de visare în care poţi înţelege mai bine mecanismele iubirii... Uneori noaptea se întâmplă iubirea, care, asemenea mării, se duce şi revine, te erodează până când uiţi viaţa ...
Iată un fragment:
“Va veni odată cu noaptea. Şi vine odată cu noaptea.
Toată noaptea o priveşti. Vreme de două nopţi o priveşti.
Vreme de două nopţi aproape că nu vorbeşte.
Apoi, într-o seară, vorbeşte.
Te întreabă dacă îţi este de folos, dacă trupul tău se simte mai puţin singur, îi spui că nu înţelegi prea bine acest cuvânt când îţi desemnează starea. Că nu poţi face diferenţa între a crede că eşti singur şi, dimpotrivă, a crede că devii singur, şi adaugi: Ca acum, cu tine.
Şi apoi, încă o dată, în mijlocul nopţii, ea întreabă: În ce perioadă a anului suntem acum?
Spui: În preajma iernii, dar e încă toamnă.
Ea mai întreabă: Ce se aude ?
Îi spui: Marea.
Ea întreabă: Unde este ?
îi spui: Aici, chiar în spatele peretelui camerei.
Ea adoarme la loc.”
O carte care te poate zgudui, doar să o laşi să pătrundă în tine, cu toate zborurile ... într-o mare tăcere ...
Mulţumim pentru concurs! :)
Nu stiu daca am considerat-o ca se potriveste cu personalitatea mea, dar as fi vrut sa continue la nesfarsit primele doua parti din Jurnalul lui Bridget Jones. Mi-a dat asa o stare buna si radeam cu gura pana la urechi la multe faze din carte incat nu vroiam sa se mai termine drumul cu tramvaiul si sa ajung acasa, atat de mult imi doream sa mai citesc din ea. Desi, pe de alta parte nu vroiam sa citesc prea mult ca sa nu se termine prea repede.
RăspundețiȘtergereNu pot spune că mi-am descoperit personalitatea reflectată în paginile unei singure cărți, ci mai degrabă am găsit câte ceva din mine în fiecare carte pe care am citit-o; și cu fiecare carte citită am mai adăugat ceva la puzzle, un puzzle care să mă reprezinte pe mine, "personaj din cărți" aruncat în viața reală. De cele mai multe ori se întâmplă să citesc exact ceea ce sufletul meu are nevoie, iar în acel moment n-aș vrea nicicum ca acea carte să se termine. Mă simt tristă, se întâmplă să găsesc exact cartea care să-mi reflecte cel mai bine starea și poate și motivele ce m-au adus în acea stare sau găsesc cartea care să-mi aducă zâmbetul pe buze și din pricina căreia să văd cealaltă față a tristetii: bucuria.
RăspundețiȘtergereFiecare carte pe care am citit-o repezinta acum, privind in spate, un prieten care m-a sustinut cand eram dezorientata, unul care m-a pus pe ganduri cand eram prea sigura pe mine, altul care mi-a dat un plus de incredere sa merg inainte.
RăspundețiȘtergereCred ca, de fapt, toate cartile sunt fara de sfarsit, la fel ca si perceptia noastra in viata asta, iar o carte care as fi vrut sa prinda viata, iar paginile sa se stearga ca apoi sa se rescrie ad infinitum, ca in filmul\cartea POveste fara sfarsit, este Cronica pasarii arc a lui Murakami. O simt cum traieste inca si poate intr-un univers paralel desfasurarea actiunii continua. Un efect asemanator l-a avut asupra mea si una din scrierile lui Carlos Castaneda, Focul launtric. Aceste tipuri de carti magico-realiste prezinta psihicul uman si patrunderea dincolo de eul cotidian, facandu-te sa te intrebi daca nu cumva, dupa atata cautare in exteriorul fiintei tale, nu ar trebui sa iti iei un bilet si pentru interior.
Hm, de fiecare data cand ma "prinde" o carte, in inima mea apar doua dorinte...sa o termin cat mai repede, sa aflu finalul, si sa nu o termin niciodata, sa traiesc povestea zi de zi...Daca e cazul, privesc si filmul dupa ce termin cartea, sa raman cat mai mult timp acolo, in lumea frumoasa :) Acum sunt la vol 3 al trilogiei Divergent. E prima data cand citesc acest gen de carti...ma gandeam ca nu mi se potriveste, dar mi-a placut foarte mult. O zi frumoasa, Ema!
RăspundețiȘtergereMarina Golea
Deși am trăit multe povești, e-adrevărat
RăspundețiȘtergereȘi au fost multe cele pe care n-am vrut sa le fi terminat,
Însă în « Mândrie și prejudecată » mereu mă regăsesc,
Chiar dacă e a mia oară când o recitesc.
Mă descopăr mereu în povestea lui Elizabeth,
Pentru mine, romanul acesta bate orice gadget.
Sunt dependentă de el, o știu mult prea bine,
Chiar îmi dă dependență, dar nu mă pot abține.
Iubesc povestea asta de dragoste, clasică, intensă,
Dar se termină prea repede, prea mică recompensă.
Clasicul poveștii, personajele, le-am adorat.
Și mi-aș dori să dureze la nesfârșit, e-adevărat.
Pentru fiecare zi aș vrea să am un fragment,
Sau poate chiar o pagină, hrană pentru suflet.