Viața mea printre cărți (VII)

vineri, 6 martie 2015


În ultima vreme nu mi s-a mai întâmplat nimic notabil, nu mi-a mai furat nimeni textele, n-am mai câștigat la vreun concurs, aproape că am și uitat de rubrica asta, până când mi-am amintit că nu am revenit cu poze după amenajarea bibliotecii și a colțului de citit la care visam în episodul VI.

Încă n-am dat jos perdele roșii,
între timp m-am obișnuit cu ele
De Crăciun am primit cadou elementele necesare confecționării unui colț de citit: un fotoliu, un lampadar și, bonus, un covor de care m-am îndrăgostit la prima vedere în Ikea. Le-am aranjat chiar într-un colț, lângă geamuri, împreună cu masa găsită prin casă, transformată în birou incomod. Înainte să spuneți ceva, da, știu, culoarea fotoliului nu se asortează cu cea a mesei (în schimb se asortează cu cățelul), dar m-am gândit că mai degrabă îl vopsesc chiar eu - cu lac rămas de la rafturile bibliotecii - decât să luăm varianta maro, care costa cu vreo 200 de lei mai mult. Evident, nu l-am vopsit (fotoliul, nu cățelul).

Fericirea mea a durat până când a început frigul. Nefiind termopane, ci geamuri clasice cu cercevele prin care suflă vântul, m-am trezit cu o briză permanentă în cap. Am rezistat eu cât am rezistat, dar până la urmă a trebuit să îmi mut sarsanalele altundeva. Așa am descoperit câte combinații pot face într-o singură cameră pe jumătate goală (celalată jumătate fiind ocupată de un pat). Toată iarna m-am plimbat prin dormitor cu fotoliul, lampadarul și covorul, în funcție de temperatura de afară și gradul meu de plictiseală. Iar cățelul, vrând nevrând, a trebuit să se mute după perna de sub masă, care ba ajungea lângă geam, ba lângă sobă. Dacă o fi fost deranjat de mutări, oricum n-a comentat.

O configurație perfectă,
cu un singur mare neajuns
La început nu am fost prea inspirată și m-am refugiat pe latura opusă a camerei. La momentul respectiv, am postat poza pe Fb și mă așteptam din clipă-n clipă ca cineva să mă întrebe: dar tu cum mai umbli la dulapul de haine? Se pare că nimeni nu a observat ciudățenia, iar eu am mai rămas vreo lună cu aceeași configurație, mutând fotoliul și lampadarul de fiecare dată când aveam nevoie de haine. Not anymore. Între timp am mai testat vreo două combinații, dar n-am mai făcut poze, pentru că jumătatea cu patul nu este din cale-afară de fotogenică. Dar știți ce plăcut e să tot muți mobila prin casă? Locuința anterioară era plină la refuz de mobilă greoaie (e drept, modernă) și nu-mi venea să trag de fotolii, pentru că riscam o hernie. Aici este foarte puțină mobilă, așa că posibilitățile pentru un fotoliu ușor ca un fulg, un lampadar și un covor sunt nelimitate. :)

Dar ce caut eu în dormitor, vă întrebați? Well, camera principală este tare beznoasă, neavând decât un singur geam care dă spre marchiza de la intrare (de fapt nu este marchiză, dar habar n-am cum se numește genul ăsta de intrare acoperită care te apără de ploaie până când îți găsești cheile de la casă. Portic? Pridvor?). Eu una nu suport becurile aprinse în miezul zilei, așa că m-am refugiat în dormitor, unde este lumină naturală suficientă. Mai există o cameră, cea de la stradă, care momentan este loc de depozitare, plus că soba este defectă, așa că nu se poate locui în ea până la vară. Atunci o să-mi mut tot calabalâcul din dormitor și o să am alte zeci de combinații de făcut cu colțul de citit mobil. Urmează poze, cine știe când. 

În camera beznoasă se află biblioteca, amenajată în fosta vitrină de bibelouri (poza este făcută cu blitzul, așa că atmosfera luminoasă este înșelătoare). Așa arăta înainte, cu pachete înfășurate în promoții de la Kaufland. Prin nu știu ce minune am reușit să vopsesc (singură) rafturile meșterite de un unchi de treabă. Cele de sticlă s-ar fi rupt instantaneu sub greutate, dar astea de lemn țin, fără să protesteze, două rânduri de cărți. Pe o altă măsuță găsită în casă am amenajat o mini-expoziție (fără vânzare) cu singurele trei cărți arătoase pe care le dețin. În spatele lor se află cărțile împrumutate (ascunse bine, nu cumva să le citesc prea curând), iar sub măsuță - cele citite. Sunt eu dezordonată, dar la acest capitol am reușit să mă organizez destul de bine. :) 

Abia acum, uitându-mă la poză, am observat cele trei broaște.
N-am o pasiune deosebită pentru ele, nici n-am intenționat să le colecționez, așa s-a nimerit...


Acum trebuie să pun o poză cu cărțile împrumutate, pentru că pe unele dintre ele le țin de câteva luni și mi-e teamă că posesorii de drept și-au pierdut deja speranța că le vor mai vedea vreodată. Uitați-le, sunt aici, le puteți admira în voie, dar încă nu vi le dau înapoi. :P Iertare că le-am sechestrat atâta timp, promit să le citesc sau să le returnez, una din două. Și să șterg praful de pe ele, căci ar fi cazul. 

Sunt cam multe, I know... Și, ca un făcut,
teancul de împrumutate nu vrea să scadă deloc... Noroc că am prieteni răbdători. :)




PS: Pentru curioși, aici e varianta mare a pozei cu biblioteca (e o calitate mai proastă, așa că n-o înlocuiesc pe cea de sus). Împrumut doar cărțile care ajung sub măsuță. :P




31 de comentarii

  1. :) ce mi-a placut povestea coltului de lectura mobil. Pana nu demult, am avut si eu cartile tot intr-o fosta vitrina de bibelouri. Acum tocmai ce le-am mutat intr-o biblioteca Billy de care sunt super incantata. E fix in fata patului asa ca ma culc si ma trezesc cu ochii-n carti. :)
    Nu pot sa spun insa ca am un colt de lectura pentru ca imi place cel mai mult sa citesc in pat. Ar fi fain un fotoliu dar nu are loc la noi asa ca pana una alta, sunt foarte fericita in varful patului. :D
    Tare frumos ti-ai facut! Cred ca ti-am mai admirat covorul si cu alta ocazie. Ba chiar mi-e nitel ciuda ca nu l-am cautat acum cand mi-am luat biblioteca Billy. Uitasem de el. Oricum, se potriveste cu fotoliul asa ca nu cred ca are rost sa-l mai vopsesti maro. Si biroul e frumusel. Sa-ti traiasca toate, sa te bucuri de ele in tihna.n:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că ți-a plăcut, Diana, și mulțumesc pentru urări! Masa-birou e tare șubredă și mă aștept să se prăvălească la un moment dat, așa că urarea ta pică la țanc. :))
      Ce chestie, eu citesc destul de rar în pat și mai ales înainte de somn, când nu mă pot desprinde de o carte și încerc totuși să mă conving că e timpul să merg la culcare. Lumina nu e prea bună lângă pat și după vreo 15 minute încep să mă doară ochii, deci nu mă întind prea mult. :)
      Am avut și eu o bibliotecă Billy albă, dar rafturile nu prea rezistau la greutate. Sper că modelul tău e mai rezistent. Ei, poate nu se termină stocul de covoare și ți-l cumperi data viitoare. :) Mie-mi pare rău că nu au acest model într-o variantă mai mare...

      Ștergere
    2. Cred ca e un singur model. Stiam ca-s cam flimsy rafturile dar s-a uitat sotul si zice ca rezista la 30kg. Am cantarit 2 randuri de carti si sunt maxim 20kg. Acum...vom vedea in timp cum se comporta. :) In orice caz, dupa ce am mutat cartile din vitrina (care era mai mica - mobila asta veche e mult mai rezistenta, erau acolo claie peste gramada si nici macar nu s-au indoit rafturile) in raftul asta, pare ca am mult mai putine. Trebuie sa remediez situatia! :)))

      Ștergere
    3. O, sper să țină în cazul acesta. Poate mă înșel eu și am avut alt model de bibliotecă? Se poate... Mă amuză că ați cântărit cărțile, dar întrebarea este cu ce le-ați cântărit și cum? Le-ați stivuit pe cântarul de baie? :)
      A, ce veste bună! Acum e musai să umpli rafturile (cu cărți, desigur), căci rafturile goale sunt teribil de inestetice! :))

      Ștergere
    4. Da, le-a pus el teanc pe cantarul nostru. :)) S-a panicat putin cand le-a vazut pe toate in pat in timp ce aruncam aia veche si o instalam pe asta...i s-a parut ca nu o sa incapa (cand sunt asa alandala par mai multe) si a facut ture pe langa mine pana le-am aranjat. Adevarul e ca ar fi fost fain sa le las pe un singur rand...dar nu am loc sa pun atatea corpuri de biblioteca.

      Ștergere
    5. Aaa, acum înțeleg ce era cu „the books are having a party”. :))
      Și eu a trebuit să le pun pe două rânduri, noroc că a fost vitrina încăpătoare. Dar cele citite n-au mai încăput - oricum, e o strategie bună, fac loc pentru altele noi. :) Pe cele din spate le-am fotografiat, ca să nu uit ce am acolo (deși majoritatea sunt listate pe Goodreads). Oricum, măcar de-aș citi ce am pe rândurile din față, căci în spate naiba știe când ajung...

      Ștergere
  2. Bre Ema, o broasca, hai treaca. Doua broaste, mh, hai ca trece si asta. Dar TREI broaste nu mai este vreo coincidenta, sper ca iti dai seama. Deci, potentiali printi? :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Pare ciudat, dar nu mi-am dat seama că am trei broaște decât în momentul în care m-am uitat la fotografie. Uneori spiritul meu de observație este ca și inexistent. :)) Dar recunosc, recunosc, am adus cana de lângă geam și am pus-o pe bibliotecă pentru poză. Uite cum, inconștient, am simțit eu că este ceva la mijloc. Acum mă întreb dacă mai am o a patra broască pe undeva. :)
      Cât despre prinți... Cel din stânga ar fi numai capul de el, cel din mijloc ar avea picioare de cârpă, iar celui din dreapta i-ar lipsi creierul... Hmm, grea alegere. :))

      Ștergere
    2. K.J. E cam gelos, in loc de broscoi ar fi vrut sa vada un urs de plus. :)
      Eu cred ca ti-am mai spus ca-mi place masuta, ai grija de ea!

      Ștergere
    3. Am un singur urs de pluș în casă, l-am cocoțat pe tăblia de la pat - pat care este handmade (opera aceluiași unchi), mai puțin salteaua. :) Mda, ar trebui să repar picioarele de la măsuță cât de curând. Parcă văd că mă reprofilez pe recondiționarea mobilei. Deocamdată am învățat să dau cu lac. :))

      Ștergere
    4. Nu-s gelos, zau asa, am relatii bune cu batracienii. Cum sa fiu gelos cand fratele urs de plush sta pe tablia de la pat? Cel mai bun loc din toate :-)

      Ce viata pe Bruno al tau! Fain covor.

      Ștergere
    5. După tot ce a pățit Bruno înainte să-l luăm, măcar cu noi să aibă o viață frumoasă. Acum e și el un cățel fericit. :)

      Ștergere
  3. Mi se pare tare amuzant cum te muti tu de colo colo (dupa cum bate vantul la propriu ca daca n-ar fi intrat el pe sub geamuri nu te-ai fi mutat in first place) cu fotoliu (care pare foarte comod), masa, lampa si covor :)). Ia uite! n-am observat ca toate erau puse in fata dulapului. Trebuie sa recunosc ca Bruno, stand asa linistit pe pernuta mi-a atras atentia cel mai mult si de asta n-am observat dulapul :D

    Heei... de ce nu pot sa vad mai mare fix poza cu biblioteca? Am zis ca poate pun si eu ochii pe niste carti. Aoleu... de ce ai lasat cartile citite sub masuta? Nu de alta, dar sa nu atenteze Bruno iar la ele :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine zis, după cum bate vântul. :)) Zilele acestea, cât a fost mai cald, revenisem la configurația de la Crăciun, dar n-a trecut multă vreme și iar am început să le mut prin cameră. Aparent, Bruno nu are probleme, el se ține scai după mine, oricum. :))
      Da, acum văd și eu că nu se poate da click pe poza cu biblioteca, e tare ciudat... Oricum, ar trebui să pun o variantă mai mare, altfel nu prea descifrezi titlurile. Iar cărțile sunt pe două rânduri, în funcție de prioritatea la citit. :) Hai că rezolv acum.

      Ștergere
    2. Gata, am adăugat o altă poză la final, era prea complicat să o înlocuiesc pe cealaltă, iar o variantă mare la calitate bună ocupa mult spațiu.
      Am uitat să răspund la partea cu cărțile de sub măsuță. Da, așa e, mi-a cam ieșit din cap isprava lui Bruno. :)) Aici nu prea are loc să se desfășoare, mai e un scaun care-i stă în drum, așa că sper să nu tragă fix la colțul ăsta. Oricum, până acum a fost extrem de cuminte, nu a făcut nicio boacănă în noua casă. :)

      Ștergere
    3. Off... tot nu vad titlurile :D Pai daca imprumuti doar cartile de sub masuta, fa-le si lor poza :)) mi-a atras atentia Vanatorii de zmeie si mi-am adus aminte sa iti zic ca am primit Si muntii au ecou (in caz ca o vrei).

      Ștergere
    4. Lasă, că te invit pe la mine și te poți uita în voie la cărțile din bibliotecă. :))
      Mulțumesc de ofertă, dar nu vezi că nici măcar Vânătorii de zmeie nu reușesc să citesc? :)

      Ștergere
  4. Cainele nu miroase urat? Eu nu bag cainele in casa niciodata. In rest imi place foarte mult cum ti-ai aranjat. Este de bun gust. Imi plac pozele tale. Poze la mancare & bautura nu faci?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu miroase urât (doar gura îi mai pute), în schimb cade părul de pe el într-o veselie. Ăsta nu-i câine de curte, oricum... Și a venit de la un adăpost gata traumatizat, asta-i mai lipsea, să-l țin pe-afară. Tu ai zis că ai un câine lup, parcă?
      Era nasol să nu-ți placă pozele, că din asta trăiesc. :P Iar sesiunile de pozat mâncare sunt preferatele mele. :) Uite aici o poză: http://bit.ly/1NsNQZc

      Ștergere
    2. Da. Caine lup. Femela. 2 ani.
      Buna poza. Deci esti fotograf profesionist.

      Ștergere
  5. Hehe, ce-mi place epopeea mutarii. Oricum, din tot coltisorul de citit, mie mai ales cainele imi place. Am asa o vaga impresie ca da o nota complet distincta intregului "peisaj"... asta pen tru ca eu atat de mult imi doresc un caine, si nu am posibilitatea sa intretin unul.

    Acum ca spui, intr-adevar observ dulapul in spatele masutei... dar pana atunci zau ca n-am constientizat. Cred ca fotoliul si catelul au dominat privelistea :P

    Ce "romantic" imi pare poza cu raftul de carti. Parca ar fi parte a unui anticariat misterios, sau poate chiar libraria lui Sempere? Broastele dau o nota de poveste... zic eu. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, dacă-mi mai cumpăr multe cărți, aș putea să-mi deschid un anticariat. :))
      Pe mine m-a amuzat faptul că nimeni nu a observat dulapul, deși, pentru cineva care nu știa de existența lui, ușile respective puteau face parte din decor, atâta tot. :)

      Ce păcat că nu îți poți lua un câine, mai ales că îți dorești atât de mult... Te înțeleg, și eu mi-am dorit cățel dintotdeauna, dar ai mei nu au vrut să audă de așa ceva, apoi am schimbat locuințele una după alta, și abia mai târziu l-am luat pe Bruno - deci el e primul meu cățel, și unul destul de special (cu probleme psihice, a se citi, dar în rest minunat :P). Sper că vei avea și tu un câine la un moment dat. :)

      Ștergere
  6. E frumos coltul de lectura si ai un catel si o biblioteca adorabila.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Mă bucur că îți plac toate. :)

      Ștergere
  7. ei bine, fotoliul asta ti l-as fura....pare foarte comod. acum m-au apucat ideile, ca ,vezi tu, eu n-am un colt de citit, am doar un colt de pat unde imi petrec vremea citind si apoi dormind. chiar mi-am propus sa-mi fac un astfel de colt ca al tau si cand-ii gata trimit macar o poza. cainele nu ma tenteaza, oricat de bland si bun si destept ar fi, sunt indeajuns 2 copile mici in apartament, plus o broasca testoasa, plus un papagal necuvantator:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aha, deci e periculos să te invit pe la mine. :)) Fotoliul e destul de comod, având în vedere că a fost cea mai ieftină variantă de la Ikea. Nici eu n-am avut un colț de citit până acum, în fostele locuințe am citit pe unde am apucat. Iulia, sper să ai și tu un colț de citit în curând, iar atunci vreau să văd poze. :)
      Într-adevăr, un cățel e o grijă în plus, dar, dacă îți dorești unul, treci peste micile (marile) neajunsuri, cum ar fi părul care zboară peste tot în perioadele de năpârlire. Te cred că numai de asta nu ai chef, cu casa plină. :)

      Ștergere
  8. Oau, ai The Arrival???? Foarte tare! Te invidiez :)

    Ce ziceai? Ca am dat in mintea copiilor? Dar vad ca nici tu nu esti mai prejos :P

    Am vazut Hugo Cabaret, printre altele. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O, dar eu n-am ieșit încă din mintea copiilor, deși probabil că nu se vede asta pe blog. :))
      Ha, nu știam că îți dorești așa tare The Arrival! O am și în format digital, ți-o trimit dacă vrei (deși nu e același lucru ca the real thing). Am văzut filmul Hugo. dar cartea e o cu totul altă experiență. Doar am răsfoit-o, nu știu de ce nu am început s-o citesc - parcă o tratez ca pe un obiect de decor...

      Ștergere
  9. Epique! Dansul decorului! 
    Piese de mobila vechi - gusturi fine.
    Lampa si covorul - deschid si inveselesc decorul.
    Tabloul cu Ford e genial! Iar tabloul acoperit de lampa are rama artistica, oldschool doar ca nu ne este dat sa cunoastem interiorul ramei. Misterul! Tablourile imi plac foarte mult, dar nu toate si nu orice. ‎
    Catelul e nou, am inteles, si traumatizat. Am si eu doi care ma "traumatizeaza". Ai o inima buna daca te-a sensibilizat necazul catelului si ai decis sa-l salvezi. Trebuie sa ramana buna chiar daca habitatul nu ajuta prea mult.
    Fotograf profesionist! Wow! Oamenii ce vor sa opreasca timpul.
    Mi-as dori sa vad postate galerii de fotografie pe blog. It will be nice. 
    Fotografia alb-negru mi se pare arta. Culoarea trecuta prin filtrul tehnologiei pare vulgara. E ceva ce ii deterioreaza mesajul fata de perceptia directa a retinei. Era un nene care zicea ca the medium is the message. Bine, a scos-o si el din top, dar poate c-a nimerit-o.‎
    Colaborezi cu Ideal Decor?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mobila veche aparține casei în care ne-am mutat, iar tabloul acoperit de lampă e, de fapt, o oglindă. :) Cel cu Ford e prima campanie importantă la care a lucrat prietenul meu, când a început munca în publicitate acum mulți ani. Mama lui i-a înrămat o pagină de revistă. :)
      Cățelul nu e nou, îl avem de vreo opt ani, dar nu a scăpat complet de sechelele celor trei ani în care a trecut prin tot felul de experiențe, până să-l adoptăm noi.
      Am mii de poze pe care nici nu mă mai uit după ce le salvez pe calculator. Pe unele omit să le salvez și dispar ca și cum nici nu ar fi existat. Munca de fotograf m-a cam îndepărtat de pasiunea mea pentru fotografie, dar m-am hotărât să mai iau din când în când aparatul și să plec pe străzi, cum făceam înainte (acum peste tot e plin de fotografi, cred că și asta mi-a tăiat un pic cheful). Am început să mai pun poze aici: http://fotografiile-emei.blogspot.ro/
      Nu colaborez cu Ideal Decor.

      Ștergere
  10. Sublim gestul mamei lui! Gestul ei e arta! Merita si ea o rama!
    Nu ma asteptam la o oglinda chiar acolo. :)
    Exact! Lumea e plina ochi de diletanti.
    Pana in anii '90 se numarau sase mii de tablouri sub semnatura lui Grigorescu. Atatea avea omul. E, dupa 2000 s-au inregistrat 12 mii de licitatii pe numele lui Grigorescu. Cele sase mii aparute dupa 2000 erau copii. Realizate de genii, de copisti asemenea oglinzii. Lacrima. Copisti ce au decodificat toate sistemele de securitate cu care Grigorescu a incercat sa-si protejeze operele.
    Astazi oamenii vor sa fie originali si au impresia ca pot sa scrie, sa picteze, sa cante fara fundamentul si mostenirea culturala a inaintasilor.
    Asta ca o paranteza la ideea de rama de tablou - oglinda.

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.