Holes (Tabăra) - Louis Sachar

De multă vreme n-am mai citit o poveste pentru copii cu atâta plăcere! Ultima carte de acest gen a fost Jocul lui Westing de Ellen Raskin, însă Holes/Tabăra lui Sachar mi-a plăcut mai mult. Nici măcar nu știu ce anume să-i reproșez cărții, poate doar faptul că s-a terminat prea repede și că finalul mi s-a părut cam grăbit. Cu siguranță, Tabăra este o lectură minunată la vârsta potrivită (probabil de la 12 ani în sus, căci are câteva scene mai dure), dar uite că m-am bucurat și eu de această carte, chiar și la vârsta mea înaintată. N-are cum să nu-ți meargă la inimă un roman foarte bine legat și construit, care îmbină umorul, aventura și lecțiile de viață cu personaje interesante și povești bine ticluite. Pur și simplu am trăit o stare de bine pe tot parcursul lecturii, care intră la categoria „aș fi vrut să nu se termine prea curând”. Eu am citit cartea în engleză, dar sper că traducerea de la editura Arthur este pe măsura originalului. 

M-am implicat foarte mult în povestea personajului principal, Stanley Yelnats, un băiat grăsun lipsit de prieteni, de care toți colegii își bat joc. Pe lângă greutate, Stanley duce în spate un incert blestem al familiei: el se află întotdeauna la locul nepotrivit în momentul nepotrivit. Este o adevărată rețetă pentru dezastru, de pe urma căreia au suferit toți descendenții familiei Yelnats, începând cu stră-străbunicul bun-de-nimic-şi-hoţ-de-porci-împuţit, cel care s-a făcut vinovat pentru cumplitul, dar nedoveditul, blestem. Însă membrii familiei ghinioniste mai au o trăsătură de caracter care potențează acest lanț nesfârșit de nepotriveli ale sorții: ei nu își pierd niciodată speranța, ceea ce face ca eșecurile lor să fie cu atât mai dureroase. Să nu credeți, însă, că romanul este unul trist: tonul lui Sachar este mucalit, iar optimismul lui Stanley (adeseori vecin cu resemnarea, dar nu pentru multă vreme) atenuează latura dramatică a nedreptăților și ghinioanelor din viața lui. 

It was all because of his no-good-dirty-rotten-pig-stealing-great-great-grandfather! He smiled. It was a family joke. Whenever anything went wrong, they always blamed Stanley's no-good-dirty-rotten-pig-stealing-great-great-grandfather.
Supposedly, he had a great-great-grandfather who had stolen a pig from a one-legged Gypsy, and she put a curse on him and all his descendants. Stanley and his parents didn't believe in curses, of course, but whenever anything went wrong, it felt good to be able to blame someone.

Tatăl lui Stanley este un inventator inteligent și perseverent, dar complet lipsit de noroc. Ultima invenție la care lucrează este o modalitate de a recicla încălțămintea sportivă uzată, fapt care mai degrabă umple micul lor apartament cu miros de cauciuc ars și de picioare nespălate, decât să aibă vreo finalitate. Tocmai acest proiect este cel care conduce la arestarea băiatului - aflat, desigur, la locul nepotrivit în momentul nepotrivit, în posesia unei perechi de pantofi care aparținuse unui celebru jucător de baseball. Ceea ce păruse inițial un semn divin se transformă repede în ghinion, dar trebuie să știți că, în romanul lui Sachar, providența lucrează în feluri nebănuite...

Stanley couldn’t help but think that there was something special about the shoes, that they would somehow provide the key to his father’s invention. It was too much of a coincidence to be a mere accident. Stanley had felt like he was holding destiny’s shoes.

În locul închisorii, Stanley alege tabăra de reeducare Lacul Verde, unde băieților periculoși le este modelat caracterul prin săparea unor gropi pe fundul arid al fostului lac, care nu a mai văzut o picătură de ploaie de mai bine de o sută de ani. Sub un soare cumplit, suferind de sete și febră musculară, Stanley - acum poreclit Caveman -, sapă în fiecare zi câte o groapă alături de noii săi colegi, o colecție pestriță de delincvenți juvenili. Spre surprinderea lui, el este acceptat în grupul acestor tineri periculoși și chiar găsește un prieten în persoana tăcutului Zero, cel mai rapid săpător de gropi. Cu toate acestea, conflictele nu întârzie să apară, deși Stanley face tot posibilul să le evite. Detenția în Tabăra Lacul Verde nu este o vacanță și nici o joacă: gardienii și directoarea sunt lipsiți de scrupule și răzbunători, șopârlele veninoase cu pete galbene așteaptă pe fundul gropilor o pradă neatentă, iar pedepsele și violența fac parte din viața zilnică. 

Stanley alias Caveman își dă seama în curând că săparea gropilor are și un alt scop decât modelarea și îndreptarea caracterului. Totul are legătură cu Directorul taberei, un personaj înfricoșător și violent, dar mai ales cu istoria fostei așezări care a dispărut odată cu lacul, în urmă cu o sută de ani. Până și stră-străbunicul bun-de-nimic-şi-hoţ-de-porci-împuţit este cumva implicat în această poveste, laolaltă cu proscrisa Kissin' (Pupăcioasa) Kate Barlow, cultivatorul de ceapă Sam și descendentul unei bătrâne egiptene, doamna Zeroni. Povești din trecut, cu un aer de legendă, se împletesc cu prezentul ghinionist al lui Stanley, pregătind un deznodământ nu atât surprinzător (pentru cei care citesc cartea cu atenție), cât eliberator și perfect logic, care te face să bați din palme de bucurie. Mda, chiar așa am făcut, și nu-mi pot explica cum a reușit Louis Sachar să-mi redea plăcerea și bucuria copilului-cititor de odinioară. 

De fapt, absolut totul se leagă în această poveste foarte bine scrisă și gândită, unde nicio informație nu este de prisos. Recitind câteva pagini, am descoperit cu surprindere referințe la evenimente care se întâmplă abia mai târziu, indicii pe care Louis Sachar nu se sfiește să le dea cititorilor din loc în loc. Însă, chiar și atunci când indiciile sunt evidente și țin loc de aparente spoilere, ele nu strică cu nimic plăcerea lecturii - din contră, sporesc încântarea cititorului în momentele în care firele narative converg, iar personajele și întâmplările din diverse planuri temporale se întâlnesc în același punct, comunicând parcă dincolo de timp. Van Firescul zice bine în recenzia lui că romanul este „ca un puzzle literar cu toate piesele perfect tăiate și desenate”. 

Ed. Arthur, 2012, 266 pag.,
trad. Christina Anghelina

Mi-au plăcut umorul și ironia, stilul simplu, dar energic, al lui Sachar, jocurile de cuvinte (Stanley Yelnats se citește la fel și invers, numele domnului Pendanski este ușor de ținut minte: pen, dance, key), dar mai ales felul în care autorul a reușit să mă propulseze în mijlocul acțiunii și al peisajelor, pe care le-am resimțit și le-am vizualizat cu intensitate. Probabil că Holes este cel mai bun roman al lui Louis Sachar, pentru că acum patru ani am citit o altă carte scrisă de el, The Cardturner: A Novel about a King, a Queen, and a Joker, iar aceasta nu mi-a impresionat atât de mult. Trebuie să le mulțumesc lui Răzvan și lui K.J. Mecklenfeld pentru că mi-au recomandat Tabăra, o carte minunată care m-a umplut de o bucurie copilărească, deși nu vreți să știți de câte ori mi-am ros unghiile în momentele mai tensionate, când soarta personajelor atârna de un fir de păr. Noroc cu ceapa lui Sam și piersicile picante ale lui Kate! :)