joi, 19 martie 2015

Holes (Tabăra) - Louis Sachar



De multă vreme n-am mai citit o poveste pentru copii cu atâta plăcere! Ultima carte de acest gen a fost Jocul lui Westing de Ellen Raskin, însă Holes/Tabăra lui Sachar mi-a plăcut mai mult. Nici măcar nu știu ce anume să-i reproșez cărții, poate doar faptul că s-a terminat prea repede și că finalul mi s-a părut cam grăbit. Cu siguranță, Tabăra este o lectură minunată la vârsta potrivită (probabil de la 12 ani în sus, căci are câteva scene mai dure), dar uite că m-am bucurat și eu de această carte, chiar și la vârsta mea înaintată. N-are cum să nu-ți meargă la inimă un roman foarte bine legat și construit, care îmbină umorul, aventura și lecțiile de viață cu personaje interesante și povești bine ticluite. Pur și simplu am trăit o stare de bine pe tot parcursul lecturii, care intră la categoria „aș fi vrut să nu se termine prea curând”. Eu am citit cartea în engleză, dar sper că traducerea de la editura Arthur este pe măsura originalului. 

M-am implicat foarte mult în povestea personajului principal, Stanley Yelnats, un băiat grăsun lipsit de prieteni, de care toți colegii își bat joc. Pe lângă greutate, Stanley duce în spate un incert blestem al familiei: el se află întotdeauna la locul nepotrivit în momentul nepotrivit. Este o adevărată rețetă pentru dezastru, de pe urma căreia au suferit toți descendenții familiei Yelnats, începând cu stră-străbunicul bun-de-nimic-şi-hoţ-de-porci-împuţit, cel care s-a făcut vinovat pentru cumplitul, dar nedoveditul, blestem. Însă membrii familiei ghinioniste mai au o trăsătură de caracter care potențează acest lanț nesfârșit de nepotriveli ale sorții: ei nu își pierd niciodată speranța, ceea ce face ca eșecurile lor să fie cu atât mai dureroase. Să nu credeți, însă, că romanul este unul trist: tonul lui Sachar este mucalit, iar optimismul lui Stanley (adeseori vecin cu resemnarea, dar nu pentru multă vreme) atenuează latura dramatică a nedreptăților și ghinioanelor din viața lui. 

It was all because of his no-good-dirty-rotten-pig-stealing-great-great-grandfather! He smiled. It was a family joke. Whenever anything went wrong, they always blamed Stanley's no-good-dirty-rotten-pig-stealing-great-great-grandfather.
Supposedly, he had a great-great-grandfather who had stolen a pig from a one-legged Gypsy, and she put a curse on him and all his descendants. Stanley and his parents didn't believe in curses, of course, but whenever anything went wrong, it felt good to be able to blame someone.

Tatăl lui Stanley este un inventator inteligent și perseverent, dar complet lipsit de noroc. Ultima invenție la care lucrează este o modalitate de a recicla încălțămintea sportivă uzată, fapt care mai degrabă umple micul lor apartament cu miros de cauciuc ars și de picioare nespălate, decât să aibă vreo finalitate. Tocmai acest proiect este cel care conduce la arestarea băiatului - aflat, desigur, la locul nepotrivit în momentul nepotrivit, în posesia unei perechi de pantofi care aparținuse unui celebru jucător de baseball. Ceea ce păruse inițial un semn divin se transformă repede în ghinion, dar trebuie să știți că, în romanul lui Sachar, providența lucrează în feluri nebănuite...

Stanley couldn’t help but think that there was something special about the shoes, that they would somehow provide the key to his father’s invention. It was too much of a coincidence to be a mere accident. Stanley had felt like he was holding destiny’s shoes.

În locul închisorii, Stanley alege tabăra de reeducare Lacul Verde, unde băieților periculoși le este modelat caracterul prin săparea unor gropi pe fundul arid al fostului lac, care nu a mai văzut o picătură de ploaie de mai bine de o sută de ani. Sub un soare cumplit, suferind de sete și febră musculară, Stanley - acum poreclit Caveman -, sapă în fiecare zi câte o groapă alături de noii săi colegi, o colecție pestriță de delincvenți juvenili. Spre surprinderea lui, el este acceptat în grupul acestor tineri periculoși și chiar găsește un prieten în persoana tăcutului Zero, cel mai rapid săpător de gropi. Cu toate acestea, conflictele nu întârzie să apară, deși Stanley face tot posibilul să le evite. Detenția în Tabăra Lacul Verde nu este o vacanță și nici o joacă: gardienii și directoarea sunt lipsiți de scrupule și răzbunători, șopârlele veninoase cu pete galbene așteaptă pe fundul gropilor o pradă neatentă, iar pedepsele și violența fac parte din viața zilnică. 

Stanley alias Caveman își dă seama în curând că săparea gropilor are și un alt scop decât modelarea și îndreptarea caracterului. Totul are legătură cu Directorul taberei, un personaj înfricoșător și violent, dar mai ales cu istoria fostei așezări care a dispărut odată cu lacul, în urmă cu o sută de ani. Până și stră-străbunicul bun-de-nimic-şi-hoţ-de-porci-împuţit este cumva implicat în această poveste, laolaltă cu proscrisa Kissin' (Pupăcioasa) Kate Barlow, cultivatorul de ceapă Sam și descendentul unei bătrâne egiptene, doamna Zeroni. Povești din trecut, cu un aer de legendă, se împletesc cu prezentul ghinionist al lui Stanley, pregătind un deznodământ nu atât surprinzător (pentru cei care citesc cartea cu atenție), cât eliberator și perfect logic, care te face să bați din palme de bucurie. Mda, chiar așa am făcut, și nu-mi pot explica cum a reușit Louis Sachar să-mi redea plăcerea și bucuria copilului-cititor de odinioară. 

De fapt, absolut totul se leagă în această poveste foarte bine scrisă și gândită, unde nicio informație nu este de prisos. Recitind câteva pagini, am descoperit cu surprindere referințe la evenimente care se întâmplă abia mai târziu, indicii pe care Louis Sachar nu se sfiește să le dea cititorilor din loc în loc. Însă, chiar și atunci când indiciile sunt evidente și țin loc de aparente spoilere, ele nu strică cu nimic plăcerea lecturii - din contră, sporesc încântarea cititorului în momentele în care firele narative converg, iar personajele și întâmplările din diverse planuri temporale se întâlnesc în același punct, comunicând parcă dincolo de timp. Van Firescul zice bine în recenzia lui că romanul este „ca un puzzle literar cu toate piesele perfect tăiate și desenate”. 

Ed. Arthur, 2012, 266 pag.,
trad. Christina Anghelina
Mi-au plăcut umorul și ironia, stilul simplu, dar energic, al lui Sachar, jocurile de cuvinte (Stanley Yelnats se citește la fel și invers, numele domnului Pendanski este ușor de ținut minte: pen, dance, key), dar mai ales felul în care autorul a reușit să mă propulseze în mijlocul acțiunii și al peisajelor, pe care le-am resimțit și le-am vizualizat cu intensitate. Probabil că Holes este cel mai bun roman al lui Louis Sachar, pentru că acum patru ani am citit o altă carte scrisă de el, The Cardturner: A Novel about a King, a Queen, and a Joker, iar aceasta nu mi-a impresionat atât de mult. Trebuie să le mulțumesc lui Răzvan și lui K.J. Mecklenfeld pentru că mi-au recomandat Tabăra, o carte minunată care m-a umplut de o bucurie copilărească, deși nu vreți să știți de câte ori mi-am ros unghiile în momentele mai tensionate, când soarta personajelor atârna de un fir de păr. Noroc cu ceapa lui Sam și piersicile picante ale lui Kate! :)



28 de comentarii:

  1. o, dar am luat aceasta carte mai anul trecut. you know, for kids. alesesem bine, se pare. acu sa asteptam sa faca 12 ani.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Care dintre ei? Toma sau Filip? Sau nu cumva sunt gemeni? :) Nu știu dacă așa îi cheamă, dar îmi amintesc că mi-ai zis ceva mai demult, legat de doi scriitori americani în viață.
      Ai ales foarte bine, cred că vor citi cu mare plăcere cartea. Poți să o citești și tu înainte, de ce nu? Sau pentru tine a trecut vremea acestui gen literar?
      Sper că nu m-am înșelat în ce privește vârsta minimă, căci nu mă pricep prea bine la literatură pentru copii-adolescenți. Trebuia să-l întreb înainte pe KJ, el e priceputul în acest domeniu. :)

      Ștergere
    2. orisicare din domniile lor. nu-s gemeni.
      intr-o buna zi mai acum 1 an am vazut o lista cu cele mai frumoase carti pentru copii gen. am verificat pe elefant si am gasit vreo 4-5 titluri. pe care le-am comandat. asa am ajuns in posesia taberei. ar trebui sa le citesc si eu, da.

      Ștergere
    3. Păi citește-le și tu, poate îmi recomanzi și mie ceva. :) Deși, cel mai probabil, nu (mai) este genul tău de literatură. Sunt curioasă ce cărți ai mai cumpărat.

      Ștergere
  2. Tare ma bucur ca ti-a placut, Ema. Este si una dintre cartile mele favorite din ultimii ani - si nu am prea multe, recunosc, din categoria asta. Asa cum ai spus si tu, este foarte bine construita si iti da o stare de bine prin vocea autorului. Am in plan o postare care sa cuprinda aceste carti rare in care prezenta (greu de definit) a scriitorului iti da o stare de bine si te face sa chicotesti la aventurile prin care trec personajele. Nu sunt multe carti de acest gen dar Tabara este una dintre ele. Editia romaneasca este bine tradusa iar cartea, in stilul in care ne-a obisnuit Arthur, este de o calitate superioara majoritatii cartilor de pe piata romaneasca. Imi pare rau doar ca ilustratiile interioare nu au fost mai bine potrivite cu actiunea. Dar, deh, asta este parerea mea :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, da, mi-a plăcut foarte mult. Mi-a transmis o stare pozitivă cartea asta. Ai dreptate, nu par a fi foarte multe de acest fel, deși părerea mea nu este una avizată, având în vedere că nu am citit prea multe cărți pentru copii și adolescenți.
      Ar fi de mare ajutor lista de care vorbești, sunt tare curioasă să văd ce titluri vei include acolo. Sunt măcar zece? :) Oricum, listele tale sunt binevenite, mă ajută să fac o selecție mai bună a cărilor de acest gen - adică să merg la sigur. Cred că o să includ mai multe pe lista mea de lectură, până nu devin o babă urâcioasă care nu se mai bucură de așa ceva - deși, după cum văd eu că merge treaba, n-o să mă maturizez prea curând. :))

      Ștergere
    2. Sincer sa fiu nu stiu daca reusesc sa adun zece, haha, asta ca sa vezi ca intr-adevar nu sunt multe carti de acest gen.
      Chestia cu baba uracioasa - nu prea cred ca esti in pericol. Daca ai reusit sa te bucuri de Tabara inseamna ca nu ai sa imbatranesti prea repede, sau poate chiar deloc. Tare ma bucur sa stiu ca nu mi-s singurul care refuza sa se Maturizeze (sau Matureze? Haha).
      Multumesc pentru complimente, tare mai esti matale draguta.
      Bezele de la Knopf, as usual.

      Ștergere
    3. Să ai gura aurită, KJ, căci nici eu nu vreau să mă maturizez pe de-a-ntregul. :)) Mi-e bine așa, cu latura mea copilăroasă, care se poate bucura de mici lucruri care și-au pierdut puterea asupra adulților.
      Anyway, m-am hotărât să citesc măcar o carte pentru copii-adolescenți pe lună. Nu-mi explic de ce le iau la citit așa de rar, când, culmea, unele chiar îmi plac foarte mult. Așa că te rog să te grăbești cu lista aceea, sunt foarte curioasă ce titluri pui matale acolo (sper să găsești, totuși, măcar zece). Până una-alta, iau la puricat celelalte liste pe care le-ai mai făcut.

      Ștergere
    4. Haha, sa traiesti, Ema! Uite ca si tu si Roxie ma impulsionati. Desi nu este vorba aici de lene ci de timp. Planeta de Jad imi ia tot timpul si imi necesita toata atentia si de aceea am cam rarit-o cu scrisul pe blog. Gata, promit sa ma mobilizez cat de curand pentru niscaiva noi liste. Ma bucur sa vad ca mai sunt si alti amatori pentru cartile pufoase in afara de mine :-)

      Ștergere
    5. Eh, glumeam cu graba. :) Nu lua dorința noastră ca pe o presiune, scrie când ai timp și inspirație. Mi se pare normal ca prioritatea să fie Planeta de Jad.
      Bineînțeles că sunt mulți amatori de cărți pentru copii-adolescenți, dar probabil că cea mai mare parte dintre ei doar caută și se bucură de astfel de liste, fără a lăsa un feedback sau noi solicitări.

      Ștergere
    6. Da, am priceput. Barlogesc (desi nu stiu daca exista cuvantul asta - sunt mare amator de stalcit si inventat cuvinte noi, ha!) cu scrisul la Planeta de Jad dar uite ca am iesit azi la soare pentru o scurta vreme. Evident, scriu raspunsurile cu care eram dator de saptamana trecuta. Mii de scuze pentru intarziere.

      Cred ca listele sunt pentru viitor, in general. O lista o retii si iti notezi pe undeva (in minte?) cartile pe care stii ca nu le-ai citit dar eventual ai auzit de ele. Sau cam asa se intampla la mine. Rar iau la citit o carte fara sa fi auzit/citit de ea pe undeva. Doar daca este scrisa de unul dintre favoritii mei, cum este Terry Pratchett, ale carui carti le cumparam cum le vedeam aparute, dar, in rest, liste, liste :-)

      Nu pot sa promit cand le mai alcatuiesc. Am vreo cateva care imi tot bazaie prin capul de plush dar pentru ca am alta prioritate acum le cam pun pe rafturile de sus. Haha, vad eu cand reusesc sa le scot la lumina.

      Zi faina in continuare!

      Ștergere
    7. Nu-i vorba de întârziere, până la urmă nu suntem legați de internetul ăsta zi de zi. Și eu încerc să iau pauze cât de des pot, pentru că îmi mănâncă prea mult timp. Iar o zi cu soare nu poate fi ignorată, mai ales după atâta întuneric și frig. :) Eu una încerc să ies cât mai des la plimbare, pentru una dintre activitățile mele preferate: explorarea unor străzi noi și căscat gura la casele vechi din București. :)

      Hihi, văd că pauza asta te-a ajutat să îți aranjezi mai bine prioritățile. Nu este nicio grabă cu listele, oricum mai ai câteva din care mă pot inspira până sosesc altele noi. Dar tema cu cărțile care îți dau o stare pozitivă este foarte interesantă și, dacă observ că trece timpul și ai uitat, îți voi aduce eu aminte de ea. :)

      Ștergere
  3. A, si daca nu ai vazut inca filmul (http://www.imdb.com/title/tt0311289/) vezi-l cu prima ocazie. Este bine facut. Au mai schimbat ei cate ceva pe ici pe colo (Stanley nu este dolofan) dar s-au tinut destul de bine de firul cartii, probabil din cauza ca Sachar a facut parte din echipa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am văzut filmul, poate o să mă uit la el, deși aș vrea să păstrez intacte imaginile care s-au înfiripat în mintea mea în timpul lecturii (cea a poieniței cu cepe sălbatice sau a bărcii din pustietate). Stau și mă întreb cum de a reușit Sachar să îmi creeze niște imagini atât de puternice cu un stil atât de simplu... Nu pot găsi o explicație satisfăcătoare - poate doar aceea că povestea m-a prins foarte mult și am trăit în interiorul ei, împreună cu Stanley și Zero. :)

      Ștergere
    2. Cum spuneam, Sachar a facut parte din echipa de productie a filmului si se vede. I-am recunoscut multe dintre scenele din carte. Eventual mai lasi sa treaca ce a timp si vezi tu daca ai chef sa-l vezi. Este unul dintre filmele mele preferate, btw.
      Cred ca te-a prins pentru ca extraordinar de bine construita. Este de fapt un cerc: te ia, te duce de nu te vezi si apoi te intoarce de unde ai plecat dar devii imbogatit de experienta calatoriei.

      Ștergere
    3. Da, cred că mai las să treacă timpul. Adevărul este că mă uit foarte rar la filme în ultima vreme, și-așa nu-mi ajunge timpul pentru tot ceea ce vreau eu să fac. Nu are mare legătură cu ce vorbim noi aici, dar există totuși un serial pentru care voi lăsa absolut totul (și cititul) deoparte: continuarea la Twin Peaks. Sunt sigură că este prea sumbru pentru firea ta pufoasă, dar eu îl aștept de parcă ar fi ultimul film care se va face pe planeta Pământ. :))

      Ștergere
  4. Suna simpatic si haios. Il pun pe lista de citit :)

    Sa speram ca nu va avea aceeasi problema ca si Narnia. Si acolo avem un narator omniscient care mai facea observatii asupra personajelor spre "deliciul" cititorului. Din pacate, la un moment dat a inceput sa ma enerveze tonul lui de "ce multe stiu eu, iar voi sunteti mici si prostuti".

    Oricum, bazat pe citat, stilul umorului suna foarte promitator.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu credeam că te-ai apucat deja de carte, parcă ziceai ceva de o poziție confortabilă cu popcorn în față. Sau era vorba de film? :))
      Ai intuit foarte bine, Vera, vocea autorului se aude pe tot parcursul romanului, dar este extrem de simpatică și mucalită, nu cred că are vreo legătură cu naratorul din Narnia. Am încercat mai demult să citesc prima carte din serie, dar nu m-a prins.
      Sunt foarte curioasă cum ți se va părea romanul lui Sachar. Mie mi s-a potrivit foarte bine, chiar am rămas surprinsă de cât de mult m-am implicat în poveste și de starea bună pe care mi-a adus-o lectura asta.

      Ștergere
    2. Popcornul era pentru recenzie. Nu ma multumesc doar cu un simply "cred ca iti va place", vreau argumente peste argumente. :D

      Primele carti din seria Narnia le-am citit undeva prin liceu, si atunci tin minte ca mi-au placut foarte mult. Acum cateva luni am citit "The Voyage of the Dawn Treader" si m-a scos din sarite tonul autorului (l-am si facut "ferfenita pe GR" :P ).

      Ștergere
    3. Aaaa... Am înțeles. Ce drăguță ești tu, Vera! :)
      Habar n-aveam ce-i cu cartea de care zici tu, acum văd că e a treia din seria Narnia. Păi dacă n-ai citit și tu toată seria cât ai fost în liceu... Probabil că nu i-ai fi găsit atâtea defecte. :)) Eu am citit o singură carte de C.S. Lewis, tot în liceu - Out of the Silent Planet se numea și m-a fascinat teribil, probabil datorită vârstei. Un SF pentru adulți, cred.

      Ștergere
    4. Cateva idei, asa la "cald":
      - mi-a placut foarte mult stilul de povestire al naratorului.
      Are nuante comice, dar per ansamblu tonul mi s-a parut mai degraba prozaic.

      - Stanley ca si personaj mi s-a parut interesant. Inca nu ma pot decide daca as spune chiar ca mi-a placut. Are curajul de a si actiona. In multe randuri mi sa parut ca rationeaza cam la fel ca si mine, doar ca eu nu as fi si actionat in cele din urma.

      - Zero este personajul meu preferat, probabil pentru ca e atat de neobisnuit in comparatie cu alte persoane "normale".

      - intreaga atmosfera din roman mi s-a parut interesanta. Tot timpul aveam impresia ca citesc o poveste cu zane si feti frumosi, dar am apreciat ca nu s-a intamplat nimic iesit din comun. Ma rog, cu exceptia sirului de coincidente. :)

      - de ce i-am dat doar 4 stele? Defapt scorul cam 4.4/5.
      Ma asteptam ca povestea stra-stra-bunicului, respectiv a stra-bunicului sa ii fie cunoscut lui Stanley, dar aparent naratorul ii povestea cititorului intamplarile. Mi s-ar fi parut normal, ca sa fi fost Stanley cel care isi amintea povestiri din copilarie.

      Deci da, ai avut dreptate si mi-a placut foarte mult. Criticile sunt chiar "minore". :)

      Ștergere
    5. Aaaa, ce mă bucur că ți-a plăcut, Vera! Și-ți mulțumesc tare mult că ai revenit aici pentru a-mi spune părerile tale „la cald”. :) Am citit ce ai scris pe mobil, dar n-am apucat să-ți răspund.
      Da, umorul nu este unul ostentativ, ci de multe ori este mai degrabă subtil. O, da, și mie mi-a plăcut Zero, dar nu pot să zic că am avut o preferință aparte pentru el. Am prins drag și de el, și de Stanley. Coincidențele de care vorbești nu mi s-au părut deloc deplasate (nu că tu ai fi zis asta), mai ales că au rezolvat niște probleme mai noi sau mai vechi ale personajelor.
      Dacă tu ai fi săpat câte o groapă în fiecare zi în condițiile în care trăiește Stanley, cred că ai fi înregistrat ceva schimbări în modul de a gândi și de a acționa. :)) Mi-a plăcut faptul că autorul nu recurge la o schimbare radicală pentru Stanley, băiatul este destul de șovăitor și neîncrezător, ceea ce e mult mai credibil.
      Legat de poveștile din trecut, la început nici eu nu am înțeles prea bine dacă sunt amintirile lui Stanley sau dacă autorul ni le dezvăluie nouă, dar mi-am dat seama că este vorba de a doua variantă. Oricum, băiatul știe câteva istorisiri din trecutul familiei (cum este cea legată de God's Thumb), dar nu avea de unde să cunoască povestea lui Kate și Sam.
      Oricum, tare mă bucur că ai citit cartea și că ți-a plăcut! :)

      Ștergere
  5. De cand asteptam aceasta recenzie! Marturisesc totusi ca n-am citit-o pe toata (doar inceputul si sfarsitul :D ) caci nu vreau sa stiu prea multe despre actiunea cartii, imi place sa fiu luata prin surprindere.
    Cred ca totusi o sa caut versiunea in romana (daca si KJ spune ca e bine tradusa... ). Imi e mereu teama ca n-o sa inteleg pe de-a-ntregul o carte, de aceea prefer sa citesc varianta in romana.

    KJ, si eu votez pentru postarea legata de aceste carti minunate care iti dau o stare de bine. O astept cu interes.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Yay! Multumim frumos de interes, Roxie. Si eu care ziceam ca sunt singurul care isi doreste sa citeasca carti pufoase (pufoase nu inseamna scrise pe plush, ci pufoase ca sentiment creat atunci cand sunt citite - ma gandesc sa precizez aici pentru cei care nu au fost inca pe Planeta de Plush, hihi).

      Da, Tabara este bine tradusa si m-am bucurat sa o citesc. Ma sperii cateodata de anumite traduceri in limba romana (discutie aici, spre exemplu: http://www.kjmecklenfeld.nl/hobittul-in-limba-romana/) la care nu se specifica varsta cititorilor carora le sunt destinate.

      Poate ca este timpul ca cei de la Arthur sa tipareasca o editie de Hobbit pentru copii (cea a Catincai Ralea) cu ilustratii faine. Dar asta este o alta discutie :-)

      Ștergere
    2. Rox, ești o drăguță! Mulțumesc pentru interes! :)
      Am încercat să nu dau spoilere și am vorbit despre carte prin învăluire, ca să nu îți dai seama ce anume se petrece acolo. :) Oricum, acțiunea începe după ce protagonistul ajunge în tabără. Mă bucur, totuși, că ți-am trezit interesul cu cele două paragrafe. :)
      Cartea e relativ ușor de citit în engleză, acum vezi și tu, poate te împaci mai bine cu ediția românească.

      Ștergere
  6. KJ, m-ai ghicit cu Hobbitul, dar continuam discutia la tine pe blog, sa nu facem offtopic aici sa ne certe Ema :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha, cum să vă cert! Desigur, comentariul legat de Hobbit își are locul sub articolul lui KJ, care se bucură, cu siguranță, de noi comentarii, la fel cum mă bucur și eu. :)

      Ștergere
    2. Esti tu dragutza, Ema. Multumesc frumos!

      Ne-am mutat la mine pe blog, cum spune Roxie. O astept sa citeasca Hobbitul, sa vedem ce zice. Multumesc de comentariu, Roxie.

      Primavara faina tuturor!

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...