vineri, 11 aprilie 2014

Cimitirul - Adrian Teleșpan



Dacă ar ști mama mea că am citit Cimitirul lui Teleșpan, i s-ar face rău. De fapt, ea nu are cum să știe de acest roman, pentru că este o femeie profund religioasă și complet deconectată de la realitățile lumii înconjurătoare. Ea nici măcar nu are habar că un asftel de roman a fost scris. Mă întreb dacă știe, măcar, ce înseamnă un homosexual și care este părerea ei în legătură cu acest aspect. Un aspect care, în societatea românească, este ascuns sub preș și ignorat, mai ales în rândurile populației mergătoare la biserică, din care face parte și mama. Am mers și eu la biserică, am ținut și eu posturi întregi, precum Adrian Green în tinerețe, dar mi-a trecut destul de repede. Nu pentru că aș fi încetat să cred în existența unui Dumnezeu, ci pentru că nu consider că îl pot regăsi între pereții vreunei biserici.

Recunosc, eu nu pot să înjur. M-am străduit, ce-i drept, de-a lungul vremii, însă nu am reușit să pronunț decât un „la naiba” firav care, ulterior, a prins ceva vigoare, însă prietenii îmi spun că nu mi se potrivește. Educația primită de la părinți s-a înșurubat destul de adânc în ceea ce privește limbajul. Fratele meu a făcut progrese mai mari, el reușește să spună „la dracu”, însă mie nu-mi iese și pace. Sunetele astea, l-a-d-r-a-c-u, nu pot să mi se rostogolească de pe limbă sub nicio formă.

Cred că asta mi se trage și de la urechile sensibile care sunt „zgâriate” foarte ușor, însă m-am obișnuit (de nevoie) cu prezența acestor sunete disonante în jurul meu. Înarmată cu rezistența datorată expunerii involuntare, am reușit să trec prin romanul lui Teleșpan fără probleme. Și tot datorită ei, îmi permit - pentru prima și (probabil) ultima oară în viață - să mă eliberez în această recenzie de limbajul decent, deși nimeni nu m-a auzit vreodată vorbind așa, și nici c-o să m-audă (mamă, sper că nu o să citești ce am scis eu aici!). 

Da, înțeleg acum de ce romanul este atât de popular. Este foarte deschis și amuzant, vorbește pe înțelesul tuturor, îți dă senzația că autorul nu ascunde nimic cititorului, într-un exercițiu de exhibiționism și sinceritate care cucerește (mai ales publicul feminin și LGBT). Este un triumf al vocii stradale, al poponarilor oropsiți de societate, al tinerilor care se regăsesc în concepțiile de viață ale lui Teleșpan, dar și un model aspirațional pentru cei mulți și nemulțumiți care au nevoie de câte o zguduială bună pentru a ieși din letargie și a face ceva schimbări (temporare) în viețile lor. 

În plus, Cimitirul este primul roman porno-gay românesc - în sfârșit, o voce lipsită de pudoare care strigă în gura mare că lui îi place pula și muia și că nu are nicio dramă spirituală în legătură cu asta. Îmi pot imagina acum hoardele de admiratori pe care și le-a făcut Teleșpan și ofertele pe care le primește - acest băiat nu cred că va rămâne nefutut nici măcar la 90 de ani (dacă o să i se mai scoale, bineînțeles). 

Mi-am dorit întotdeauna un prieten homosexual, dar iacătă, deocamdată nu am avut parte de niciunul. Prin intermediul lui Teleșpan, am avut „privilegiul” de a pătrunde în lumea, mintea și curul unui homofilofil, aflând unele lucruri surprinzătoare, cum că acești băieți nu pot avea o relație lungă, pentru că simt nevoia să și-o tragă și cu altcineva. Dar ce vrea să spună Teleșpan, că homosexualii sunt, totuși, diferiți de oamenii normali? Că ei nu sunt capabili să se lege pe viață de persoana iubită, ci e musai să o înșele cu orice ocazie? Dar ce, ei sunt lipsiți de gena fidelității? 

Adrian Green este obsedat de sex. Concepția lui despre relații este că unora le dă inima, iar celorlalți le dă doar pula. În fiecare bărbat pe care îl întâlnește vede un potențial partener de sex, iar de multe ori are și noroc, ca în cazul frumosului arab Rashid, care mai este și plin de bani. Însă nu prea are noroc cu Daniel, un poponar român adoptat, de care Adrian se îndrăgostește; spre disperarea lui, moldoveanul nu îi răspunde la sentimente, ba nu-i oferă nici măcar o partidă de sex. 

Desigur, Teleșpan nu se mulțumește cu a ne șoca prin limbaj și sex, ci merge mai departe, călcând voit în picioare toate normele și tabuurile, plasând flirtul în locuri interzise de morală, precum capela în care zace o babă (cam previzibil) sau expunând-și părerea despre Biblie și Dumnezeu, căci, dacă tot a ales să vorbească, măcar să o facă până la capăt și să dărâme orice inhibiție. 

Cimitirul seamănă cu un stand-up comedy cam lung sau cu un film porno pentru homosexualii orbi, cărora cineva cu talent literar trebuie să le descrie acțiunea de pe ecran pentru a reuși și orbii să își facă o labă. În mod clar, acesta nu este un roman pentru homofobi și oameni pudici, pentru că partidele de sex în cur sunt descrise minuțios, în detalii grețoase uneori, și ocupă cam o treime din carte. 

A doua treime este plină de cugetări filozofice urbane, pe care Teleșpan ni le servește cu duritatea celui care vrea să ne scoale din starea de prostrație, iar ceea ce a rămas este reprezentat de câteva întâmplări amuzante și de visele cu ochii deschiși ale lui Green. Bineînțeles, aceste treimi sunt amestecate, astfel că avem ba o porție de visare sau aventuri, ba una de sex, ba una de cugetări. Să sperăm că Teleșpan a reușit să strângă ceva bani din vânzarea acestui roman, pentru a-și permite măcar unul dintre vise (deși sunt cam scumpe, ce-i drept). 

Ceea ce mi-a plăcut la acest roman au fost umorul și întâmplările pe care Adrian Green le povestește mucalit (faza cu negresa care se cacă pe ea la teatru este demențială). Ce m-a plictisit cel mai tare au fost cugetările „profunde” marca Paulo Coelho de România (deși, hmm, s-ar putea să mă înșel, pentru că nu mai știu cât de înălțătoare erau cugetările lui Coelho) și repetițiile obsesive legate de bani și de vise. 

Am remarcat, totuși, câteva fraze:

Vreau bani, în pula mea, ca să am și eu o copilărie ca lumea, chiar și acum, la treiștrei de ani. 
Moartea ar trebui să fie interpretată ca o temă obligatorie pentru acasă. O ai de făcut și asta e! 
Frica face din tot pământul ăsta un cimitir în care noi ne îngropăm singuri când, de fapt, ar trebui să îngropăm frica. 

N-ar fi stricat o tăietură mai drastică a textului, eliminarea vorbăriei de prisos, concentrarea narațiunii pe aspectele forte. N-am de ce să mă plâng de limbajul vulgar, pentru că ăsta este personajul principal și, implicit, Teleșpan. Nu pot cere ca înjurăturile să fie mai rare sau scenele de sex mai cu perdea, pentru că, în acest caz, personajul n-ar mai fi unul autentic. 

Cât despre scenele de sex, acestea nu m-au plictisit - n-aveau cum, pentru că eram curioasă să privesc în spatele ușii și să văd ce naiba fac ăștia în dormitor (naiba, v-am spus, pot să zic la naiba!). Cică înăuntru e cald și bine, cam ca în fundul unei găini (așa se explică violurile zoofilice), locul e curat datorită clismelor frecvente (mai ales a celor cu cafea), iar negrii au un gust amar în fund (după părerea unui chinez).

Da, și cică protestanții fut prost. 


P.S.: De fapt, m-am apucat să scriu despre roman când eram încă la o treime. La final, pot spune că nu ar fi fost necesar să îl termin pentru a putea scrie despre el, pentru că aproape întregul roman este la fel - foarte fluid și amuzant, însă ciclic, repetitiv și destul de gol. O carte care îți solicită atât de puțin creierul, încât am putut-o citi în condiții de gălăgie anarhică, fără să pierd nimic din acțiune. 

P.S. 2: Cred că asta este prima mea recenzie amuzantă, sau poate că așa mi se pare doar mie. Stop dreaming! (Teleșpan) 



Editura: Herg Benet, 2013 
Număr de pagini: 384 


24 de comentarii:

  1. Desi ne-ai avertizat inainte, trebuie sa recunosc ca am facut niste ochi maaaari cand am vazut limbajul, dar daca stau bine sa ma gandesc e cam nefiresc sa vorbesti despre cartea asta in termeni foarte cosmetizati.

    Finalul, in care spui ca poti sa citesti cartea in orice conditii ca nu pierzi din actiune, cred ca o descrie bine. E scrisa foarte simplu, e usor de urmarit si simti ca vorbeste cu tine, ca e prietenul nonconformist cu care te vezi intr-un bar, dupa ce s-a intors din Londra, dupa ceva vreme de stat acolo.
    Cred ca succesul cartii vine din lejeritatea cu care vorbeste (foarte deschis) despre viata intima a homoxexualilor, despre care nu se vorbeste. Va trezi in fiecare om reactii. Dar nu cred ca ii va face pe gay sa fie vazuti mai bine decat pana acum de catre cei homofobi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ha ha, așa mi-a venit să scriu și nu m-am cenzurat - dar n-o să mă auzi niciodată vorbind așa, căci pur și simplu nu pot! Nu cred că voi mai citi vreo altă carte care să necesite un asemenea limbaj, so it's one time only. Nu prea gust literatura românească cu înjurături și obscenități...

      Da, ai dreptate, nici eu nu cred că homosexualii o să aibă parte de o îmbunătățire a imaginii datorită romanului lui Teleșpan. Oricum, homofobii n-o să se atingă de ea, decât pentru a-și întări convingerile, probabil. Curajul și sinceritatea lui Teleșpan sunt, însă, de apreciat.

      Ștergere
  2. mie mi-a placut doar episodul cu ashes to ashes, funk to funky. ce am inteles din cartea asta: ca homosexualii vorbesc cam asa cand se intalnesc prima data, fara sa stie nimic unul despre celalalt= salut, salut, eu sunt homosexual, sa stii, a, si eu, hai sa ne futem, hai!

    sa fim seriosi!

    anul trecut au mai aparut cel putin 2 romane despre homosexuali- do not cross de dora pavel (incalcit, zic eu) si soldatii de adrian schiop. asta din urma e o carte foarte frumoasa. si cred ca in mare parte adevarata. cu personaje adevarate. costi rogozanu, de exemplu. cine sa fie insa dan, poetul crestin? marius ianus? habar nu am. dupa ce am citit-o pot sa zic ca am avut oarece surprize legat de cum gandesc oamenii astia. imediat dupa asta insa am citit cimitirul. plina de cliseele pe care le stim cu totii despre homosexuali.

    iar acum sa citim recenzia la degete mici. sper ca v-a placut enorm.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda, am rămas și eu surprinsă de câteva episoade comportamentale ale homosexualilor, pe care Teleșpan le prezintă ca fiind ceva normal. Am impresia că le cam face un deserviciu prezentându-i drept niște „curve” promiscue, gata să și-o tragă cu necunoscuți, de parcă preferința sexuală le-a eliminat orice urmă de decență din sistem. Sau am trăit eu, oare, cu impresia total greșită că și ei sunt asemenea nouă (lăsând la o parte atracția pentru același sex)? După ce am citit romanul, am început să îi percep pe gay ca fiind mult mai diferiți de heterosexuali decât aș fi crezut...
      N-am citit niciunul dintre romanele pe care le-ai menționat, așa că nu știu despre ce este vorba. O să le caut - Soldații, în special.

      Ștergere
  3. eu cred că e greşit să generalizezi şi să judeci homosexualii după o singură carte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi nu-i judec (cel puțin nu în sensul de a-i condamna), chiar îi privesc pe homosexuali cu un amestec de curiozitate și simpatie, iar atitudinea nu mi s-a schimbat după experiența cu Cimitirul. Am vorbit strict despre imaginea oferită de Teleșpan, care pare veridică prin prisma sincerității lui, însă mă surprinde prin unele dezvăluiri și generalizările pe care le face chiar el.

      Mi-am schimbat percepția, însă nu pot pretinde că acum știu totul despre homosexuali, și nici nu cred că voi ajunge să îi cunosc cu adevărat, citind mai multe cărți cu și despre ei. Știi cum e - viața din cărți versus real life...

      Ștergere
  4. Nu-i vad neaparat ca pe niste curve, sunt cam aceleasi povesti din lumea hetero, numai orificiile explorate sunt diferite. Probabil e un grad mai mare de libertinaj, datorita ariei mai mici de selectie a partenerilor. E ceva de genul futi ce prinzi, sau cel putin asa pare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, posibil să ai dreptate. Presupun că, în momentul în care te eliberezi de regulile cuplului „tradițional”, se reconfigurează și restul concepțiilor. Sau este, pur și simplu, o mentalitate care vine la pachet, în mod natural, cu preferința sexuală. Habar n-am care este situația reală, însă mi-ar plăcea să o înțeleg - așa, de amorul cunoașterii.
      Și da, sunt destui heterosexuali care își duc viața în același mod libertin. iar despre ei nu mai vorbește nimeni. :)

      Ștergere
  5. Voiam sa comentez ca homofil nu homofilofil ar fi termenul corect pt a descrie un homosexual, iar homofilofil ar fi (teoretic, pt ca nu am intalnit cuvantul) o persoana care
    nu se considera/identifica drept homosexual (a), ci este atrasa, uneori chiar la nivel fetishist, adica nu neaparat asa din curiozitate pur scolastic-intelectuala, de a petrece timpul in grupuri de homosexuali, de a avea in mod special prieteni homosexuali tocmai pt ca sunt homosexuali, nu din alte cauze. Un termen oarecum peiorativ (din partea unei parti a comunitatii gay de lb engleza) pt persoanele homofilofile de sex feminin ar fi faghag. Exista literatura grafica japoneza
    destinata persoanelor homofilofile de sex feminin insa care este uneori agreata si de baietii gay japonezi, (societatea japoneza fiind oarecum in real life destul de homofoba in moduri destul de neplacute pt o persoana real gay, care sunt majoritatea "in closet" fata de familiile lor sau chiar sefi si colegi, poate cu exceptia daca nu lucreaza cu mare succes in industria artelor si entertainmentului, cf unor canoane destul de formal prescrise), numita
    yaoi, care prezinta aspectele ceva mai "cute"
    (termen cultural care descrie unul din canoanele formale de mai sus destul de
    important in cultura Japoneza contemporana nu numai legat de gay dar si de populatia mai larga de consumatori) ale presupusilor gay japonezi. (Zic presupusi nu ca nu ar exista, ca desigur exista, insa zic presupusi in legatura cu fanteziile pe care si le fac non-gayii fata de gay, pe care ii cauta ca si cum l-ar cauta pe Peter Pan). Exista si localuri yaoi unde te poti duce pt a fi servita de chelneri gay destul de conformi canonului "cute", de varsta si conformatie fizica mai gracila si coregrafie mai efeminata (natural talentata sau lucrata) sub 30 de ani. O persoana faghag din UE sau SUA nu va cauta neaparat "cute" mai extrem japonez (ala cu personaje costumate in pseudominori in uniforme de elevi care dau din gene), si I se poate parea uneori chiar usor prea lesios de zaharinat artificial, chiar
    posibil neplacut re incalcarea unor granite, plus va tinde, mai ales daca apartine culturii majoritar iudeocrestine si mai ales protestante), sa petreaca timp si chiar sa sustina cauze politice din astea asa mai gen activitate Loredana Groza fata de Accept, sau promo literatura gay mai diversa. Desigur, nu doresc sa generalizez sau sa pun etichete, insa m-a frapat termenul homofilofil (pe care l-ai scris probabil din greseala) si, ca de obicei, m-am simtit tentat sa comentez in stilul meu de fan (fetishist la randul meu) al tinutei (inclusiv vestimentare, nu numai de expresie)
    a prof Panglos si MC Rostogan. Desigur ca apreciez, in plus, activitatea politica a dnei Loredana Groza. Eu personal nu folosesc termenul homofilofil pt ca in UE e intalnit mai mult in comentarii critice legate de politica, si nu ca nu consider politica importanta, (de ex eu sustin casatoria gay mai ales pt ca parintii mei o sustin destul de infocat fata de mine, dar si pt ca am citit ca inst Max Planck a reconfirmat ca inst casatoriei e clar benefica pt longevitatea barbatilor), doar ca nu imi pot permite sa activez politic dincolo de a fi spectator la Gay Pride si de a frecventa cluburi gay pana nu apuc sa citesc mai in amanunt despre ce este politica de pe wikipedia, ca sa stiu in ce ma bag si ca sa ma bag mai eficient, nu doar asa pt socializare romantica.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vai de mine, ditamai comentariul! Și o gămadă de informații! :)

      Nu am folosit termenul „homofilofil” din greșeală, deși nu este un cuvânt uzual. Nu l-am folosit nici cu substrat politic sau peiorativ. Din câte am citit (căci nu m-am născut cu știința asta), homofilofilia (Ομοφυλοφιλία) este un cuvânt folosit din antichitate, care, în limba greacă, înseamnă homosexualitate (iar literal - iubire pentru același gen). În rest, habar nu am de implicațiile politice sau viața homosexualilor din Japonia...

      Ștergere
    2. Cuvantul homofilie = homosexual, atat in zilele noastre si inca de cam din perioada de cand a aparut cuvantul homosexual, adica sec 19.
      Cuvantul homofilofilie este un cuvant despre care eu sincer cred, si chiar indraznesc sa opinez ca este ff recent contemporan. Eu personal l-am intalnit cu precadere in massmedia contemporana chiar recenta de lb franceza, o massmedie destul de serioasa, politic-sociologic-culturala, insa in context desigur politic contemporan, nu apare in lucrari autentic academice.

      Acelasi cuvant, pe care l-ai scris tu cu litere grecesti, homofilofilia, pare a fi totodata si cuvantul folosit in prezent in Grecia contemporana. NU este insa un cuvant care apare sa fi fost folosit in scrierile grecesti antice. Deoarece desigur ca habar nu am la nivel ff riguros, chiar am verificat. In plus am tradus si am citit chiar articolul de pe wikipedia in lb greaca unde apare cuvantul homofilofilia asa cum l-ai scris tu. Contemporaneitatea acestui cuvant este explicata chiar acolo, in lb greaca in acel articol de pe wikipedia despre homosexualitate care este in lb greaca. (daca vreq cineva sa verifice, exista 2 pagini in lb greaca de wikipedia, care utilizeaza acest cuvant, una care este linkata de articolul corespunzator in lb engleza homosexuality, si cealalta linkata de articolul cu termenul gay, acesta din urma fiind un articol mai scurt si pertinent numai contemporan, scrie si despre legislatia Ue si din Grecia contemporana, un articol destul de sumar si de sec). Insa am citit articolul celalat mai pe larg, care are si un paragraf initial legat de etymologie. Acest lucru despre contemporaneitatea acestui cuvant este, intr-adevar, explicat in acel paragraf intr-un mod oarecum confuz, si intr-un fel care poate da nastere la neintelegeri, Calitatea intreaga a acelui articol in lb greaca chiar mi s-a parut deosebit de slaba, chiar total surprinzator si neasteptat de slaba, (desi ce-i drept eu nu am prea citit de pe wikipedia in lb greaca pana acuma, astfel incat sa-mi pot formula o parere despre care e media calitativa a articolelor din lb greaca si pe care domenii par mai riguroase si pe care nu). In plus, paragraful despre etimologia cuvantului homofilofil pe greceste nu are referinte clare si verificabile.

      (va urma)

      Ștergere
    3. In acel articol insasi autorii lui scriu ca urmatorul paragraf, acela care incearca sa descrie relatiile sexuale intre oameni de acelasi sex din Grecia Antica, (care paragraf este de o calitate si mai dubioasa, efectiv saritor in ochi de ciudat de dubioasa, adica relativ la ce articole istorice si de popularizare istorica am citit eu pana acuma) deci acel paragraf este preluat aproape integral dintr-o lucrare contemporana a scriitorului francez Dominique Fernandez, un scriitor ce-i drept talentat si premiat, insa totusi un scriitor in principal de fictiune si jurnalist de critica de arta contemporana, cu studii in tinerete de literatura italiana, (nici asta deosebit de veche), lucrarea dansului nefiind o lucrare riguros istoric informata despre Antichitate, ci una ff soft, care se refera mai mult asa la chestii gen povesti,mituri, in care pot apare descrise relatii de prietenie si dragoste intre persoane (sau mai degraba eroi,entitati, ca fiind mitici si legendari sau literari nu erau desigur toti oameni,unii puteau fi eroi in sens antic grecesc literar, altii semizei, zei, etc), de acelasi sex, (si desi sunt probabil destul de importante si ele, desigur nu pot alcatui prin ele insele o carte de referinta istorica deosebit de serioasa despre relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex din Grecia antica, si cutumele mai largi sociale si chiar administrativ- legislative si antic religios-spirituale din jurul acestora, ci mai mult asa o chestie de popularizare de nivel de salon, intr-adevar ceva poate posibil distractiv asa la nivel de o fantezie romantica sau doua, sau asa o posibila sursa de identificare a unui adolescent care poate in trecut nu avea prea multe imagini sau informatii sau role-modeluri, insa nu pt cineva contemporan, poatesurse de insopiratie pt lucrari literare de fictiune, etc, insa in nici un caz pt oameni adulti sincer interesati sa afle despre istoria cutumelor care au codificat relatiile reale sexuale dintre oameni de acelasi sex din diversele culturi ale Greciei antice.

      Ștergere
    4. P.S. Insa nu era intentia mea sa ma angajez intr-o discutie pedantica nelalocul ei pe un blog dedicat de fapt literaturiii de fictiune, plus in nici un caz nu doream sa contrazic aiurea, si de fapt recunosc sincer ca e posibil sa habar nu am cum a evoluta vocabulraul intotdeauna viu social de strada din cadril culturii gay din Romania, pt ca eu nu sunt acolo, si de fapt nici cand eram acolo, nu eram prea umblat in affara unui perimetru destul de ingust al catorva strazi si statii detramvai/metrou din sectorul 2.

      Mai vreau sa dau un warning ca daca dati Google cu homofilofil scris asa cum se pronunta pe lb romana adica nu cu ph si nu pe alfabet grecesc, riscati sa dati peste siteuri porno destul de nasoale, (si de fapt nu gay). Zic si eu asa, ca totusi cand cauti pe Internet trebuie sa fii atent si unde si cum ce cauti, si zau, chiar e pacat. Pt ca eu nu am nimic impotriva cuvantului homophilophil,mi se pare o constructie interesanta si char posibil contemporan utila, imi pare chiar rau ca e hijacked pe Google de site-uri nasoale, insa eu l-am gasit folosit si in presa franceza contemporana culturala serioasa, si este folosit asala nivel mai clinc si in lb greaca contemporana, (adica in lb greaca contemporana pare oarecum similar cu intelesul cuvantului homosexual, ca asa la nivel mai de strada se folosesc si alte cuvante). Insa repet, nu apre in nici un dictionar de greaca antica si nu am gasit nici o referinta legata de vreun text vechi grec antic care sa contina acest cuvant. Insa desigur ca nu am cautat asa la nivel ff super riguros, am cautat asa cum caut eu de obicei diverse chestii daca imi trebuie vreo cateva referinte rapide insa totusi serioase tehnic-profesionale la serviciu, (eu avand totusi un serviciu ff neimportant, adica nu ceva de nivel autentic academic).

      Mai apare si in cateva forumuri de lb germana in context din pacate xenofobic anti turc si antibalcanic. Adica voiam sa dau totusi un warning pt persoanele care trec pe aici si poate vor sa dea Google asa din curiozitate ca eu am avut surprize chiar neasteptat de neplacute incercand chiar sa citesc despre acest mic mister etimologic. Si nu ca ma speriu eu personal asa de usor de porno, dar totusi nu e un mediu pe care l-as recomanada in cadrul acestui blog,plus nici macar nu era porno gay ca lumea.

      Insa o sa ma duc sa-l intreb si pe Pederanger ca totusi el e poate mai lacurent decat mine cu pulsul strazii, artele, merge si la teatru adica in Romania, e si interesat de literatura si de critica literara, eu nu o prea am cu domeniile astea soft. (De fapt nici cu alea hard, ca sunt un simplu functionar defapt, birocrat, adica pana si cand am lucrat in industria sexului eram tot intr-un post de birocrat, ca eram mai mult la telefoane, doar cu singura chestie poate mai inedita ca aveam beneficii, gen concediu, drept la pensie, etc, dar asta e desigur posibil numai in anumite parti din UE.)

      Ștergere
  6. Zau, m-am simt ff super-super vinovat ca am comentat aici poate total off context si off topic, plus intr-o maniera care nu e poate comuna pt un salon literar, adica si non-estetic si non-concis, si off topic, dar uite, l-am intrebat pe Pederanger, (e si asta intr-un comentariu cam ff divagativ si exagerat de lung de sub unul din articolele lui mai literare, nu din alea ale lui de critica literara, nici din alea de discutii mai critic sociale, ca am vrut sa ramana asa in cadrul contextului literaturii), dar nu dau linkul ca sa fac vreo reclama aiurea, e doar ca sa stii ca am "vorbit" acolo despre cum ai folosit tu chiar aparent serios pe lb romana cuvantul homofilofil, si despre curiozitatea mea de daca acest cuvant aparent preluat aproximativ omonimic/omografic din lb greaca contemporana, (in care limba desigur ca este intern coerent si are o semnificatie de traducere chiar corecta a cuvantului homosexual, insa care in lb romana, desi posibil logic traductibil oarecum mai cult si in sensul contemporan frantuzesc, desi desigur nu cu semnificatia chiar de homosexual, ci cu alta semnificatie, dar altfel care initial mie mie mi s-a parut ca ar suna oarecum gen, daca pot indrazni, hibrid semidoct pretios cam comic incarcat excesiv, poate gen furculitionos...ha ha, zau, am fost mai catolic decat Savonarola la faza asta !...insa m-am gandit ulterior ca e chiar posibil sa fie nu numai aluziv francez contemporan, dar chiar sa fi inceput sa fie mai larg folosit azi in Romania ca sa insemne chiar homosexual, inclusiv poate intr-un context chiar mai postmodern fantezist de colaj creativ critic posibil interesant. Si voiam sa zic ca eu nu sunt un purist lingvistic si doresc ca limba romana sa ramana mereu vie si dinamica, mai ales daca e vorba de domeniul literaturii si al criticii literare, plus era totodata posibil ca eu sa fiu mai pe dinafara, adica pt ca efectiv nu particip in cadrul culturii lb romane contemporane in mod ff clar in real life de destul de multa vreme, doar vag asa ff amator pe bloguri de vreo 3 ani, oricum absolut fara intentie comerciala, numai si numai de relaxare personala, si nici in mod de troll, ci chiar pt ca imi place uneori sa comentez asupra unor topice, care mi se par interesante), deci scopul linkului de mai jos e pur informativ ca sa nu te simti cumva barfita sau chestii de genul asta, (zau, sorry, chiar ca habar nu am care sunt cutumele astea dintre oamenii bloggeri cu afinitati literare, mai ales pe lb romana, adica inteleg ca exista si chestii gen promo reciproc, numai ca nu ma ocup eu de aia, in nici un caz nu as fi eu competent la asa ceva pe domeniul literatura nici in real life, daramite la nivel pe bloguri), http://pederanger.wordpress.com/2014/05/02/george-nu-mai-vine/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Plus voiam sa zic ca am devenit indeajuns de tentat de acest cuvant homofilofil, care mie mi se pare chiar interesant/util in lb romana chiar poate si dincolo de porno-erotica din sectia exotisme balcanice posibil si comic misto, chiar dincolo de In Your Face, (mai ales ca mie personal cartea Cimitirul, din cate am citit fragmentul ala care e pe gratis, mi se pare o carte autentic mai complexa decat In Your Face, si chiar placut estetica gen pastisa mai larga insa destul de concisa si estetic stilistic asamblata a literaturii de lb engleza, inclusiv cea folosita si in seriale/drame TV din a 2a 1/2 a sec 20), deci din cauza asta am devenit tentat sa-l intreb si pe Pinocchio, ca el chiar ca e educat formal si re literatura, adica el poate opina expert chiar, pe cand Pederanger e mai mult inca la amatori, chiar daca e talentat si el.

      (Nu scriu la misto, scriu la ff concret, eu nu stiu sa ma exprim in scris in moduri ironice, nici concise, si stiu ca iese adesea total ridicol. Insa cand ma gandesc cum am dat eu ieri asa serios searchuri din astea pe dictionare de greaca veche si pe texte grecesti antice legat asa e un simplu cuvant, zau, chiar m-am simtit asa de parca eram iar la liceu ! Desigur cautand despre chestii total off topic rellativ la examenul de Bac, ca pt ala nu as fi depus niciodata un asemenea efort, si de altfel asta probabil se si observa cu ochiul destul de liber !)

      Ștergere
    2. Dumnezeule, cum poți scrie atât de mult și atât de alambicat? Și văd că ai dezvoltat o adevărată obsesie pentru cuvântul „homofilofil”. :) Nu-i nimic, mai învăț și eu niște lucruri din toată treaba asta.

      Misterul din spatele folosirii acestui cuvânt în recenzie este extrem de simplu: căutam un sinonim pentru „homosexual” și, cum „pederast” nu-mi place deloc cum sună, am dat peste „homophilophilia” și apoi am găsit și termenul „homofilofil” într-un articol în română de pe Wikipedia. Partea stranie este că, între timp, cuvântul a dispărut din respectiva pagină (am verificat când am postat comentariul anterior, așa că n-am mai menționat ciudățenia asta). Nu mă gândeam că cineva se va agăța de acest cuvânt (care, într-adevăr, observ că nu este uzual în română) și va face o asemenea investigație. Este pur și simplu un cuvânt, pe care eu am ales să îl folosesc drept sinonim, fără nicio legătură cu sensul lui pe site-uri porno - de care habar nu aveam și nici nu sunt curioasă să aflu mai multe. Nu este un cuvânt inventat (sau e inventat în măsura în care nu există în DEX), îmi place cum sună și, mai mult decât atât, sensul lui nu este greșit. Ai înțeles acum de ce l-am folosit?

      Că tot m-ai ambalat în toată investigația asta, i-am scris unei prietene din Cipru și am întrebat-o despre originea și sensul cuvântului homophilophilia (Ομοφυλοφιλία). Ceea ce citisem eu despre cuvânt (că este vechi) s-a dovedit a fi eronat - cum zici și tu, este un cuvânt relativ nou, creat pentru a desemna conceptul de homosexualitate (pot să recunosc dacă am greșit, nu am probleme de genul acesta). Sensul este însă corect: homo (același) - philo (gen sexual/ sensul mai vechi era cel de „rasă”) - philia (iubire, dragoste). Așa că, nou sau vechi, cuvântul nu este nici deplasat, nici greșit, nici prețios, ci pur și simplu un cuvânt care, despărțit în segmente, înseamnă „iubire pentru același gen/sex”.

      Una peste alta, nu am înțeles foarte clar care este problema ta cu acest cuvânt folosit în recenzia de față, lăsând la o parte sensul peiorativ care i se atașează pe diverse site-uri sau prin alte țări. În locul tău, mai degrabă m-ar deranja cuvântul „pederast”, folosit în sensul de „homosexual”, pentru că la origine desemnează o relație sexuală a unui adult cu un adolescent. Nu mi se pare corect că a degenerat și este folosit generalizat. „Homofilofil” pare chiar suav și inocent, în comparație.

      Ștergere
    3. Pai cuvantul "pederast" si mai ales cuvantul "pederastie" pe mine nu au de ce sa ma deranjeze pt ca este posibil sa stiu (sau cel putin sa-mi fi formulat eu la nivel satisfacator pt mine o idee) ceva mai bine ce inseamna, atat re sensul mai vechi, super si ras explicat de n-spe diversi, ata pe gratis cat si cu plata, in destule limbi accesibile mie, cat si re sensul mai legal si jurnalistic mai modern (istoric) initial de sec 19- inc sec 20, la fel in limbile de circulatie mai mare din aceasta portiune care de fapt nici asta nu ma priveste decat poate asa scolastic deoarece nu ma nascusem atunci, cat si in mod destul de chiar mai practic re sensul lui mai nou, contemporan de secol 21, care nu are de ce sa deranjeze deoarece e folosit in moduri ceva mai realiste si mai mult asa educative, si s-a si renuntat la folosirea lui politica (desigur si juridica), tocmai pt ca e prea complicat de explicat.

      In plus, chiar concret, pe mine nu are de ce sa ma deranjeze relatia unui adolescent de varsta consensuala cu un barbat adult, mai ales daca se folosesc principiile regulilor de conduita si de tinuta clar explicate ca fiind recomandabile la vremea grecilor antici, (chiar daca poate nu toti grecii le urmau, insa e de ajuns sa stiu eu ca existau ca reguli clare), adica ambele persoane sunt libere si civic egale, (adica de ex nu e unul sclav, sau servitor), si persoanele nu sunt nici angajate intr-o relatie comerciala de prostitutie, ci una educativa, si desigur persoana numita eromenos e clar postpubertar, si preferabil, atat in anumite texte vechi cat si intr-o gramada din astea noi, sa aiba totusi 17 ani, (desi unii greci antici uneori se angajau si cu elevi ceva mai tineri, insa clar consensuali, desigur tot clar pregatiti pt a deveni adulti, plus cu stiinta tatalui elevului, si cu viitor destin destul de clar profesional, adica nu in mod exploatativ, plus totul la o vreme cand totusi nu exista conceptul de adolescenta, ci din copilarie trebuia trecut direct la raspunderi adulte, si grecii chiar aveau o perioada de initiere destul de atenta, judicioasa, fata de altii de la vremea lor, cel putin in teorie pe hartie, naiba stie cum o fi fost in real life, dar exista destule texte care au fost ras-si ras.studiate, plus ras si ras criticate, interpretate, explicate, la nivel autentic academic de acuma). Plus, FF important, "pederastul" nu prea exista ca atare la vremea Greciei antice, (desi este, cred, posibil, sa fie folosit si atunci cu sens tot zeflemitor, peiorativ si dezaprobator, asa mai critic satiric, dramatic, jurnalistic, barfitor, ca grecii vechi ale caror scriieri au ramas mie mi se par ca erau ff barfitori, la faza asta mie imi sunt chiar simpatici ! Ff liber critici, dar si destul de intransigenti !), insa asa mai oficial in DEX-ul lor scolaresc exista mentionata mult mai clar "pederastia", ca relatie speciala, in cadrul careia una din persoane era numita erastes si cealalta eromenos.

      Insa desigur ca nu macred in Grecia antica si nici nu doresc sa fi trait la acea vreme, pt cel mai probabil eu as fi fost sclav la acea vreme. Si de aia desigur ca desi pot intelege ce este pederastia, nu ma intereseaza sa il folosesc, nici nu ma gandesc la el ff des, adica nu ma preocupa, pt ca efectiv nu ar avea de a face cu mine, nici macar asa la nivel imaginativ de daca as trai in alte timpuri, (plus desigur eu nu sunt istoric, si chiar si daca as fi in fantezie eu istoric, nu mi-as alege partea aia mai descriptiv speculativ antropologica sociala, cred sincer ca as sta sa cercetez mai mult documentar, chestii din astea ff birocratice de fapt, legate de documente, cam asta as face eu daca as fi istoric), nici nu aveam de gand de fapt sa intru in atatea detalii, insa m-am simtit obligat sa raspund.

      Ștergere
    4. Cred ca de aia m-am alertat de fapt acel cuvant homofilofil, ca una e cand se descrie o relatie, si alta e cand se eticheteaza o persoana, mai ales cu o noua eticheta, care nici nu se stie clar de unde vine. Pt ca sincer zic, nu stiu daca as fi fost asa de surprins daca as fi citit in text cuvantul "homofilofilie", pt ca l-as fi plasat initial poate destul de rapid asa la prima vedere, (chiar daca nu as fi avut poate stricta dreptate), ca fiind posibil de influenta critic (oarecum si politic) contemporana utilizabila in jurnalism, recenzii, etc, si preluat astfel si in lb romana, insa cuvantul a fost "homofilofil", adica descrierea unei persoane, si de fapt nu m-a suparat, insa mi-a atras atentia, ca era nu despre homofilofilie, ci despre homofilofil, deci totusi despre o persoana asa etichetata si plasabila intr-un grup, cum ai zice, melomanul, sau, mai intrigant, melofilul, deci atrage atentia mai clar decat un text in esenta teoretic care ar adresa o teoretica posibil chiar si asa mai literara melomanie sau melofilie (inventez si eu ! insa desigur ca asa ceva se si intalneste in altfel de texte, poate unele care se scriu si se citesc de obicei mai pe indelete).

      Si uneori eu am tendinta sa intru in panica mai usor, sa fiu chiar alertat daca e vorba de un cuvant care sa desemneze o persoana si pe care eu sa nu-l stiu, plus care sa mi se para asa oarecum ciudat. Desi repet, in lb greaca este clar logic intern coerent si reprezinta o traducere destul de clara a semnificatiei clare a acelui cuvant. Insa eu nu stiu greaca, decat desigur fragmentele cele mai comun utilizate in prefixe, sufixe, etc, si care in lb romana au patruns de fapt via lb latina sau mai recent direct din lb franceza, (si si din germana sau engleza, dar astea tot cu baza de fapt latina care a preluat, daca a preluat, din greaca veche), cuvinte ca de ex omonim, omolog, omogen...(chiar daca in lb franceza le zice homonyme, homologue, homogene)...adica mi-a trecut prin cap chiar ideea nastrusnica, daca tot vrem sa omagiem vreun grec, (ca este voie, adica ce, parca dl IL Caragiale nu avea si dansul origine greaca), atunci de ce nu "omofilofil" ?!!

      Abia dupa aia am stat sa caut pe wikipedia atat pe greaca cat si pe romana, si confirm, si eu am gasit homofilofil acolo pe lb romana, doar un rand dedicat lui, si explicat ca e din greaca contemporana, poate dupa aia l-au scos, dar asta nu conteaza, iar pe greaca am gasit confirmat chiar in greceste originea etimologica contemporana compusa, si este desigur, logic pe neogreceste.

      Dar eu nu am chiar nici o tangenta cu lb greaca, nici macar cultura greaca contemporana, nici macar nu am fost acolo vreodata in vacanta, orice statui vechi grecesti le-am vazut in alte locuri, orice texte vechi grecesti la fel, habar nu am artisti greci contemporani, etc. (Ma rog, poate am auzit de 1 scriitor, care e chiar faimos, dl Nikos Kazantsakis, dar atata.) Cat despre lb greaca noua si veche, zau, m-au trecut toate apele.

      Asa ca de fapt m-ai pus la treaba ! Ca eu de mult nu mai statusem sa caut asa de constiincios si de asiduu despre chestiile astea ! Plus am fost oarecumplonjat, far avoie, inapoi in propria mea adolescenta, cum stateam eu sa caut prin biblioteci, sa fac tabele, etc !

      Ștergere
    5. Rudolph, treci acasa imediat! :))

      Ștergere
  7. Frumoasa recenzie. Mi te imaginez rotunjind "pula", ca sa iti iasa dictia! Una peste alta cred sincer ca ai avea o cariera in critica vulgara. Singura faza nasoala e aia in care ai marturisit cum scrii tu recenzii inainte sa termini cartea. Adica exact ca pustii care scriu recenzii la filme in care explica cum au parasit sala de prost ce era filmul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu cand le scrie, dar o face foarte bine! Cronica e perfect adaptata cartii.

      Ștergere
    2. Ha ha, ce laudă condimentată - mulțumesc, pederanger. Mda, e posibil să am ceva veleități nedescoperite în domeniu, ar trebui să mai insist. :))
      Să știi că am citit cartea până la final (nu prea abandonez cărțile), dar inspirația mi-a venit destul de repede, așa că am ales să fiu sinceră în privința asta. Aș vrea eu să mi se întâmple mereu... Tot ce am vrut să spun e că puteam scrie despre „Cimitirul” fără să îl termin, fiind o lectură atât de ușoară. Unii probabil chiar asta fac și, dacă au talent la scris, nici nu-ți dai seama că n-au citit toată cartea.

      Ștergere
    3. Coffee, am destul timp liber, așa că încerc să profit de el (păcat că nu m-am gândit să încep blogul mai devreme). Mulțumesc mult pentru apreciere. :)

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...