Pentru că am făcut o listă cu cărți la jumătatea anului, m-am hotărât să închid cercul și să alcătuiesc o listă și cu cele mai faine cărți pe care le-am citit din iulie încoace. Statistica pentru 2015 vine mai încolo, pe la începutul lui ianuarie, după ce am închis și ultima carte citită anul acesta. Cine știe ce minunăție mai apare pe ultima sută de metri? :D Haha, sunt chiar optimistă, având în vedere că au mai rămas doar patru zile până la finalul anului, iar widget-ul de pe Goodreads mă anunță că sunt în urmă cu 17 cărți (oare pe ce mai pot da vina pentru această situație?). Mda, 17, exact cât îmi mai lipsește pentru a atinge challenge-ul de 82 de cărți la care visam prin ianuarie (și care mi se părea ușor de realizat, ha!). Acum o lună m-am gândit să trișez un pic și să citesc doar cărți scurte până la finalul anului, dar mi-am dat seama repede că e o prostie: pe lângă faptul că nu am când să scriu despre ele, subiectele și personajele se amestecă, iar lectura se transformă într-un maraton aberant. Așa că o să respir adânc, o să mă împac cu situația și o să citesc în continuare lent și cu plăcere, când am timpul și dispoziția necesare.
☆☆☆☆½,
Cronici,
Lena Constante,
Non-fiction,
România
Evadarea imposibilă - Lena Constante
luni, 21 decembrie 2015
Cu naivitate, am crezut că trebuie să citesc despre lumi îndepărtate pentru a afla lucruri incredibile. De exemplu, despre Coreea de Nord, un loc necunoscut în care am pătruns prin intermediul cărții Nimic de invidiat. Însă la fel de necunoscut îmi este și ținutul apropiat - chiar dacă depărtat în timp - al penitenciarelor politice comuniste, despre care nu știam mare lucru. De acele vremuri ne despart zeci de ani, iar depărtarea continuă să crească. În curând, nu vor mai fi în viață oamenii care pot povesti celor tineri coșmarurile prin care au trecut. O carte precum Evadarea imposibilă a Lenei Constante este o mărturie necesară și una care va rămâne, dar oare câți dintre noi o vor citi? Nu trebuie să uităm, dar mai întâi trebuie să aflăm ceea ce s-a petrecut. Recunosc că nu aș avea tăria morală necesară pentru a citi despre experimentul Pitești sau despre alte locuri ale groazei din România comunistă; poate că nu aș fi în stare să citesc nici măcar Evadarea tăcută, prima carte a Lenei Constante, o carte dură, o carte neagră - după cum spune chiar autoarea - în care vorbește amănunțit despre anchetă, torturi și cele 3000 de zile (adică mai bine de opt ani) pe care le-a petrecut într-o singurătate insuportabilă.
☆☆☆☆,
Ar trebui reeditate,
Cronici,
Italia,
Milena Agus
Milena Agus - Mal di pietre (From the Land of the Moon)
miercuri, 16 decembrie 2015
Scrisă minunat, în cuvinte puține, dar bine alese, cu inserțiuni de fraze în limba sardă care dau o savoare aparte narațiunii, Mal di pietre (From the Land of the Moon) este dovada clară că lungimea nu este neapărat un semn al valorii. Milena Agus, o autoare originară din Sardinia, a reușit, în numai o sută douăzeci de pagini, să concentreze o mică bijuterie narativă, pe care am citit-o cuprinsă de încântare, dar și cu o umbră de tristețe - iar la final am avut parte și de o surpriză, care a răsturnat înțelesul celor citite până atunci. Cartea a fost tradusă și la noi, la Humanitas, păstrând titlul original în limba sardă (din păcate, ediția este epuizată); americanii au fost mai cu moț și au schimbat titlul în From the Land of the Moon - cuvinte deloc lipsite de rost, care se regăsesc în interiorul poveștii și au o mare relevanță pentru personajul central; un personaj extraordinar, o bunică din Sardinia anilor 1940-50, a cărei viață este rememorată prin ochii nepoatei-naratoare.
☆☆☆☆½,
Australia,
Cronici,
Fantastic,
Garth Nix,
Young adult
Sabriel - Garth Nix
duminică, 13 decembrie 2015
Oau! N-am mai citit o carte fantasy atât de captivantă și cu o lume imaginară atât de bine construită de la Harry Potter încoace. Sabriel de Garth Nix - primul volum din seria Vechiul Regat (sau Abhorsen, cum este cunoscută în afară) - m-a ajutat să trec de o perioadă mai proastă, în care am început zeci de cărți, dar nimic nu mi-a fost pe plac. Mie una mi-ar fi de folos o listă cu titluri care au efect garantat în astfel de situații, deși îmi dau seama că fiecare cititor are un mod propriu de a reacționa la subiecte sau scriitură. Din acest motiv, mă aștept ca Sabriel să nu fie pe gustul tuturor, nici măcar al celor care citesc în mod regulat literatură fantasy și pentru adolescenți (apropo, mă miră faptul că această serie nu se bucură de o mai mare popularitate printre fanii genului).
Lumea romanului este destul de întunecată și violentă, fiind saturată de moarte, personaje de coșmar și evenimente înspăimântătoare - dar, în cazul meu, tocmai această tușă sumbră a fost cea care mi-a sporit fascinația, făcându-mă aproape dependentă de poveste. Ce mai, pur și simplu am devorat-o, pentru că universul fantastic este construit cu minuțiozitate și multă imaginație, iar surprizele și răsturnările de situație se țin lanț. Până spre ultima treime a cărții am fost într-un permanent suspans, fără să știu ce mă așteaptă după fiecare cotitură a narațiunii, ce informații și indicii noi mai ies la iveală sau care va fi deznodământul poveștii.
☆☆☆☆½,
Cronici,
Elena Ferrante,
Italia
Elena Ferrante - Prietena mea genială (My Brilliant Friend)
luni, 7 decembrie 2015
A fost de ajuns să citesc primele pagini din Prietena mea genială - volumul întâi din Tetralogia Napolitană - pentru a fi absorbită în lumea celor două prietene, Lila și Lenù, care trăiesc la marginea orașului Napoli în anii 1950, într-un cartier sărac unde violența și limbajul obscen sunt la ordinea zilei.
Cu o scriitură limpede și nepretențioasă, dar intensă și pătrunzătoare prin profunzimea emoțională pe care o conține, Elena Ferrante reușește să restituie prin cuvinte o întreagă lume, cu străzi, case și oameni care capătă formă și consistență, pășind din tărâmul ficțional în cel real. Multitudinea de personaje și întâmplări pitorești însuflețesc o lume deopotrivă familiară și străină, care, prin farmecul și naturalețea limbajului, capătă o aură de spectaculos.
Dar ceea ce străluceşte cu adevărat în această carte este prietenia uimitoare și complexă dintre Lila și Lenù, redată în cele mai mărunte și inefabile detalii, pe parcursul maturizării lor și pe fundalul unei competiții subtile. Mi se pare o abilitate rară aceea de a găsi cuvintele potrivite, care să insufle viață obiectelor, personajelor și întâmplărilor, care să articuleze clar și firesc emoții și trăiri pe care cei mai mulți dintre noi nu le pot conștientiza, și cu atât mai puțin exprima. Elena Ferrante pare să fi găsit rețeta miraculoasă, căci lumea cuprinsă în paginile cărții ei este una vie, fremătătoare, traversată de o analiză minuțioasă a celor mai mărunte sentimente și senzații, cu o intensitate care uneori devine copleșitoare.
Cu o scriitură limpede și nepretențioasă, dar intensă și pătrunzătoare prin profunzimea emoțională pe care o conține, Elena Ferrante reușește să restituie prin cuvinte o întreagă lume, cu străzi, case și oameni care capătă formă și consistență, pășind din tărâmul ficțional în cel real. Multitudinea de personaje și întâmplări pitorești însuflețesc o lume deopotrivă familiară și străină, care, prin farmecul și naturalețea limbajului, capătă o aură de spectaculos.
Dar ceea ce străluceşte cu adevărat în această carte este prietenia uimitoare și complexă dintre Lila și Lenù, redată în cele mai mărunte și inefabile detalii, pe parcursul maturizării lor și pe fundalul unei competiții subtile. Mi se pare o abilitate rară aceea de a găsi cuvintele potrivite, care să insufle viață obiectelor, personajelor și întâmplărilor, care să articuleze clar și firesc emoții și trăiri pe care cei mai mulți dintre noi nu le pot conștientiza, și cu atât mai puțin exprima. Elena Ferrante pare să fi găsit rețeta miraculoasă, căci lumea cuprinsă în paginile cărții ei este una vie, fremătătoare, traversată de o analiză minuțioasă a celor mai mărunte sentimente și senzații, cu o intensitate care uneori devine copleșitoare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Un produs Blogger.