Jurnal de lectură (ianuarie)

joi, 18 ianuarie 2018

26-28 ianuarie

Am fost câteva zile la părinți (planurile de care vorbeam mai jos s-au amânat un pic) și, bineînțeles, am luat cu mine cartea Anamariei Smigelschi, „Mai de ieri, mai de departe”. Sunt amintiri din călătoriile autoarei, din perioada comunistă până în vremurile contemporane, povestite pe scurt, dar cu o mulțime de amănunte, unele savuroase, altele mai puțin remarcabile. Deși fragmentele pe care-mi picaseră ochii, la întâmplare, m-au entuziasmat peste poate, s-a dovedit că nu toate proze-lițele sunt la fel de interesante. Pentru cine n-a citit nimic de Anamaria Smigelschi, recomand mai degrabă „Gustul, mirosul și amintirea”.

Odată ajunsă la Pitești, a fost musai să vizitez cel mai fain (și am impresia că singurul) anticariat din oraș, unde prețurile sunt foarte, foarte bune. Rămâne în picioare hotărârea de a cumpăra cât mai puține cărți anul ăsta, dar anticariatul din orașul meu natal este una dintre excepții: mi-e imposibil să mă lipsesc de bucuria descoperirii unor cărți faine la prețuri foarte mici. Abia pornisem spre Pitești și deja prefiguram deliciul unei jumătăți de oră de scormonit prin rafturi, cu certitudinea că nu voi pleca de-acolo cu mâna goală. Și exact așa s-a întâmplat. Am făcut ochii mari când am descoperit „Toba de tinichea” dosită în spatele unor teancuri și i-am căscat și mai mult când am văzut că prețul era doar 10 lei. Celelalte cărți au fost fiecare 6 lei, deci pe toate am dat 40 – cam cât costă o carte nouă, mai grosuță. Puteam să renunț la „Generalul armatei moarte”, pe care o împrumutasem de la bibliotecă și o citisem, dar, la prețul ăsta, mi-am zis că n-are rost să fac pe econoama.

carti de la anticariat Pitesti
8

Planuri de lectură pentru 2018

joi, 11 ianuarie 2018

cărți de citit în 2018

Pentru că sunt mare meșteră la făcut planuri și liste, dar foarte neserioasă când vine vorba să mă țin de ele, m-am hotărât ca anul ăsta să nu mai fac proiecte grandioase de lectură. Sunt doar câteva lucruri pe care sper să le duc la îndeplinire, mai ales că unele dintre ele implică și alte persoane, deci îmi va fi mai greu să mă fofilez. Oricum, sunt tare curioasă pe ce țărmuri literare voi ajunge anul ăsta, plutind așa, în derivă, fără niciun plan care să mă ghideze (săraca de mine!). Va fi un mic experiment care, drept să spun, chiar mă încântă. Bunăoară, cartea pe care am ales-o la început de an: aproape că uitasem de „Dona Flor și cei doi soți ai ei”, până am zărit-o într-un teanc mai dosit și am știut imediat că asta vreau să citesc, și nu altceva. 

Singura hotărâre pentru 2018 ar fi să cumpăr mult mai puține cărți. Știu că niciodată nu sunt destule și că e cam singurul tip de hoarding scuzabil, dar am ajuns într-un punct critic: mă simt copleșită de propria-mi bibliotecă și mă apucă panica când văd teancurile cu „musai-de-citit” răspândite prin toată casa, care de la an la an rămân încremenite cam în aceeași formulă. O să mai merg din când în când pe la anticariate, dar în rest o să (încerc să) iau doar ceea ce știu că voi citi în scurt timp de la achiziție.
8

Statistica lecturilor din 2017

sâmbătă, 6 ianuarie 2018

un top al cărților citite în 2017 cărți preferate dezamăgiri

În 2017 am citit doar 55 de cărți, cea mai slabă performanță din ultimii cinci ani (înainte de 2012 nu aveam Goodreads și nu țineam o evidență a lecturilor). Au fost mai multe motive, dar n-o să le mai trec în revistă. De planurile de lectură făcute la începutul lui 2017 s-a ales praful: am citit doar două cărți din lista de bază („Valurile” și „Dincolo de ferestre”) – nu înțeleg de ce, pentru că alesesem doar 25 de titluri –, în schimb am mai citit una din lista secundară („Cartea năsoaselor”), plus nouă cărți recomandate de prietenii reali și blogosferici. Anul ăsta o să fiu mult mai temperată în privința planurilor de lectură, în ciuda fotografiei pe care am pus-o pe Facebook. :)

Din cele 55 de cărți, 13 au fost audiobook-uri, ascultate în primele luni ale anului; în toamnă n-am mai simțit nevoia să reiau cărțile audio. Am recitit două cărți: „Între cer și pământ”, de Jón Kalman Stefánsson, și „The Diviners”, de Libba Bray (un fantasy foarte mișto, care m-a ținut și a doua oară cu sufletul la gură – sper că se va traduce și la noi). O singură carte a fost în franceză, restul în engleză și română.
8
Un produs Blogger.