Mâine în bătălie să te gândeşti la mine - Javier Marías

Mâine în bătălie să te gândeşti la mine a avut un efect neaşteptat şi foarte puternic asupra mea. M-am lăsat atrasă în lungile şi meandratele înlănţuiri de idei ale lui Marías, care au avut darul de a mă rupe de realitate, în ciuda faptului că el vorbeşte tocmai despre ea: realitatea aparent banală, privită atent şi răsucită pe toate părţile, căreia îi sunt descoperite sensuri noi şi însuşiri neaşteptate, deşi ele au fost mereu acolo, la vedere, aşteptând doar ochiul atent şi vorbele potrivite pentru a le aduce la lumină.

În acest roman se vorbeşte despre moarte, despre memorie, despre vină, despre puterea pe care o au numele, dar și despre viaţa unei poveşti, care tinde să fie preschimbată, modificată, de fiecare dată când cineva o transmite mai departe, adăugându-i o amprentă personală sau chiar noi elemente.

6

Palatul de gheaţă. Sămânța - Tarjei Vesaas

Palatul de gheaţă

Un roman în cuvinte puține și simple, cu o poezie delicată, visătoare. O atmosferă hipnotică, care te transportă în miezul unei ierni din ținuturile nordice. O rememorare a copilăriei, cu momentele ei pline de stângăcie. Două fete legate în viață și dincolo de moarte de o singură noapte petrecută împreună. Un secret niciodată dezvăluit, care rămâne îngropat, pentru totdeauna, în gheață. O promisiune ținută, chiar dacă aduce înstrăinare și angoasă. Un scriitor adult, care privește cu un ochi pătrunzător în sufletul unei fetițe de unsprezece ani, ajungând până la cele mai ascunse temeri ale sale. Un miracol funest al naturii, palatul de gheață, cu frumusețea lui rece și mortală.

0

Degete mici – Filip Florian

► „Degete mici”, de Filip Florian ◄

Ed. Polirom, 2011, 192 pag., colecția TOP 10+

---

Până la „Degete mici”, nu mai citisem de multă vreme o carte a unui autor român și trebuie să-i mulțumesc prietenei care mi-a dăruit-o și mi-a recomandat-o călduros, căci lectura acestei cărți m-a ajutat să fac primii pași în depășirea unor rețineri și idei preconcepute, pe care le-am cărat după mine din timpul școlii. 

Asemenea multor cititori români, am tendința să evit literatura autohtonă, din câteva motive mai mult sau mai puțin întemeiate, care, în fond, pot fi categorisite drept prejudecăți: 1. cartea ar putea fi plină de comentarii sociale și eternele teme legate de comunism* (dacă, pentru un străin, asta ar fi sarea și piperul poveștii, în schimb românii sunt cam sătui de acest subiect exploatat în exces în literatură și cinematografie); 2. pentru că e foarte probabil să conțină un limbaj vulgar (deși există un public și pentru astfel de cărți, sunt convinsă); 3. fără o recomandare de încredere, sunt mari șanse să dai numai peste cărți slabe. Această ignorare a literaturii române ar putea fi, totodată, reacția unei societăți ai cărei membri citesc din ce în mai puțin, nu sunt din cale-afară de patrioți și nici nu se împacă prea bine cu locul și timpul lor în istorie. 

(*Later edit: Am mai citit între timp literatură română și am realizat că se poate scrie foarte bine despre comunism – după cum am descoperit în „Provizorat” –, ba chiar m-am bucurat să aflu lucruri noi despre o perioadă a istoriei pe care n-o cunoșteam, de fapt, foarte bine.)

(**Mult mai târziu: Citind aceste păreri pe care le aveam în 2013, mă bucur că acum nu mai gândesc deloc așa. Din fericire, am scăpat de prejudecăți și am citit tot mai multă literatură autohtonă, descoperind că sunt destui autori români care scriu foarte bine, că și romanele care vorbesc despre comunism au multe lucruri importante de spus, că o carte românească îți oferă, în unele cazuri, ceea ce literatura străină nu-ți poate da: o perspectivă asupra țării natale, cu bune și cu rele, care îți confirmă sau îți răstoarnă părerile, te ghidează spre o înțelegere mai profundă sau pur și simplu îți istorisește o poveste memorabilă.)

Din fericire, romanul lui Filip Florian nu se încadrează în niciuna din categoriile de mai sus. E drept că subiectul este ancorat într-o realitate pur românească, dar nici nu folosește un limbaj licențios, nici nu exploatează în exces tema comunismului și, pentru un roman de debut, s-a dovedit chiar o surpriză foarte plăcută. Cu ajutorul lui, am reușit să fac un pas considerabil spre reconcilierea cu literatura propriei țări.

2