Viața mea printre cărți (II)

vineri, 1 august 2014

Unul dintre locurile mele preferate de citit este la malul mării – pe șezlong, nisip sau rogojină, nu contează –, iar anul ăsta am mai testat încă o variantă: cititul pe scaun la malul mării, la orele de seară când plaja este mai puțin umblată. Desigur, un scaun este mai greu de găsit (eu am avut noroc cu un bar din apropiere), dar trebuie să mă credeți că experiența este grozavă, mai ales dacă soarele apune undeva prin apropiere. Nu mi-a trecut prin cap să-l rog pe C. să imortalizeze întreaga scenă (adică pe mine citind pe un scaun la malul mării), de obicei eu sunt cea care îi fotografiază pe alții, așa că rămân de obicei nepozată.

Lectură la malul mării
Nu știu dacă se observă, dar chiar stau pe scaun!

Biblioteca mea este un fel de gaură neagră, pentru că tot ce intră acolo dispare din raza mea vizuală pentru un timp nedefinit. Din câte am observat, cele mai puține cărți citite sunt chiar cele din bibliotecă, deși aproape că am leșinat de plăcere atunci când le-am cumpărat. Concluziile: 1. ar trebuie să nu mai împrumut nimic; 2. ar trebui să nu mai cumpăr nimic; 3. primele două concluzii nu sunt fezabile. Totuși, vara asta am recurs la un exercițiu de abstinență pe care am reușit să-l urmez până acum – mai precis, ignorarea oricărei promoții și a oricărei dorințe urgente măcar până la toamnă, când știu că nu voi putea rezista târgului Kilipirim.

Shalom Auslander Speranța: o tragedie
Ultimele, dar ultimele cărți pe care le-am cumpărat vara asta 

Deși în postarea trecută am spus că n-o să mai împrumut de la prieteni, vreau totuși să vă îngrozesc, să vă oripilez cu muntele de cărți împrumutate, poate mă faceți de ocară și mă învăț minte. De data asta, chiar am întrecut orice măsură. De vină sunt întâlnirile cu booktopicii, care aduc numai cărți faine, iar eu sunt mult prea slabă să rezist unor asemenea tentații. Așa că, dacă vă întrebați care sunt planurile mele de lectură în următoarele luni, găsiți răspunsul în poza de mai jos. 

Totuși, eu nu am niciodată un plan de lectură prins în piuneze*, pentru că mereu apar cărți pe care vreau să le citesc imediat, pe loc (desigur, după ce intră în bibliotecă, uit foarte repede cât de mult mi le-am dorit). De exemplu, acum vreau neapărat să-mi iau Ghețarul de Șerban Tomșa, despre care Andreea a vorbit așa de frumos aici. Apoi, până la finalul anului aș vrea să citesc Piața diamantului despre care a scris Lavinia, Ultimul nud pe care l-a prezentat Coffee și O zi mai lungă decât veacul, cu care Gabriel mă bate la cap de când ne-am cunoscut (și cu toate astea n-a scris despre ea, deși spune că este cartea lui de suflet). A, și poate am noroc să găsesc cartea lui Hervé Guibert, despre care a vorbit Dragoș.

*Măi să fie, credeam că se spune „pioneze”, dar se pare că forma corectă este „piuneze”. Găsiți o listă cu cuvinte greșite aici. Păi, cum, corect se spune tontălău, nu tăntălău? 


Cărți împrumutate
Au depășit televizorul, care oricum este pe post de mobilă – ne-au tăiat cablul de vreo doi ani

Va trebui să găsesc un alt loc pentru turnulețele de cărți citite, pentru că Bruno, cățelul meu schizofrenic, a confundat unul dintre ele cu un copac (mda, tot din copac s-a ivit și cartea, ce-i drept). Cred că în căpșorul lui a fost ceva de genul: „Mă piș pe cărțile tale!”. Din fericire, nu erau cărți împrumutate printre ele și mă bucur că nu a țintit mai sus (hihi, nici nu prea avea cum, este mai degrabă pitic), altfel daunele ar fi fost mai mari. De la acest tratament brutal s-au ales cu traume pe viață Broderiile lui Marjane Satrapi și Sânge de pasăre pe haine – așa că, pentru cine intenționa să le împrumute... ups, nu se mai poate! Îmi pare rău că nu am reușit să iau un autograf de la Liviu G. Stan, acum chiar îmi este rușine să-i duc cartea la semnat, în starea în care se află (recunosc, le păstrez, nu pot să le arunc – păcat că nu se pot spăla).

Bruno a folosit, probabil, aceeași metodă ca în imagine

Nu v-am dat o veste care m-a bucurat tare mult – sper numai să fie reală. Am aflat de la un prieten irlandez – cu relații la editura Dalkey Archive – că Dan Lungu va fi tradus, în sfârșit, în limba engleză! Este amuzant că noi doi i-am făcut un mic lobby pe Goodreads, iar el (irlandezul) l-a bătut la cap pe directorul editurii, însă tot cu ajutorul fondurilor se pare că se mișcă treaba – Dan Lungu este unul dintre scriitorii români care vor beneficia de finanțare. Din câte am văzut, nu este nimic oficial, așa că sper să nu fie o afirmație nefondată.

Ah, și mi-am dat
 seama ce vreau să fac cu banii în cazul în care mi-ar pica pe cap o moștenire: aș înființa o editură! Una care să-l publice pe Laxness și alte cărți care au fost ignorate la noi până acum. Și da, i-aș plăti pe traducători la timp. Nu pot să înțeleg atitudinea unor patroni de edituri care nu-și plătesc traducătorii – fără ei nu ar exista cărțile în limba română, logic, nu? Așa că cine vrea, poate să se roage pentru mine, că nu se știe niciodată. Dar oare se mai roagă cineva în ziua de azi? La Dumnezeu, 
nu la oameni...


19 comentarii

  1. Ura pentru muzici si faze! Eu sint fan, as recomanda-o oricui nu are incredere in literatura romana contemporana (desi pacat ca Verdes s-a oprit la ea, din cite stiu, mi-ar placea sa ma insel).

    Cit despre infiintat edituri, cred ca mai degraba merge cu lobby-ul pe Goodreads, uite ce treaba buna ai facut. :))

    Spor la citit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O, da, mă apuc de ”Muzici și faze” zilele acestea - nu de alta, dar trebuie să o returnez la bibliotecă săptămâna viitoare. Mă bucur că ți-a plăcut așa de mult - mă voi așterne la drum (adică la lectură) cu încredere. :)

      Ștergere
  2. Ema, dacă îți pică pe cap moștenirea aia, cumpără RAO, ca să știm și noi o treabă! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha, da, este o variantă. Bineînțeles, tu vei fi prima pe lista de plată, Mihaela, cu un bonus substanțial pentru repararea daunelor morale și reinstaurarea încrederii în prestigiul editurii. :)

      Ștergere
  3. Genial! Genial! M-am spart de ras cand ai povestit cum a "sfintit" Bruno cartile. Ce bine ca am citit deja Broderii. Eu zic sa te abtii si de la Kilipirim ca sa facem prapad la Gaudeamus :D.

    Nu stiu cum se face ca intoteauna cartile altora sunt mai interesante si asa ajungem sa tot imprumutam. :)

    M-a amuzat foarte mult postarea si sper sa existe si un episod urmator.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, mă bucur că te-a distrat povestea cu Bruno și îți mulțumesc mult pentru feedback, Rox!
      Of, nu pot să mă lipsesc de Kilipirim, dar dăm o tură și pe la Gaudeamus. Problema nu este cu bugetul, doar ai văzut că mă pot încadra într-o sumă anume, ci cu avalanșa de cărți care intră constant în bibliotecă. Trebuie să găsesc o modalitate de a citi ce mi-am cumpărat deja - am auzit de un sistem simpatic pe care cred că-l voi testa și eu mai spre iarnă. Ce-i drept, e normal să nu mai ajung la cărțile din bibliotecă din moment ce am împrumutat atât de multe! Eh, tot cărți sunt până la urmă, așa că nu ar trebui să mă mai dojenesc de una singură. :)

      Ștergere
  4. Mă bucur că ți-am stârnit interesul asupra acestei cărți! :)
    Când ai zis de abstinență, eu mă gândisem că e vorba de a te abține de la citit.:))) Cum mi-am putut imagina asta? Dacă e vorba doar de abținerea de la noi achiziții, nu știu ce să zic, nu-ți cunosc limitele voinței. Pot să vorbesc doar de propriile experiențe în acest sens, care au fost de regulă destul de scurte ca durată, nici vorbă de luni, cel mult săptămâni. Am reușit totuși să reduc numărul cărților cumpărate, dar chiar și în perioadele în care îmi impuneam să nu mai cumpăr, nu puteam rezista unor anumite cărți. Mă dovedeam mai exigentă și nu mai cumpăram chiar tot ce îmi sărea în ochi.
    Spor la citit minunățiile din fotografii- și cele cumpărate și cele împrumutate. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Drept să-ți spun, Andreea, chiar am făcut o mică obsesie pentru ”Ghețarul”, așa că te-am bombănit un pic pentru că mi-ai zdruncinat planurile de abstinență :) Am găsit-o pe Cartepedia cu 10 Ron și mă mănâncă degetele să apăs pe „Cumpără”! Uite-așa pățesc, îmi doresc o carte foarte, foarte mult, o iau și apoi uit de ea. Așa mi s-a întâmplat și cu ”Gabriela” lui Amado și cu zeci de alte titluri.
      Am cumpărat ultimele cărți spre finalul lui iunie, așa că s-a împlinit deja o lună de abstinență. Cu puțină voință, se vor împlini și două. Dar este greu de crezut că voi rezista până la Kilipirim, care are loc cândva prin noiembrie . :)
      Și da, nu am cum să mă opresc din citit, nici nu mi-aș propune asta vreodată, căci lectura a devenit o parte normală și necesară a vieții mele de zi cu zi, la fel ca mâncarea sau somnul...

      Ștergere
    2. 10 lei??? Pomana curata. Nu stiu ce mai astepti :P

      Ștergere
    3. Hihi, aștept să umplu coșul pentru a obține transport gratuit. :)

      Dar am de făcut o mărturisire, cu obidă și remușcări: ieri mi-am încheiat în mod rușinos perioada de abstinență, când nu am rezistat să intru în anticariatul de pe Doamnei și, drept urmare, am ieșit cu o plasă plină de cărți la 2 lei (din fericire, nu sunt și de doi lei, ha). Apoi am vizitat și locația nou deschisă alături și mi-am mai luat trei cărți la 8 lei bucata. Ba am trecut și pe la sala Dalles să văd dacă nu cumva găsesc Ghețarul, dar n-am avut noroc. Deci n-am reușit să mă abțin nici măcar două luni! I'm sick! :))

      Ștergere
  5. Draga mea Emi, in tine zace o comoara de "scrisuri" care abia asteapta sa fie explorate si aduse la suprafata! Esti foarte "citibila"! Cat despre cartile imprumutate...ca nu te poti opri sigur e o boala (ar trebui sa scoti din tolba ta un cuvant pentru asta), dar nu-ti fa griji, nu-i bai mare...trebuia sa ai si tu un viciu, ce naiba! :)) Oricum gramada, ca orice gramada care se respecta, cere varf!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc tare mult pentru apreciere, draga mea Alina! Da, clar este o boală, ar trebui înființat un cerc precum Alcoolicii anonimi, unde aș putea merge și eu să mă tratez. Deși, hmm, ăsta e un viciu care poate fi trecut cu vederea, să zicem. :) După cum vezi mai sus, nu am rezistat prea mult de la cumpărat cărți, ba m-am comportat precum fetele care țin dietă și apoi dau iama în prăjituri - mi-am luat cărți cu toptanul, ca să recuperez. :) Dar acum încep o nouă perioadă de abstinență, poate mai reușesc să mă abțin o lună, hai, două...

      Ștergere
  6. Multumesc pentru mentionare, Ema! M-am bucurat sa ma regasesc in articolul tau.

    RăspundețiȘtergere
  7. Pe asta cu cumparatul cartilor o cunosc si eu. Pana nu demult si eu cumparam tot ce semana a chicklit (in engleza, pentru ca e mai "interesant" sa fii snob). Dupa prima excursie la Londra m-am ales cu 10 pe care le tot aranjam in bagaj ca sa mai incapa si restul suvenirurilor.

    Apoi a urmat o delegatie in state, si un schimb de mail-uri cu prietena mea cea mai buna de genul:
    Ea: Acum ca se apropie data intoarcerii ia spune pe cate carti ai pus mana
    Eu: stai sa le numar... Aaaa... pai sa vezi... 25. Aoleu cum le impachetez?!
    Ea: ROFLMAO

    In cele din urma m-am intoxicat de atata chicklit (si m-am ales cu vre-o 40 care ocupa loc pretios pe raft, cu slabe sanse de a mai fi citite vre-odata), si un Kindle.

    Vaaaaaai ce catel nepoliticos. Te cred ca nu ai vrut sa arunci cartile, cine a mai auzit de asa ceva?! De curiozitate le-ai mai citit dupa acest "accident"? Sau erau deja citite?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha, vai, dar ai și tu niște povești... Eu mi-am luat doar trei cărți când am fost la Londra, că nu mai aveam energie și de umblat prin anticariate.

      Nu știu dacă ești la curent, dar există un grup pe Fb (Schimb de cărți) unde poți scăpa de colecția ta de chick-lit. Am o prietenă care a devenit deja dependentă de tranzacțiile cu cărți de acolo și mă îndeamnă să intru și eu în circuit. :)

      Da, din fericire citisem deja cărțile botezate de Bruno. Am făcut greșeala să pun cărțile citite în două teancuri pe jos, dar acum m-am învățat minte. Le-am scos la aer și parcă arată mai onorabil - căci nu mă îndur să le arunc! :))

      Ștergere
    2. Nu stiam de el (merci), dar m-am inscris. Poate ma incumet si eu sa imi fac aparitia la o astfel de intalnire.

      Ștergere
  8. Salutare Ema,
    e prima oară cînd scriu pe blogul tău. Te urmăresc de puţin timp (să fie vreo două luni), cred că scrii excelent :), sînt foarte impresionată de modul cum prezinţi cărţile citite de tine, îmi place la nebunie lista ta de cuvinte noi... :) şi pînă astăzi nici nu ştiam că scrii despre cărţi şi "indirect", aşa cum e seria asta de postări, foarte faină şi ea.
    Mi-am făcut curaj să las acum un semn al trecerii mele pe aici :D pentru că mi-a plăcut foarte mult Hervé Guibert şi sper să-l găseşti într-o zi şi să scrii despre. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vio, ești tare drăguță! Mă bucur că ți-ai făcut curaj și ai scris un comentariu. :) Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase (și măgulitoare), care îmi dau motive în plus pentru a scrie în continuare. :)
      Drept să spun, nu mi-am dat seama imediat cine este Hervé Guibert - între timp am uitat de autor și de carte, așa că îți mulțumesc că mi-ai reamintit. Am găsit-o odată la bibliotecă, dar nu am luat-o din raft. Sper să o citesc anul acesta, deși lista mea e descurajant de lungă! Iar teancul de cărți împrumutate nu prea a scăzut deloc...

      Ștergere

Un produs Blogger.