Invenția lui Morel - Adolfo Bioy Casares

Voiam de multă vreme să citesc Invenția lui Morel a scriitorului argentinian Adolfo Bioy Casares, o carte publicată în 1940, pe care Borges o considera perfectă (cel puțin pentru acele vremuri), și al cărei titlu face referire la „Insula doctorului Moreau”. Este o carte ingenioasă, foarte bine scrisă, cu un final surprinzător, care abordează subiectul nemuririi, al singurătății - văzută ca un fel de moarte -, dar și al dragostei, banala și înălțătoarea dragoste, care schimbă invariabil modul de a percepe lumea. 

Cred că ne pierdem nemurirea pentru că rezistența la moarte n-a evoluat; îmbunătățirile pun accentul pe prima idee, rudimentară, de a menține viu întreg corpul, dar ar trebui căutată doar păstrarea a ceea ce ține de conștiință. (pag. 21)

0

Planuri de lectură (modeste) pentru 2017

Cărțile pe care mi-am propus să le citesc în 2017

Inițial, m-am gândit ca anul acesta să nu-mi mai fac planuri de lectură, având în vedere că nu prea m-am ținut nici de cele din 2015 și 2016, dar, pe de altă parte, nimeni nu poate tăgădui plăcerea de a face planuri și liste, care, la început de an, când zilele se întind promițătoare înainte, par foarte ușor de realizat. Mi-am dat seama că asta a fost probabil greșeala, faptul că mi-am propus să citesc prea mult, pentru ca apoi să mă abat de la intențiile mele, atrasă de noile apariții sau de alte cărți ivite pe nepusă masă, căci nu sunt nici pe departe acea persoană riguroasă, care-și urmează drumul cu încăpățânare și ochelari de cal, imună la tentațiile livrești.

De data aceasta, m-am hotărât să-mi fac niște planuri de lectură mult mai modeste: am ales din bibliotecă doar 24 de cărți, pe care, cum-necum, e musai să le citesc până la finalul anului. Restul lecturilor, câte or fi, sunt la liberă alegere, dar cele 24 sunt, ca să zic așa, „obligatorii”. Dacă reușesc, mă declar mulțumită și repet figura și anul următor. Dar ce zic eu, trebuie să reușesc! Având în vedere că anul trecut am citit 60 de cărți, și mai jos de atât sper să nu ajung, planurile de anul acesta chiar par realizabile, mai ales dacă mă ambiționez un pic.

28

Câteva cărți despre iarnă (neapărat cu zăpadă)

Anul trecut am trecut în revistă câteva cărți despre vară, iar Lavinia m-a provocat să fac o astfel de listă pentru fiecare anotimp, dar, cum e mai greu să găsesc cărți despre toamnă și primăvară, am sărit direct la iarnă, că tot suntem scufundați în nămeți zilele acestea. :) Încă din vară aveam vreo patru sau cinci posibile candidate, iar între timp mi-am amintit și alte cărți pe care le-am citit de-a lungul vremii.

Am lăsat deoparte poveștile de Crăciun, căci mi-am propus să aleg acele cărți în care iarna devine ea însăși un personaj, sau în care atmosfera hibernală este atât de intensă, încât ne cuprinde dârdâiala chiar dacă le citim în miezul verii. Eu am pățit asta de vreo două ori, cu Palatul de gheață al lui Vesaas și cu Iubire, de Hanne Ørstavik. Autorii nordici conduc detașat (pe listă au intrat trei islandezi, trei norvegieni și un danez), se pare că tot ei se pricep cel mai bine să surprindă esența acestui anotimp și senzațiile pe care le trezește.

41

Tristețea îngerilor - Jón Kalman Stefánsson

Am citit Tristețea îngerilor la aproape doi ani după Între cer și pământ, primul volum al trilogiei lui Jón Kalman Stefánsson, care mă impresionase atât de mult, încât doar speranța că volumul al doilea va apărea în curând și la noi m-a împiedicat să îmi cumpăr întreaga serie în limba engleză. Nu s-a întâmplat curând, pentru că editorilor le cam place să se joace cu inimile cititorilor. Dar așteptarea a meritat, chiar dacă acum sunt de-a dreptul disperată să fac rost de volumul al treilea, căci Tristețea îngerilor s-a încheiat brusc, în mijlocul unei scene extrem de tensionate. În fond, cele trei volume ar fi trebuit să facă parte dintr-o singură carte, pentru că poveștile se leagă și nu prea se justifică împărțirea (poate doar din punct de vedere financiar, ceea ce e de înțeles - eu una n-aș vrea ca Stefánsson să renunțe la scris și să se întoarcă la activitățile dinainte, adică prelucrarea peștelui și zugrăvit).

6

Statistica lecturilor din 2016

2016 a fost un an destul de plin, care mi-a lăsat mai puțin timp pentru lectură & scris pe blog. Am muncit mai mult, am călătorit mai des, am renovat de una singură prin casă, și uite-așa timpul mi-a ajuns doar pentru 60 de cărți, dintre care vreo 12 au fost audiobook-uri (pentru mine, s-au dovedit o metodă excelentă de a folosi mai eficient o parte din timpul petrecut cu alte activități). Cât despre planurile de lectură făcute la începutul lui 2016, am reușit să citesc 10 cărți din listă, ba am ajuns și la vreo trei din lista pentru 2015. Mă gândesc că poate planurile astea nu-s chiar degeaba, căci mă mai uit din când în când peste ele și-mi amintesc că unele (ahem, multe) cărți au rămas în continuare necitite.

24