 |
| Am încercat să amenajez lângă birou și un fel de brad din cărți verzi, dar arată mai degrabă ca o cabană, probabil că n-am cărțile potrivite. |
Prea s-a așternut tăcerea în casa mea virtuală, pe care am cam lăsat-o de izbeliște, așa că hai să nu închei anul fără să scriu măcar câteva rânduri. Cu ocazia asta, revin și la rubrica „Viața mea printre cărți”, pe care era cât pe ce să mi-o sufle Emilia Chebac – fără intenție, desigur 
–, moment în care mi-am dat seama cât de atașată sunt de rubrica asta și, de fapt, cât de dor îmi e să mai scriu pe blog, ca în vremurile bune, când aveam mai mult timp liber (poate și mai mult entuziasm?).
–, moment în care mi-am dat seama cât de atașată sunt de rubrica asta și, de fapt, cât de dor îmi e să mai scriu pe blog, ca în vremurile bune, când aveam mai mult timp liber (poate și mai mult entuziasm?).
Anul ăsta n-am mai împodobit bradul artificial, ci am făcut unul din cărți. Fiindcă n-avem debara, am depozitat bradul și globurile într-o comodă veche peste care s-au adunat, în toți anii de când ne-am mutat aici, niște teancuri tot mai înalte de cărți, care nu-și mai găsesc de mult locul în bibliotecă. Comoda încă rezistă, deși pare cam șubredă, în schimb eu nu mai fac față atâtor cărți necitite, și de fiecare dată când mai adaug un volum în vârful teancurilor, îmi scade și mai tare pofta de a cumpăra alte cărți.
