Articole pe Bookaholic (I)

Poate că unii dintre voi au observat că, de la începutul anului, am început o colaborare cu Bookaholic. Pentru mine este o ocazie nemaipomenită de a scrie și alt gen de articole decât cele cu care eram obișnuită (ca, de exemplu, cronici de evenimente) și de a-mi pune un pic mintea la treabă pentru a găsi idei interesante. Deocamdată, am început o serie de articole pe tema „Bibliotecă de scriitor” și sper să-mi vină și alte idei, pentru că am observat că mă mobilizez un pic mai bine dacă știu că cineva așteaptă materialele, pe când cu blogul mă cam lălăi uneori. O altă parte bună este că, spre deosebire de fotografiile făcute pentru mine, care zac uitate prin calculator cu sutele (miile?), de data aceasta chiar le prelucrez pe cele selectate pentru articole, plus că le mai vede și altcineva în afară de mine. M-am gândit să adun ceea ce scriu pentru Bookaholic în câte o postare pe blog, așa, să fie toate articolele la un loc și să-mi dea avânt să scriu și altele. :)

7

Marina Stepnova despre ”Femeile lui Lazăr”, literatură și scris

Marina Stepnova (foto: arhiva personală)

Am auzit de cartea ei înainte de a-i cunoaște numele - nume care, la vremea aceea, nu însemna nimic pentru mine. Femeile lui Lazăr, cel de-al doilea roman al Marinei Stepnova (care nu se consideră, cel puțin nu încă, o scriitoare adevărată), s-a dovedit a fi o experiență cu totul deosebită. M-am îndrăgostit de scriitura savuroasă și densă, de poveștile complexe țesute cu sensibilitate, umor și inteligență, de cuvintele cu o putere aproape magică de a stârni imagini și senzații. La un moment dat, două personaje secundare s-au dovedit a fi părinții scriitoarei, astfel că, învinsă de curiozitate, mi-am luat inima în dinți și i-am scris pe Facebook. Marina Stepnova a fost neașteptat de amabilă și comunicativă, răspunzând la toate întrebările mele, chiar dacă a fost nevoită să o facă în engleză. Ideea unui interviu a venit apoi în mod spontan, și iată-mă muncindu-mi creierii pentru a găsi niște întrebări îndeajuns de bune. Mi-aș fi dorit să ne aflăm față în față, pentru că din răspunsurile ei au răsărit alte și alte întrebări (cum ar fi aceea dacă primirea unui premiu important i-ar confirma statutul de scriitor), pe care mă abțin să le pun acum - altfel interviul acesta nu s-ar mai finaliza niciodată. Cine știe, poate ne vom întâlni la un moment dat, când se va împlini dorința Marinei de a locui câteva luni la București - iar atunci sper să aibă răbdare pentru toate întrebările mele, căci, între timp, numele ei a căpătat o greutate și un sens pentru mine. Nu știu dacă ați citit deja ”Femeile lui Lazăr”, dar eu vă îndemn să deschideți cartea, oriunde o veți găsi, și să citiți primele pagini: poate romanul acesta chiar a fost scris pentru voi.

14

Marina Stepnova on The Women of Lazarus, literature, life and writing

Marina Stepnova (photo: personal archive)

I heard about her book before knowing her name - a name which, at the time, meant nothing to me. The Women of Lazarus, the second novel of Marina Stepnova (who doesn't consider herself a writer, at least not yet) proved to be a surprising and special experience for me. I fell in love with her dense and savory writing, with her carefully-wrought stories filled with tenderness, humor and witty remarks, with her words infused with an almost magical power of arousing images and emotions. At some point in the book, two of the secondary characters turned out to be the writer's parents; thus, overcome by curiosity, I decided to write to her on Facebook. Marina Stepnova proved to be unexpectedly affable and communicative, answering all my questions, although she had to do it in English. The idea of an interview came spontaneously, and there I was, wrecking my brains, trying to find some good enough questions for the occasion. I wished we were face to face, because her answers arose more questions (like whether receiving an important literary award would validate one's identity as a writer) which I abstained from asking, as this interview would have never come to an end. Who knows, maybe we'll meet someday, when Marina's wish to live in Bucharest for a couple of months will come true - and then I hope she'll have enough patience for all my questions, as her name has acquired weight and significance for me in the meantime. I am not aware if you've already read "The Women of Lazarus", but I encourage you to open the book, wherever you might find it, and read a couple of pages: maybe this novel was meant for you, after all.

1

Interviu: Marius Dobrescu despre Albania, Ismail Kadaré, comunism și tradiții albaneze

sursa foto: arhiva personală a lui Marius Dobrescu

Dacă ați citit măcar un roman de Ismail Kadaré, ați auzit probabil de Marius Dobrescu, cel care, de peste treizeci de ani, traduce scrierile autorului albanez în limba română. Într-o zi am descoperit un mesaj care stătea de mai bine de o lună în Spam. Marius Dobrescu îmi cerea acordul pentru a prelua recenzia mea despre Generalul armatei moarte în revista comunității albaneze, oferindu-mi drept „răsplată” două romane de Kadare. Cei care sunt familiarizați cu afinitatea mea pentru scriitorul albanez își pot imagina, pe bună dreptate, că am sărit în sus de bucurie - și asta numai la gândul că voi putea pune, în sfârșit, toate întrebările care s-au adunat de când am început să citesc cărțile lui Ismail Kadaré și am făcut o pasiune pentru tradițiile și legendele albaneze. Uite așa am avut eu șansa nesperată de a-l întâlni pe traducătorul lui Kadaré la o cafea și o discuție extrem de interesantă, care mi-a trezit alte zeci de întrebări și un chef nebun de a porni la drum spre Albania.

18