Cartea aceasta mi-a plăcut tare mult, și nu doar pentru că, întâmplător, îl cunosc pe Liviu. Sânge de pasăre pe haine este romanul de debut al unui tânăr care citește mult și își trage seva artistică din filmele de artă, literatură și pictură. Mai mult decât o vagă autoportretizare (din câte mi-am dat seama reconstituindu-l pe Liviu din fragmente disparate împrăștiate în metafore și simboluri), Sânge de pasăre pe haine este un exercițiu de imaginație impresionant, în care ne adâncim, treptat, în confuzie și nebunie, alături de personajul principal.
Limbajul scriitoricesc al lui Liviu G. Stan este, surprinzător, prea puțin românesc, căci, în înlănțuirea de metafore în tonuri sumbre și suprarealiste, am regăsit, mai degrabă, vocea auctorială din romanele maghiare sau poloneze. Este un limbaj puternic vizual, cu sclipiri lirice și fraze minunat construite, ce m-a făcut să uit, de multe ori, că citesc un roman de debut. Imaginația debordantă creează secvențe fabuloase ce par desprinse din coșmaruri, într-o imagistică la granița fantasticului pe care am gustat-o din plin.
