The Vegetarian (Vegetariana) - Han Kang

De multă vreme n-am mai citit o carte atât de ciudată și de tulburătoare, deși, dacă stau bine să mă gândesc, ciudățenia asta este doar o fațadă sub care se ascund implicații mai profunde și câteva subiecte general valabile. The Vegetarian (Vegetariana), romanul scriitoarei sud-coreene Han Kang, care a câștigat Premiul Man Booker International în 2016, este o carte incomodă, aproape insuportabilă în unele momente, când peste noi năvălește un noian de violență, sexualitate, disperare, obsesii, abuzuri, alienare, măști de un calm aparent care ascund un violent tumult interior, întâmplări ambigue, care rămân fără o explicație clară.

19

Blestemul tâlharului mustăcios - Irina Teodorescu

Nu auzisem până acum de Irina Teodorescu, dar m-a atras imediat titlul romanului său, Blestemul tâlharului mustăcios, care promitea mai multe lucruri deodată: o poveste cu tentă fantastică, într-o cheie amuzantă, o istorie petrecută demult, în vremuri când blestemele și bandiții aveau o altă greutate în viața oamenilor și în imaginarul colectiv. Titlul este bine ales, m-am lămurit eu apoi, căci romanul mi-a oferit lucrurile la care mă așteptam, dar și câteva pe deasupra. 

4

Ai uitat să râzi - Bogdan Munteanu

Pe Bogdan Munteanu l-am cunoscut anul trecut, în octombrie, la Festivalul de Literatură de la Timișoara, când volumul Ai uitat să râzi încă nu apăruse. Se zvonea că scrie niște povestiri mișto, așa că mi-am propus să le citesc neapărat după ce vor fi publicate. 

M-a cucerit destul de repede scriitura limpede, cu o puternică amprentă orală, care curge fără să se împiedice în înflorituri și metafore căutate, care să trădeze efortul din spatele scriiturii. De fapt, Bogdan Munteanu lasă impresia că nu ar depune prea mult efort atunci când scrie, pentru că o face într-un stil curat, aparent simplu, care se mulează foarte bine pe caracterul personajelor sale și pe mediul în care se învârt acestea. Și totuși, scriitura nu este deloc facilă, căci, dacă uneori frazele sunt scurte, simplificate, adaptate unui limbaj de copil, alteori devin lungi și se înlănțuie parcă pe nerăsuflate, iar narațiunea înghite adeseori dialogurile, sporind astfel senzația de oralitate.

5

Viața mea printre cărți (XII)

Ce-am făcut eu în septembrie de n-am mai publicat niciun articol pe blog? Eu, care mă lăudam că nu mă omor cu treburile casnice, am muncit pe brânci - asta am făcut. Muncă de-aia fizică, de muncitor necalificat, care nici măcar nu e plătit la finalul zilei. În schimb, am învățat lucruri noi: de exemplu, ce-i aia amorsă și care-i diferența dintre vopseaua pe bază de apă și cea pe bază de ulei. Am învățat să folosesc trafaletul, pensula și - pam-pam! - pistolul de vopsit (până m-am prins eu care-i treaba, m-am împușcat singură cu lavabilă direct în față, dar asta era inevitabil). Am pus mâna pentru prima oară pe o bormașină, deocamdată doar pentru a face găuri în lemn (o să învăț și cum se găuresc pereții, pentru că am o mare poftă de așa ceva). Pe scurt, am renovat prin casă, activitate care credeam că va dura maxim o săptămână, dar care mi-a luat o lună. 

25