Frații Tapper în război - Geoff Rodkey

duminică, 12 iunie 2016



Într-o seară eram așa de obosită, încât am căutat prin bibliotecă cea mai simplă și mai ușoară carte pe care o puteam găsi - o operațiune care nu mi-a luat mult timp, căci colecția mea de cărți necomplicate este destul de mică. Frații Tapper în război de Geoff Rodkey mi s-a părut perfectă pentru circumstanțele în care mă găseam (în plus, eram curioasă ce cărți publică proaspăt relansata Editură Nemi, de care se ocupă Laura Câlțea), așa că m-am îndreptat mulțumită spre fotoliul de citit și am început lectura. Și, ce să vezi, povestea fraților Tapper m-a relaxat și m-a înveselit, ba chiar am întins mâna după pix să iau câteva notițe, ceea ce mi se întâmplă destul de rar la cărțile pentru copii. După cum am aflat de pe ultima copertă, este o lectură potrivită de la vârsta de opt ani în sus (limita superioară nespecificată - totul depinde de doza de infantilism pe care o păstrează fiecare).

Claudia Tapper, în vârstă de doisprezece ani, a scris o „istorie adevărată și oficială” a războiul dintre ea și fratele geamăn, Reese - război care i-a dat viața peste cap și a determinat-o să-și calce în picioare principiile de copil studios și responsabil. Totul a început în cantina școlii, unde Reese a acuzat-o pe Claudia, în gura mare, că a tras un pârț catastrofal, umilind-o în fața colegilor și mai ales a lui Jens, băiatul cel nou și foarte simpatic. Adânc rănită de atacul mișelesc a fratelui geamăn și dezamăgită de pedeapsa ușoară primită de acesta, Claudia plănuiește să-și facă singură dreptate, și uite-așa începe un meci de farse în care sunt angrenați și alți colegi, iar sorții par să încline când într-o parte, când în alta, mai ales că Reese se dovedește a fi foarte greu de umilit și, de cele mai multe ori, nu își dă seama ce răutăți pune la cale Claudia.

Deși sora sa îl consideră un nătărău, Reese - care este preocupat doar de fotbal și de jocul online MetaWorld - este foarte popular la școala din Upper East Side pe care o frecventează amândoi. Claudia este inteligentă, matură, politicoasă și destul de rezervată, dar războiul cu fratele ei devine o adevărată obsesie, lucru de care se va simți vinovată în final, mai ales că pentru ea e foarte important ca oamenii să fie cinstiți și de încredere, iar faptul că ajunge să-și mintă părinții și să îl rănească, la rândul său, pe Reese, se dovedește o povară destul de grea pentru conștiința unui copil alminteri sensibil și cuminte. 

Din păcate, suntem gemeni. Eu am doisprezece ani. Reese are șase.
Știu la ce vă gândiți. „Pe bune? E posibil așa ceva?”

Nu, nu e. Reese are tot doisprezece ani.

Doar că are creierul unuia de șase ani. (...)

Mama și tata sunt convinși că Reese e deștept și că trebuie doar să devină mai responsabil. Evident că se înșală, dar n-are sens să te cerți cu ei. Dacă ar fi nevoiți să accepte adevărul despre băiatul lor bătut în cap, s-ar întrista groaznic.

Iar tata e suficient de trist deja pentru că e avocat. 

Eram pe la jumătate și mă distram de minune, când am intrat pe Goodreads să adaug cartea la „currently-reading” și am dat peste părerea lui Răzvan, pe care războiul fraților Tapper nu l-a amuzat deloc. Ce ți-e și cu umorul ăsta, la unii are efect, la alții nu. Pe mine cartea m-a prins într-un moment foarte bun, a reușit să mă deconecteze și chiar am pufnit în râs citind despre pățaniile cu peștele mort ascuns în rucsac sau despre încercările Claudiei de a vorbi civilizat pe câmpul de luptă din MetaWorld. Mi-a plăcut tonul ironic și inteligent al Claudiei (de fapt, al lui Geoff Rodkey, care s-a pliat surprinzător de bine pe personalitatea unei copile de doisprezece ani) și, probabil pentru că întâmplările sunt descrise din perspectiva unei fetițe, am rezonat destul de mult cu poveștile ei despre familie, prietenele de la școală sau lucrurile care o supără și o fac să intre în pământ de rușine.

E drept că, privind povestea din perspectiva unui cititor adult, am găsit și aspecte mai slabe: acțiunea lâncezește în unele momente, farsele mi s-au părut cam puține și nu toate au fost amuzante, iar uneori am regăsit și câteva clișee arhiprezente în filmele comerciale pentru adolescenți, precum grupul de fete răutăcioase și cam prostuțe, preocupate doar de haine, bârfe și, desigur, de a face viața amară grupului de fete deștepte și de treabă, din care face parte și Claudia. Dar, dacă e să o luăm așa, și clasica ciondăneală dintre o soră și un frate poate intra la categoria „clișee”. 

Frații Tapper în război nu este atât de profundă și de antrenantă ca alte povești pentru copii pe care le-am citit (Tabăra și Jocul lui Westing sunt două dintre preferatele mele), însă cartea a fost o lectură simpatică și amuzantă, care a cuprins informații de cultură generală și câteva lecții de viață strecurate subtil, fără a apela la un ton didactic. Deși mediul în care trăiesc Claudia și Reese este diferit în unele privințe de cel cunoscut de noi, problemele cu care se confruntă cei doi rămân, în esență, universale: părinții înstrăinați și preocupați de carieră, care își neglijează copiii, lăsându-i în schimb în grija unei bone cam iresponsabile; eternele șicane și disensiuni dintre fete, dar și dintre frați; prieteniile nepotrivite, care adeseori au influențe negative. Se aduc în discuție subiecte ca hărțuirea online și rănile emoționale provocate de colegi, relația cu copii de altă etnie și prejudecățile aferente, minciunile care creează mult mai multe probleme decât merită. 


Mi-a plăcut modul în care este structurată cartea, care o face mai ușor de citit și foarte plăcută vizual: pe lângă textul care cuprinde relatări ale Claudiei, interviuri cu persoanele direct implicate în război și discuții în contradictoriu între frați (un fel de bătălie-tachinare în scris), sunt incluse fotografii, scheme și hărți, toate cu remarci și completări amuzante pe margine, care lasă impresia că sunt scrise de mână și contribuie la senzația că ne-am băgat nasul în jurnalul unui copil. Sunt redate și conversații prin sms-uri între părinții gemenilor, din care deducem cum se prezintă situația în familia Tapper, unde mama este plecată frecvent în călătorii de afaceri, iar tatăl sosește acasă târziu și obosit. 

Dacă eu nu m-am plictisit, mă gândesc că această lectură va fi și mai captivantă pentru un copil, care se va simți în elementul său în povestea fraților Tapper. Recunosc că uneori am fost depășită de situație, pentru că habar n-aveam ce este jocul MetaWorld, care pare foarte popular printre puștanii americani (poate și la noi), și n-am auzit nici de Clickchat, nici de serialul Tronurile morții (sau o fi vorba, de fapt, despre Urzeala tronurilor?!). 





Editura: Nemi, 2016
Traducere: Monica Șerban
Număr de pagini: 220
Titlu original: The Tapper Twins go to War (With Each Other), 2015


2 comentarii

  1. Mda, mie nu mi-a plăcut, ba chiar m-a enervat. Mi s-a părut un umor slab, iar comicul de situație forțat și lipsit de antren. Încă nu mi-am schimbat părerea și nici nu cred că am să o fac vreodată. :)

    Eu citesc cărțulii amuzante pentru copii pentru că mă destind, însă Frații Tapper nu m-au destins deloc, m-a plictisit.

    Să citești Tom Gates și Micuțul Nicholas sau Cei doi teribili (concurent direct al Fraților Tapper în ceea ce priveste războiul farselor, ca să vezi o comparație cât de apropiată posibil). :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-ai de ce să-ți schimbi părerea, dacă pe tine nu te-a amuzat. La mine a avut efect umorul lui Rodkey, și nu o dată. Doar partea cu tunsura nu mi s-a părut amuzantă, în rest am citit cu plăcere cartea, chiar dacă e destul de simplă (dar, nah, e pentru copii, n-am cum s-o judec după standardele cărților pentru adulți).
      Mulțumesc pentru recomandări, când mai simt nevoia unor cărți ușoare și relaxante, o să apelez la titlurile de mai sus. Mai am pe listă și „Howl's Moving Castle” de Diana Wynne Jones, recomandată de KJ.

      Ștergere

Un produs Blogger.