O listă cu cărți la finalul anului (2016)

După lista cu cele mai faine cărți din prima jumătate a anului, era musai să închei cu o listă a celor mai bune cărți citite în ultimele șase luni, înainte de a trece la tradiționala statistică a lecturilor din 2016, pe care o voi publica în primele zile din ianuarie. Pentru mine anul nu s-a încheiat, și, sub semnul unui inepuizabil optimism, încă mai sper să înghesui câteva cărți până pe 31 decembrie (not gonna happen, mai sunt doar trei zile!). Reading challenge-ul de pe Goodreads mă anunță că sunt în urmă cu vreo 13 cărți și e clar că nu mai am când să acopăr diferența - poate doar dacă las totul baltă și mă apuc de citit cărți scurte, una după alta, inclusiv în noaptea de revelion. Mda, sigur!

7

Imago - Ludmila Uliţkaia

Acoperind peste jumătate de secol din istoria Rusiei, de la moartea lui Stalin până la câțiva ani după dizolvarea URSS, Imago este un roman excepțional, care-ți taie răsuflarea prin frumusețea, complexitatea, dar și amărăciunea lui. Este o carte copleșitoare, care te cam strivește sub greutatea ei elefantină, așa încărcată cu talente irosite absurd și destine modelate cu pumni insensibili de fier, cu neșansa de a trăi într-un timp bolnav și putred, când viața e ca un labirint sufocant fără ieșire, iar totul - bucuria, talentul, libertatea, chiar și dragostea -, evoluează doar pe jumătate, căci palme crude strivesc crisalida înainte de a se transforma în insecta adultă, și tot ele prind în zbor fluturii ce le-au scăpat printre degete, pentru a le smulge aripile și a le trimite corpurile mutilate într-un picaj umilitor. Istoria Rusiei era (și, în multe privințe, încă este) una mizerabilă, dar era loc și pentru generozitate, și pentru demnitate, și pentru simțul onoarei.

30

Varamo - César Aira

Dacă există un scriitor contemporan care se sustrage clasificărilor, acela este César Aira - spunea Roberto Bolaño despre autorul argentinian care, într-o frenezie creatoare, a publicat până acum nu mai puțin de 80 de cărți (scurte, ce-i drept) cu povestiri, nuvele și eseuri. Voiam de multă vreme să citesc ceva de Aira și plănuiam să încep cu O scenă din viața unui pictor călător, însă până la urmă am ales Varamo. A fost ceva cu totul diferit de ceea ce am citit eu până acum, iar micul roman și-a câștigat un loc binemeritat pe lista cărților bizare. O dată în plus, m-am lămurit că nu e nevoie de sute de pagini pentru a uimi și a încânta un cititor - e drept, unul care gustă poveștile atipice și ciudate, căci Varamo e genul de literatură care nu mulțumește pe toată lumea.

10